Mişcarea, ianuarie 1912 (Anul 4, nr. 1-22)

1912-01-15 / nr. 10

i ANUL IV No. 10 5 B A N I Redacţia şi Administraţia Iaşi, Strada Păcurari No. 3. Saloanele Clubului Liberal ABONAMENTE In ţară pe un an...................20 lei in străinătate pe un an . . 40 „ Preoţi şi învăţătorii rurali . 50°/0 întregirile necesare reformei electorale Reforma electorală adoptând colegiul unic pentru toţi ştiutorii de carte, va putea servi ca punct de plecare pentru însănătoşirea vieţii publice, chiar prin faptul că ea va face cu putinţă o luptă serioasă atât împotriva corupţiunii electorale, cât şi împotriva sistemului „unguresc“ de a „face alegeri“ numai cu ajutorul jandarmilor şi al întregului aparat administrativ. Dar am da o dovadă de o excesivă naivitate, dacă am crede că singura reorganizare a electoratului nostru pe baza colegiului unic e de-ajuns pentru vindecarea tuturor relelor vieţii noastre politice. Oamenii noştri de stat, care alături de unificarea colegiilor, au afirmat necesitatea introducerii unui sistem oarecare de reprezentare a minorităţilor, sau chiar a reprezentării proporţionale, au pus problema pe adevăratul teren. Una din cauzele permanente ale „necurăţeniei“ alegerilor noastre rezultă din dorinţa guvernelor de a „distruge“ opoziţia, sau cel puţin de a interveni în alcătuirea însăşi a partidului de opoziţie, cu ajutorul, — ca să uzez de termenul obişnuit, — al vreunei „opoziţii miluite“, căreia, bineînţeles, i se decerne cu multă graţiozitate titlul de „adevărat partid de guvernământ“, în deosebire de „cealaltă fracţiune“ care îşi permite să se afirme îngăduirea guvernului. Prea adesea bărbaţii noştri de stat nu vor să-şi dea seamă, că opoziţia, adevărata opoziţie, nu-şi poate îndeplini rolul ei constituţional, atât de indispensabil pentru funcţionarea normală a mecanismului parlamentar, şi chiar pentru garanţia libertăţilor publice, decât dacă ea reprezintă curente de idei şi de sentimente reale. Atunci opoziţia ar fi reprezentată în Parlament nu după gradul de simpatie pe care lar putea avea pentru ea partidul de la guvern, ci numai după puterea ei efectivă de atracţiune în masa electorală. Nici chiar guvernele nu pot fi la înălţime situaţiunii, perd orice bază solidă în acţiunea lor politică şi legislativă, dacă între ele şi opinia publică se ridică paravanul meşteşugit al unei opoziţiuni falsificate. Experienţa unui trecut recent ne arată că partidul care, fiind la guvern, îşi „aranjează“ astfel opoziţia plăteşte prea scump acest sistem... oriental de reprezentare a minorităţilor...—mai scump decât adversarii pe care a voit să-i „distrugă“ pe această cale. Adevărata reprezentare a minorităţii, asigurată prin organizarea însăşi a sistemului electoral, nu numai că va pune orice guvern în situaţia de a-şi da seamă de toate curentele opoziţioniste şi de relativa lor tărie în opinia publică, dar va înlătura definitiv încercările a oricărui partid de a-şi afirma atotputernicia guvernamentală. Guvernul şi opoziţia vor reprezenta întotdeauna realităţile politice, raporturile dinte ele, impuse de aceste realităţi, vor putea lua mai lesne caracterul unei colaborări pentru a asigura funcţionarea normală a regimului parlamentar şi lupta politică va putea în sfârşit pierde acea înfăţişare de răsboiu civil între coterii înduşmănite, care otrăveşte atât de des toată atmosfera unei vieţi politice. Aceste afirmări nu sunt numai rezultatul unor speculaţiuni teoretice, ele se pot răzima pe o experienţă decizivă pentru ţara noastră. In Bulgaria funcţionează de mult sufragiul universal. Dar cu toate că ţăranul bulgar, economiceşte, se află într’o situaţie cu mult superioară ţăranului nostru, şi în consecinţă e mult mai energic; cu toate că în acelaş timp, în faţa lui nu se ridică o „clasă dirigentă“ tradiţională, care să fi avut un trecut secular de dominaţiune şi apăsare, totuşi în Bulgaria înflorea, cu toate frumuseţile lui, „parlamentarismul balcanic“, căruia regimul nostru nu i-ar fi putut invidia nimic. Insă faţă de curentul în favoarea reprezentării proporţionale, ministerul democratic al d-lui Malinov, în ajunul retragerii sale dela putere, s-a hotărât să introducă,—pentru experienţă, în două circumscripţii electorale (din 12),—la Târnova şi Plovdiv, un sistem destul de defectuos la drept vorbind,—al reprezentărei proporţionale. Alegerile recente ne dau putinţa de a judeca rezultatele acestei experienţe, cari au întrecut toate aşteptările. In cele două circumscripţii, în care a fost experimentată repreprezentarea proporţională, se aleg 42 deputaţi. Din aceştia s-au ales 16 opozanţi şi toţi, dintre fruntaşii politici ai Bulgariei: Ghennadiev, Radoslavov, Malinov, Toncev, etc. Celelalte zece circumscripţii, în care s’a aplicat obişnuitul sistem majoritar, aleg 171 deputaţi, şi din aceştia s’au ales numai... şase opozanţi,toţi nişte obscuri „electori“ de provincie, cari au reuşit din cine ştie ce „combinaţiuni“ locale. Aceste rezultate prin sine însuşi sunt mai eloquente decât toate teoriile. Dacă în toată Bulgaria ar fi funcţionat sistemul majoritar pur, acolo s’ar fi ales şi de data asta numai şase—şapte opozanţi obscuri (dacă guvernul n’ar fi voit el însuşi să-şi „aranjeze“ opoziţia); iar dacă peste tot ar fi funcţionat sistemul de reprezentare proporţională din Târnovo şi Plovdiv, în Sobrania bulgară ar fi pătruns 70—80 opozanţi, dintre fruntaşii recunoscuţi ai tuturor grupărilor politice (în Bulgaria partidele au fost întotdeauna mai fracţionate decât la noi). In aceste condiţiuni, şi opoziţia îşi poate îndeplini rolul ei de control, şi nici guvernul nu se poate juca combinându-şi o «opoziţie miluită» (fiindcă atunci ar putea uşor rămânea în minoritate),—viaţa parlamentară capătă toată seriozitatea şi sinceritatea necesară, şi în acelaşi timp lupta politică se înalţă şi se purifică de spiritul de coterie. Aceste rezultate sunt atât de hotărâtoare, încât astăzi toate partidele de guvernământ din Bulgaria au înscris în programele lor reprezentarea proporţională (lupta se duce numai pe temeiul celui „mai perfet“ sistem de reprezentare a minorităţilor). Şi, desigur, puţine zile ne despart de acel moment când în toată Bulgaria acest sistem va funcţiona atît pentru alegerile legislative cât şi în organizaţiile locale. (El a şi fost aplicat pentru alegerea consiliului comunal din Sofia). Ştiu că înţelepciunea politică la noi se manifestează în obiceiul de a deplânge... repejunea vertiginoasă cu care am „maimuţărit“ instituţiunile nepotrivite geniului nostru naţional, şi în dispreţul afectat pentru vecinii noştri de peste Dunăre. Dar supun reflecţiunii înţelepţilor noştri bărbaţi de stat o constatare tristă, atitudinele noastre superbe, nu împiedică pe aceşti vecini să ne ne întreacă tot mai mult pe toate tărâmurile, deoarece ei nu se sfiesc să „maimuţărească" Apusul în loc de statele asiatice... de altădată, sub pretextul originalităţii naţionale... Voi reveni altă dată asupra importantei chestiuni, care din numeroasele sisteme de reprezentare proporţională ar fi mai practic pentru ţara noastră. Dar mai întăi ni se impune să arătăm că reforma electorală,—oricât de largă şi adâncă,—singură, nu poate încă însănătoşa şi înălţa viaţa noastră publică, şi nici asigura educaţia cetăţenească a maselor populare, dacă ea nu va fi întregită cu prilejul revizuirii constituţionale şi în altă direcţie. Şi anume, realizarea acestui scop, pe lângă reforma electorală în sensul arătat, presupune încă două condiţiuni esenţiale : 1) Reforma organizaţiunilor noastre locale; 2) Asigurarea mijloacelor legale de apărare a drepturilor cetăţeneşti împotriva abuzurilor de putere din partea agenţilor administrativi. „Viaţa Românească“ C. Stere IMPROVIZAŢII Marionetele Astăzi se joacă la Teatrul Naţional admirabila piesă „Păpuşele“ de Wolf. Vedea-veţi pe Pruteanca Scoţând de sub jachetă, Deseară—cum e rolul— O mică marioneta. Fii luător aminte Stimate spectator, Sub haina de păpuşă S’ascunde Cristofor ! R. COMEDIA DE LA CAMERA Amorezii laşului Două şedinţi consecutive ale Camerei au fost ocupate cu nevoile laşului şi mai ales cu solemne mărturisiri de dragoste pentru vechea capitală a Moldovei. Comedia aceasta a surprins pe mulţi şi a desgustat pe toată lumea. Alaltăeri celebrul inginer-decoratordeputat M. Miclescu a interpelat pe ministrul lucrărilor publice asupra unor nevoi de ordin economic ale laşului. S-au cerut linii ferate, vagoane etc. etc. D-l Delavrancea a luat în batjocură solicitările deputatului de laşi, declarând că o fi având laşul nevoi, dar Bucureştul şi Craiova au nevoi mai urgente. D-l Delavrancea însă, a voit să dreagă busuiocul şi cu lacrimi în ochi, cu părul vîlvoi şi cu tremole în glas, a declarat că iubeşte laşul, adoră laşul, se prăpădeşte după laşi, dar laşul să aştepte... Eri comedia s'a repetat la Cameră. Acelaşi domn Miclescu a interpelat pe d. Brion asupra stărei şcoalelor din Iaşi, cerând să se aducă o sumă de îmbunătăţiri şcoalelor din Capitala Moldovei. Deputatul Miclescu s-a arătat în special extrem de indignat de faptul că „la Universitatea din Iaşi nu există bibliotecă şi cărţile stau în pivniţă şi în pod“. Acestea sunt cuvintele cu care s-a exprimat deputatul Miclescu care nu ştie că la Universitatea din Iaşi există o bibliotecă! Aşa a vorbit un deputat intelectual în numele Iaşului intelectual ! Matural că şi această interpelare a fost luată în batjocură de ministrul instrucţiune!, care a declarat că nu poate face nimic pentru laşi, dar i s'a aprins călcăele de dragoste pentru Iaşi. Rezultatul interpelărilor ridicolului deputat Miclescu e unul şi acelaşi: o batjocorire mai mult a laşului, care a trimis în sfatul ţărei oameni cari nu ştiu că la Universitatea de laşi există o bibliotecă! Dar aceste interpelări au un alt rost. In lipsa opoziţiei din parlament, guvernul a pus la cale aceste interpelări, pentru a da prilej de discuţie fără nici un rost şi fără nici un folos pentru interesul public. La Cameră se joacă o comedie stupidă. Acesta e rostul interpelărilor din care laşul a eşit batjocurit. laşul însă are două amorezi: pe d-nii Delavrancea şi Brion. laşul are şi un clovn parlamentar , pe ridicolul autor de arcuri triumfale, M. Miclescu. După alte două săptămâni se va fixa orarul şi poate pănă la 1 Aprilie examenul va fi terminat, pentru ca rezultatul să se poată cunoaşte în Iunie. Oare n’ar fi nemerit ca d. ministru al instrucţiunei să se întrebe, cu ce fac faţă numeroşii candidaţi cheltuelelor şederii în capitală două luni de zile? Mulţi dintre ei sunt absolvenţi ai Conservatorului care nici nu au catrele, iar cei ce au fără îndoială nu pot face faţă unor asemenea cheltueli. Toată lumea se întreabă care sa fie motivul acestor scandaloase tărăgăneli ? Ciurna vom răspunde noi nedumeriţilor. Dacă membrii comisiei examinatoare ar îndeplini această funcţiune în mod gratuit, fără îndoială că examenul s’ar fi terminat poate chiar la sfârşitul acestei săptămâni. Când însă e vorba de 20 lei pe zi, bieţii oameni au dreptate să fie greoi. Cu toate aceste datoria d-lui ministru al instrucţiunii este de a pune capăt acestui scandal. Un mic scandal Ceia ce se petrece cu examenele de capacitate constitue fără îndoială un mic scandal. Se ştie că aceste examene potrivit unei neînţelese obişnuinţi se ţin numai la Bucureşti. Nu se putea să nu încaseze capitala şi acest tribut. Dar nenorociţii cari trebue să se conformeze acestei forme oficiale, sunt supuşi unui adevărat supliciu. Examenele de capacitate durează luni de zile şi candidaţii sunt expuşi unor cheltueli inutile pe care cei mai mulţi dintre ei—poate chiar majoritatea absolută—nu le pot suporta. Aşa o pildă recentă. S-a publicat pentru ziua de 9 ianuarie examenul de capacitate pentru muzică. Evident candidaţii au fost nevoiţi să plece în capitală cu o zi două mai înainte, pentru a-şi găsi locuinţe. Dar ce se întâmplă ? De o săptămână încheiată aceşti candidaţi bat străzile Bucureştilor şi abea ori onorabila comisiune examinatoare a fixat data probei scrise, pentru... lunea viitoare. DIN SBORUL VREMEI Când se topeşte zăpada Gerul a scăzut în chip foarte simţitor şi zăpada care acoperea cu vălul ei alb laşul şi împrejurimile sale, a început de eri să se topească Câteva zile încă de raze solare mai indulgente, şi ochiul nu va mai putea privi curata simfonie un alb major care dă iernelor ninse înfăţişări atât de limpezi şi haina atât de aristocratică. Orice s'ar spune, pentru bunul gust estetic curat, e mult mai plăcută iarna, adevarata iarnă cu hlamida ei albă,—decât vara, cu portul ei împestriţat. E o amestecătură banală de sunete, de culori DUMINICA 15 IANUARIE 1912 5 B A N I ZIAR NAI I ON AL LIBERAL SUB DIRECTIUNEA UNUI COMITET APARE ZILNIC Anunciuri Comerciale Liniă în pagina Il-a 1 leu. In pagine IlI-ai 50 bani. In pagina IV-a 40 bani. V= TELEFON 121 ===== CARP-MOSCOVICI — Din guvern de concentrare — Pentru a mai obţine un sprijin în lupta cu opoziţia, guvernul este în stare să deschidă în lături şi porţile penetenciarelor, numai ca să-şi sporească numărul susţinătorilor. Dăunăzi a îngăduit intrarea în ţară a D-rului Racowski. A fost o lovitură stângace a d-lui Marghiloman, după cum au fost de altfel toate cele ce le încearcă de un an. Adică ministrul de interne este încredinţat că cu expulzarea D-rului Racowski s’a făcut o nedreptate ? Nici n’a avut vreme d. Marghiloman să se gândească la aşa ceva. Regisorul guvernului Carp sub stăpânirea disperărei a alergat după partizani. Dar unde să-i găsească ? Ce a fost de angajat cu ziua, adică partizani a doi lei bucata, se angajase. Atunci, într’un moment de stupidă inspiraţie, a alergat la clubul muncitorilor, la sindicalişti, unde a bătut palma cu d-nii Moscovici şi Frimu. „Vă aduc pe Racowski, daţi-mi concursul—a spus d. Marghiloman“. „Bun şi aprobat“ au strigat în cor actualii tovarăşi de luptă şi de idei ai d-lor Carp, Maiorescu şi Lahovary. Şi în momentul când d. Marghiloman bătea eleganta sa palmă cu slinosul Moscovici, de sub teascurile tipografiei „Epocei“ ieşeau cu o iuţeală vertiginoasă manifestele sindicaliştilor cari îndemnau muncitorimea la acţiune paralelă cu guvernul reacţionar al d-lui Carp. E cea mai crudă ironie pe care o înregistrează istoria politică a ţărei noastre. Cu chipul acesta s’a realizat şi visul D-lui Carp de a duce o acţiune paralelă cu un partid (?). Respins cu indignare de partidul liberal şi cu hotărâre de partidul conservator-democrat la care s’a milogit, d. Carp a obţinut în fine concursul partidului al cărui leader este d. Moscovici. Nu ne va mira dacă astfel întărit d. P. P. Carp va propune Suveranului un „guvern de concentrare“ cu forţele sindicaliste, în care d-rul Racowski ar lua departamentul externelor, Frimu pe cel al finanţelor, iar Moscovici pe cel al cultelor... In tot caşul comedia este interesantă și ea pune in lumina cea adevărată cinstea politică or seriositatea „europeanului“ P. P. Carp. şi de miresme care dă verei o înfăţişare plebeiană destul de comună. ...Şi mai apoi, risipa de clorofil împrăştiată pe toate frunzele, pune prea multă tonalitate verde pe întinderi... E un soi de comunism aproape supărător. Acelaş verde pe frunza viguroasă de stejar, acelaş verde pe frunza flexibilei sălcii, şi, mai cu seamă, acelaş verde pe frunza veşnicului spanac, care face de multe ori ochiul să presupună acelaş spanac în verdele oricărei frunze. Da, desigur, în lunile calde monarhul suprem, regele Soare, e mai puţin demn decât în lunele reci. El îşi scoboară din înălţimi razele sale amestecându-le în frământarea generală, ca să facă să tresară pe pământuri periodicitatea vieţii cu aceiaşi anuală monotomie şi uniformitate...Ci iată că încet cu încetul, mişcarea şi sgomotul total, încep să înceteze... cade mai întăi peste ele pacea liniştitei toamne şi mai apoi somnul adânc al iernei. Se aşterne peste toate un covor curat, un covor alb, linţoliu de uitare şi de odihnă de sub care ar fi fost poate cu mult mai bine să nu răsară niciodată nimic. Iată pentru ce, în toţi anii, când zăpada se topeşte, sunt suflete care se înfioară, gândind că dispariţia ei lasă loc prisoselnicei vieţi,—aceiaşi în fiecare vară, cu toate aparenţa ei de nesfârşită varietate. Harold BLOCNOTES „Pudicitate" Un colaborator al „Evenimentului“ scrie în No. 259 amil XIX, Vineri 13 Ianuarie 1912: „Mare ruşine pentru d-lor (liberali) şi mai vrea să mai vie la putere şi să ne mai belească şi de ce a mai rămas nebelit de ei“. Acestea sunt scrise în ziarul „pudicului“ Anton Naumi Din vilegiatură.... Cunoscutul proprietar de imobile, de vii şi de moşii, rentierul şi avocatul Statului d-lui Greceanu—nomina scabroza— s’a întors ieri din vilegiatură. Numitul nenumit numai după câteva luni de guvernare a avut posibilitatea să se repaozeze la Nizza. A. P. Cehov Ce povesteşte Domnişoara „Or fi nouă ani de-atuncea, când într’o după amează pe vremea cositului, călării la staţie pentru a ridica scrisorile — însoţit de Petru Sereievici care pe atuncea ţinea locul judelui de instrucţiune. Vremea era splendidă dar la întoarcere auzeam tunând din depărtare şi vedeam cum un nour negru, înfuriat, se repezia tocmai înspre noi. Nourul venea tot mai aproape şi noi tot călăream întâmpinându-1. In dreptul fondului întunecos al nourului se desemnase casa noastră şi biserica, într’o albiciune strălucitoare şi alăturea plopii înalţi şi argintii. Mirosia a ploae şi a fân cosit. Tovarăşul meu era foarte bine dispus. Râdea şi vorbea fel de fel de prostii. El zicea că n’ar fi urât dacă am da în drum de un castel antic, cu turnuri crestate, acoperit cu muşchi şi locuit de buline ca să ne putem apara de ploae şi ca la urma urmei să fim ucişi de fulgere. Dar prima suflare a vântului trecu peste câmpiile de grâu şi ovăz, aşa că ondulau ca valurile mării; vântul bătea mai tare şi praful se ridica în sus, în vârtej. Petru Sergievici râse şi lovi calul cu pintenii. — „Frumos strigă el, minunat!...“ Pe mine mă afectase veselia lui şi la ideia că aş putea fi udată pănă la oase şi ucisă de fulgere, începui să râd în hohot. Vârtejul şi călăritul grabnic în care se perdea suflarea, în care te simţeai ca o pasere, evoca o intensivă şi ondulatoare simţire în piept. Când intrăm în curtea noastră, vântul se culcase şi picuri mari de ploae cădeau pe iarbă şi pe acoperişe. In grajd nu era nici un suflet omenesc. Petru Sergievici deşelă singur caii şi-i duse în grajd. Eu aşteptam pănă se va întoarce, steteam pe prag şi observam dungele piezişe ale ploaei; mirosul intensiv al fânului care aţâţa nervii se simţea şi mai tare aicea decătre câmp; din cauza nourilor şi a ploaei se făcuse întuneric. — „Bună lovitură!...“ zise Petru Ser-