Mişcarea, noiembrie 1913 (Anul 5, nr. 249-272)

1913-11-26 / nr. 268

MARTI 26 NOEMBRIE 1918 ANUL V. No. 268 TELEFON No. 121 A ft O N A n K W T i: In ţară pe un an . . . SO lei In streinătate pe un an . IO „ Pentru preoţi fi învăţători ru­rali se face o reducere de 50"­, tredacţia fi Administraţia IAŞI, PIAŢA UNIREI, No. 5, tai localul clubului National-Liberal. Un număr 5 BANI Acţiunea noastră Presa conservatoare epuizând­­pa­­re-se vocabularul cu care a atacat şi combătut pe fruntaşii partidului naţio­­nal-liberal cari au anunţat cele două mari reforme, — cerute astă­zi de cătră opinia publică conştientă de nevoile ţării, — a găsit în timpul din urmă o nouă acuzaţiune pe care o impută partidului liberal. Odată reformele anunţate în con­gresul nostru de la Bucureşti, şeful nostru, fruntaşii partidului, partidul întreg însuşi, au aruncat deasupra re­formelor proectate dacă nu vălul ui­­tărei cel puţin pe cel al tăcerei. Ni­meni din partidul naţional liberal nu se mai gândeşte la aceste reforme proectate , ca­ şi cum ele ar fi o armă de luptă electorală, ca aceea a legei «ieftenirei traiului» cu care conservatorii s’au prezintat ţării în prima fază a guvernărei lor, la 1911. Aceasta o afirmă presa conserva­toare, care, cum spuneam, pare că a obosit în campania ce a deschis-o împotriva partidului liberal pe tema reformelor anunţate. Cât e de absurdă această afir­­maţiune se poate vedea din acţiu­nea ce o desfăşoară partidul liberal, prin întrunirile ce le-a organizat în diferite centre ale ţărei. La Focşani, Iaşi şi Craiova au a­­vut loc în trei săptămâni consecu­tive trei mari întruniri publice în care şeful partidului naţional-liberal d-nul I. I. C. Brătianu, şi fruntaşii parti­dului au vorbit despre reforma elec­torală şi reforma agrară. Glasul autorizat al şefului şi frun­taşilor noştri a răsunat ast­fel de la un capăt la altul al ţărei, şi, cum am văzut, la aceste întruniri s’au pronunţat nu numai fruntaşii noştrii, dar şi marii proprietari, cari au în­ţeles a fi gata pentru ori­ce sacrifi­ciu, numai spre a asigura viitorul ţărei. întrunirile noastre publice au do­vedit nu numai că populaţiunea de la oraşe aşteaptă realizarea acestor două mari reforme, dar mai cu sea­mă populaţia rurală. La întrunirile noastre au luat cuvântul preoţi, în­văţători şi ţărani cari au arătat ne­voile populaţiunei rurale şi speran­ţele ce le pune această talpă a ţă­rei în realizarea acestor două mari reforme anunţate de noi. Dacă în aceste manifestări publi­ce ale partidului naţional-liberal pre­sa conservatoare nu vede o acţiune politică şi o propagare întinsă pen­tru înfăptuirea acestor reforme, vina nu este a noastră, noi ne vom face datoria până la sfârşit, convinşi fiind că ideile noastre pentru întărirea şi solidaritatea socială vor triumfa, ori câte obstacole ni se vor pune în cale. DIN SALA Mormântul meu La mormântul meu prieteni Lasaţi popii lo­i să vie, Dar ie spuneţi că în viaţă Gândul m­eu a fost ateu; C’am­ privit religiu­nea Ca o goală comedie, Spovedania minciună Şi prohodul ca prostie, Şi că cerul pentru mine A fost fără Dumnezeu. (Contemporanul, II, p. 688). A. C. CUZA*) *) D-nul A. C. Cuza, care la congresul femeilor ortodoxe a luat parte cu trupul şi cu sufletul, şi s’a închinat şi a sărutat mi­nă de preot, şi ca o fecioară în ziua primej­diei a ţinut ochii la pământ, smerit și cu­cernic. „Pana“ de... somn D­l Dissescu ministrul instrucţiunii fiind invitat să participe la congresul societăţii ortodoxe care a avut loc în Iaşi, s’a scuzat că nu poate răspunde invitaţiunii, din cauza... multiplelor sale ocupaţiuni. D-l Dissescu ocupat! Este un nou sens, o imposibilitate care nu poate fi invocată de ministrul instrucţiunii. D-l Dissescu este demisionat de mai multă vreme, iar pe cât ştim în ultimele două zile n’a a­­vut loc în Capitală nici un meeting de aviaţie, care se reclame prezenţa îndrăz­neţului pilot. De aceia noi credem că lipsa d-lui Dissescu trebue să fie justificată de vre­un deranjament al motorului care l’a pus in imposibilitate de a ateriza... in congresul femeilor ortodoxe. De aceia s’a grăbit să dea procură d-lui Bădărău, care-şi face călătoriile cu trenul şi care întâmplător se afla în Iaşi. In fine, în ultimul moment ni se mai comunică o altă cauză care a motivat lipsa ministrului Dissescu. I s’a tele­­grafiat că în han­garul Traian nu mai este nici un loc pentru adăpostirea ae­­rianei d-sale personalități. Regretând deci lipsa »pasagerului lui Ron­ Vacas“, noi înclinăm a crede că toate motivele sun­t inventate, informaţiunile noastre precise ne in­dreptăţesc a afirma că d-l Dissescu n’a avut o pană de motor, ci o pană... de somn. Şedinţa de astăzi Astăzi se întruneşte comitetul exe­cutiv central al partidului conservator, pentru a delibera asupra programului şi asupra situaţiei interne din partid. Deşi dl. Maiorescu a fost ales şef, chestia şefiei nu se consideră de­finitiv lichidată, întru­cât dificultatea problemei nu stă în şefia actuală, ci în şefia viitoare... E vorba, deci, ca astăzi să se ungă viitorul şef, desem­­nindu-se succesorul d-lui Maiorescu. Tot astăzi se va stabili şi atitudinea ce o va lua partidul conservator faţă de colaborare. Dl. Maiorescu va răs­punde astăzi la cele petrecute la şe­dinţa comitetului central, cind a fost ales şeful partidului conservator. Acestea sunt chestiunile care au necesitat şedinţa de astăzi a comite­tului central conservator. S-a anunţat insă, că tot în această şedinţă se va delibera şi asupra pro­gramului conservator. Partidul conser­vator a înţeles, în sfîrşit, că cu toate certurile şi ambiţiunile de care e fră­mântat, trebue să se pronunţe şi a­­supra reformelor pe care nu le mai poate ocoli nimeni. In şedinţa de astăzi, partidul con­servator, îşi va designa rolul pe are ii va avea­ sau nul va mai aveai — In viitoarea viață politică a țărei. Două crize politice Printr’o coincidenţă rară, cele două ţări mai civilizate de pe continent, Germania şi Franţa, trec printro criză politică, din care se poate vedea deosebirea în alcătuirea de Stat a celor două . naţiuni. In F­ranţa, criza politică a fost determinată de un vot al Camerei împotriva cabinetului Barbhou, care voia să se abată de la prin­cipiile democratice ale Republicei. Şi cu toate că preşedintele Repu­blicei are preferinţi moderate, el nu va reuşi să pună la cale în­jghebarea unui minister care să nu fie oglinda majorităţei din Ca­­­meră. In Germania, Parla­mentul a dat şi el, aproape în unanimitate, un vot în contra guvernului, dar guvernul în loc de a se retrage, declară că va sta la locul lui, „spre a nu întări regimul parla­mentar “. Toată opinia publică germană e în contra guvernului, dar gu­vernul înţelege să rămînă, neso­­cotind voinţa naţiunei. In Franţa opinia publică e to­tul—în Germania nu contează de­cit ca o manifestare interesantă a spiritelor. Şi ambele ţări sînt ci­vilizate, bine guvernate, bine admi­nistrate. BLOCK-NOTES »Unirea“ şi exproprierea D. Cuşa, după d. lake Ionescu, aprobi reformele anunţate de liberali,—dar, ca om de ordine, se teme de agitaţiuni: „Noi nu suntem împotriva exproprieri —ci numai împotriva agitaţiunilor peri­culoase ale politicianilor pe care, la urmă le plăteşte tot mulţimea cea obijduită a satelor“. Naţionaliştii,—care seamănă şi întreţii­ ura, şi predică mijloace violente în cauze pier­dute, — cîrtesc un partid de or­din care anunţă o reformă dreaptă şi realiza­bilă şi pe care, de vreme ce şi-a pus-o în program, o va îndeplini, căci poate. Chestiunea zahărului La 1 Aprilie viitor expiră privilegiul a­cordat fabricilor de zahar, care primesc de la stat 11 bani la kilogram. Ministrul de industrie şi comerţ a în­sărcinat un inspector să studieze chestiu­nea aceasta; raportul prezentat ministru­lui spune că acum se poate ofteni zaharul. Dacă statul şi fondul comunal ar re­nunţa la o parte din impozitul zahărului, s’ar putea vinde kgr. de zahar cu 85 de bani, în loc de 1.25 lei cit se vinde astăzi. Accidentele de tren O nouă ciocnire de trenuri. De data a­­ceasta cu proporţii dureroase, fiind­câ am avut de înregistrat un număr de morţi şi de râniţi, a căror cifră defini­­nitivă nu se cunoaşte încă oficial. Totuşi numărul victimelor e destul de mare, ca să îndreptăţească protestări ori­cât de energice şi critice ori­cât de aspre pentru neglijenţele de cit­va timp, aşa de mult repetate a celor de la căile ferate. Nu mai e vorba de un caz izolat, de o întâmplare nenorocită. Catastrofele pe căile noastre ferate sunt în serie. O serie neagră, a cărei cea din urmă ciocnire e cea de alaltă seară, care a cer­nit atâtea căram­uri. Ar fi momentul să se pună mai multă grijă pentru ca siguranţa călătorilor pe căile ferate române să aibă mai multă importanţă pentru acei cari au răspun­derea conducerei acestei instituţiuni. Să se ia măsuri şi în acelaşi timp, să se dea pedepse exemplare vinovaţilor, ori­cine ar fi ei, fiind­că dacă sistemul actual de neglijenţă continuă, călătorii vor trebui să-şi facă pe viitor testamen­tul înainte de a se urca în tren. Să nădăjduim că nu aceasta este in­­tenţiunea conducătorilor de la căile ferate. Cetiți în corpul ziaru­lui ultimele ştiri telegra­fice şi telefonice. Arinciuri comerciale Linia pe­ pagina II . . 1 leu Linia pe pagina III . . 90 b. Linia pe pagina IV . . 40 b. ZI­AR COTIDIAN SUB DIRECȚIUNEA UNUI COMITET instituit de clubul national-liberal Un număr 5 BANI • .. vf ' V f-f.l- '-•T7 Omagiu pentru Elena Hârzescu Comitetul Reuniunei Femeilor Române pentru a aduce un oma­giu memoriei d-nei Elena G. Mâr­­zescu, care timp de 43 de ani a condus şcoala profesională de fete in calitate de preşedintă, s’a în­trunit în şedinţa extraordinară şi a încheiat, în unanimitate, urmă­torul proces-verbal : Intrunindu-se astăzi d-nele: Alexan­drina Praja, Sofia Eraclide, Elena Ţintzu, Ana Netter, Alice Nanu, Maria Castano, Athena Cocea, şi Hortanse T. Vasiliu, sub preşidenţia d-nei Vice -­preşedinta Cleopatra Sion, pentru a delibera asu­pra comemorărei iubitei lor preşedintă, Elena Mârzescu. Având in vedere că d-na Elena Mâr­zescu a fost conducătoarea acestei Prime şcoli profesionale de fete din Ţară, timp de 43 de ani, adecă aproape de la înte­­meerea ei şi până in prezent, Că a condus această şcoală cu un de­votament şi o competinţă mai presus de ori­ce lauda. Că din absolventele acestei şcoale s’a recrutat aproape întreg personalul de maestre şi ajutoare de la mai toate şco­lile profesionale de fete din ţară, contri­buind prin aceasta la respândirea şi în­­naiţarea nivelului cultural profesional în întreaga ţară şi procurând mijloace de existenţă atâtor fete sarace. Că d-na Mârzescu şi-a închinat întreaga sa viaţă acestei frumoase opere naţio­nale şi culturale până în ultimele clipe ale vieţei sale fiind şi inspectoară a sta­tului pentru învăţământul profesional timp de 10 ani. Pentru toate aceste considerente: Pe lângă hotărârea luată deja, în şe­dinţa de la 20 Noembrie, ca şcoala să poarte pe viitor pe lângă numele de Şcoala Profesională de fete a Reuniunei Femeilor române din Iaşi şi acel de „E­­lena Gh. Mârzescu“. Şi pentru ca memoria acestei însem­nate femei române sa se eternizeze in mintea şi inima tuturora, acelora care s’au bucurat sau se vor bucura de bine­facerile acestei şcoli, care este In primul loc opera ei, Comitetul, in unanimitate, mai hotărăş­te următoarele: 1) Ridicarea unui bust de marmoră în însuşi localul şcoalei, cu chipul D-nei Mârzescu, purtând inscripţia Elena Gh. Mârzescu „Preşedinta Comitetului Reuniunei Fe­meilor Române din Iaşi* 1870-1913 Pentru aceasta se vor întocmi, sub pa­tronajul Comitetului, liste de subscripţii, care se vor adresa, în primul loc, foas­­telor eleve absolvente ale şcoalei, actua­le maestre sau ajutoare, la şcolile publi­ce sau particulare, şi acelora care între­ţin ateliere proprii, precum şi tuturor persoanelor care, recunoscând marele ser­vicii aduse de d-na Mârzescu învăţămân­tului profesional din ţară, vor binevoi a contribui pentru această operă; 2) înfiinţarea unui fond cultural care va purta numele de: „Fondul Cultural Elena Gh. Mârzescu“, din veniturile că­ruia se va trimite în străinătate pe un singur an, şi in fiecare an pe cea mai bună absolventă a cursului­­superior al școalei, de orice specialitate,^pentru a se perfecționa in acea specialitate, sau i se va da în bani ca ajutor pentru a-și des­chide un atelier propriu. Acest fond va fi inalienabil și se va administra aparte de Comitet. Un regu­lament special care se va întocmi va in­dica modul de administrare a fondului precum şi distribuirea venitului. Pentru crearea acestui fond se vor în­tocmi alte liste de subscripţie tot sub patronajul Comitetului, care se vor a­­dresa Ministerului de Instrucţie Publică şi Cultelor, Judeţului şi Comunei Iaşi, şcoalelor profesionale din ţară, unde func­ţionează în orice calitate foastele eleve ale şcoalei, precum şi a tuturor persoane­lor care vor binevoi a contribui pentru progresul şi mai departe a învăţămân­tului profesional şi prin aceasta la ridi­carea nivelului cultural al ţărei pe acest teren, a cărui primă temelie a fost pusă de Elena Gh. Mârzescu. Documente istorice Tarani şi Proprietari Un interesant studiu de la 1844 al lui Nicolae Balcescu Marele scriitor şi istoriograf Nicolae Bălăcescu, publică la 1844, un foarte in­teresant studiu asupra raporturilor dintre proprietari şi ţărani. Publicăm mai la vale partea finală a acestui studiu ca fiiind foarte interesan­ta şi de actualitate. Iată ce spunea Nicolae Bălăcescu: „Soarta ţăranilor nu se îmbunătăţi prin emancipaţia lor, căci după cum un scrii­tor a observat-o prea bine: „emancipând pe ţărani nu facem nimic, sau mai ni­mic pentru soarta lor. Servagiul (robia) este o urmare neapărată a clădii; el stă în­ dependenţa absolută în care se află ţăranul sărac către stăpânul său, care singur nu mai posedează şi poate a-i da instrumente de lucru. Legea care îl declară Slobod nu schim­bă nimic la această stare a agricultori­lor. Aceea ce e de lipsă, este cultivatori capitalişti sau proprietari putând să în­treprindă cultura pe seama lor. Capitalul nu mai poate asigura independenţa ţăra­nului“. Astfel această independenţă ră­mase numai recunoscută în lege, iar în faptă relaţiile lui cu proprietarul răma­seră aceleaşi cu singura deosebire că proprietarul găsi în această înnoire pri­lej de a scăpa de îndatorirea ce avea de a da ţăranului instrumente de cultură şi de a-l hrăni la vreme. Afară de aceasta deşi se legiui ca ţă­ranul să lucreze proprietarului 24 zile, iar peste puţin se scază la 12 zile, dar după natura sistemui de clacă şi dacă cum un act public mărturiseşte: „Ţă­ranii obişnuiţi de mai nainte vreme a fi supuşi stăpânilor moşiei la toate slujbe­le, iarăşi fără soroc slujea şi pentru rân­duitele zile“. Deosebit de cele ce ziserăm ţăranii avură a suferi atunci şi toată po­vara birurilor de cari mai nainte ca robi erau scutiţi.­­ Aşa numai prin pastrarea clăcii, liber­tatea ţăranilor se făcu iluzorie, robia se păstră, şi starea lor merse din rău în mai rău. »Mulţimea cea nemărginită a dăjdiilor şi a mâncătorilor, tirănia fanarioţilor şi a boerilor pământeni, zice un istoriograf, făcură pe ţărani să fie cei mai nenoro­ciţi oameni din Europa. Nici­odată ei nu erau siguri de munca lor, nici­odată ei nu ştiau de vor mânca pâinea ce au se­mănat, căci la tot minutul un satelit al Domnului putea să vie să le răpească instrumentele de arătură şi vitele. Speriaţi cu otul, nefiind siguri de ni­mic, ei neîngrijiră agricultura, nu lucra­ră pământul fără numai pe cât numai ce le trebuia ca să aibă pâine pentru nenorociţii lor copii. Temerea că produc­tul muncii lor să nu cază în mâna asu­pritorilor lor produse apatia, şi apatia născu lenea, viţiu ce li se impută acum atât de mult. Astfel se vedea mulţi din­­trânşii în desperarea lor a şi părăsi ţara, acea ce făcea cei după margini, sau a se face tâlhari de drumuri, aceea ce o­­bişnuia mai ales cei din lăuntrul ţării cari n’aveau Înlesnire să fugă. Intr’acest chip încă odată interesele egoiste ale proprietarilor aduseră ruinarea acestor ţări. La 1760, Ţara Românească era mai despopulată, şi Domnul Alexandru Scar­­lat Ghica numai cu făgădueli mari şi cu deosebite privilegiuri putu a întoarce pe vre­o câţiva ţărani la locul lor. Dar experienţa trecută nu slujea întru ni­mic. îndată ce ţăranii intrau in ţară, je­fuirile şi asupririle­ lor începeau, şi aceş­tia după obiceiul lor din nou pribegeau sau se făceau tâlhari. Astfel la 1775, mai mult de zece mii de ţărani lăsaseră plu­gul şi se apucaseră de tâlhărie. Alexan­dru VV Ipsilante, cu mare nevoe, făgă­­dueli şi scutiri putu a-i reîntoarce iarăşi

Next