Mişcarea, noiembrie 1913 (Anul 5, nr. 249-272)

1913-11-26 / nr. 268

MIŞCAREA la muncă. In Moldova asemenea ţaranii în desperare începură a nu mai vroi să plătească dăjdiile, şi a lucra cele 24 zile la proprietar, după cum se legiuise la 1749. Grigore Ghica VV văzând aceasta, povăţuit şi de nişte simţiri mai ome­­noase, prin hrisovul său din 1 ianuarie 1766, scăzu numărul zilelor de lucru la 12. Boerii să nemulţumiră de aceasta, dar o suferiră până la 1775, când Mitro­politul şi cu 7 boeri îndrăznind a se numi pe sine Obşteasca Adunare, propuseră aceluiaşi Domn ca să binevoiască a ho­tărî : „ca locuitorii să lucreze la stăpânii moşiilor pe care se hrănesc şi se chiver­nisesc din zece una, dând şi dijmă ro­­duri din a zecea după obiceiu. Şi aceas­tă rânduială de slujbă a locuitorilor, a­­dăoga acei şapte boeri filantropi, soco­tim că nu le vor fi lor de stricăciune, ci încă spre îmbelşugare şi fericirea ţă­rii şi a tuturor de obşte !!!“. Domnul nu numai că nu vru a primi această a­­nafora asupritoare, ci încă întări hriso­vul său cel dintăiu printr’un alt hrisov de la 1 Aprilie 1777. Nemulţumirea bo­ierilor crescu şi mai mult şi perderea Domnului se hotărî. El însă rămase sta­tornic în voinţa sa. De abia cu o zi înaintea morţii sale, când văzu că furtuna era să se spargă asupra capului său, de abia atunci se hotărî a face ceva spre a-l împăca. Prin hrisovul său din 30 Septembrie 1777, el aşeză ca pe lângă acele 12 zile de lucru, locuitorii să mai dea proprietarului două zile de clacă şi o podoadă pe an, şi să tocmească acareturile de pe moşii, însă numai pe acele vechi. Dar această mă­sură era luată prea târziu, şi nici nu putea mulţumi pe boieri, de aceia bietul Domn pieri a doua zi într’un chin gro­zav. Nici acest urbariu nu ţinu mult Pe la 1790, domnind Alexandru Moruz, bo­ierii găsiră pretext că locuitorii se află în stare bună,­­şi atât pentru aceasta, zice un memoriu scris de un boier de pe atunci, cât şi ca să curme pricinile şi prigonirile ce se născuse pentru lucrul zilelor între ei şi între stăpânii moşiilor, şi mai ales pentru ca deapururea să fie îmbelşugare în hrana norodului, şi a îm­plinirii poruncilor împărăteşti în zaherele ce se trimit la Ţarigrad, sfat obştesc (?) făcându-se şi aflându-se chipurile cele mai folositoare obştii (!), s’a fost­­ pus la cale ca să lipsească zilele de lucru din mijloc, şi locuitorii să urmeze lucrarea pământului la stăpânii moşii în măsură hotărâtă». Cu toate că acest nou urba­riu era mai asupritor decât ce era mai înainte, insă tot era cu mult mai uşor decât ce s’a legiuit în urmă de Regula­ment, (Va urma) EVREII IN SCOALELE PUBLICE Răspuns domnului Moritz Wachtel in ziua de 14 OB, D-l M. Wachtel, în calitate de preşedinte al „Uniunii E­­vreilor pământeni1“ ţinând să explice, în­­tr ’o întrunire publică, rostul congresu­lui ce avea să aibă loc peste puţin în Bucureşti, face o lungă expunere pe care „Dimineaţa“ din 17 Oct. o reproduce textual, cu privire la situaţia Evreilor din ţară. Ascultat cu multă atenţie de nume­roasa asistenţă, cum se exprimă ziarul, D-l Wachtel a zis, între altele — şi ci­tăm textual — următoarele : „Lucrurile au ajuns până intr’acolo (1) că Evreilor pământeni li s’a (%) răpit a­­proape 90 la sută din drepturile de e­­xistenţă“. „Copilul Evreului pământean nu e pri­mit in şcoalele statului, dacă tatăl său nu are carte de alegător.“ „Pe rând acum 40 de ani patrioţi lu­minaţi dintre care un Mih. Cogălnicea­­nu şi alţii sileau pe Evrei să-şi dea co­piii în şcoalele statului, pentru a-i roma­niza şi înfrăţi cu creştinii, au venit a­­cum altele (!) când ei sunt alungaţi, iar aerul curat de altădată, plin de tole­ranţă, de umanitate şi blândeţă, a fost înlocuit prin altul pestilenţial, plin de ură şi prigoană, începând de la grădi­­nele de copii şi treptat până la institu­­ţiunile culturale cele mai înalte ale sta­tului cum sunt universităţile, se propa­gă de câtră educatorii tineretului dis­preţ şi ură în contra noastră.“ Intr’o conversaţie particulară, ori in­­tr’un compartiment de drum de fer, alt­fel de vorbe trec fără a fi luate in sau â. V­a recunoaşte oricine însă, că discursul unui şef respectat şi conducător, cu o mare autoritate, care convoacă într’o întrunire publică Uniunea Evreilor din a doua capitală a ţării, în vederea pregă­tirii sufleteşti faţă de un congres gene­ral, nu poate fi decât bine cumpănit şi mai ales bine întemeiat pe fapte. E o întreagă lume măruntă, care ab­sorbită de munca grea de toate zilele, n’are timp să-şi formeze păreri gene­rale proprii, nici nu poate controla pe cele ce i se dau de câtră cei ce o con­duc sufleteşte. Autoritatea lor nediscu­tată ajunge pentru ca toate afirmaţiile lor să devie adevăruri tot aşa de nedis­cutate pentru mulţime. Căci mulţimea trăieşte prin sugestii venite de sus. Cu atât mai mult când cel ce vor­beşte este d-l Moritz Wachtel. Căci d-sa este un distins cetăţean Român şi o în­semnată personalitate a Iaşilor. A învă­ţat de­sigur în şcoli româneşti — afară doară dacă n’a vrut — şi ocupă fireşte prin munca şi capacitatea sa de toţi a­­preciată, un joc de onoare între indus­triaşii şi financiarii acestui oraş. Mai mult încă, D-sa este şi Întemeie­torul unui frumos gimnaziu de aici, clă­dit şi înzestrat din averea sa, faptă fru­moasă, pentru care, după cât ni se spu­ne, guvernul român, acum de curând, s-a grăbit a-l distinge cu „Răsplata mun­cii cl. I“. Autoritatea d-sale este dat în afară şi mai presus de orice discuţie. D-l Wachtel e, hotărât, un român de muncă, un om de cultură şi mai ales un om de onoare. Probabil şi un om serios. Şi un astfel de om are o conştiinţă care ştie ce afirmă, chiar când nu do­vedeşte. Iată de ce membrii corpului didactic din Iaşi, întruniţi în adunare generală au rămas profund surprinşi, luând cu­noştinţă de discursul in chestiun­e. Evreul răpit de 90 la sută din drep­turile de existenţă! Cum ? Copilul lui neprimit în şcoalele statului, dacă tatăl său nu-i alegător ! Cum ? Educatorii ti­­nerimei toţi (luaţi sama bine!) de la grădina de copii până la Universitate propagă numai (fireşte) ură şi dispreţ faţă de o populaţiune nevinovata ! Şi peste întreaga ţară aerul pesidenţial de ură şi prigoană ! Cogâlniceanu îi silea la înfrăţire cu creştinii, iar noi ii alungăm ! Dar unde, în ce ţară se petrec toate acestea ? Căci afirmări de o gravitate mai mare nu a făcut încă nimeni. Şi ori­cât de stimat ar fi d­l Wachtel, noi nu-l putem crede pe cuvânt, ci vrem să ve­dem faptele. Nici chiar recunoaşterea că «Dacă lu­crurile au ajuns pănă aici, greşala este fără îndoială şi a părinţilor noştri şi a noastră» nu ne poate împiedeca de la aceasta. Un apel la realitate, o anchetă asupra situaţiei elevilor evrei în toate şcoalele din România ar fi singurul mijloc de a convinge pe d-l­­Wachtel că se înşeală. Regretam că nu este peste putinţă aceas­ta acum. De altfel acest lucru cade în sarcina d-lui Wachtel. Fiind însă că afirmarea în forma cea mai absolută şi categorică cu putinţă s’a făcut în Iaşi şi fiindcă vorbitorul a­­vea toată posibilitatea de a se convinge de realitate în acest oraş măcar, înainte de a vorbi cum a vorbit, aducem urmă­toarele cifre autentice, comunicate de direcţiile şcoalelor, din care se constată numărul elevilor evrei, cari au frecven­­tat toate şcoalele publice din Iaşi, afară de Universitate şi cele două şcoli secun­dare de fete. Oamenii serioşi se compare acum vor­bele cu faptele şi să judece. Iată numărul evreilor cari au frecven­tat şcoalele d­e Iaşi In cei din urmă 5 ani : 1. Şcoalele primare 1. Şcoala primară de băeţi „Gh. A­­sachi“. 409 elevi evrei 2. Şcoala primară de băeţi Trei E­­rarhi“ 471 elevi evrei. 3. Şcoala primară de băeţi „Princi­pele Ferdinand“ „ 274 elevi evrei. 4. Şcoala primară de băeţi „Vasile Conta“ 115 elevi evrei. 5. Şcoala primară de băeţi „M. Co­­gălniceanu“ 103 elevi evrei. 6. Şcoala primară de băeţi „V. Alec­­sandri“ 104 elevi evrei. In apropierea acestei şcoli, sunt şcoli (de băeţi şi fete) evreieşti şi cu toate acestea nici un elev străin nu a fost respins de la înscriere. Aşa afirmă di­rectorul. 7. Şcoala primară de băeţi „Carol I“ 107 elevi evrei. 8. Şcoala primară de băeţi „V. Ada­­machi“ 447 elevi evrei 9. Şcoala primară de băeţi „Cuza Vodă“ 35 elevi evrei. Această şcoală e situată într’un car­tier pur românesc, la marginea oraşu­lui. Toţi fiii de evrei, câţi au cerut îns­crierea aici, au fost înscrişi. 10. Şcoala primară de băeţi „C. Negri“ 6 elevi evrei anul acesta. Numărul celor de pe 4 ani în urmă nu-i avem, deşi direcţia şcolii ne afirmă că au fost cam tot atâţia pe fiecare an. Cu ocazia recensimentului şcolar, direc­torul a spus celor săraci că pot fi pri­miţi fără taxă, dacă aduc certificat de paupertate. Şcoala se găseşte situată în ace­eaşi condiţii ca şi cea de la No. 9. 11. Şcoala primară de fete No. 8 172 eleve evreice. 12. Şcoala primară de fete „Princi­pesa Maria“ 67 eleve evrei­e. Şcoala aceasta e situată în „Sărărie“ cartier în care locuesc foarte puţini e­­vrei“. 13. Şcoala primară de fete „Carmen Sylva“ * 247 eleve evreice. 11. Şcoala primară de fete „Elena? Doamna“ 26 eleve evreice în acest an Din cauza neluării încă pe samă de noua directoară, a arhivei şcolii, nu s’a putut obţinea numărul elevelor evreice pe cei 4 ani din urmă. Nici odată nu s’a refuzat înscrierea vreunei eleve străine. 15. Şcoala primară de fete „A­­br­or“ 262 eleve evreice. 16. Şcoala primară de fete No. 10­2 eleve evreice. Cartierul în care se află şcoala e cu­rat românesc şi alte cereri nu s’au pre­zentat. 17. Şcoala primară de fete „Regina Elisabeta“ 86 eleve evreice. 18. Şcoala primară de fete „P. Poni“ 81 eleve evreice. 19. Şcoala mixtă Socola-Nicolina 2 elevi evrei. Localul e insuficient şi pentru români, iar In apropiere se află o şcoală prima­­riară evreiască. 20. Şcoala prim­ară de fete «Nicolina», 45 eleve evreice. Localul acestei şcoli este insuficient chiar pentru fiicele de român din cir­cumscripţie. 21. Şcoala primară de fete «Hatmanu Nicoară», 14 eleve evreice 11. Şcolile Comerciale 1. Şcoala comercială elementară, 141 elevi evrei 2. Şcoala comercială superioară 203 elevi evrei. III. Gimnaziile 1. Gimnaziul «Ştefan cel Mare» 259 elevi evrei. 2. Gimnaziul „Alexandru cel Bun“ 136 elevi evrei. IV. Liceele 1. Liceul Naţional 2. Liceul Internat 46 elevi evrei. 3. S­einarul Pedagogic Universitar funcţionând totdeauna numai cu două clase 76 elevi evrei. Adunând, găsim următoarele cifre : In învăţământul primar, ţinând samă ca la 2 şcoli nu dispunem de­cât de nu­mărul elevilor evrei din acest an, în ul­timii 5 ani au frecventat şcolile primare, mai mult de 1010 elevi evrei. In învăţământul comercial 344 elevi evrei. In învăţământul secundar Mai mult de 1064 elevi evrei, dat fi­ind că nu posedăm date asupra eleve­lor ce urmează la externatul secundar de fete şi la şcoala profesională «Sft. Sava». In toate şcoalele din Iaşi, şi-au primit deci instrucţiunea peste 4378 evrei. Nu există in Iaşi o singură şcoală de orice grad, din care fiul evreului să fie alungat. Singur seminarul «Veniamin Costache» şi şcoalele normale de lnvă­­ţători şi învăţătoare, n’au Intr’adevăr, nici un elev^evreu, spre sincera noastră părere de rău. Cauza nu e persecuţia (!) noastră faţă de ei, ci a lor faţă de noi. Cel puţin directorul Seminarului i-ar pri­mi suntem siguri, cu braţele deschise şi îi aşteaptă. Considerăm deci afirmaţia, că copilul evreului nu e înscris, ba chiar alungat din şcolile statului, ca o palmă dată a­­devărului, o ofensă gravă adusă corpu­lui didactic şi o insultă la adresa ţării, isvorâtă de­sigur din sentimentul de iu­bire şi recunoştinţă al unui evreu înce­tăţenit, pe care ea l-a răsfăţat, cu toate onorurile. 547 elevi evrei. Atâta timp dar, cât dl. Moritz Wach­tel menţine afirmaţiile sale calomnioase, noi regretăm că nu putem vedea în d-sa, nu un om de onoare sau un om cult, ci o persoană de cea mai vădită rea cre­dinţă, în serviciul unor scopuri streine şi duşmănoase neamului şi ţării cari l’au îmbrăţişat. Ce să mai zicem de «aerul pestilenţial plin de ură şi de prigoană­ ? El există şi se simte din nefericire din ce în ce mai mult. Dar nu porneşte de la noi spre ei, ci de la ei spre noi. Aerul pestilenţial plin de ură şi de prigoană este sufletul şi esenţa iudais­­mului intolerant şi inasimilabil, care îm­prăştiat de braţul de fer al împăratului roman Titus în cele 4 vânturi, a ştiut de atunci să fie în toate ţările şi sub toate latitudinile geografice, în toate, e­­pocile şi împrejurările istorice, ceea ce este şi rămâne: egoismul feroce mani­festat în ură şi dispreţul de tot ce l in­­cunjură, străin şi duşmănos pretutindeni şi o prolemă curioasă şi complicată de psihologia raselor pentru toţi oamenii ce cugetă. Unor oameni pătrunşi de acest spi­rit fanatic şi cu privire veşnic înapoi, chiar dacă le-i da pe samă casa ta în­treagă, din temelie, şi i-ai pune în fruntea mesii încărcate de tot ce ai mai bun, să fii sigur că prezenţa ta alăturea cu ei, va fi şi atunci simţită ca o jenă şi o profanare şi nu vor fi mulţămiţi, până ce nîl vei ieşi cu totul afară. Şi aceasta nu se poate şi nu se va putea nici­odată. Iată răspunsul pe care corpul didac­tic din Iaşi, s-a crezut obligat a-i da, pentru luminarea opiniei publice româ­neşti. Preşedintele Cercului didactic din Iaşi ------------------------------------------- *­ ­ Italiţa întrunirea liberala de la laţi — Cuvântarea ţăra­nului Ştefan Ţura — Iata după notele stepografice ale d-lui Gh. Alexandrescu, cuvântarea rostită de ţăranul Ştefan Ţura la întrunirea naţio­­nal-liberală ce a­ avut loc Dumineca tre­cută în Sala Sidoli. Domnilor, De meseria mea nu sunt orator şi pentru mine acesta e primul prilej câ mă înfăţişez înainte a atâta lume, de la cel mai mic până la cel mai mare, din toate clasele societăţii. Se poate În­tâmpla ca in cuvântarea mea sa lip­sească ceva, sau unele cuvinte să nu fie aşezate la locul lor. N’am de discutat aşa de multe. Am de vorbit asupra chestiei ţărăneşti, le­gea pământului şi despre legea colegiu­lui unic. Aceste două căi s’au deschis de d. şef al partidului liberal şi de d. G. Mârzescu. Acum rămâne ca eu şi ţă­rănimea să aprobăm dacă sunt bune sau­ rele. Căci am cetit prin unele ziare câ nu trebuia să se ia sala Sidoli pentru această întrunire, căci se putea să se ia sala Pastia, fiindcă nu s’ar putea um­plea nici sala aceia de lume. Dar văd că azi ţărănimea a umplut in majoritate şi sala aceasta, (aplauze). Aşa dar, întăi ţăranului ii trebue pă­mânt. S’au făcut legi bune pentru ţă­rani, insă din nenorocire au ieşit unde nu trebuiau să iasă. Căci iniţatorii lor au fost bine însufleţiţi şi au vrut să le dea alt plan, dar n’au ajuns unde au vrut. Legea Casei Rurale, când s’a vo­tat întăi, proiectul Casei Rurale a fost făcut în alte condiţiuni. Insă rău-voitorii noştri au schimonosit-o prin amenda­mente şi neînţelegeri aşa de tare, că ţăranii nu se pot folosi de dânsa. (ap!). Iată care e cauza. Presupunem că o moşie a Casei Rurale se scoate in vân­zare pentru a se da în loturi la ţărani. Dar se prezintă atâţia cumpărători cât pentru 2—3 moşii, şi când li se spune în ce condiţiuni se dă, din puzderia de ţărani rămân numai câţiva chiaburi. Trebue schimbat acest lucru, ne trebue închipuit pământ pentru cei ce-i mun­cesc. Şi apoi cred că este nevoie a se face şi reforma legii electorale. Asta cred că toţi ţaranii o aprobă şi n’o să spună că nu e adevărat. Colegiul unic nu-l înţeleg însă toţi ţă­ranii. Ma rog, noi 50 de oameni repre­­zintăm pe unul singur, ar trebui ca toţi sa voteze separat cu votul lui. Căci prin legea electorală noi ţăranii suntem so­cotiţi în rândurile străinilor, pentru că un ţăran reprezintă abia a 50-a parte dintr’un om cum se cade (aplauze pre­lungite). Sâ luăm spre exemplu, un ţăran de al nostru care s’a mutat in oraş. Când s’a mutat el este alegător în colegiul al doilea cu voi direct, dacă ştie carte. In­­să, tu ţăran, rămas la ţară deşi cu drep­turi, şi ştii carte, votezi tot a 50-a par­te dintr’un vot, pe simplul motiv că ai rămas la ţară. (Aplauze). Aşa, cred câ şi aici este absolută ne­voie a se da voie şi lui să voteze ală­turi cu boerii şi să fie una la drepturi, după cum ia par­te şi la sarcinele ţărei. Cum au spus şi d-nii oratori dinaintea mea,­­And s’a sunat trâmbiţa țăranii au fost cei dintâi, însă la drepturi cei din urmă. Să avem nădejde şi credinţa că par­tidul liberal care în­totdeauna s’a arătat vrednic de laudă, şi care totdeauna a căutat a îndulci mijloacele ţărănimii şi astăzi ne va aduce dorinţa noastră la îndeplinire. Să avem încredere că la a­­caasta trebuie multă chibzuială şi înţe­lepciune. Prin urmare trebue să avem răbdare­ şi să aşteptăm. Aşa dar, în numele ţărănimei care pănâ astăzi nu s’a văzut vorbind un ţă­ran ca să vadă mai marii noştri nevoile noastre zic : Să trăiască partidul liberal ! Să trăiască conducătorii lui ! Să trăiască ţara românească! Informaţii & Congresul Soc. Ortodoxe. — La dezbaterile ce au avut loc la sala Tea­trului Naţional au,mai vorbit: Arhiman­dritul Scuban, D-ra Marie Livescu şi d. profesor I. Ursu. — Bri dimineaţă congresiştii au asis­tat la Mitropolie la un parastas oficiat pentru ostaşii căzuţi în Bulgaria, cu care ocazia s’a oferit din partea socie­­tăţei un ajutor de 300 lei femeei Ti­nea Gheorghe din corn. Lungani. Tot eri s’a făcut şi inaugurarea gră­­dini­.i de copii din str. Socola, unde au vorbit P. S. S. Arhiereul Antim Petres­­cu şi D-na Esmeralda general Manu, şi­­ inaugurarea Institutului superior de fete,­­ unde au vorbit d-na Elena Meisner şi i d-l profesor Gârboviceanu. I Ta orele 1S a avut loc în sajpanpjfi I otelului Traian un banchet, la care ag fi vorbit P. S. S. Episcopul Teodosie al­­ Romanului, protopopul Ticulescu şi d nii A. D. Xenopol, I. Ursu, Gârboviceanu, Osvald Teodorescu şi Butculescu. La orele 4 a avut loc o masă la Pa­latul Metropolitan, iar seara la ora 6 yq epai în şaloapele cercului militar. Congresiştii au părăsit oraşul aseară Ift ora 9. ■ Epidemia de pojar care bântue prin­tre copii din com. ÎSâlceiji, a’a stâna cu desăvârşire,­­ Jandarmii rurali au arestat pe in­dividul D. Cişman din com. Poeni, care a jefuit pe locuitorul Lazăr Dică, pe șo­seaua Poeni—Vaslui. Asistenţa Publică Pentru Bolnavii de Scarlatina In urma refuzului Direcţiei gene­rale a Serviciului sanitar de a întreţine în pavilioanele de izolare pe bolnavii de scarlatină din oraşul nos­tru şi în urm­a scrisoarei ce ne-a a­­dresat-o de profesor dr. M. Mani­­catide, redaţia ziarului nostru a des­chis o listă de subscripţie pentru strângerea sumelor necesare întreţi­­nerei acestor bolnavi. Până astăzi s’au făcut următoa­rele subscrieri : Ziarul «Mişcarea« 20 lei Sumele se primesc la redacţia zi­arului nostru între 9—12 dimineaţa şi 2—5 p. m. Facem un apel călduros către pu­blicul caritabil al Iaşului, rugându-l să subscrie pe această listă, pentru a veni în ajutorul bolnavilor şi în a­­celaş timp pentru a feri oraşul de o epidemie periculoasă cum e scarlatina Dr. IVT Manicatide 30 * Ioan Motăş 20 » Dr. Eugen Mironescu 10 » Dr. P. Fior 5 » Gh. Gh. Mârzescu 20 » Grig. Gr. Iamandi 20 » M. Mavrodin 10 » P. Iliescu 5 » I. Streit 5 » D-tor C. Stoian 5 » Studentul X, medicinist 3 » Dr. I. Manolescu-Struga 20 » D-na M. Petrovanu 10 „ Hermann Nelken 20 » Dr. G. Demetriade 20 » C. Gheorghiade 5 » Inginer V. Costin 20 » Ilie Boureanu, pensionar 5 » Preot I. Gotcu 10 » Ath. Ath. Gheorghiu 10 » Gr. Trancu, avocat Galaţi 20 » X. X. 20» D-ra Florica Gheorghiu 5 »­­ D-na Nathalia I. Motăş 5 » Dr. S. Eigher 15 » D. P. Bogdan, prof. universitar 10 » Economu C. Ştiubeiu 20 » Total 358 lei ­

Next