Mişcarea, noiembrie 1911 (Anul 3, nr. 238-262)
1911-11-26 / nr. 259
ANUL III. No. 259 Redacţia şi Administraţia A BON AH EWT S3 Inară pe un an .... 20 lei Pe jumătate an .... 10 B Pe trei luni ...... 5 „ In străinătate pe un an . . 40 lei Pe jumătate an.................20 lei Pe trei luni......................10 „ Preoţi şi învăţătorii rurali 50°/« SAMBATA 26 NOEMBRIE 1911. Anunciul Comerciale Linia în pagina II-a . 1 Leu Linia în pagina III-a . 50 bani JLinia în pagina IV-a . 40 bani TELEFON 121 Iași, Strada Păcurari No. 3. (Saloanele Clubului Liberal). SUB DIRECȚIUNEA Uniui COMITET APARE BILNIC Reforma Electorala II. Unul din argumentele care în mod obicinuit se pune înainte, ori de câte ori e vorba de participarea ţarănimei la viaţa politică, e şi acela, că ţărănimea noastră nu are cultura şi pregătirea necesară pentru a-şi putea exercita în mod conştient şi efectiv drepturile cetăţeneşti.’;' : Eu o,iata s’a spus: ţaranul nostru e incult, nu e pregătit, nu are educaţie cetăţenească. In cât ar fi o primejdie, şi poate chiar o nellUJ.yL.liUUUU * M*** wt» -r ran, astfel cum se găseşte, în vâltoareaimoratitaţei politice din ţara noastră ! E destula nenorocire în viaţa cetăţenească a oraşelor! Pentru ce să ducem şi la sate aceasta nenorocire ? Acestea sunt clişeele care de atâta vreme circula în viaţa noastră politica. Şi aceste clişee au putut prinde de multe ori. Unii din naivitate sindera, alţii din interes de casta, au putut lua drept bune argumentele pline de patos, dar lipsite de orice fond de adevăr, ale acelora cari se rădicau împotriva oricărei reforme electorale, care ar fi adus la viaţa publica paturile adănci ale organizmului nostru naţional? Sa ne lămurim. In ce consta cultura sau pregătirea care vecinie sunt scoase înainte ca un argument peremptoriu pentru menţinerea ţarănimei în starea de sclavaj politic în care se găseşte ? Sunt două noţiuni cărora li se poate da un înţeles mai larg sau mai restrâns, după împrejurările speciale in care se desvolta viaţa politica dintr’o ţară şi după gradul de intelectualitate la care se poate găsi un popor. Căci daca aceste noţiuni s’ar lua în sensul cel mai absolut şi mai larg al lor, în condiţiunile specifice ţarei noastre, ele n'au existat nici odată. Şi acesta nu este un paradox. Căci întrucât, masele cetăţeneşti care au fost chemate la viaţa publică prin Constituţia de la 1866, revizuita la 1884 avea atunci mai multa pregătire politică, de cât massele populare care bat astăzi la poarta vieţei politice? Dacă s’ar fi luat atunci In consideraţie lipsa de pregătire politică, poate că nici astăzi nu s'ar fi acordat Constituţia de la 1866, cu modificările posterioare, în aşteptarea miraculoasei „pregătiri“! Pregătirea pentru exercitarea conştientă, şi efectiva a drepturilor cetăţeneşti, nu se poate obţine - după cum spuneam şi alta data—nici la coarnele plugului, nici la şcoală, nici la biserică. Această pregătire nu se poate forma decât prin practica exerciţiului drepturilor cetăţeneşti. Fără această practica, o categorie socială, mai ales o categorie Modala cum e ţărănimea, niciodată nu va fi pregătita pentru viaţa politica. Vom aştepta secole fenomenala „pregătire“ şi ea tot nu va veni, dacă nu vom deschide porţile vieţei politice pentru masele adânci ale neamului. Dar sevorbeşte şi despre lipsa de „cultură“ a ţarănimei, care ar fi un obstacol mai mult în calea acelora cari cer chemarea acestei ţârănimi la viaţa politică. Desigur, că în specie, nu poate fi vorba de acea cultură generală profundă, savantă, care străluceşte atât de grandios uneori în... colegiile orăşeneşti după cum, credem, că nu se aşteaptă înfiinţarea de academii de ştiinţe sociale şi politice la sate, pentru ca ţaranul să devie apt pentru viaţa politică... Se considera ţaranul sub raportul lipsei lui de cunoştinţi elementare, sub raportul mentalităţei lui, sub raportul intelectualitâţei lui reduse. Dar atunci se pune mucuaca , oare cultura, în sensul cel mai larg al cuvântului, este ca un factor care întotdeauna comptează ca un element de întărire a conştienţei cetăţeneşti, de susţinere a demnităţii civice şi de moralizare a vieţei politice ? Oare când vedem că în colegiul cel mai luminat, colegiul universitar, se găsesc alegători în conştiinţa cărora statornicia convingerilor oscilează după... scadenţa poliţelor şi când Intr’un aseminea colegiu frauda electorala se practică cu un cinism atât de... universitar, ce legătură mai putem găsi între cultura profundă, savanta a alegătorului de elita şi demnitatea, conştienţa şi moralitatea lui de cetăţean ? Şi cu toate acestea, în teorie, cine ar putea susţine că un asemenea alegător nu are „cultura“ şi „pregătirea“ necesară pentru participarea lui la viaţa politica ?!... Dar scoborându-ne şi mai jos, cangrena e şi mai adâncă. Din practica actualului nostru sistem electoral s’a născut o nouă... „nobilime“ ! O „noblime" care întrunind condiţiunile prevăzute de lege, este considerată ca foarte bine „pregătita“ pentru viaţa politica... Când un aseminea „nobil“ îşi iniercantilizează votul, când îşi împarte conştiinţa după cum i se împarte şi bumaşca -chiar când i se dă jumătate înainte şi jumătate după — el nu încetează de a avea şi „cultura“ necesara şi excelenta „pregătire" pentru viaţa politică... Si cu toate acestea, se vorbeşte încă de lipsa de cultură şi de pregătire politica a gospodarului, cinstit de la ţară, căruia, deşi ştie a ceti şi a scrie, i se contestă cel mai elementar drept cetăţenesc : dreptul de vot. Intr’un articol viitor vom analiza condiţiunile în care se găseşte de fapt ţărănimea noastră sub raportul pregătirei pentru viaţa politică. » N. M. sunt nuanţe între mine şi intre colegul meu, dl. Marghiloman. Şi vă dau voie să credeţi că pe această chestiune guvernul nu este omogen“. Dar dl. Filipescu în răspunsul sale asupra interpelărei d-lui deputat Gr. Vasiliu, a mai mărtuisit că „dl. Mărghiloman i-a făcut concesie de a nu se opune în contra numirii d-lui general Averescu“, concesie faţă de care ministrul de resboiu declară că rămîne obligat ! Ce s’a petrecut în intimitate însă, între cei doi miniştri şi dl. general Averescu am arătat în amănuntele noastre de ieri. Dl. Nicu. Tdipescu a adus în aşa situaţie pe dl. Marghiloman, încit acesta a cerut scuze generalului Averescu pentru atitudinea ce a avut-o faţă de ă-sa, în Martie 1909. Numai în urma acestei scene petrecute între generalul Averescu şi dl. Marghiloman, şi cu azistenţa d-lui Filipescu, a urmat numirea generalului ca şef al măriui stat major. După ce l a umilit pe dl. Marghiloman—o umilinţă destul de usturătoare şi foarte vizibilă—dl. Nicu Filipscu a avut în Cameră o frază amicală şi colegială faţă de ministrul de interne , dl. Filipescu a declarat în plină cameră că „se simte obligat“ pentru „concesia“ ce i-a făcut- o dl. Marghiloman de a im se „opune“ în contra numirei ce a făcut’o. In rezumat , Dl. Marghiloman, silit de atitudinea potrivnică a d-lui Filipescu, a cerut scuze generalului pe care l’a ofensat. S’a umilit, dar s’a scuzat. Pentru această „concesie“ dl. N. Filipescu s-a aratat dastul de cavaler în Cameră şi a declarat că rămîne „obligat“ faţă de dl. Marghiloman. Acest schimb de amabilităţi a enervat peste măsură pe primul ministru care prezida dezbaterile Camerei, prin gesturi diverse şi care a căutat cu orice preț ca discuția să fie închisă. Cum am văzut, discuția s’a închis, refuzîndu-se cuvîntul d-lui Tache Ionescu. Interpelarea amicului nostru, dl. Gr. Vasiliu în chestia numirei d-lui general Averescu ca șef al marelui stat major al armatei, a avut un adevărat succes parlamentar. Toată lumea aștepta o lămurire din partea d-lui Marghiloman și ea a fost dată direct de... actualul ministru de reeboiu, dl. N. Filipescu, care, în situaţia în care se alia şi ini urma documentatei interpelări a deputatului de Tutova, nu a putut evita de a nu face următoarea psichologică mărturisire : »In ceea ce priveşte acuzaţiile de ordin administrativ în contra d-lui general Averescu —a zis dl. N. Filipescu— u-i consiliul Corni ? —Tot în chestia « scumpirei traiului»— Ziarul grecenist ne respunde în chestia scumpirei lemnelor, a zahărului şi a celorlalte articole de alimentare de care ne-am ocupat. Respunsul e timid şi autorul,—stilist şilogician , caracteristic „Evenimentului“—a avut grija să’şi plaseze respunsul într’un foc ascuns, ca abia să se zăriască. — „Sunteţi ridicoli !“ strigă „Evenimentul” cînd vorbim de carteluri între angrosişti de lemne, intre cari figurează şi dl. I. Stamatiu ajutor de primar, şi nu’şi dă seamă inconştientul oficios al guvernanţilor că insultă astfel un oraş întreg. Căci cele ce am scris şi scriem cu privire la „îngreuiarea traiului” şi la revoltătoarea nepăsare a administraţiei comunale, nu sunt decit un slab ecou al strigătelor oraşului întreg care protestează în contra legei „ieftenirei” care are tocmai un efect contrar... — «Guvernul luptă ca să iefteniască traiul» exlamă „Evenimentul” iar populaţia oraşului plăteşte lemnele, zaharul şi celelilte obiecte cu preţuri extraordinar de urcate. Şi cînd repetăm ceia ce susţine nu laşul întreg, dar întreaga ţară, că „legea ieftenirei” a avut un efect... dezastruos. „Evenimentul” ne respunde că suntem «calomniatori». Guvernul a făurit o „lege a ieftenirei” dar dacă legea n’a avut nici un efect, guvernul nu poate fi învinuit,— şi cu atît mai puţin administraţia comunală, care bunăoară n’ar putea lua măsuri împotriva ajutorului de primar Iancu Stamatiu, autorul şi patronul cartelului între negustorii de lemne. In chestia conflictelor dintre lucrătorii şi patronii brutali primăria n’a luat nici o măsură şi a înţeles să steie departe, aşa că în curînd vom avea o urcare şi pe preţul pîinei. Dacă d-lui Grecianu nu-i mai putem cere nimic, dacă ajutorii sei îşi înţeleg tot atît deprost misiunea ce o au la primărie, avem tot dreptul să ne întrebăm ce face Consiliul comunal ? Printre consilierii, comunali se zice că figurează şi cîţiva comercianţi. Nu găseşte cu cale nici unul din aceşti Consilieri Comunali, care se pretind reprezentanţi ai comerţului ieşan să facă să înţeleagă pe „şefii” administraţiei comunale că nepasarea lor nu mai poate urma şi că se impun uugentrai măsuri ca să se împedece spoliaţiunea publicului ? O scurtă lecţie de istorie d-lui prefect de judeţ C. Negruzzi. ■DicLui uuuuj kj. .negruzzi cu „Evenimentul*. Daunăzi solicitînd binevoitoarea pană a ucenicului Vasilescu, pen. a împărtăşi lumii ideile şi simţiminLlu ce-l călăuzesc în administraţia judeţului, ne-a vorbit cu căldură de.... „Palatul, de „ Biblioteca“, de „Biserica11 şi de „Şcoala“ de la Hermeziu, domeniul privat al familiei... Ieri, solicitînd A, chez, adică pana familiei, a crezut că poate repara befa ucenicului Vasilescu vorbindu-ne de „chemarea“ ce avea de a fi pus în capul judeţului Iaşi în virtutea tradiţiei, a calităţei sale de „pămîntean“ şi de descendent al unei „ilustre familii moldovene"... Şi, de aci, se înţelege că nu permite ca persoana sa şi actele sale să fie judecate de partidul naţional-liberal care a înumarat în rîndurile sale pe Radu Mihai, zugrumătorul libertăţilor constituţionale şi a garanţiilor electorale...; că nu permite, în fine ca El, fiu intrat în „inima poporului11, să fie discutat de toţi veneticii, de „Ilyoscitul (sic) de la nord“, de toţi răscolitorii de patimi sociale, adecă—aţi înţeles— de... d. C. Stere. Să fie pe pace d C. Negruzzi... D. C. Stere are altceva mai bun de făcut decit să se ocupe de d-sa. Suntem noi, aceştia mai mărunţei, cari, în orele noastre de recreaţie citind dările de seamă ale drlui Negruzzi sau... broşura d-rului Goldenstein, găsim sursele inepuisabile ale articolelor noastre de toate genurile... —mai cu seamă a articolelor de umor. Pentru ziua de astăzi insă ne vom plăti fantezia să luăm în serios pe d. C. Negruzzi şi să-i dăm o lecţie de istorie care, pe viitor, să-i taie pofta să ne mai vorbească de pe craca de sus a arborelui sau genealogic.* * * Cunoaştem Hermeziul, fieful in devălmăşie al marelui senior C. Negruzzi...! Cunoaştem şi şcoala şi biserica din Hermeziu cu date... istorice —dacă voiţi—pe care, nu ştim, dacă le cunoaşte seniorul.. Biserica «Sf. Imparaţi» din comuna Hermeziu este o biserică parohială, avînd ca biserici filiale : biserica „Adormirea Maicei Domnului“ din cătunul Bălteni şi biserica „Sf. Ioan Buzătorul“ din cătunul Vladomira. Biserica parohială e de zid; s’a clădit de la 1839—40; s’a reparat la 1903 sub prefectura de judeţ a d-lui N. Gane, unchiul actualului prefect d. C. Negruzzi. Biserica filială de la Bălteni e tot de zid; s’a clădit de la 1841— 43; s’a reparat la 1897 în timpul administraţiei laice a lui Vasile Gheorghina şi administraţiei eclesiastice a fericitului întru pomenire Mitropolit Iosif Naniescu. Astăzi e în stare rea , necesită o serioasă restaurare. Biserica filială de la Vladomira s'a făcut de la 1847—1848 în vălătuci; s’a reparat la 1902 spre marea dezolare a d-lui C. Negruzzi tot sub o administraţie liberală. Astăzi, însă, e în aceiaşi stare rea ca şi biserica din Bălteni. In faţa acestor date precise ar putea seniorul să ne răspundă ce-a făcut măcar pentru aceste biserici? Biserica din Bălteni e in aceeaşi stare ca şi mai înainte şi seniorul va minţi cind va susţine că a făcut ceva pentru aceste Biserici din iniţiativa judeţului, fără avizul Casei Bisericilor. Seniorul s’a mărginit în a’şi zugrăvi numai Biserica de pe moşia sa Hermeziu şi aceasta nu din fondurile sale particulare, ci din fondurile judeţului. Dacă ar fi din fondurile sale particulare de sigur că ucenicul Vasilescu n’ar fi lipsit întru atît de bun simţ, să confunde actele de proprietar ale moşiei cu actele de administrator public, şi să treacă in darea de seamă a activitatei prefectului C. Negruzzi, zugrăvirea bisericei din Hermeziu. Aţi făcut, d-le Negruzzi, pe proprietarul generos şi credincios din fondurile judeţului. Acesta e adevărul pe care-l mărturisiţi singur!.. Nu v-aţi ocupat de nici o altă Biserică din judeţ. Trag şi astăzi clopotele celorlalte biserici pentru a vă chema ca prin acelaş gest.. generos să refaceţi figurile şterse de vremuri ale marilor dăscăli ai Bisericei noastre. Dar şcoala. Degeaba vă lăudaţi d-le Negruzzi. N’aţi făcut nimic pentru şcolile de judeţ, nici macar pentru şcoala de pe domeniul Hermeziu. Avem Înaintea noastră cea din urmă statistică a «Q_.vl»lnr rup flip Nn trifil p nâ ri n f pl iii jj*?.. Leon Negruzzi, se găseşte înscris tn cartea de aur a donatorilor pentru 3222 m. p., donaţi în scopul construirei unei scoli rurale în Hermeziu. Dar şcoala a fost clădită de către Casa Şcoalelor In Noembrie 1903, fiind la prefectura judeţului dl. N. Gane, iar nu d-voastre d-le C. Negruzzi. De la generosul act al părintelui d-voastre, n’aţi mai făcut nimic, nici ca proprietar, nici ca prefect, pentru şcoala din Hermeziu. Acesta e adevărul. ♦ N’am contestat nici odată d-lui C. Negruzzi descendenţa d-sale dintr’o lustră familie moldovană dar îi contestăm dreptul la funcţiunea publică ce ocupă cu puterea acestei descedenţe. Constituţia noastră a oborit orice ranguri şi privilegiuri personale sau de naştere, in ţara rominească nimic n’a fost moştenitor de cit proprietatea şi numele familiei. Ca în toate statele orientului nobleţă este necunoscuta , căci „boeria“ nu însemna de cit funcţie publică, la care fiecare român putea ajunge. Boema nu se putea ciştiga decit prin servicii aduse Statului şi nu dădea alte drepturi de cit acel al elecţiei şi elegibilităţei, precum şi a scutirei de bir. *Ilustraţiunea familiei“ dv. d-le Negruzzi, de care vorbeşte cu drept cuvlnt cu atita mlndrie, nu se trage din cine ştie ce singe albastru, ci se trage din serviciile aduse ţărei şi neamului de cătră strămoşii d v. Istoria ţărei ne reţine cu strălucire numelelui Costache Negruzzi întrucit el înţelegînd roitul vreunei şi-a dat toată energia tinereţei sale, şi-a încinat puterea intelegenţei şi talentului său marei cauze a liberalismului şi naţionalismului pentru desrobirea celor asupriţi. Istoria nu cunoaşte pe negruţeşti conservatori. Şi astăzi, să credeţi, că cu mihnire scrim aceste rinduti cine constatăm că scoboritorii lui Costachi Negruzzi revendică să menţină prin privilegiu ceea ce nu se cuvine să menţină decit prin merit, cînd ei ne vorbesc de curentele democrate ca de curente de Învrăjbire socială, iar de fraţii noştri basarabeni ca de nişte „veneţiei“ în ţara Moldovei ! Ei, de Negruzzi, vroim să vedem mai mult în influenţarea a mediului de cit în degenerarea rasei. Cînd vorbiţi de democraţie socială, de basarabani, bine a-ţi face să vă inspiraţi numai de la actele strămoşilor d-voastră trecuţi din viaţă. Veţi găsi în actele lor alte sfâtuiri şi ale directive decit acele pe care le găsiţi la cabotinul de la Lungani. Veţi găsi poate puncte comune între Costachi Negruzzi şi „Hypsutul de la Nord". Veţi găsi pe unul ca şi pe celalt in fruntea unei mişcări literare de indemnare a cugetărei liberale şi democrate din ţara noastră. Pe atunci liberalii basarabeni şi transilvăneni mergeau mina în mină cu liberalii moldoveni pentru desrobirea şi înălţarea neamului — nu li se contesta legătura cu pământul acestei ţări. Veţi găsi pe unul ca şi pe celalt suferind motivul surgunului pentru marea cauza a liberalismului şi naţionalismului. Gloria mare a vieţei adevăratului Costachi Negruzzi stă in hotărlrea cu care a ştiut să reziste tuturor acuzaţiunilor şi tuturor prigonirilor pentru a desâvîrşi alăturea cu oamenii generaţii lui idealul tinereţei lor. Şi Costachi Negruzzi, adevăratul Costachi Negruzzi, era socotit ca invrâjbitor de pături sociale... Și numele lui a ramas adînc înscris în paginile istoriei, alăturea de numele lui M. Kogălniceanu, Negri, Alexandri, Marinescu, Cuza, Leea, Vasile