Mişcarea, octombrie 1911 (Anul 3, nr. 215-237)

1911-10-14 / nr. 225

ANUL III.­No. 225 S­BAN Redacţia şi Administraţie Iaşi, Strada Păcurari 3. (Saloanele Clubului Liberal) iKOViMKMTK lio­­ară pe un an . . 20 lei Pe jumătate an . . . 10 „ Pe trei luni .... 5 „ la străinătate pe un an 40 lei Pe jumătate an . . . 20 „ Pe trei luni . . . .10 „ Pi­eonii şi invăţâtorii rurali cU ZIAR NATIONAL. - LIBERAL VINERI 14 OCTOMBRIE 19 11 BANI SUB DIRECTIUNEA O fi Ui comitet A­PARE ZILNIC x^fv ' Anunciuri Comerciale * * ^ *'f\ Linia iu pagina M-a I. leu 'g'.ggj - Linia iu pagina lll-a SO baut , ;:f j ' Linia în aglua IV-a 40 bani ' n­g _—_ TELEFON 121 —— 5 Apusul... Bolidului — +-***-«— D-l P. P. Carp n’a fost nici o­­data omul acţiunei şi al realizărei; a fost un ideolog, presumţios pina la extravaganţa, mândru pană la trufie, convins pană la încapăţinare. P. Carp n’a văzut nici odată re­­alitatea politica şi sociala din țara româneasca prin prizma prin care o vedeau toţi muritorii. De aceea In nici o împrejurare şi în nici o di­recţie, d-l Carp nu a avut vre-un punct de contact cu opinia publică a acestei ţări, iar ideile sale vecinie s’au împoncişat cu curentele soci­ale şi politice ale vremei. A zimbit, a ironizat şi a elabo­rat o serie de formule, în realiza­rea carora vedea unîcul drum de mântuire a ţarei, în care a fost condamnat să se nască şi să facă politică. La opera desvoltărei noas­tre naţionale de până acum, d-l Carp n’a putut contribui cu nimic, n’a putut imprima acestei opere nimic din fondul ideilor şi al visu­rilor sale extravagante. D-l Carp s-a mângâiat cu iluzia­­ .această iluzie au mai avut-o şi alţii —că d-sa este un barbat poli­tic prea superior şi prea rafinat, prentru mentalitatea şi stadiul mo­ral în care se găsea: ţara rumânea­­sefi. Legenda „Marchizului dela Du­nărea“ era un produs al acestei iluzii. Dar iată că la o înaintata vreme de bătrâneţă, atunci când omul po­litic se­­gândeşte la liniştea netul­­burată în care trebue să-şi petreacă restul zilelor, d. Carp este urcat de împrejurări la situaţiunea cea mai plina de răspundere şi de mun­ca istovitoare. D-l Carp avea un noroc; era chemat să-şi satisfacă orgoliul pe care o viaţă întreagă l-a urmărit, în concertul unor împrejurări de linişte şi de mers normal al aface­rilor publice. Dar a avut şi nenorocul că a fost chemat prea târziu, când slă­biciunea pătrunsese adânci în fiinţa lui ca, şi în fiinţa partidului lui. Şi d. Carp n’a dat îndărăt, ci a trecut cu un curaj senil toate ba­rierele morale. A aruncat podoaba de marchiz de la Dunărea, a căl­cat în picioare principiile de „asa­nare*, a uitat totul, a şters totul, a închis ochii şi s’a aruncat în vii­toarea imoralitatei pe care o via­ţa întreaga a înfierat-o şi a ironizat-o* D-l Carp a triumfat—, pe răbo­jul alb al albei lui carieri politice, s a însemnat o pată de noroi: suc­cesul alegerilor generale. A fost primul succes real al Marchizului de la Dunărea, începutul a fost anevoios -res­tul a venit de la sine. Actul de banditism împotriva societăţei tram­­vailor nu sa emoţionat de joc, ba, a avut chiar şi accese de admira­ţi­une pentru „opera" ministrului său de interne! Dar viaţa politică a d-lui Carp se confunda cu un ideal măreţ: o fundamentală reformă administra­tivă. Pentru d. Carp nu exista altă problema în organizaţia statului ro­mân, de­cât o radicala îndreptare administrativa. Opera a înceriat cu o probă prac­tică : alegerile generale ne-au ofe­rit o primă experimentare a mo­dului cum înţelegea d. Carp să scoată administrația de sub influ­ența nefasta a politicei... Astăzi d. Carp este gata a da o formă legala definitivă principii­lor sale în materie de reforma ad­ministrativă. Proeetul reformei e a­­proape terminat și în curând va vedea lumina zilei. Dar ce este a­­cest proect ? Care e idealul admi­nistrativ al d-lui Carp? Din ce ne­voi adânc simţite este isvorul şi care sunt tendinţele lui ? S’a făcut o senzaţionala desco­perire istorică : proeetul d-lui Carp, idealul Marchizului de la Dunărea în concepţia lui generala, este un plagiat după un proect din anul 1839 când voevodul Mihail Sturza prin comisul Leonte Radu preco­nizase o reformă administrativa prin împărţirea ţărei în mici gu­­vernăminte compuse fiecare din câte patru districte. Ceea ce Mihail Sturdza voia sa facă acum 73 de ani, d. Carp voeşte să faca în­ a­­nul mântuirei 1911 ! Iată „idealul" d-lui Carp ! Aşa îşi încheie Marchizul de la Dunărea cariera politica. Amicii îl plâng şi-l părăsesc, ad­miratorii îşi vad idolul îngenunchiat şi ridiculizat. Este un apus melancolic. Dar nu e nici apus de soare, nici apus de stea, ci e apusul unui bolid diform! Adoratorul Apei... D-l Greceanu este un bai­­at de o activitate febrilă şi de extraor­dinare concepţii edilitare. A fost o coincidenţă bisară a fataliăţei: d-l Greceanu a fost primul primar care a avut feri­cirea să aibă la îndemănă apa Timişeştilor. De la această apă se aşteptau multe, pentru că cu apa se puteau face multe. Cu apa se putea îm­bunătăţi, în primul loc, starea sa­nitară a oraşului. Iaşul era mur­dar şi această murdărie trebuia să dispară odată cu venirea apei de la Timişeşti. D-l Greceanu în­să, om cu aptitudini estetice, nu putea da apei o întrebuinţare atît de prozaică. Primarul Iaşului a descoperit o întrebuinţare mult ma­i ingenioasă şi mai utilă a apei: apa este u­n element de joc şi un element de comemorare istorică. In consecinţă, Dl. Greceanu a fă­cut, în primul loc, un joc de apă in Piaţa Unirei, joc care a fost le­­ctou-ul serbărilor universitare. Iar după aceste aceste serbări, Dl. Gre­ceanu a crezut că tot apa Timişeş­tilor trebuie să servească la come­morarea Unirei. In consecinţă, a emis geniala ideie a ţîşnitoarei ce se va construi în piaţa Cuisa- Vodă. D­ l Greceanu a dovedit odată mai mult că este şi barbat inteli­gent şi barbat sentimental. Ce să stric apa—preţioasa apă a Timişeş­tilor—pe murdăria£ laşului—şi-a zis excelentul primar —când cu a­­pă se poate face o jişnitoare mă­reaţă care să simbolizeze Unirea ? Oraşul se stinge de boli, iar când este un foc nu e apă ca să se stingă focul. Dar apa nu e nici pentru curăţenie, nici pentru foc — ci e pentru distracţii estetice şi pentru comemorări istorice. D-l Greceanu adoră apa — dar nu pentru sanatatea târgului. --------- ■-» IM Iii —» -----------­ Solticăria de la Epitropie Cum Epitropul dr. Em. Riegler şi-a bătut joc de Suveranul ţării, de in­stituţia Sfatului Spiridon, de facultatea de medicină, de mi­niştri şi toate autorităţile din oraşul acesta, iur pro­­vizînd bolnavi şi boli... jubilare. Monsieur, ce n’est pas parceqne je snis son pere; mais je puis dire que j’ai sujet, d’etre content de lui.... II. a /'imagination Men vice el ce jen d’ésprit qu'on remarque... Cest par la que j’ai toujours Men augu­re de sa judicAaire qualité requise puiir /VxerciCi? de un­tre art. Mosieur Diafoirus Le malade imaginaire Je veux des maladies d’importanee, de bonnes fiévres continues, avec des transports an cervean, de bonne fié­­vrie pourprées, de bonnes pestes, de bonnes hydropisies fermées, de bonnes pleurésies avec des inflammations de poítrine..... Toinett.e Le malade imaginaire, ....Remplire boutiquasCMrurgus Le malade, imaginaire Oh ! Que pour le punir de cette comedie Ne lui vois-je une vraie et triste maladie Bolle au 5RA90 RIEGLER! Are examinat în numărul nostru de ori scrisoarea d-rului Riegler, adresată zia­rului bucureștean L’Indépendance rou­­maint“, prin care voeşte să se spele pe mîini ca Pilat din Pont de faptul positiv, că, cu prilejul visitei regale la Epitropia Sf. Spiridon a introdus în „medica a lll-au şi alte secţiuni bolnavi de ocazie, recrutaţi din gardieni, gardiencele,spă­lătoresele, şi copii spitalului, făcând ast­fel Suveranului un raport fals şi pu­­nîndu-L în ridicula situaţie de a con­sola servitori perfect sănătoşi, cari se prăpădeau de rîs în curtea spitalului imediat după plecarea Suveranului. Pentru ca, pe viitor, să tăem pofta d-rului Riegler de a desminţi fapta ab­solut positive vom da publicităţei as­tăzi o serie de fapte de care persoana d-lului Riegler este direct şi fără dis­cuţie legată. Cerem ca toate aceste fapte sa fie controlate de căteră Direcţia servi­ciului sanitar superior sau de cătră ori­ce delegat al d-lui ministru de interne. Noi ne punem cu totul la dispoziţia autorităţilor sanitare şi administrative superioare pentru a dovedi adevărul in­­formaţiunilor şi relaţiunilor noastre în a­­ceastă afacere ruşinoasa din toate punc­tele de vedere. Căci să nu uităm că acei ce a săvîrşit „şo­t,b­ălian este medic, probaor universitar şi Rpitrop »I­­»«»I Sf. Spiridon. Nimene nu poate fi mulţumit cu an­cheta făcută de cătră directorul cance­lariei, d. Rudolf Suţu, subalternul d-rului Riegler. De altminteri, ancheta directo­rului n’a vizat descoperirea adevărului şi stabilirea responsabilităţilor, ci a ur­mărit pur şi simplu descoperirea func­ţionalului indiscret şi reabilitarea d-rului Riegler cu certificate de bună conduită, solicitate de la internii spitalului şi chiar de la primele gardiene. Aceasta se va lămuri in cursul naraţiunei noastre. D-rul Riegler la Spital în ziua de 27 Septem­­mbrie fixată pentru vi­zita regală. In ziua de 27 Septembrie, ziua fixată de M. S. Regele pentru vizitarea Spita­lului Central al Casei Sf. Spiridon, cu cîte­va ore Înainte de sosirea M. Sale, d-rul Riegler a fost singurul epitrop care, în tovărășia intendentului Lohan, a tre­cut în revistă toate secţiele Spitalului şi a dat ultimite ordine. Cu prilejul acestei ultime inspecţiuni d-rul Riegler faţă de interni, de inten­dent, prim­e-gardiene, gardiene, servitori şi servitoare, şi-a manifestat nemulţu­mirea că unele secţii sunt închise, iar altele insuficient populate de bolnavi, or­­donînd ca imediat secţiile închise să fie, deschise şi populate cu bolnavi impro­vizaţi. In Sîmbăta ce a urmat după plecarea M. S. Regelui din Iaşi, dl. ministru C. C. Arion a ţinut să inspecteze Spitalul Sfatului Spi­ridon, în deosebi clinicele facul­tăţii de medicină. Însoţit de Epitropul dr. Riegler ajungând în dreptul secţ. a III a Intrînd, în acea zi în clinica chirurgi­cală a d-lui profesor dr. E Juvara, epi-­ lui, biuroul primitei a D-lui Riegler la clinica chirurgicală a d-lui profesor dr. Ernest Juvara. tropul Riegler observă că această clinică este Închisă neavind nici un bolnav. Ce­tind lămuriri asupra acestui fapt, D-na Cuza, prima­ gardiană a clinicei, ii explică că obicinuit clinicele se deschid la 1 Oc­tombrie odată cu deschiderea cursurilor universitare. Epitropul Riegler pune atunci în ve­dere prim­ei­ gar­diene Cuza şi intenden­tului Lohan că M. S. Regele nu poate găsi această clinică nepopulată de bol­navi şi ordonă d-nei Cuza, şi altor prime şi gardiene ce se aflau în acel moment la clinica chirug­­ală, „să se lege la cap“ şi să ocupe paturile goale ale cli­nicei. D­na Cuza a răspuns însă categoric Epitropului Riegler că nu poate face a­­cest lucru în lipsa şefului ei, d. dr. Ju­vara, şi în ori­ce caz că demnitatea sa personală şi respectul­­ce are pentru Se­ver­anul ţărei o împiedica să joace ro­lul de... rbolnavă“. Cu toate aceste, intendentul Lohan, în executarea ordinului d-lui Epitrop Rieg­ler, a introdus în clinica d-rului Ju­vara, în momentul vizit­ei regale, pe co­pilul Zacopceciu, care fusese operat de mult la biuroul primit­ei­ chirurgicale și care, în ziua vizitei regale, era perfect sănătos, ducîndu-se prin toate sălile și Curtea Spitalului. D-rul Riegler la clinica chirurgicală a d-lui pro­fesor dr. Leon Sculy Trec­înd la clinica chirurgicală a d-lui profesor dr. Leon Sculy, epitropul Higg­ler a gasit’o insuficient populată pentru o vizita regala. A dat, in consecinţă, prime­i­ gardiene d-na Preda şi intendentului­­ aceleaşi in­strucţiuni ca şi d-nei Cuza. Astfel, pro­fitând de absenţa d-rului Sculy din oraş, intendentul, în executarea ordinului Epi­tropului Riegler, a mai Introdus, pe lingă bolnavii existenţi, şi alţi trei bolnavi de ocazie şi anum : 1) Un gardian, tutravă­n-sănătos, pe care la pansat la cap şi pus în crivat; 2) un copil sdravăn-sănătos, pe care l’a pansat la un picior ; ,3) Un copil, sdravăn-sănătos, pe care l’a pansat la o mină. La anchetă dacă ni se va cere nume vom da nuntiv D-rul Riegler la medica IlI-a Secţia a III-a de medicină internă sau «Medica Ill-a», cum i se spune la Sf-tul Spiridon, creaţiunea proprie a d-rului Riegler, se înţelege că trebuia să facă obiectul principal al preocuparei sale. Această secţie era închisă; avea nu­mai paturi, dar nici un bolnav. Biuroul primit ei nu repartizase la această sec­ţie înainte de 27 Septembrie nic­i un bolnav, dar absolut nici un bolnav. Secţia nu era organizată : n’avea nici personalul medical, nici personalul de serviciu ne­cesar. De abia la 4 Octombrie, adecă după o săptămînă de la vizita M. S­. Rege început să re­partizeze bolnavi la această secţie. An­cheta va putea uşor stabili acest lucru cercetând registrele de intrare de la bi­­­roul primitei. Şi dovada perempto­rie a afirmaţiunei noas­tre stă în faptul că, în ziua vizitei regale, me­dica III, în sala „femei­lor“, a fost populată de intendent şi de prima­­gardiană în executarea ordinului Epitropului Ri­­egier, în chipul următor : 2 bolnavi luaţi de la medica I, de sub condu­cerea d-lui prof. dr. V. Negel ; 3 bolnavi luaţi de la medica II-a, de sub con­ducerea d-lui prof. dr. Bacaloglu ; 5 bolnavi de ocazie, 5 spălătorese ale spitalu­lui, sdravene sănătoase, desbracate, îmbrăcate în halate şi aşezate fie­care în cîte un crivat la căpătâiul căruia se gă­sea o tăbliţă cu diagnos­ticul şi mersul boalei. După plecarea M S. Regelui, spălătoresele au sărit pentru a urmări cortegiul regal, iar bol­navii împrumutaţi, trans­feraţi la secţiele respec­tive. Secţia a fost în­chisă imediat. Dl. ministru C. Arion constată că media IXI-a a fost închisă după după plecarea M. S. Regele

Next