Mişcarea, ianuarie 1914 (Anul 6, nr. 1-23)

1914-01-28 / nr. 20

tták. ANUL VI, No. 20 A R O X A M ESTE In­gari pe un an . . . S0 lei in străinătate pe an an . 40 „ Pentru preoţi şi învăţători ru­rali se face o reducere de 508/« Itedacţia şi Administraţia IAŞI, PIAŢA UNIREI, No. 6. In localul clabului Naţional-Liberal. Un număr 5 BANIMI MARȚI 28 IANUARIE 1914 MATI O MAI.­­LIBERAL Candidaţii partidului național-literal Col. I Cameră Alegerea la 2 Februarie C. Store Al. Al. Gheorghiu Gr. Di­mi­treseu C. Cruponschi Col II Cameră Alegerea la 4 Februarie G. G. Mârzescu Tht. Vasi­l­iu Căpitan G. Costaudarhe C. Chiuimoglu Xenofon L. Eraclido Grig. Gr- fam­ndi Colegiul III Cameră Alegerea la 6 Februarie M. Carp­­* Col. I Senat Alegerile la 8 Februarie C. R. Fermesru General Al. 5Iustatza Col II Senat Alegerile la 10 Februarie I. Botez Dr. Stefan Fossa „Ura, necaz, invidie!”.. «Ură, necaz, invidie»!... Iată după fruntaşii conservatori, adevăratele cau­ze inle­riloritor reforme pe care par­tidul liberal le-a adus acuma în dis­cuţie. «Ură, necaz, invidie» !... Iată sin­gura explicaţie pe care în îngustimea fiinţei şi ariditatea inirigi­lor o pot da «tălpii partidului conservator miş- Cărei drepte şi mărinimoase pornite de la cei ce-şi dau seamă de nevoile ţărei. «Ură, necaz, invidie»!... în jurul a­­­cestor trei vorbe se învârtesc dis­cursurile şi perorează oratorii conser­vatori în Bucureşti şi în Iaşi, minu­­nându-se singuri, că se găsesc în sală oameni, cari să stea să-i mai asculte. Şi un surâs de milă pentru naivi­tatea unora, de dispreţ pentru rău­tatea altora, vine pe buzele tuturor, celor ce îi aud silindu-se zadarnic, să întârzie ziua renaşterei politice şi economice a ţărănimei noastre. Căci pentru ce ură? Pentru ce ne­caz? Pentru ce invidie? Ură!? Urăsc piticii pe oameni mari, netrebnicii pe oamenii de bine, cei slabi pe oamenii a­tot­puternici. Dar ură din partea celor, cari au ştiut şi au putut în­totdeauna să şi facă da­­cătră ţară şi neam, ură în contra ce­lor neputincioşi şi nepricepuţi!... La ce bun ?... Compătimire poate... Necaz! ?... Şi de ce ar fi necaz în inimile noastre? Pentru succesul mi­litar al ţărei pe care guvernul, ce a prezidat mobilizarea silit de voinţa şi de indignarea unui popor întreg, ar dori acum să-l monopolizeze ? Pentru gloria armatei noastre din care toţi încearcă să sfăşie o bucată cât de mică, spre a-şi acoperi inca­pacitatea şi neprevederea, în zgomo­tul certei dintre fracţiunile unite până mai alaltăieri în becisnicie şi nulitate?.. Dar ori­ce succes al ţărei este şi al nostru, ori­ce pas făcut înainte ră­sună şi în inimile noastre şi le face să tresalte de entuziasm şi de mân­drie. Invidia ! ?... Dar ce am avea de in­vidiat partidului conservator? Ideile? Oamenii? Situaţia ?... Să vedem. De atâta amar de vreme s’au ră­dicat glasuri în partidul conservator, cerând precizarea ideilor conducătoa­re ale acestui partid în politica ţărei şi oportunizmul conducătorilor lui a evitat totdeauna cu îngrijire formu­larea precisă a unui program de ac­tivitate. Iar roadele guvernărilor con­servatoare au fost când produse ale unor concepţiuni învechite şi reacţio­nare, când ale unor tendinţe ultra-de­­mocratice. Şi această învălmăşeală, această încurcătură, această ciocnire de idei opuse n’a încetat nici măcar astăzi, când de voe de nevoe parti­dul conservator şi-a schiţat un pro­gram, din care n’a fost admirată de cât prefața. Aşa că în lupta electorală pe care o duc acuma, fruntaşii con­servatori, când nu mai au argumen­te destul de puternice pentru a apăra votul restrâns şi actualele colegii se pronunță sus şi tare pentru.... votul universal! De oameni nu e nevoe să vorbim. De ani de zile conservatorii au avut grija să împărtăşească tuturor păre­rile severe dar drepte, pe care Ie au­ unii despre alţii. De ani de zile în acea luptă înverşunată pentru şefia, la care se crede chemat tot conser­vatorul ce se respectă, fruntaşii aces­tui partid s’au terfelit şi s’au com­promis. De ani de zile şi-au dat pe faţă toate tarele şi toate patimele. De ce ii am mai discuta acum ?... Şi mai ales de ce ii am invidia ?... Rămâne situaţia şi în această pri­vinţă de sigur că e de plâns parti­dul celor doi şefi şi trei subşefi. Schimbarea domnilor e de lea­curi legată în ţările noastre de bu­curia unora şi e şi o tradiţie din vremurile boerimei. Ca să nu se rupă cu trecutul, istoria se repetă în mic şi pe o treaptă mai joasă. Dar nu lipsesc nici intrigile, nici uneltirile, nici comploturile, nici abdicările si­lite, nici izgonirile ruşinoase. De a­­bia o săptămână a trecut de când partidul conservator s’a reîntregit şi se şi anunţă prin ziare nouile mazi­liri iminente... Şi apoi cearta va re­începe !... Nici ură, nici necaz, nici invidie... Conştiinţă de datorie şi hotărâre de a o îndeplini. Aci e izvorul marilor reforme folositoare ţării. Aci e se­cretul putinţei de a le concepe şi aduce apoi la îndeplinire. Io 11 Peretz O infamie grecenistă — Partidul liberal nu e în cartel cu nimeni — Şi în actuala campanie electorală, ca şi în campaniile electorale din trecut, ziarul d-lui Greceanu reeditează aceiaşi infamie răsuflată: cartelul liberalo­tachist de la Iaşi. D-l Greceanu ventilează această legendă cu o îndemânare care nu face de loc cinste destoiniciei şi corectitudinei sale politice. Intre partidul naţional-lib­eral şi partidul conservator-de­mocrat nu există nici un fel de înţelegere electorală. Partidul liberal luptă cu aceiaşi energie împotriva candidaţilor tachişti, ca şi împotriva candidaţilor grecenişti. Am spus aceasta de la început, o spunem şi acum, pentru ca orice echivoc să dispară şi pentru ca alegătorii să nu cadă în cursa svonurilor tendenţioase şi incorecte lansate de cele două grupări opoziţioniste. De astă dată însă, după modul cum înţelege d-l Greceanu să deie lupta, avem dreptul să credem că între d-sa şi d-l Bădărău a intervenit o înţelegere ocultă în vederea unor anumite combinaţiuni nemărturisite. Inventând „cartelul“ liberalo-fachist şi ştiindu se ca această le­gendă să prindă în rândurile corpului electoral, d-l Greceanu face jocul d-lui Bădărău. D-l Greceanu aduce astfel d-lui Bădărău un ser­viciu electoral la care, de­sigur, că d-l Bădărău va răspunde cu un contra-serviciu. Cetăţenii trebue să ştie un lucru : partidul naţi­oal-liberal luptă singur,, cu toate forţele de care dispune, pentru reuşita tuturor can­didaţilor săi, cu deplină încredere în cuminţenia corpului­­electoral şi în importanţa operei mari pentru a cărei realizare a pornit lupta. Cetăţenii să se ferească de orice cursă şi să nu plece urechea la nici o infamie , partidul național-liberal nu e în car­tel cu nici un alt partid sau grupare politică. Nu votaţi pe Cananău! Eter­nul surdo­­nul parlamentar al d-lui Bădărău a reapărut in arena luptelor electorale: d. Nicu Cananău candidează la colegiul 1 de Cameră! Ce reprezintă d. Cananău? Ci­­ne-i d. Cananău ? In temeiul căror „merite“ sau „drepturi“ solicită d. Cananău încrederea alegătorilor colegiului I de Cameră ? La aceste trei întrebări, nu se poate răspunde de­cât tot printr'un semn de întrebare. D. Cananău nu reprezintă ni­mic. D. Cananău e un mare nimic. D. Cananău nu are nici un me­rit și nici un drept pentru a pre­tinde sufragiile alegătorilor. D. Cananău a fost ales odată în opoziţie, după cum a fost ales şi la guvern, dar nici ca opozi­­ționist, nici ca guvernamental, d. Cananău nu a deschis odată gura în parlament, nu a găsit un sin­gur prilej pentru a se manifesta, nu a contribuit cu nimic şi sub nici o formă, la nici o acţiune a partidului său—, cu atât mai pu­ţin la o acţiune de interes ge­neral. In viaţa politică a Iaşului, d. Cananău nu există de­cât sub for­ma de «om» al d-lui Bădărău. In colo... d. Cananău nu exis­tă­­... Dar în acest ipostas de «om­» al d-lui Bădărău, cetăţenii ştiu ce „valoare“ reprezintă d. Cananău atât pentru interesele obşteşti, căt şi pentru interesele pur cetăţe­neşti. . Astăzi, mai mult de­cît ori­când, alegătorii luminaţi ai colegiului 1 de Cameră trebue să aibă dis­cernământul necesar pentru a nu se opri un singur moment înain­tea unui asemenea «om*. Orice vot dat d-lui N. Cananău este un vot stricat. D. Cananău voeşte să fie depu­tat, dar luxul boeresc de a se îm­păuna cu titlul pompos de «repre­zentant al naţiunei», cel puţin în actualele împrejurări, nu mai poa­te fi făcut pe socoteala intereselor mari ale ţărei. D. Cananău a dovedit destul că nu merită onoarea unui mandat, pentru bunul cuvânt că nu poate face nimic cu el... Nu votați pe Cananău ! Partidul naţional-liberal va ţine la Iaşi o Mare întrunire publică in ziua de 30 Ianuarie a. c. In Sala Sidoli Argumentele lor Cum rombat conservatorii re­formele.—Nota politică a în­­trunirei din Sala Sidoli. Intr'o acalmie generală şi intr’o at­mosferă de emoţii şi opinteli oratorice, de stângăcie politică şi de repaos dumi­nical, conservatorii ieşeni, fuzionaţi, au ţinut ieri, la Sidoli, o Întrunire publică. Oricât se pretează oratorii cari au vorbit ieri la zeflemele şi persiflat, şi cu toate că azistenţa din sală (in care nu ştim dacă au fost macar zece alegători) a ironizat prin aplausele lor gringolările acestor oratori, pe cari însuşi d­l Nicu Filipescu, în cuvântarea sa, i-a numit diletanţi — ne abţinem de la aceasta. Ne abţinem de a arăta partea esen­ţială comică a matineului politic de ieri, fiindcă atuncea când e vorba de mari prefaceri sociale,­vrem şi trebuie să fim serioşi. Trebue să ascultăm şi să pătrun­dem nu numai pe aceia cari susţin re­formele anunţate, dar şi pe aceia cari le combat, căci se poate ca şi adversarul să vadă lucrurile printr’o prismă limpede şi prin argumentele ce le-ar invoca să ne îmbogăţim cunoştinţele şi astfel să se facă mai multă lumină. In rfirî n I ^X^X-L--Z TELEFON no. 121 Amuneiari comerciale Linia pe pagina II Linia pe pagina III Linia pe pagina IV N­AR BOTIDIAI SUB direcțiunea UNUI COMITET laatituri de clubul național-liberal Un număr 5 BANI 1 leu 50 b. 40 b. poate să mai fie şi poate să-şi mai zică „partid conservator* — noi am vrut să găsim un asemenea adversar, raţional, logic, drept, şi înainte de toate cinstit, pentru că problemele puse astăzi în dis­cuţie nu sunt de ordin de partid, ci de interes general. Un asemenea­­adversar nu este însă acest­­partid conservator“. întrunirea de ieri, ca şi întrunirea conservatoare din Bucureşti, ne-a făcut această dovadă, întreaga atitudine opozantă a conserva­torilor, şi platforma în care fac această opoziţie, sunt false pe deantregul. Dacă trecem peste lipsa de directivă a partidului, şi peste lipsa unei unităţi de vederi, în tot programul lor politic, ve­dem că în ceea ce priveşte lupta pe care, timid şi nesigur, o pornesc conservatorii , împotriva reformelor noastre, este cu to­tul lipsită de argumente, şi în acelaş timp de sinceritate şi adevăr. Situaţia e într’adevăr ingrată pentru opoziţia de astăzi a conservatorilor. Gu­vernul colaborării s’a retras tocmai pen­tru a face loc partidului liberal, care are misiunea de a înfăptui reformele anun­ţate, şi cam­ după mărturisirea de­sii a d-lui Meissner, se impun astăzi, în mo­mentul cel mai oportun. Acest lucru l’au ştiut conservatorii când au plecat de la cârmă—dar vor să-l conteste astăzi, când stau în opoziţie. Contrazicerea aceasta flagrantă n’a pu­tut da întrunirei de ori de cât acel as­pect straniu şi acea atmosferă glacială care a domnit în tot timpul întrunirei. Nici unul dintre oratori n’a adus vre-un argument împotriva reformelor partidului liberal, afară de platitudini şi banalităţi cari au plictisit şi enervat pe d-nii Fili­­pescu şi Anon. Sala însă, cu toată rumoarea şi, a fost foarte dispusă, şi funcţionarii co­merciali au avut un matineu excepţional, destul de comic. Din parte­ ne avem de regretat un sin­gur lucru, şi aceasta foarte sincer: lipsa cu desăvârşire a alegătorilor. Regretăm această lipsă, fiindcă dacă alegătorii ie­şeni ar fi fost prezenţi, ar fi avut pri­lejul să vadă decadenţa partidului con­servator şi competinţa cu care acest partid argumentează şi combate refor­mele anunţate. Dl­ Dl. LascarMează... Iată un candidat care a devenit pur şi şi simplu comic. Apariţia periodică a d-lui Lascar în calitate de candidat la toate alegerile din ultimii zece ani, ne aminteşte o altă îm­prejurare care se repetă cu aceiaşi regu­laritate, însă nu la alegeri, ci la sărbă­torile de Crăciun. E vorba de hazliul Ba­ron» de Lux care îmbracă pe un individ cu o blană de urs închiriată cu ziua, şi colindă oraşul în lung şi un lat, dîndu-şi manechinul drept un urs veritabil. Aceiaşi impresie o avem cînd în pe­rioada electorală vedem pe dl. Bădărău transformat In... baron, iar pe dl. Gh. Lascar jucind rolul de barbat politic. Modestul gospodar din strada Lascar Catargi, nu se sileşte să protesteze faţă de prietenii săi împotriva „dresorului* care-l deranjează de la ocupaţiile d-sale de grădinărie, transformindu-l în candi­dat perpetu pentru un loc in senat care, după dl. Lascar, este identic cu un loc la... vagonul de dormit. Bietul domn Lascar pe care dl. Bădă­­rău a isbutit să-l mai introducă odată în senat ca oposant, ştie că a trecut atunci prin momente penibile. Intr’adevăr d. Lascar înainte de a intra In şedinţă era nevoit să se intereseze în mod discret prin aprozii senatului, dacă a mai venit vre­un representant al o­­posiţiei!... Dacă i se răspundea negativ, senato­rul Iaşului îşi lua pălăria şi pleca, pen­tru a nu mai reveni de loc, sau numai în caşul cînd afla, că nu va fi singur pe banca oposiţiei Se temea sărmanul senator să nu fie provocat la vreo discuţiune de către membrii majorităţii. D. Bădărău voeşte să repete comedia, dar cetăţenii alegători ai colegiului I de senat, vor face de­sigur un act de ome­nie şi de condescendenţă faţă de fostul primar al Iaşului, scăpindu-1 de neplă­cuta încurcătură In care voește din nou să-l pue „dresorul* său politic.

Next