Mişcarea, iulie 1913 (Anul 5, nr. 145-174)

1913-07-24 / nr. 168

ANUL V, No. 168 IBOK a­m este In ţară pe un an..............................20 Iei In streinătate pe un an....................AO » Pentru preoţi şi învăţători rurali se face o reducere de .... 50% Redacţia şi Administraţia IAŞI, PIAŢA UNIREI, No. 5, în localul clubului Naţional-Liberal. — Un număr 5 BANI — ZIAR ATI O ÎMAXI -LIBERAL TELEFON No. 121 An ii nein ri comerciale ■'Libia pe pagina Unw pe pagina Lib­iaVpe pagina ff­g ■­./* I A fit II III IV COTIDIAN 'll DIRECȚIUNEA UNUI COMITET instituit de clubul naţional-liberal Un număr 5 BANI -1 leu 50 b. 40 b. SITUAŢIA Pe ziua de ieri cerul conferinţei de pace a fost mult mai puţin întu­necat. Delegaţii bulgari s’au hotărît în fine să recunoască că situaţia mi­litară actuală a Bulgariei e atât de rea, în­cât o oprire cu armele a îna­­intărei armatelor aliate e imposibilă pentru ea. Al doilea războiu balca­nic e definitiv pierdut pentru Bul­garia. Is Şi schimbarea bruscă în atitudi­nea delegaţiei bulgare pune încă o­­dată în evidenţă capacităţile restrîn­­se şi inferioare ale diplomaţiei bul­găreşti. Bulgarii cedând dintr’o­­dată aproape tot ce li se cerea, după ce cu o zi mai înainte, fă­ceau atâtea dificultăţi în­cît se pă­rea că o înţelegere e imposibilă au dat şi adevărata măsură a de­zastrului lor militar.­­Era un adevărat abis între cere­rile aliaţilor şi contra-propunerile bul­gărilor. Bulgarii nu se dădeau îna­poi, în primele z­ile ale conferinţei chiar de a discuta României cei cîţi­­va chilometri la sud de Baltic. Şi toată lumea se aştepta la ruperea tratativelor. Nimeni nu-şi putea în­chipui că in cele două­­ zile ce mai rămâneau până la sfârşitul suspen­zi,unei de arme, Bulgarii vor ceda a­­­tî­t de repede şi atât de mult. Şi încă odată s'a pus în evi­denţă greşala pe care era s’o fă­­că diplomaţia română, arătându se prea încrezătoare în cuvintul guvernului bulgar, şi acordând Bulgariei, înainte de întrunirea conferinţei de pace, un armistiţiu nelimitat. Bulgarii n’au cedat, de cît atunci, când s’au convins că o tărăgănare mai departe a tratativelor e imposi­bili fără ca războiul să reînceapă Greutăţilor care se puneau acordă­­rei unei noui suspension! de arme, instructor precise şi hotărâte, care nu s’au ţinut secrete, trimise de re­gele Constantin d-lui Venizelos, în fi­ne atitudinei ferme şi hotărâte a de­legaţilor aliaţilor, în particular a d-lui Venizelos, se datoreşte în mare par­te schimbarea atitudinei delegaţilor bulgari. în relaţiile amicale care probabil se vor reluă în curând între Româ­nia şi Bulgaria, diplomaţia noastră va trebui nu numai să observe o fermitate, dar luând lecţie de la di­­plomaţii sârbi şi greci, să fie de o foarte mare prudenţă în angajamen­tele ce şi le va lua. Cu Bulgaria, zicătoare că dacă-i dai un deget îţi ia mîna întreagă, e mai aplicabilă de­cât în ori­ce alt caz. Dar dacă ar fi fost o greşală ire­parabilă arătîndu-ne la început prea încrezători şi bine­voitori faţă de Bulgari, greşala ar fi tot atât de mare dacă am înpinge prea depar­te solidaritatea cu aliaţii. Bulgarii ne­­au cedat tot ce am cerut. Au cău­tat la început să se tocmească, nu s’au ţinut un moment de angajamen­tele luate de Ţarul Ferdinand şi de guvernul bulgar faţă de noi, dar la sfârşit au cedat. Bulgari au cedat pe toată linii­ Sârbilor, aşa că pacea sârbo- bulgară se poate considera ca aproape sigură, chestiele rămase în litigiei, între aceste 2 state fiind de ordin secundar. Dificultăţi foarte mari se ivesc în­să în tratativele cu grecii. In­contes­tabil că armatele greceşti au avut victorii strălucite în al 11-lea războiu balcanic, şi că au înaintat cu o vi­­ţeală vertiginoasă, condiţiile puse în­să Bulgariei sunt de sigur prea gre­le. Bulgaria trebue să aibă asigurat un port la Marea Egee. Ar fi cea mai mare greşală ce am putea face, d­acă ne-am solidariza cu grecii. Nu putem cere Bulgariei sacrificiei imposibile ci , nu putem vărsa singele soldaţilor noştri pentru­­ravala grecească. Guvernul român trebue să ur­mărească mai înainte de toate sta­bilirea unui echilibru de abil în Balcani. România are a se teme tot atît de mult de o Grecie sau Serbie prea mare ca şi de o Bul­garie prea mare. Şi întărirea prea repede a Bulgariei sau Gre­ciei, însamnă, într’un viitor a­­propiat, schimbare în posesiu­nea Bosforului şi a Dardanele­­lor. Şi atunci porturile noastre la Marea Neagră vor pierde foar­te mult din valoarea lor actuală. O chestie care nu e în directă legătură cu conferinţa de la Bucu­reşti, dar care preocupă acum întrea­ga diplomaţie europeană e chestie a Adrianopolului. Puterile au probat încă odată neputinţa lor de a lua o măsură activă. De peste două săptă­­mîni armata turcească a trecut cu toate protestările cabinetelor europe­­peste linia Enos-Midia, şi până azi nu s’a putut lua nici o măsură con­tra Porţei. Turcii dacă vor fi destul de fer­mi, şi nu vor ceda ameninţărilor platonice din apus, vor rămînea pro­babil în Adrianopol. Ei au mai mul­te ateuuri un joc. Pe lângă neînţele­­gerile dintre Puteri pentru a lua o atitudine hotărâtă, a intervenit în u­l­­imul timp un factor nou care va sili probabil măcar pe unele Puteri să fie mai conciliante faţă de Poar­tă. Se observă o mişcare foarte pu­ternică, între musulmanii­­din India, în favoarea Toreiei. Şi Anglia, cel mai mare imperiu mahometan din lume, va fi silită să intervie în fa-­­ voarea Portei, pentru a preveni o răs-­ coală a tuturor Mahometan­ilor din­­, imperiul ei colonial. Franţa se arată de asemenea foarte prietenoasă faţă­­ de Turci. Pe lângă interese econo­mice care o silesc la aceasta, ea se teme de asemenea de răscoală a Mahomedanilor din coloniele ei. In fine Germania,­ a luat pe faţă partea Turciei. Atitudinea ei se ex­plică, pe lângă interesele economice , ce le are în Anatolie, în dorinţa poa­te de a crea dificultăţi Angliei în coloniele ei. Chestia Adrianopolui, e pentru , moment una din cele mai compli­cate probleme diplomatice, şi sub ,­prinderi mari sânt de aşteptat. ________________________ _ Din interviewul „Opiniei“ cu d-l Lascar Antoniu Motto: „Nimeni din noi nu are cu sine se război din lipsă de inamic“. Lascar Antoniu, corespondent de război Motto : „Duşmanul tău cel mai mare e duhul tău“. Evanghelia Ori războiu, ori pace fie, Pe pămînt, ori în văzduh. Domnul Antoniu să ştie Că nu-şi poartă duşmănie Intru cât nu are... duh. Motto: „Nu ar mai prezenta nici un­­interes pentru ce­­r­titorii „Opiniei“ de a te face şi eu o descriere literară*. Lascar Antoniu ziarist Motto: „Aiasta nu să poate, Majestate*. Lascar Catargi Faci mata destulă gură Şi te-amesteci prea în toate.— Dar să faci literatură, Zău... „aiasta nu să poate“. Motto: „In România mandatul de deputat ori de senator nu-i o profesiune, ci o sar­cină...“ Lascar Antoniu senator român Domnul Antoniu ne-a dat Explicaţie ’n gazetă: Pentru ce ca siluetă Veşnic e... încovoiat. Consfătuirea de aseară a delegaţilor de la d. Maiorescu Intervenţia Angliei şi Rusiei.—Judeţul Kavala va fi împărţit.—­Pa­cea va fi încheiată. — Demobilisarea armatei române. Bucureşti (ora 10 a. m.)—Aseară a avut loc la dl. Titu Maio­­rescu, o consfătuire între delegaţii Serbiei, Bulgariei şi Muntenegrului. Dl Maiorescu a comunicat delegaţiunilor că miniştrii Angliei şi Austro-Ungariei la Bucureşti, au făcut intervenţie pe lîngă guvernul român ca să stăruie pe lîngă delegaţi pentru a se da oare­care sa­tisfacţie Bulgariei. In ce priveşte Kavalla, ele îşi rezervă dreptul de a cere revizu­­irea hotărîrilor luate la Bucureşti. Dl. Venizelos, a respuns că iea act de intervenţia puterilor, dar nu poate da respuns, de­oare­ce aşteaptă o telegramă de la regele Greciei. Dl Pasici, a spus că Serbia faţă de sacrificiile sale, consideră ca modeste cererile ei. Serbia vrea o pace definitivă, şi la Bucureşti face sforţări pen­tru această pace. In privinţa Strumiţei şi a celorlalte oraşe, Serbia nu poate re­nunţa, mai ales la Strumiţa care e foarte aproape de linia ferată de la Vardar. Dl Pasici mulţumeşte d-lui Maiorescu pentru sforţările făcute de România şi asigură că Serbia urmăreşte acelaşi scop. Dl Vucotici, delegatul Muntenegrean a declarat că la primul apel al Serbiei, Muntenegrul a respins imediat trimiţind ajutor, avînd un mare număr de morţi. Pentru sacrificiile sale, Serbia îi va da compensaţii teritoriale, aşa că e drept ca Serbia să primească un teritoriu mai mare, mai ales că sacrificiile sale au fost considerabile. După terminarea conferinţei, impresia a fost cu se m ajunge­­ la o înţelegere, mai ales că d. Maior­escu comunicând intervenţia celor două Puteri, n’a stăruit prea mult asupra ei. De altfel din sursă diplomatică sigură, se afirmă că numai aceste doua Puteri intervin în favoarea Bulgariei. Chestia Kavalei va da pro­babil loc unei mediaţii. Judeţul Kavala va fi împărţit între greci şi bulgari, grecii căpă­tând oraşul, portul şi o parte din teren.­­ Menţionăm că pe această porţiune de teren se cultivă tutun de o calitate superioară, care aduce statului un venit considerabil —100 -150 milioane anual, înţelegere va avea poate loc chiar azi. Aceasta reesă din declaraţia făcută afară de un delegat bulgar care a spus: «am speranţa şi si­guranţa că pacea va fi în curând încheiată». Cercurile noastre guvernamentale sunt de asemeni foarte optimiste. Se speră că pacea va fi încheiată chiar săp­tămâna aceasta şi se va da imediat ordin pen­tru demobilizarea armatei române. Azi la orele 4 va avea loc o şedinţă plenară a Conferinţei la Minis­terul de externe. După informaţiile noastre, d. Maiorescu va sfătui pe bulgari să ce­deze Kavala. , Tot azi se va comunica oficial intervenţia făcută de Anglia şi Aus­­tro-Ungaria pe lângă guvernul român. Se speră că şi grecii vor face concesii, renunțând la portul Lagos. Turcia nu cedează Adrianopolul — Atitudinea Germaniei — Bucureşti (ora 10 a. m ). O telegramă din Constantinopol asi­gură că armata a promis solemn că va rămîne cu orice preţ în A­­drianopol. Privitor la svonul că cîţiva membri ai guvernului ar fi de părere că­ Turcii să evacueze Adrianopolul, în schimbul unor compensaţii în Tracia, Talat Bey a făcut declaraţie că „nu este loc în cabinetul turc pentru partizanii evacuării Adrianopolului“. Turcia nu s-a grăbit să ţie samă de intervenţiile izolate ale re­­presentanţilor Marilor Puteri la Constantinopol. * In privinţa atitudinei Germaniei „Frankfurter-Zeitung“ anunţă că la Berlin în loc competinte, nu se şte nim­ic despre ştirea din sor­ginte vieneză că Turcia ar fi căzut de acord cu Bulgaria să împartă Adrianopolul. Chestia priveşte numai pe Turci şi Bulgari. Puterile n’au nici motive, nici dreptul să intervie. De altfel declaraţiile am­basadorului german la Constantinopol, au surprins cercurile diplo­matice de aci. Ambasadorul german a declarat că Germa­nia nu va admite niciodată o încălcare a teri­toriului otoman, fie în Europa, fie în Asia se des­cinde deci categoric ştirile tendenţioase din V­ima cu privire la o intervenţie a Mari­lor Vederi la Constantinopol. Înțelegerea Austro-Rusa rCzf r\rf r"; Tit București (ora 10 a. m.J. — O telegramă din\ \ Petersburg trimisă ziarului „Le Temps“-spu-^ I ne că între Rusia și Austro- Ungaria are loc . un schimb activ de vederi, cu privire la stabi­lirea unei înţelegeri în chestiunea statelor bal­­canice. România nu voeşte să fie jandarmul Europei şi să izgonească pe Turci din Adri­anopol. Austro-Ungaria şi Rusia vor începe o ac­­ţiune militară şi vor debarca trupe. Se vorbeşte cu oare­care siguranţă de o apro­piată debarcare a trupelor ruse la Ceatargea. Convenţia comerciala Româno-Sârb Bucureşti era (10 a. m.).­ Astăzi va avea loc la Ministerul de Industrie şi Comerţ o nouă întrevedere între d-nii Pasici şi N. Xe­­nopol, în privinţa convenţiei comerciale dintre Serbia şi Rominia. Se va discuta şi chestiunea liniei ferate Dunăre-Adriatica. După aceasta dl Pasici va vizita muzeul comercial şi industrial. Doni pescari ruşi împuşcaţi Bucureşti (ora 10 a. m.).­ O telegramă din Tulcea anunţă că grănicerul Moraru­ Petre a surprins trei pescari ruşi care pescuiau în apele romaneşti. In urma somaţiei grănicerului pescarii ruşi­­au atacat. Acesta făcând uz de armă, a împuşc­ă pe unul şi a rănit grav pe un al­tul. Cel de al treilea pescar a izbutit să fugă. Starea sanitara a armatei române Bucureşti (ora 10 a. m.). Comandantul corpului II de armată a făcut cunoscut printr’un raport ministerului de răsboi că de trei zile nu s’a mai ivit nici un cas nou de holeră în rîndurile soldaţilor a­­acestui corp. I Corespondenţei Mirilor Poate că nu este încă momentul u­nor astfel de discuţ­iuni, dar nevoiţi suntem ca sub presiunea opiniei publice să atra­gem atenţiunea autorităţilor militare su­perioare asupra unui fapt. Este vo­b­a de corespond­nţa militari­lor mobilizaţi. Ministerul de răsboi a publicat o serie de comunicate prin care­ reglementa modul cum trebue să se facă această corespondenţă, dând în acelaş timp asigurări formule că ea va fi du­să la destinaţie. Militarii pe de o parte, familiile lor pe de alta, s’au conformat în totul acestor dispoziţiuni dictate de împrejurări. In schimb ministerul de răsboi pare a nu fi luat de fapt nici o măsură pen­tru a procura militarilor cari îndură greutăţile campaniei, cel puţin mulţumi­rea de a avea o veste de la ai lor.­­■ Avem dovezi temeinice că cei mai­, mulţi dintre mobilizaţii aparţinând corpu­lui IV de armată, în interval de patru săptămâni n’au primit o singură scri­soare din mulţimea celor ce li s’a tri­mes. Mai mul de cât atât. Oficiile noastre poştale primesc, mandate pentru cei mo­bilisaţi, dar nici unul dintre aceste man­date nu ajung la destinaţie. Recunoaştem ca greutăţile in­st­ituitei corespondenţii în asemenea împrejurări sunt disticl de mari. Nu este însă mai puţin adevărat, că cu puţina bunăvoinţă s’ar fi putut face această omenească în­lesnire celor ce­ şi-au lasat soţii şi co­pilaşi pentru a răspunde la apelul Pa­triei. Comandamentele noastre militare dispun de un număr considerabil de vehicule cari ar putea fi destinate serviciului de corespondenţă pe câmpul de op­raţiuni, mai ales acum când operaţiunile sunt suspendate. De aceia făcându-ne interpreţii opiniei publice, cerem cu toată stăruinţa d-lui Ministru de răsboi să ia măsuri în con­secinţă, pentru înlăturarea acestui mare neajuns, şi Silistra. Cel mai de sud sat ocupat de găgăuţi e Acderfî, numit de Greci Aspeo, iar de Bulgari Bela, sat aşezat lingă gurile rîurile Camisei“. In multe localităţi din Bulgaria, In care se află astăzi lagărul oştirei noastre, găsim găgăuţi; centrul din care aceştia s’ar fi rfts­­pîndit ar fi Bib­liul. Cadrilaterul este deci origina acestor bulgari renegaţi, care reven­dică credinţa musulmană... la Dobrogea noastră romînească găsim deasemenea numeroşi Găgăuţi, mai ales în­tre Medj'd­a—Oltina — Mangalia. Satele Co­­cargea şi Enigea sunt locuite astăzi, aproape exclusiv, numai de Găgăuţi. In privinţa obiceiurilor lor, dl. St. Geor­­gescu ne da multe amănunte, din care ci­tăm următoarele : „Ei ţin serbătorile turceşti, au obiceiuri turceşti, insă nu sunt poligami. Femeele lor, afară de cele bătrîne, nu mai poartă costu­mul turcesc. „Nu minuncă iepure, fiind­că socotesc că e „pisica lui Mahomed“. „Găgăuţii sunt lăsaţi la voia lor. Au în­ceput să vorbiască şi romineşte,­ dar dacă-i întrebi ce e, nu-ţi răspunde nimic sau se da drept grec sau bulgar, iar cînd ştie bine romineşte chiar drept român“. „Găgăuzii au corpul mărunt şi ţa­pin, captat larg la bază şi ascuţit la virf, gîtul senin şi puternic, mîinile şi picioarele musculoase, ochii şi părul negru şi tenul închis. Uh­ii tinerelor fete au strălucire deosebită însă femeile urîte sunt de o urâţenie îngrozitoarei ,—mai ales în şalvarii lor largi cu găitane albe sau" albastre“. Cu aceste amănunte şi cu umile altele prin care îi zugrăveşti dl. St. Georgesitu, ne va fi foarte lesne să distingem cami strul Gă­găuzii nouilor posesiuni pe cari le-am cu­cerit. fh­ald PĂRERI ŞI FAPTE eidAtizn In noul număr al „Vieţii Româneşti“ gă­sim un prea interesant şi de actualitate stu­diu în care dl. St. Georgescu, se ocupa de origina „Găgăuzilor“. Intru cît prin anexarea teritorială ce o facem astăzi vom veni şi mai mult în con­tact cu aceste tipuri pe cari, tu parte ne a­­vem şi astăzi împrăştiate prin ţimîtmile do­brogene, e bine şi util să cunoaştem unele din particularităţile lor,—macar atîtea cîte, in trăsături generale, te găsim In studiul marei reviste ieşene. I)upă­ cp, bazat pe cercetări istorice, face un studiu sumar al Cumanilor, dl. St. G­or­­gescu trece la Găgăuzi, pe care in cele din urmă îi scrie aşa cum li-i porecla : „găgăuţi“. „Odinioară Găgăuţii ocupau pămîntul cu­prins între gurile Dunărei, Emmi, Provadia M­AICE­LE CATOLICE Fiica la Sacre-CoBur­ i înălţătoare de suflet e resemnarea creştinească : Hristos a înfruntat hula, spinii şi suliţa lumii; gura lui sfântă n’a batjocorit pe bârfitori, şi nu i-a scuipat pe cei ce i au pătruns coasta. Crist nici nu s’a apărat la judecată ; el ştia că adevărul, nebiruită sabie de pară, spintecă negurile cele mai negre ale minţii omeneşti; şi, odată, când Min­ciuna cade învinsă, sabia Domnului, îm­plântată în inima ei nelegiuită, arde cu flăcări nepotolite. Fraţii intru Hristos sunt mai streini de Dumnezeul lor de­cât îndrumătorii unor religii deosebite ; Hristos a fost darnic şi bun, —ucenicii lui strâng averi pămân­teşti ; Hristos a luptat in războiul vie­ţii,—maicele îşi zăvoresc cinstea şi o o­­crotesc, cu ziduri, de ispitele lumii. Fiul durerii a pătimit şi a iertat, şi buzele lui n’au rostit vorbe mincinoase. Şi Christos, înainte de ziua din urmă, nu şi-a chemat apostolii în sobor,­­ ca să găsească un mijloc de fugă şi de mân­tuire.* Călugăriţele au de câteva zile friguri , nu friguri de dragoste ci de­­ciudă. Au

Next