Mişcarea, ianuarie 1911 (Anul 3, nr. 1-23)

1911-01-28 / nr. 21

ANUL III.—No. 21 Redacţia şi administraţie la*l„ Strada Păcurari 3 (Saloanele Clubului Liberal) % nev 4 % «•.* r " In ţară pe un an . 20 iei Pe jumătate an . . . 10 „ Pe trei luni 5 ,, In străinătate pe un an 40 lei Pe jumătate an ... 20 „ Pe trei luni .... 10 ,. Preoţii şi învăţătorii rurali 60?/o ZIAR NAŢIONAL VINERI 28 IANUARIE 1911 SUB DIRECŢIUNEA unui comitet AIMBE Zikftici Anunciuri Comerciale Linia in pagina 11-a . 1 leu ■ . ...iV brA Linia în pagina Ill-a 50 bani ■"'?%'/ Linia în pagina IV-a 40 bani == TELEFON 121 Candidaţii opoziţiei Colegiul I de Cameră, Mercuri 16 Februarie 1911 N. Cananău proprietar, fost prefect şi deputat, conservator-democrat. Dr. Leon Sculy, mare proprietar, profesor universitar, conservator-democrat. Al. Al. Gheorghiu, avocat, fost deputat, naţional-liberal. Const. Crupenschi, mare proprietar, fost prefect, naţional-liberaî. Colegiul­ui de Cameră, Vineri 18 Februarie A. A. Bădărău, avocat, fost ministru, conservator-democrat. G. D. Şerban, Preşed. Camerei de Corn. şi Meserii, fost deputat, conse­vator-democrat. Lascar Antoniu, avocat, fost deputat, conservator-democrat. Gh. Săndulescu, avocat, fost prefect, naţional-liberaî. Gh. Gh. Mîrzescu, avocat, fost deputat, naţional-liberal Dr. M. Manicatide, profesor universitar, naţional-liberal Colegiul III de Cameră, Duminică 20 Februarie C. STERE, Profesor Universitar, fost deputat. Colegiul I de Senat, Marţi 22 Februarie Gh. Lascar, profesor, fost primar şi senator, conservator-demcrat. C. R. Penescu, avocat, fost primar şi deputat, naţional-liberal. Colegiul II de Senat, Joi 24 Februarie Dim. Alexandrescu, profesor universitar, fost senator, conservator-demcrat. Const. Climescu, fost prof. universitar şi vice-preşedintele Senatului, naţional-liberal Ioan Botez, profesor, fost deputat, naţional-liberal. A. D. Xenopol, Colegiul Universitar Program­ul nostru Manifestul-program al partidului naţional liberal cuprinde normele activităţei viitoare a acestui partid. Partidul liberal nu fâgâdueşte de­cît ceea ce poate da. In politica de pînâ acum a partidului liberal, gâsim dovada acestei superiorităţi morale. Prima preocupare a partidului liberal a fost chestiunea agrară. Pentru desăvîrşirea operei între­prinse partidul liberal va înlesni şi în viitor sporirea micei proprietăţi ţărăneşti­ de sine stătătoare după normele puse în legea casei rurale, stabilind o limită sub care propri­­etatea ţărănească să nu se mai poată împărţi. Prin desvoltarea biroului mun­­cei şi prin înfiinţarea burselor mun­­cei, vom da pe de o parte proprie­tarilor putinţa de­ a avea la înde­­mînă braţele de care au nevoe, iar sătenilor putinţa de a găsi de lucru în condiţiuni lesnicioase şi mulţumitoare. Partidul liberal va da ca şi în trecut marei agriculturi tot spriji­nul pentru desvoltarea ei, fie incu­­rajînd sindicatelor agricole şi cre­ditul necesar, fie infiinţînd camere de agricultură, care să fie orga­nele de informaţii şi de acţiune ale intereselor electorale. Partidul liberal, prin legea con­­sistorului bisericesc, a interesat pe preoţii de mir la trebile Bisericei, iar prin legea interpretativă din 1910 a dat preoţilor şi învăţăto­rilor putinţa de a cumpăra bunuri rurale. * Partidul liberal îşi va continua opera făcînd ca fie­care sat să-şi aibă şcoala lui proprie. Partidul liberal va încuraja ca­pitalul şi iniţiativa românească, a­­sigurînd elementului naţional o parte legitimă cît mai larga mun­că şi la conducere. Va organiza creditul industrial şi va sresvolta învâţămîntul technic şi comercial. Se va realiza legea contractului muncei. Va crea asigu­rarea lucrătorilor împotriva acci­dentelor, a invalidităţei şi a bâtrî­­neţei , va încuraja asociaţiunile şi infiinţarea băncilor de meseriaşi, va asigura admiterea meseriaşilor la furniturile statului, va scuti de patentă şi ori­ce dări speciale pe meseriaşii începători, va revizui legea meseriilor pentru ca ea să slujească şi lucratorilor şi patro­nilor. Va lucra pentru eftenirea traiu­lui prin îmulţirea cailor de comuni­caţie şi eftenirea transportului. Va veghea apoi ca lefurile func­ţionarilor să crească proporţional cu creşterea bogăţiei generale. Va aşeza impozitele pe baze mai echitabile, înfiinţînd impozitul pe venit, fără a se spori suma totala a impozitelor. Va consolida opera în justiție simplificarea procedeurilor, prin re­vizuirea legiuirilor și prin înfiin­ţarea consiliului legislativ. Va lucra pentru descentralizarea aministrativă. Va întinde la toţi funcţionarii ju­deţelor şi comunelor garanţiile de stabilitate. Va lupta, în fine, pentru refor­ ■araiam ma electorală, din care va rezulta renaşterea politică a ţărei. Acesta este programul în nu­mele căruia candidaţii partidului li­beral solicita încrederea cetăţenilor. DIN ŞAGA Versuri macabre O nevastă ’ndurerată Pe Scurţescu l-a ’ntrebat: — „Spune-mi, zău, pe răposatul „Printre morţi nu l-ai aflat ?“ — „Cum de nu, ba la plecare »Mi-a făcut glumeţ cu cotul „Dîndu-mi chiar făgădueală „C’o să vie să-mi dea votul. „Şi In ziua de alegeri „Ori şi cine vrea să-l vază „Poate intra în școala Negri „Să­­ privească cum votează1. Rinaldo. Tachizarea carpiştilor Carpiştii se tachizează, şi această evo­luţie spontană este zilnic salutată de ofi­cioasele partidului, came cu tot entuzias­mul şi cu toată solemnitatea anunţă în­scrierea în partidul guvernului, în parti­dul fondurilor secrete şi al împârţitorilor de subsidii, a vre­unui nou partizan, re­fugiat din partidul conservator-democrat şi atras în partidul guvernului de ade­menitorul sac cu grăunţe. Toată plăcerea şi tot succesul partidu­lui conservator de la cîrmă se resumă în aceste ademeniri. Oficioasele reacţionaris­mului anunţă ca un mare eveniment po­litic, cultural, ştiinţific, economic, etc. în­scrierea în partid a cutărui sau cutărui „caracter“ ahtiat de o slujbă oare­care, gata la cea mai mică promisiune să părăsească cel din urmă rînd ce-l ocupa în partidul d-lui Tache Ionescu, ca să fie primit cu mare alai şi pus în fruntea tuturora în rîndurile patidului asanator... La aceasta se rezumă toată activitatea partidului conservator, cu faimoasa sa autoritate morală şi cu celebra-i „asa­nare“. Clasicul junimism de odinioară a dispărut de mult, iar d. Carp şeful aces­ tei înalte şcoli politice şi culturale se mul­ţumeşte a -şi „ tachiza “ partidul cu acele elemente pe care le-am văzut trecute de cu­­rînd în ziarele oficioase. Vădit, carpiştii se tachizează—şi felul cu care se face această metamorfoză con­­stitue un succes: un succes care fireşte a­­parţine d-lui Tache Ionescu. Fok. Miţei ţi imbecili Ziarul „Evenimentul“ într’un număr de acum patru zile, după vechiul sis­tem de a calomnia, insinuiază că, cum­părarea casei d-nei Agnpi, a fost pen­tru Epitropia liberală şi în special pen­tru dl. Fenescu o afacere sau, cum se zice, un gheşeft. Pentru ca să facă verosimilă această calomnie mişelească, acei de la „Eveni­mentul“ nu spun, nici cine-i d-na A­­gapi, nici pentru ce s’a cumpărat acea casă. Pentru a arăta ieşenilor cât de mişei şi imbecili sunt cei de la „Evenimentul“ cu patronii lor din Epitropia a­nuală şi în afară de Epitropie, vom da noi toate lămurirele. Doamna Agapi, nu este or­ şi cine, este soţia d-lui Locotenent Agapi şi fiica d-lui D. Porfiriu, consilier la Curtea de apel. Casa d-nei Agapi este închiriată de opt ani Epitropiei cu o chirie de 2500 lei anual. S-a luat, pe vremuri, această casă cu chirie din cauza că actualul local al Institutului Gregorian era in­suficient. Cumpărarea casei d-nei Agapi s’a făcut cu preţul fixat de o comisiune compusă din trei proprietari. Din aceste puţine desluşiri rezultă : casa d-nei Agapi este necesara­ Epitro­piei, fapt recunoscut de toate Epitropi­­ele în decurs de opt ani şi preţul dat de Epitropie este acel fixat de comisiu­­nea de expertiză şi evaluare. Plata cumpărărei trebuia să se plă­tească în anul 1912, când veniturile E­­pitropiei după contractele încheiate de Epitropia Liberală, se sporesc cu 300 mii lei, şi suma de 2500 lei ce se plă­tea d-mui Agapi ca chirie să-i servească ca procente. Dacă ne-am opri aici numai şi ar fi suficient pentru a se dovedi că ceea ce a făcut foasta Epitropie este un act de bună gospodărie. In opt ani pentru chirie s’a plătit 20 mii lei şi fiind că Epitropia are abso­­lută nevoe de această casă urma ca să plătească necontenit o chirie de 2500 lei anual, plus sporul ce eventual ar cere proprietara, pe când cumpărând casa, Epitropia socotind plată chiria, în câţi­va ani, amortiza capitalul şi nu mai era impusă la o dare perpetuă. Nu-i însă acesta numai motivul pen­tru care s’a cumpărat acea casă, ci dintr’un motiv superior, umanitar şi cultural. Actuala clădire, este stabilit şi­­ cu­noscut de toate celelalte Epitropii, nu numai că este neîncăpătoare dar nu mai corespunde nici cerinţelor actuale spitaliceşte, de clinică şi orfanotropie. Actualul local este o primejdie chiar pentru bolnave, nu are săli de operaţie, de laboratorii şi cursuri, iar copiii le­pădaţi sunt daţi pradă morţii, astfel că, 85 la sută din aceste nenorocite fiinţe mor din cauza sistemului de îngrijire şi creştere de pănă acum. Pentru ca o asemenea stare de lu­cruri să fi dăinuit, era o crimă. Pe cînd in lumea întreagă pentru nevoile ştiin­ţei şi a umanitarismului se cheltuesc, şi cu drept cuvânt, milioane din iniţi­ativă particulară şi a statului, foştii epitropi liberali, nu trebuiau să cumpere casele d-lui D. Porfiriu, de teamă ca nu cum­va somităţile conservatoare să nu-i critice şi să nu-i acuze, după murda­rul lor obiceiu, de gh­eşift ! Facultatea de medicină şi intreg Ia­şul au cerut şi cer completarea facul­­tăţei de medicină cu catedre, laboratorii şi instrumente, iar o instituţie ieşană să nu construiască spital modern, să construiască săli de operaţie, laborato­rii şi să nu le înzestreze cu instrumen­tele necesare, pentru ca nu cum­va oa­re­ şi car­ imbecili de gazetari împinşi de alţi imbecili ce se ascund la spatele anonimatului, va striga că Epitropia Liberală a dat iama în banii Sf. Spi­ridon. Copilaşii aruncaţii de valurile soar­­tei in leagănul orfinotropiei să moară ăm lipsa de local iar Epitropia Libe­rală să nu ia măsura de îndreptare sub teama ca nu cumva să fie acuzată de risipă de către urmaşii lor, cari nu ştiu nici ce-i spital, nici ştiinţă, nici umani­tarism, dar care în schimb sunt calate pe orice soiu de testamente. Epitropia Liberală priveşte cu dez­gust pe mişei ca şi pe imbecili şi au conştiinţa că îşi a făcut datoria. A vroit să clădească Institutul Gri­­gore Ghica astfel în­cît să corespundă tuturor cerinţelor spitalice de ştiinţă şi umanifiere şi fiindu-că terenul pe care se ridică acea clădire, era insu­ficient, a cumpărat casele doamnei Lo­cotenent Agapi fiica d-lui D. Porfiriu. „Evenimentul" criticînd cumpărarea caselor şi spunînd că este un gheşeft a foştilor Epitropi şi in special a d-nului Pennesm, comite o mişelie, iar actualii Epitropi anulînd actul de cumpărare comite, împreună cu „Evenimentul11, o imbecilitate, care va costa nu pe d­­or, ci pe Epitropie. Cu aceste lămuriri credem că fiecare vede şi se convinge că avem dreptate a-i numi mişei şi imbecili Terminînd pentru azi, promitem că vom respunde la toate şi îi vom face respunzători de toate calomniile. DIN SBORUL VREMII c­a juraţi. Am asistat ieri la o şedinţă a curţii cu juraţi din oraşul nostru. înaintea judecătorilor, a juraţilor şi a mul­­ţimei asistente stăteau între puşti trei ţă­rani : un criminal, un provocator moral şi un complice. Din cetirea rechizitoriilor am luat cunoştinţă de crima comisă, — un adevărat asasinat. Aşa cum stăteau acuzaţii între santinele, mă gtndeam în clipa ceia la cele ce se pe­trec în sufletele lor. Fără Îndoială că fie-ce frază rostită de prezident sau de cei doi judecători şi de procuror, fie-ce lectură făcută din dosarul crimei făptuite, pănă şi facerea formalităţilor legale, trebuie să aibă o a­­dâncă înrâurire asupra celui păzit de san­tinele. Şi această înrâurire e cu atât mai puternică, cu atât mai zguduitoare, cu cit cel supus judecăţei juraţilor e mai succep­­tibil de emoţii şi de senzaţii necunoscute. Poate că ţăranii în momentul când au comis crima, au fost călăuziţi de un gând criminal—sau poate că omorul a fost săvâr­şit de dânşii în împrejurări de acelea in care omul nu mai e stăpân pe sine, dar a­­cest moment de respect în faţa legei şi a oamenilor, această clipă de răspundere in faţa soci­îtăţei şi a reprezentanţilor ei, cons­tituie pentru spectatorul pe care il intere­sează mai mult drama sufletească de­cât crima in judecată, un proces extrem de in­teresant . In afară de crima consumată care fireşte a lăsat brazde dureroase In inimele celor rămaşi pe urma dispărutului, fatal Iţi ins­piră mila acuzatul recules din clipa de în­­tunerec care i-a rătăcit mintea şi care apare astăzi, după luni de zile, cu gândul curat, cu sufletul îndurerat de crima şi păcatul co­mis şi cu greutatea ce-i apasă conştiinţa, ori­cât de mică ar fi aceasta în sufletul său. Căci acum, în momentul când acuzatul a­­pare la judecată, el îşi simte singur păca­tul făptuit şi faptul că îi se expune din nou toată drama ce a provocat-o şi că a­­sistă din nou la locul crimei, este o tortură aproape echivalentă cu ispăşirea păcatului... La toate acestea se mai adaogă şi emoţia ce o aduc desbaterile procesului in­cât, so­cietatea călăuzită de legile ce le-a făurit pentru apărarea ei, torturează şi ea la rân­dul ei, fără ca această tortură să poată da satisfacţii depline. Dar cu aceste reflecţii nu am tins la su­primarea juraţilor. Christian Martisul rural La noi proporţia e exact de unu la unu , adicâ întreg in­văţâmîntul primar consumă din bugetul Instrucţiunei Pu­blice numai 50% ; şi din această jumă­­tate, învăţâmtntul primar rural, adică învâţămîntul a şase şeptimi din întreaga populaţie a ţârii, consumă mai puţin (8.559.868 lei) de cit de două ori suma alocată învâţămintului primar urban (4,737,403 lei), adicâ învâţămîntul pri­mar al unei şeptimi din întreaga popu­laţie '). Iar dacă comparaţia se face vi­i') De­şi o comparaţie concludentă nu se poate face între cifre abstracte, to­tuşi credem sugestive următoarele date: Franţa are 112,000 institutori, recrutaţi, in cea mai mare parte, din 175 şcoli

Next