Mişcarea, octombrie 1911 (Anul 3, nr. 215-237)
1911-10-14 / nr. 225
ANUL III.No. 225 SBAN Redacţia şi Administraţie Iaşi, Strada Păcurari 3. (Saloanele Clubului Liberal) iKOViMKMTK lioară pe un an . . 20 lei Pe jumătate an . . . 10 „ Pe trei luni .... 5 „ la străinătate pe un an 40 lei Pe jumătate an . . . 20 „ Pe trei luni . . . .10 „ Pieonii şi invăţâtorii rurali cU ZIAR NATIONAL. - LIBERAL VINERI 14 OCTOMBRIE 19 11 BANI SUB DIRECTIUNEA O fi Ui comitet APARE ZILNIC x^fv ' Anunciuri Comerciale * * ^ *'f\ Linia iu pagina M-a I. leu 'g'.ggj - Linia iu pagina lll-a SO baut , ;:f j ' Linia în aglua IV-a 40 bani ' ng _—_ TELEFON 121 —— 5 Apusul... Bolidului — +-***-«— D-l P. P. Carp n’a fost nici odata omul acţiunei şi al realizărei; a fost un ideolog, presumţios pina la extravaganţa, mândru pană la trufie, convins pană la încapăţinare. P. Carp n’a văzut nici odată realitatea politica şi sociala din țara româneasca prin prizma prin care o vedeau toţi muritorii. De aceea In nici o împrejurare şi în nici o direcţie, d-l Carp nu a avut vre-un punct de contact cu opinia publică a acestei ţări, iar ideile sale vecinie s’au împoncişat cu curentele sociale şi politice ale vremei. A zimbit, a ironizat şi a elaborat o serie de formule, în realizarea carora vedea unîcul drum de mântuire a ţarei, în care a fost condamnat să se nască şi să facă politică. La opera desvoltărei noastre naţionale de până acum, d-l Carp n’a putut contribui cu nimic, n’a putut imprima acestei opere nimic din fondul ideilor şi al visurilor sale extravagante. D-l Carp s-a mângâiat cu iluzia .această iluzie au mai avut-o şi alţii —că d-sa este un barbat politic prea superior şi prea rafinat, prentru mentalitatea şi stadiul moral în care se găsea: ţara rumâneasefi. Legenda „Marchizului dela Dunărea“ era un produs al acestei iluzii. Dar iată că la o înaintata vreme de bătrâneţă, atunci când omul politic segândeşte la liniştea netulburată în care trebue să-şi petreacă restul zilelor, d. Carp este urcat de împrejurări la situaţiunea cea mai plina de răspundere şi de munca istovitoare. D-l Carp avea un noroc; era chemat să-şi satisfacă orgoliul pe care o viaţă întreagă l-a urmărit, în concertul unor împrejurări de linişte şi de mers normal al afacerilor publice. Dar a avut şi nenorocul că a fost chemat prea târziu, când slăbiciunea pătrunsese adânci în fiinţa lui ca, şi în fiinţa partidului lui. Şi d. Carp n’a dat îndărăt, ci a trecut cu un curaj senil toate barierele morale. A aruncat podoaba de marchiz de la Dunărea, a călcat în picioare principiile de „asanare*, a uitat totul, a şters totul, a închis ochii şi s’a aruncat în viitoarea imoralitatei pe care o viaţa întreaga a înfierat-o şi a ironizat-o* D-l Carp a triumfat—, pe răbojul alb al albei lui carieri politice, s a însemnat o pată de noroi: succesul alegerilor generale. A fost primul succes real al Marchizului de la Dunărea, începutul a fost anevoios -restul a venit de la sine. Actul de banditism împotriva societăţei tramvailor nu sa emoţionat de joc, ba, a avut chiar şi accese de admiraţiune pentru „opera" ministrului său de interne! Dar viaţa politică a d-lui Carp se confunda cu un ideal măreţ: o fundamentală reformă administrativă. Pentru d. Carp nu exista altă problema în organizaţia statului român, decât o radicala îndreptare administrativa. Opera a înceriat cu o probă practică : alegerile generale ne-au oferit o primă experimentare a modului cum înţelegea d. Carp să scoată administrația de sub influența nefasta a politicei... Astăzi d. Carp este gata a da o formă legala definitivă principiilor sale în materie de reforma administrativă. Proeetul reformei e aproape terminat și în curând va vedea lumina zilei. Dar ce este acest proect ? Care e idealul administrativ al d-lui Carp? Din ce nevoi adânc simţite este isvorul şi care sunt tendinţele lui ? S’a făcut o senzaţionala descoperire istorică : proeetul d-lui Carp, idealul Marchizului de la Dunărea în concepţia lui generala, este un plagiat după un proect din anul 1839 când voevodul Mihail Sturza prin comisul Leonte Radu preconizase o reformă administrativa prin împărţirea ţărei în mici guvernăminte compuse fiecare din câte patru districte. Ceea ce Mihail Sturdza voia sa facă acum 73 de ani, d. Carp voeşte să faca în anul mântuirei 1911 ! Iată „idealul" d-lui Carp ! Aşa îşi încheie Marchizul de la Dunărea cariera politica. Amicii îl plâng şi-l părăsesc, admiratorii îşi vad idolul îngenunchiat şi ridiculizat. Este un apus melancolic. Dar nu e nici apus de soare, nici apus de stea, ci e apusul unui bolid diform! Adoratorul Apei... D-l Greceanu este un baiat de o activitate febrilă şi de extraordinare concepţii edilitare. A fost o coincidenţă bisară a fataliăţei: d-l Greceanu a fost primul primar care a avut fericirea să aibă la îndemănă apa Timişeştilor. De la această apă se aşteptau multe, pentru că cu apa se puteau face multe. Cu apa se putea îmbunătăţi, în primul loc, starea sanitară a oraşului. Iaşul era murdar şi această murdărie trebuia să dispară odată cu venirea apei de la Timişeşti. D-l Greceanu însă, om cu aptitudini estetice, nu putea da apei o întrebuinţare atît de prozaică. Primarul Iaşului a descoperit o întrebuinţare mult mai ingenioasă şi mai utilă a apei: apa este un element de joc şi un element de comemorare istorică. In consecinţă, Dl. Greceanu a făcut, în primul loc, un joc de apă in Piaţa Unirei, joc care a fost lectou-ul serbărilor universitare. Iar după aceste aceste serbări, Dl. Greceanu a crezut că tot apa Timişeştilor trebuie să servească la comemorarea Unirei. In consecinţă, a emis geniala ideie a ţîşnitoarei ce se va construi în piaţa Cuisa- Vodă. D l Greceanu a dovedit odată mai mult că este şi barbat inteligent şi barbat sentimental. Ce să stric apa—preţioasa apă a Timişeştilor—pe murdăria£ laşului—şi-a zis excelentul primar —când cu apă se poate face o jişnitoare măreaţă care să simbolizeze Unirea ? Oraşul se stinge de boli, iar când este un foc nu e apă ca să se stingă focul. Dar apa nu e nici pentru curăţenie, nici pentru foc — ci e pentru distracţii estetice şi pentru comemorări istorice. D-l Greceanu adoră apa — dar nu pentru sanatatea târgului. --------- ■-» IM Iii —» ----------- Solticăria de la Epitropie Cum Epitropul dr. Em. Riegler şi-a bătut joc de Suveranul ţării, de instituţia Sfatului Spiridon, de facultatea de medicină, de miniştri şi toate autorităţile din oraşul acesta, iur provizînd bolnavi şi boli... jubilare. Monsieur, ce n’est pas parceqne je snis son pere; mais je puis dire que j’ai sujet, d’etre content de lui.... II. a /'imagination Men vice el ce jen d’ésprit qu'on remarque... Cest par la que j’ai toujours Men augure de sa judicAaire qualité requise puiir /VxerciCi? de untre art. Mosieur Diafoirus Le malade imaginaire Je veux des maladies d’importanee, de bonnes fiévres continues, avec des transports an cervean, de bonne fiévrie pourprées, de bonnes pestes, de bonnes hydropisies fermées, de bonnes pleurésies avec des inflammations de poítrine..... Toinett.e Le malade imaginaire, ....Remplire boutiquasCMrurgus Le malade, imaginaire Oh ! Que pour le punir de cette comedie Ne lui vois-je une vraie et triste maladie Bolle au 5RA90 RIEGLER! Are examinat în numărul nostru de ori scrisoarea d-rului Riegler, adresată ziarului bucureștean L’Indépendance roumaint“, prin care voeşte să se spele pe mîini ca Pilat din Pont de faptul positiv, că, cu prilejul visitei regale la Epitropia Sf. Spiridon a introdus în „medica a lll-au şi alte secţiuni bolnavi de ocazie, recrutaţi din gardieni, gardiencele,spălătoresele, şi copii spitalului, făcând astfel Suveranului un raport fals şi punîndu-L în ridicula situaţie de a consola servitori perfect sănătoşi, cari se prăpădeau de rîs în curtea spitalului imediat după plecarea Suveranului. Pentru ca, pe viitor, să tăem pofta d-rului Riegler de a desminţi fapta absolut positive vom da publicităţei astăzi o serie de fapte de care persoana d-lului Riegler este direct şi fără discuţie legată. Cerem ca toate aceste fapte sa fie controlate de căteră Direcţia serviciului sanitar superior sau de cătră orice delegat al d-lui ministru de interne. Noi ne punem cu totul la dispoziţia autorităţilor sanitare şi administrative superioare pentru a dovedi adevărul informaţiunilor şi relaţiunilor noastre în această afacere ruşinoasa din toate punctele de vedere. Căci să nu uităm că acei ce a săvîrşit „şot,bălian este medic, probaor universitar şi Rpitrop »I»«»I Sf. Spiridon. Nimene nu poate fi mulţumit cu ancheta făcută de cătră directorul cancelariei, d. Rudolf Suţu, subalternul d-rului Riegler. De altminteri, ancheta directorului n’a vizat descoperirea adevărului şi stabilirea responsabilităţilor, ci a urmărit pur şi simplu descoperirea funcţionalului indiscret şi reabilitarea d-rului Riegler cu certificate de bună conduită, solicitate de la internii spitalului şi chiar de la primele gardiene. Aceasta se va lămuri in cursul naraţiunei noastre. D-rul Riegler la Spital în ziua de 27 Septemmbrie fixată pentru vizita regală. In ziua de 27 Septembrie, ziua fixată de M. S. Regele pentru vizitarea Spitalului Central al Casei Sf. Spiridon, cu cîteva ore Înainte de sosirea M. Sale, d-rul Riegler a fost singurul epitrop care, în tovărășia intendentului Lohan, a trecut în revistă toate secţiele Spitalului şi a dat ultimite ordine. Cu prilejul acestei ultime inspecţiuni d-rul Riegler faţă de interni, de intendent, prime-gardiene, gardiene, servitori şi servitoare, şi-a manifestat nemulţumirea că unele secţii sunt închise, iar altele insuficient populate de bolnavi, ordonînd ca imediat secţiile închise să fie, deschise şi populate cu bolnavi improvizaţi. In Sîmbăta ce a urmat după plecarea M. S. Regelui din Iaşi, dl. ministru C. C. Arion a ţinut să inspecteze Spitalul Sfatului Spiridon, în deosebi clinicele facultăţii de medicină. Însoţit de Epitropul dr. Riegler ajungând în dreptul secţ. a III a Intrînd, în acea zi în clinica chirurgicală a d-lui profesor dr. E Juvara, epi- lui, biuroul primitei a D-lui Riegler la clinica chirurgicală a d-lui profesor dr. Ernest Juvara. tropul Riegler observă că această clinică este Închisă neavind nici un bolnav. Cetind lămuriri asupra acestui fapt, D-na Cuza, prima gardiană a clinicei, ii explică că obicinuit clinicele se deschid la 1 Octombrie odată cu deschiderea cursurilor universitare. Epitropul Riegler pune atunci în vedere primei gardiene Cuza şi intendentului Lohan că M. S. Regele nu poate găsi această clinică nepopulată de bolnavi şi ordonă d-nei Cuza, şi altor prime şi gardiene ce se aflau în acel moment la clinica chirugală, „să se lege la cap“ şi să ocupe paturile goale ale clinicei. Dna Cuza a răspuns însă categoric Epitropului Riegler că nu poate face acest lucru în lipsa şefului ei, d. dr. Juvara, şi în orice caz că demnitatea sa personală şi respectulce are pentru Severanul ţărei o împiedica să joace rolul de... rbolnavă“. Cu toate aceste, intendentul Lohan, în executarea ordinului d-lui Epitrop Riegler, a introdus în clinica d-rului Juvara, în momentul vizitei regale, pe copilul Zacopceciu, care fusese operat de mult la biuroul primitei chirurgicale și care, în ziua vizitei regale, era perfect sănătos, ducîndu-se prin toate sălile și Curtea Spitalului. D-rul Riegler la clinica chirurgicală a d-lui profesor dr. Leon Sculy Trecînd la clinica chirurgicală a d-lui profesor dr. Leon Sculy, epitropul Higgler a gasit’o insuficient populată pentru o vizita regala. A dat, in consecinţă, primei gardiene d-na Preda şi intendentului aceleaşi instrucţiuni ca şi d-nei Cuza. Astfel, profitând de absenţa d-rului Sculy din oraş, intendentul, în executarea ordinului Epitropului Riegler, a mai Introdus, pe lingă bolnavii existenţi, şi alţi trei bolnavi de ocazie şi anum : 1) Un gardian, tutravăn-sănătos, pe care la pansat la cap şi pus în crivat; 2) un copil sdravăn-sănătos, pe care l’a pansat la un picior ; ,3) Un copil, sdravăn-sănătos, pe care l’a pansat la o mină. La anchetă dacă ni se va cere nume vom da nuntiv D-rul Riegler la medica IlI-a Secţia a III-a de medicină internă sau «Medica Ill-a», cum i se spune la Sf-tul Spiridon, creaţiunea proprie a d-rului Riegler, se înţelege că trebuia să facă obiectul principal al preocuparei sale. Această secţie era închisă; avea numai paturi, dar nici un bolnav. Biuroul primit ei nu repartizase la această secţie înainte de 27 Septembrie nici un bolnav, dar absolut nici un bolnav. Secţia nu era organizată : n’avea nici personalul medical, nici personalul de serviciu necesar. De abia la 4 Octombrie, adecă după o săptămînă de la vizita M. S. Rege început să repartizeze bolnavi la această secţie. Ancheta va putea uşor stabili acest lucru cercetând registrele de intrare de la biroul primitei. Şi dovada peremptorie a afirmaţiunei noastre stă în faptul că, în ziua vizitei regale, medica III, în sala „femeilor“, a fost populată de intendent şi de primagardiană în executarea ordinului Epitropului Riegier, în chipul următor : 2 bolnavi luaţi de la medica I, de sub conducerea d-lui prof. dr. V. Negel ; 3 bolnavi luaţi de la medica II-a, de sub conducerea d-lui prof. dr. Bacaloglu ; 5 bolnavi de ocazie, 5 spălătorese ale spitalului, sdravene sănătoase, desbracate, îmbrăcate în halate şi aşezate fiecare în cîte un crivat la căpătâiul căruia se găsea o tăbliţă cu diagnosticul şi mersul boalei. După plecarea M S. Regelui, spălătoresele au sărit pentru a urmări cortegiul regal, iar bolnavii împrumutaţi, transferaţi la secţiele respective. Secţia a fost închisă imediat. Dl. ministru C. Arion constată că media IXI-a a fost închisă după după plecarea M. S. Regele