Mişcarea, noiembrie 1910 (Anul 2, nr. 240-263)

1910-11-26 / nr. 260

* ANUL II.-No. 260 Redacţia şi administraţie Iaşi, Strada Păcurari 3. (Saloanele Clubului Liberal) ABOWASUGSITE In ţară pe un an . . 20 lei Pe jumătate an ... 10 „ Pe trei luni .... 5 „ In străinătate pe un an 40 Iei Pe jumătate an . . . 20 „ Pe trei luni . . . . 10 „ Preoţii şi învăţătorii rurali 50%MIŞCAREA LI&B NAŢIONAL-LIBERAL VINERI 26 NOEMBRIE^JOJO SUB DIRECŢIUNEA unui comitet APARE ZILNIC Anunciuri Comerciale Linia In pagina Il-a Linia in pagina Iii-a Linia in pagina iV-a TELEFON 12Í* Discurs-Program Ü Şeful partidului conservator-de­mocrat şi-a început ori discursul în discuţia răspunsului la Mesaj şi probabil că astăzi îl va termina. Modul cum a vorbit dl Tache Ionescu îţi dă impresia că d-sa a voit să facă dovada că partidul seu în afară de succesele electorale, poate avea şi program de guver­­nămînt şi autoritatea morala de a guverna. Dl Tache Ionescu nu a atins de­cît în treacăt procesul dintre par­tidul d-sale şi partidul d-lui Carp. Dl. B. Păltineanu tratase pe larg această chestiune, de aceea d-sa a trecut cu o uşoară ironie asupra pretenţiunilor formulate de partidul d-lui Carp. In schimb, d­lul Tache Ionescu a abordat problemele fun­­­damentale ale vieţei noastre soci­ale, politice şi economice, a făcut critica fugitivă a soluţionărei aces­tor probleme, voind să înfiripeze un fel de program de guvernămînt, cu care să poată răspunde acelora cari imputau partidului conservator democrat că nu are program. Dl Tache Ionescu a început cu chestia sanitară, care nu va putea fi rezolvită—a spus dl Tache Io­nescu—de­cît atunci cînd se va înfiinţa ministerul sănătăţei publice. — De principiul şi modalitatea unui bun serviciu sanitar, dl Tach­e Io­nescu nu s’a ocupat de loc. Treclnd la chestiunea agrară, şeful partidului conservator-demo­crat a aprobat principiile esenţiale ale reformelor realizate de partidul liberal, discutînd mai mult moda­la­litaţile de punere In practică a a­­celor principii. Dl Tache Ionescu a atins pe rînd apoi chestiunea repartiţiei proprie­­tăţei , chestiunea învoelilor agri­cole, spunînd că maximum şi mi­nimum nu poate fi desfiinţat fără a se pune ceva în loc, chestiunea reformei judiciare făgăduind reîn­fiinţarea contenciosului, chestiunea învăţămîntului cerind înfiinţarea în­­văţămîntului superior şi reducerea anilor cursului secundar. Dl Tache Ionescu venind la che­stia reformei bisericeşti, a spus că consistoriul trebue ales întreg, sa fie mai numeros şi să i se deie a­­tribuţii mai însemnate , a formulat apoi părerea că numărul episco­­pilor trebue urcat la 16. . Ajungind la reforma electorala şeful partidului conservator-demo­crat s-a pronunţat categoric împo­triva votului universal, care nu poate duce de­cît la cezarism sau la anarhie. Dl Tache Ionescu a cerut apoi reducerea numărului de colegii de la 3 la 2, reprezentarea minorită­ţilor, în senat să fie reprezentate Camera de Comerţ şi Camera de Meserii, iar acelor cari au fost un număr de ani consilieri ai Tronu­lui, să li se rezerve locuri în par­lament. Acestea sunt în esenţă ideile cuprinse în partea întâia a discur­sului d-lui Tache Ionescu. Este un adevărat discurs-program, în faţa căruia dl P. P. Carp ar avea da­toria să-şi formuleze şi d-sa vede­rile în palpitantele chestiuni pe care le-a atins dl Tache Ionescu. Multa paucis Guvernul va cădea la crăciun. Din ziare. Tălmăcirea e gingaşă . De-om cădea cu-adevar Opoziţia se ’ngraşă Cam prin ziua de ignat. Cric-Crac Prima platformă!... Mare, bucurie-consternare în redacţia ziarului carpist din localitate. Bucurie că primul­ redactor într’un moment de extaziare a putut oferi ce­lor şapte-spre-sece cetitori o ştire pusă în fruntea gazetei, ştire care sună: „Platforma de retragere sa pus“-- , consternare printre membrii grupărei carpiste cari au putut a da veşti cu to­tul contrarie de cît acele pe cari „Eve­nimentul“ le dă de un an de zile în şir, sub toate formele fanteziei. Prin faptul că unul din deputaţii majorităţei, d. Georges Diam­andi, a a­­dus în discuţia Camerei chestiunea re­formei electorale—chestiune de care de altfel partidul naţional-liberal e preocu­pat de mult,—prin acest fapt, «Eveni­mentul­* într’un moment de generositate faţă de aceia cari de ani de zile aş­teaptă din clipă în clipă «căderea gu­vernului*, a crezut oportun a anunţa că discursul d-lui Diamandy nu este de­cît «o platformă de retragere». Nu credem să existe un singur car­pist,—şeful ar spune „gogoman“—care să poată lua în serios ceia­ ce cu atîta seriositate și cu atîta profunzim­e scrie «Evenimentul». Cu atît mai mult acea­sta, cu cit la consfătuirea majorităţilor de acum cîteva zile, preşedintele consi­ liului de miniştri, în declaraţiunile ce te-a făcut, a clarificat situaţia politică, relevînd unitatea de idei şi de vederi ale partidului liberal. Şi atunci cînd toată lumea vede pe deoparte tăria guvernului, iar pe de alta neputinţa şi neînţelegerile celor două nuanţe conservatoare, cari, din cauza duşmăniilor şi ambiţiunilor per­sonale s’au înstrăinat cu totul de ade­vărata viaţă politică,­­atuncea ce rost mai au toate aceste fantastice dar ridi­cule invenţiuni ale „Evenimentului“ ? Dacă acestea însă au rostul unor con­solări pentru anumiţi opozanţi ajunşi la disperare, aluneca continue ziarul carpist cu asemenea ştiri senzaţionale, cum e revista-i de aseară, cu imaginara şi de mult visata „platformă de retra­gere“. K­.—B. Dreptul ! Fără a­ se fi deschis succesiunea guver­nului liberal şi fără a se şti dacă ea se va mai deschide,ed. Barbu Paltineanu a ţinut asupra acestei chestiuni un fel de confe­rinţă politică care a durat aproape două şedinţe. E o chestiune de gust dacă era momen­tul ca să se aducă acum şi cu ocazia dis­cuţiei Adresei această chestiune care de a­­proape de un an pasionează culisele celor două partide conservatoare. Căci pănă a nu se deschide succesiunea­, asemeni Gesti­uni nu se cuvine să fie aduse în desbaterea parlamentului. Ele trebue să rămină afară, la „Dacia“, sau la „Ovidiu“, precum şi prin coloanele ziarelor de scandal ce le stau la dispoziţia ambelor partide conservatoare. Odată adusă insă, în discuţia Camerei, suntem nevoiţi a ne ocupa cu chestiunea succesiune!, urmărind argumentările d-lui Barbu Paltineanu. Cu discursurile parlamentare de astă pri­măvară ale d-lor Titu Maiorescu şi Al. Mar­ghiloman, oratorul tachist a reuşit să pro­beze că dreptul la succesiune revine parti­dului conservator-democrat şi că celălalt partid n are absolut nici un titlu la reven­dicarea acestui drept, de­oare-ce l-a pier­dut din momentul în care toate vechile or­ganizaţii conservatoare din ţară au urmat pe d. Tache Ionescu. D. Barbu Păltineanu n’a spus-o aşa pe faţă ca d. C. Dissescu, dar firul roşu, fon­dul discret al prea lungului său discurs, a fost că sentimentul public al ţărei cere ca viitoarele alegeri generale să fie prezidate de guvernul liberal, singurul care prezintă toate garanțiile necesare pentru libertatea alegerilor. POLITICE a Adevărul de aseara brodează un întreg roman în jurul petre­­cerei la Berlin a d-lui Al. Djuvara, ministru al afacerilor străine. Din acest roman singurul lucru adevărat este că dl. Al. Djuvara nu s’a putut prezintă în audienţă la Împăratul Wilhem, după cum dorea, din cauză că a patra zi după sosirea d-sale la Berlin, M. S. împăratul a plecat la Breslau.­­ Ministerul instrucţiei publice şi cul­telor a trimis şcoalelor primare din ţară, o circulară cu privire la organizaţia şcoalelor de adulţi, insistând asupra în­­semnătăţei acestor şcoale. Ministerul recomandă d-lor membri ai corpului didactic să dea cea mai mare luare aminte cursurilor de adulţi şi a­­dulte.­­ Membrii comisiunei Senatu­lui pentru adresa de răspuns la Mesagiul Tronului, împreună cu d-nii miniştrii, s’a întrunit ieri dimineaţă la dl. I. Brătianu pre­şedintele consiliului de miniştri, când s’a dat citire adresei. Dl. senator C. Nacu raportorul comisiunei, va da citire adresei în şedinţa de azi a Senatului­ DIN SBORUL VREMII Un pod. Un „poet" bine cunoscut din localitate, oare­cum apreciat de multe gusturi literare indoelnice, care minueste tot cu atita dex­teritate satira ca şi lirica, epopeia ca şi sa­tira şi epigrama ca şi alte genuri,— „poet“ care are de multe ori obiceiul sa-şi reci­­teze stihurile prin berarii şi cafenele, cule­­gind „In faţă“ sufragii de unanimă aprobare, mi se ptingea mai daunăzi cu multa amă­răciune asupra ingratitudinei artei saie, care „nu-i aduce nici un folos“. După ce-şi isprăvi tirada cu „noi poeţii mai bine n’am seri“, nu lipsise să se mingâie cu perspectiva nemuririi şi cu salut­ul pos­terităţii care, după el, „li va consacra va­loroasa opera în veacul veacurilor.“ L’am ascultat cu multă răbdare şi’n timp ce-mi vorbea cu profunzime de gesturi şi declam­aţiuni, am cautat sa-mi dau seam­a daca este num­ai naiv, ori şi mărginit. Era desigur şi una şi alta, căci în spu­sele lui era oare­care bună credinţă incon­ştientă, amestecată iasă cu multă iuganiare conştientă. Dar, in afara de aceste, cu si­­guraţă, că „poetul" acela,­nu este „poet“. Adevăraţii poeţi, acei care-şi plătesc cu sanatatea şi norocul lor cîntecele, acei care scriu nu pentru că vor să scrie, ci pentru că nu pot să nu scrie, nu se’ntreabă nico­­dată care li-i răsplata,—căci aproape tot se poate mercantiliza ’n lumea asta, afară de poezii. Ursul poate juca cind e prins, fie de frică fie de foame,—dar privighitoarea prinsă nu poate fi făcută cu nici un preţ să evite, dacă ea nu simte nevoia de a evita. ...Şi ’n orice poet adevarat doarme­ un urs şi o privighitoare . Partea omenească este a ursului, iar partea poetică a privi­­ghitoarei. Dar niciodată adevăratul poet nu te-a amestecat pe-amîndouă și n’a confun­dat ’n el, interesatele nevoi ale ursului, cu nevoile curate de frumos ale privighitoarei. Acela dar, care ’ncepe să se’ntrebe cu ce motiv cîntă, ori se plînge că nu-i aduc nici un folos cîntecele sale,—n’a fost niciodată poet. „Poezia“ nu pricepe Folosul,—și Folosul nu pricepe Poezia. H. Slăvit e versul... de #. U^KU*}# In vers e mântuirea când n’ai nimic de spus, Se deapănă pe rânduri, ca firul de pe fus, Din volbura de vorbe, se deapănă uşor Un cântec ce sporeşte, mai larg tot mai sonor,­­E opera vrăjită ce din nimic se ’ncheagâ, Şi nu-i nici o nevoe ca lumea s’o înţeleagă. In vers e mântuirea când n’ai nimic de spus, Pe trepte de dactile vin vorbe mari pe sus,— Iar critica solemnă, ce ’n gol vede-adâncime, ca un copil adoarme in leagănul de rime. Slăvit e versul—cântec, miraj, întraripare — E’ n Nemurire-o o carte de liberă intrare, Tu ia doar la crestarea silabelor aminte, Să nu prea bată ’n struna știutelor cuvinte— Ci cu ’nvârtiri de fraze, cu vorbe de la tine, Fă sunetele goale să ni se pară pline,— Cum, iscusii dispuse, oglinzile ne mint, Dintro ’ncăpere ’ngustă făcând un labirint. Să n’ai un șir.—Aceasta ne­ ar desvăli secretul, Am ști ce spui, ce cugeţi. Şi, pentru noi, poetul Cu cât mai ne ’nţeles e—cu-atât e mai profund. Ce mici devin chiar zeii când nu se mai ascund ! Din patru ’n patru versuri, şi plan şi ritmu-ţi schimbă, Ca tot ce scrii să pară că-i scris în altă limbă. La titlu să iai seama. Sonor, bombastic vag, Şi cu ceva macabru—să ne ’nfiori în prag. Căci titlu e alarma. Ca ’n trâmbiţă să-l suni: „O inimă în flăcări“, «La casa de nebuni“, „In criptă“, „Flori de sânge“... Şi nu-i zor nici de cum Ca titlu cu povestea să aib’ acelaşi drum. Ameţitor de gânduri, un motto mistic pune, Să-şi tremure lumina—un far peste-o genune. Supt el, psalmodie, versul silabele să-și joace, In fierbere de glasuri, ca apa la răstoace. Iar toată poezia—cui sens ar vrea să-i cate— Mai limpede sa-i pară citită de-a ’ndarate. •« De-o sorii să fie pleavă în spulberarea vremii, Au strigăt nou în plenul cinstitei Academii — Ori cum ţi ai prinde gândul, pe zor sau pe ’ndelete, Şi ’n orice danţ retoric—tu nu uita, poete, Că vorba-i ca şi omul—în lume sau în artă— Cu-atât mai jucăuşă, cu cât e mai deşartă. / * w* Invătăți în­ profesional IN STREIN­AT­ATE 2. In Saxonia : 27 şcoale speciale pentru ţăsătorie, împletituri şi pasman­terie, din cari însă numai 5 şcoale de ţăsătorie şi o şcoală de împletituri cu curs de zi (Chemnitz, Grosschönau, Sei­hennensdorf, Werdau, Zittau, Lim­­bach). Afară de acestea mai sunt 28 de şcoale de împletit cu ciocănaşe şi 1 şcoală de brodat. 3. Bavaria: Şcoale de ţăsut sunt in Münchberg, Lembrecht, Passau, şcoală de brodat in Enchenreuth, şcoală de îm­pletit cu ciocănaşe In Stadlern., 4. In Württemberg : Reutlingen şcoa­lă specială pentru torcătorie, ţâsâto­­rie şi împletit, şcoale de ţâsut la Heia­­denheim, Laichingen, Sindelfingen ; şcoa­lă de broderie la Wolfschlußen. 5. In Hessen-Darmstadt : Şcoalele de ţăsut la Lauterbach. 6. In principatul Reuss : Şcoalele de ţăsut la Greiz şi Gera. 7. In Alsacia-Lorena : Mülhausen (şcoa­lă de tors şi de ţesut). V. Alte feluri de şcoale industriale speciale. Astfel de şcoale sunt şcoalele speciale pentru ceramică şi industria sticlei: Prusia: Höhr, Bunzlau, Laubau (şcoală de carămidărie). Bavaria: Leindshut, Zwiesel (sticla); şcoalele speciale de na­­vigaţiune (Prusia : şcoale de maşinişti pentru vapoarele de mare la Flensburg, Stettin, Geestemünde: 20 de şcoale de navigaţie şi şcoale preparatoare de na­vigaţie, 37 şcoale de corăbieri pentru navigaţia interioară , Bavaria : 1 şcoală de corăbieri, Saxonia : 6 şcoale de co­­răbieri; Baden : 3 şcoale de corăbieri; Hessen: 2 şcoale de corăbieri ; Olden­burg : 1 şcoală de navigaţie), şcoala de tăbacarie din Freiburg (Saxonia), şcoala specială din Erlach i. O. (marele princi­pat Hessen) pentru prelucrarea fildeşu­lui, şcoalele de fotografie din Berlin (pen­tru fete la societatea Lette) şi München, şcoalele pentru fabricaţiunea instrumen­telor de muzică din Markneukuchen în Saxonia şi Mittenwalde în Bavaria, pre­cum şi şcoalele de mine (Prusia, Aca­demia de mine din Berlin şi Clausthal, secţiunea de mine de la şcoala de i­­­nalte studii technice din Aachen, 10 şcoale de mine şi 43 de şcoale de mine şi 43 de şcoale preparatoare de mine; Saxonia : 2 şcoale de mine (cea din Freiberg a fost În­fiinţată la 1776 şi este cea mai veche şcoală de mine din Germania). Aci aparţin şi multe şcoale speciale întreţinute de către corporaţii pentru ucenicii lor (afară de cele amintite mai sus pentru zidari, dulgheri, lăcătuşi etc.) d­­e­ şcoale pen­tru bărbieri şi frizeri, tipografi, legă­­tori de cărţi, chelneri, zugravi şi lus­truitori (cei ce dau cu lac), frânghieri, tapiţeri, cismari, croitori şi alţii. Per­­formarea de încălzitori de cazane şi de maşinişti se ţin cursuri deosebite în toa­te statele mai mari. In Wermelskirchen (districtul Düsseldorf) este o şcoală spe­cială mai mare pentru ghete şi cisme. II. Şcoale pentru industria artistică. Şcoalele pentru industria artistică Își datoresc existența lor expoziției univer­sale de la Londra din 1851. Anglia, Aus- ‘toamna de X ^âun-^incio Se ’văluie zarea’n ceaţă gălbuie, Tăcere-i In zori,—când soarele suie. Şi-amurgu-i mai trist. Nici stele* nici lună. Iar bietele frunze prind să roşască ; Pe sus cocorii plângând se adună Şi Jncing în albastru o horă nebună. Şi tot mai viu, mai lămurit se ’nsamnă, In plânsul singurâtăţei de toamnă, Adănca mâhnire­a vieţei ce moare ; Ie-o agonie de visuri de vară, Ie-un suspin lung de veştedă floare, In galbenul şese în mândre răzoare. Şi-auzul prinde cu ’ncetul să cearnă, Un ciripit stins, un şuier de tearnă... Colo, răchita la vânt se îndoaie ; Ici, plâng apele in streşine vechi ; Iar bietele foi lin tremură ’n ploaie, Cu freamătul ud de-aripe greoaie-

Next