Mişcarea, iulie 1915 (Anul 7, nr. 142-167)

1915-07-24 / nr. 161

VINERI 24 IULIE MR5 ANUL VIL No. 161 a re o M a m re w T re m ţară pa un an . • ■ te sinreteătate pe un an . 40 „ P«ntru preoţi şi învăţători ru­­rali a® face o reducere da 500/c Redaeţia ț2 Ad­mlMÎ^ratin IAŞI, Pi AT A UNIRE?, N®. 8.­­« J«f a;*i Cisiils’KÎ jRtc|i«*»»l­ LllM:r*l Un nuroftr 6 BANI ZIAR NATI­O NAL R A CODITIAH TELEFON No. Am*ti*a».-iwH ~*«**weyss4fJe Linia pa pagina Ii , t tfcö Unim {M pagina III • . 8W> I». Linia pe pagina ÍY , 4® b. «Wî> PîRlîrpUWHA UNDI CORTim 4« eiwârwt Un titfwiiür 5 BANI O proclamaţie,­n manifest, un discurs şi un apel In ultimile zile s’au produs patru manifestări—în direcţii deosebite— care denotă o fază nouă pentru des­făşurarea conflagraţiei europene. In primul loc, a venit proclamaţia împăratului Germaniei care a anun­ţat că Germania este ferm decisă a continua războiul pănă ce-şi va asigura dreptul la viaţă şi o pace onorabilă. Au venit apoi, declaraţiile făcute de ministerul de externe al Rusiei, care a spus categoric: «In momentul de a termina această cuvîntare, trebue să vă spun că, deşi după un an de războiu, rezultatul sforţărilor noastre au putut fi privite ca nefiind în proporţie cu enormita­tea lor, nu trebue uitat că garanţia succesului e în fermitatea şi îndîrji­­rea noastră la luptă. Pot declara cu deplină asigurare că guvernul rus, strîns unit în această privinţă cu opiniunea publică, nu se va gîndi la pace decît după distru­gerea definitivă a duşmanului. Credincioşii noştri aliaţi sînt şi ei ferm hotărîţi să ducă războiul pănă la capăt. In fine sînt nevoi cari nu depind de voinţa noastră şi cari decurg în mod fatal de mersul istoric al eveni­mentelor. Trebue să ţinem socoteală de ele. Războiul care ne-a fost impus acum un an, a pus pe tapet nişte probleme cari, în Iulie 1914, nu erau decît nişte visuri depărtate: acum aceste chestiuni sînt atît de lămurite, îneît e de prisos să le arătăm într’un mod mai evident; ele ne cer desfăşurarea tuturor forţelor noastre de­oare­ce sîntem ţinuţi în faţa întregei Rusii să le realizăm ; nu putem să renun­ţăm la ele şi deci, ori­cum­ ar fi greu­tăţile trecătoare de suportat, sîntem neclintiţi în hotărîrea de a lupta pănă la victoria desăvîrşită; pănă atunci păstrăm credinţa noastră în triumful nostru final al cauzei noas­tre drepte». In acelaşi sens au vorbit şi pri­mul ministru şi ministrul de război al Rusiei. In al treilea rînd vine manifestul lui Sir Grey arătând vederile d-sale în jurul cauzelor şi conducerei con­flictului pe care atât Marea Britanie cu întregul ei imperiu colonial cât şi valoroşii săi aliaţi sunt hotărâţi să-l continue pănă la izbânda depli­nă sau pănă la încheierea unei păci onorabile şi trainice, întemeiată pe libertatea popoarelor, iar nu pe mili­tarismul istovitor şi asupritor. In mesaj se mai adaugă că isto­ria lui Carol al Xll-lea şi al lui Na­poleon se repetă : «Rusia nu se poate cuceri. Pe de altă parte, aliaţii nu vor depune armele pănă ce milita­rismul german, cu toată influenţa lui, nu va fi înfrînt". Acestea sunt cele trei manifestări care denotă starea de spirit a beli­geranţilor şi proporţiile apropiate ale conflagraţiei. In sfârşit, a venit şi apelul Papei pentru pace, care în actualele îm­prejurări rămâne o vorbă în vânt: „Gaudeamus igilur“. Regretăm că ne poartă în braţe pe Kăly, care morocă­noasă stă în dosul comptoir­ului—fiind­că tinerii citesc pe mese «Unirea» şi „Drum Drept“ şi n’au vreme s’o des­­merde. Păcat! Orele vesele sunt hintve­ ; mie, numai după nopţi de trudnică că-­­­utare a adevărului, de-alungul şânţu­­relelor de pe cranii sau pe vremurile florilor rare. In locul acestei tinerimi, gravă, le­neşă şi neobrăzată ca o ţigancă, am dori una cuminte, harnică şi veselă. Am dori să vedem, cu minute întinse cântînd—nu bani, ci adevărul,—cmn bîjbîim noi; noaptea, în odae, cutia , chibrituri de pe mesuţă. Ar putea să facă chiar pozne,— cum ni se întâmplă şi nouă, să râsturnăm lampa şi pa­harul cu apă. Rinaldo­­ ------------------4--------------------------- | SITU­­AŢI­A Discursurile rostite de d-nii Sassonoff şi Goreth­kym eviden­ţiază rolul Rusiei în marele con­flict european ; ambii oratori n’au tăinuit dificultăţile momentului. Ministrul de răsboi Polytvanoff a lasat a se înţelege eventuala eva­cuare a Varşoviei. Da remarcat că dl. Sassonoff a vorbit de toţi beligeranţii, şi de atitudinea ne­utrilor—fără a pronunţa o sin­gură dată cuvîntul Austro-Unga­riei. Aceasta e simptomatic. * Ocupînd Mitau, germanii au făcut 500 ruşi prizonieri: la Wo­­bolniței-Suboce, au capturat 1250 rugi, şi la Lomsa pe Narem 3000 ruşi. Avioanele germane au în­treprins în acest sector un atac contra reţelei ferate ce duce la Varşovia. Generalul Woyrsch a mărit po­­siţiunele principale din­spre punc­tul Vistulei, capturând 750 pri­zonieri. Regimentul romînesc ce s’a semnalat în luptele de la I­­wangorod face parte din corpul comandat de generalul Koewess. Frontul armatei ruseşti care a rezistat pînă ieri la nord-est de Cholm a fost străpuns de armata generalului Mahemen care între 1—2 August a făcut 1300 prizo­nieri. Ruşii au abandonat posi­­ţiunele lor şi s’au retras spre nord. Cetiți pag­­in­a: Ultima ora telefonica ! NOTE­­ !: Dintr’un articol al d-lui Mille : I ' Ţara şi-a pus toată încrederea şi spe-. ranţ­a—în ce ? In „ Acţiunea Naţională“­­ sau in Liga d lui V. Ionescu ? Nu—, ne-o spune însuşi d. Mille , in­­ cele două ziare ale d-sale III . Ce zice directorul „Acţiunei“ ?... : * 1 Din acelaş articol, sub semnătura pro-­­ prie:­­ „Mă onorează şi mă bucură că pe ziua­­ de astăzi deţin recordul ocărilor“. D. Miile vorbeşte de sigur de opera co-­­ laboratorilor săi cotidiani, cari materie­­ de ocară sunt neîntrecuţi 1­­ . --------------4» -«. ....----------- . A. 6- Caza educator Ne gîndim uneori la tinerii lui Pla­ton, care exercitau în palestră cu dis­cul şi ’n agora, cu silogismul. Efebii greci, ce dar aveau de ştiinţă ! Veneau în sori la casa filosofilor şi aşteptau în drum plnă se trezeau maeştrii lor. Pur­tau cuirasa dialecticei,—Toim,—cu a­­ctiaşi uşurinţă cu care Ahils îşi purta scutul. Roşeau ca nişte fecioare, impre­sionaţi profund de cele mai fine senti­mente. Iar la mvpe cu bărbăţie îşi a­­fir­mau v­oinţa de luptători. Alteori ne gândim la tinerii Franţei care ridică în Sudan o viaţă nouă; ne vin în minte şi tinerii ruşi, cu plete şi cravate mari, ducând în mâni noaptea bombei­ cum admeni şi câteodată, a­­casă, harbuji şi cantalupuri. Ne amin­tim isprăvile tinerilor Germani, vsîm­­burii de cristalizare­­ a Împărăţiei din­tre Rin şi Memel, mai ales pe aceştia din urmă nu­ a drept exemple presa şi retoria naţionalistă. Şi noi am avut „patrmea­ optişti“ şi socialişti. Dar pe-atunci utopiile rătăceau min­ţile tinere ; astăzi au crescut şi s’au în­mulţit firi mai cumpănite. Iar aceste firi au fost educate de d-nii A. G. Guşa şi Zelea Codreanu. Pe fiecare nou discipol, d. Guşa l-a botezat intr’o existenţă de ură ; şi apoi, uşurarec şi brutal, la trimis în lume pentru a pregăti lumea viitoare. O generaţie s’a ridicat sub îngrijirea naţionalismului şovin ; şi acum, în ziua cea mare, o vedem la examen: îndo­ieşte banii unei opere, şi se vinde pe din două la doi muşterii străini. Uto­piile sunt ridicole , banii sunt serioşi. Tinerimea noastră a dat probe că-i vred­ică de agent lîc electoral pentru d. Guşa; că totuşi e veşnic gata să se o­fere, la licitaţie, celui mai bun concu­rent politic; şi că, întotdeauna, vrea să conducă cele nouă ministere, plus acţi­unea diplomatică. Regretăm că tinerii noştri nu se a­­şează în jurul meselor de berărie, ci o halbă în mână, şi că nu cântă în cor. ! Bojdeuca lui Creangă I I Chestiunea aceasta fiind de actuali- I tate —întru cit comitetul de iniţiativă e­­ aproape gata să înfăptuiască restaura- j , rea faimosului bordei în care a sălâş- j­­­uit pe vremuri marele prozator din [ Humuîeşti,—dăm publicităţii următoru­lui articol pe care ni-1 trimite cunoscutul­­ istoriograf ieşan, dl N. A. Bogdan, care­­ nu numai o ’a cunoscut pe Creangă, dar a stat mult timp în legătură cu el şi cu familia sa. I lată ce ne comunică dl. N. A. Bogdan­­ cu privire la «bojdeuca lui Creangă» şi­­ la ideia de a fi restaurată . I De mai multă vreme se agită în pu­­­blic şi prin presă, ideia de a se re­construi aşa-zisa „bojdeuca lui Creangă"­­şi­ a se păstra ca un fel de muzeu, spre­­ a fi văzută în viitor de toţi admiratorii lurii din cei mai originali şi mai talen- I taţi povestitori ai neamului nostru. 5 Ideia în sine e cât se poate de vredi­­­nică de laudă; numai cât, după părerea­­ mea, punerea ei în practică este din cele­­ mai puţin potrivite scopului, şi aceasta­­din mai multe puncte de vedere. I Să le enumerăm : I Mai întăi, bojdeuca în chestie n’a fost I nici­odată a lui Creangă; era o căsuţă, I a unei femei sarace din mahalaua Ţicău, ii la care Creangă, cu câţi­va ani înainte­­ de a muri şi numai după retragerea sa­­la pensie, luă o odăiţă cu chirie,­după­­ care relaţiile dintre chi­riaş şi proprietară­­ deveniseră mai intime, întru­cât povesti­torul nostru, lipsit de ori­ce rude In Iaşi,­­ avea nevoe mai ales a fi îngrijit serios I la boala sa ce-1 îndesea cu cât imbă- I trânea. I După moartea lui Creangă, femeea­­Ecaterina Vartic, proprietara, se mărită­­cu un domn Deliu, şi după câţi­va ani ea ij murind, Deliu remase de fapt stăpih pe I casa în chestie; el însă neavînd mijloace I îndestule de trai, lăsă căsuţa în pără­­­­gh­iire, aşa că pănă azi devenind absolută I ruină, a trebuit să se mute cu totul din ea, iar în locu-i s’a oploşit sub un rest de odaie, nişte oameni cu totul în mi­zerie. Al doilea: căsuţa aceasta e situată pe o hudiţă din cele mai râpoase şi dos­nice ale mahalalei Ţicăul-de-sus, neali­niată, pe care s’a aruncat când­va, unde­­şi­ unde, câte­va căruţi de moluz şi piatră sfărmată de Bucium, năruindu-se malul dinspre dinspre deal la ori ce ploaie mai tare, şi acoperind părţi din hudiţă, iar malul dinspre răsărit s’a prăbuşit adesea la vale, pentru care scop, câţi­va alţi­­ proprietari au trebuit să-şi facă ziduri de susţinere, ca să nu le acopere casele lor, malurile hudiţei. Al treilea: Locul pe care a fost că­suţa, e o făşie de pământ îngustă la faţă de vre­o 3 metri, care se lărgeşte spre vals, având la stânga un pârău, ce mînîncă necontenit din loc, la fund o ■eădere bruscă de teren asupra un alt i­mobil dinspre vale; ceia­ ce cere ca atât­­ la stânga, cât şi la fund, să se facă lu-­­ crări de întărire a locului pe care e boj- j deuca, lucrări cari ar costa cel puţin tot , atât cât şi reconstruirea casei dărîmate.­­ Al patrulea: Proprietatea acestui loc­­ nefiind Insă lămurită, Deliu pretinde că l i se cuvine de fapt, două rude ale de­­j cedatei Ecaterina Vartic, care sa găsesc ] astăzi locuind în târguşorul Nicolina, şi­­ anume Aglaia Săcăleanu şi Costache A- A­lexa, pretind că imobilul le revine lor,­­ ba că au și unele acte de proprietate­ , pentru lămurirea acestei chestii n’ar tre-­ bui decât... un proces In toată forma, pe­­ care să-l poarte, cine ?—Primăria, Socie- t tatea Scriitorilor, ori directorul școalei­­ Normale ,Vasile Lupu“ care s’a mani- | festat intenţia de a strânge fondul nece­­­sar pentru reconstruirea bojdeucei ? Cu | ce drepturi se vor judeca aceştia ? Sau | că vor răscumpără drepturile pretinşilor­­ proprietari ?... Numai Deliu pretindea­­ vre-o 3000 lei , şi cu mare ce l’am fi- j cut să dea o declaraţie Primăriei că s’ar­­ mulţumi şi cu 1500 lei, deşi nu are nici o probă sau vre­un drept vădit de pro­prietate, altul de­cât deţinerea. Al cincilea : care ar fi utilitatea aces­tei reconstruiri ? Să se facă acolo un Muzeu ? Vedem cu toţii soarta muzeu­lui înfiinţat de d. Hălăceanu în centrul Iaşului, nu-l vizitează nici cinci oameni pe lună. Ca să găsească cineva mvanl ■ bojdeucă al lui Creangă, ce se proectea­­ză, trebuie să caute o călăuză, cu care să hoinăriască, numai pe vreme absolut us­cată, prin ponoarele Ţicăului, şi cu greu­­ să­ ajungă a bate la portiţa acestei boj­­­­deuci. Şi cine să îngrijească de un ase­menea muzeu ?, şi ce să fie aşezat în el ? Numai pur şi simplu câteva mobile or­dinare, stricate, şi căteva fotografii, nu , cred că ar putea constitui mobilierul u­­­­nui Muzeu. Cine să administreze acest IMuzeu? Un student sărac sau doi,—s’a­­ zis! Ca vorbă, treacă-meargă ; ca faptă, nici un student cât de sarac fie, nu va locui în acea bojdeucă în ponoară de unde , pe vreme de iarnă sau glodărie, nu poate ieși decât cu catalige, sau cu carul cu­­ boi. ! Va trebui deci un administrator spe­cial... poate și un secretar?... ! Ș’apoi, —s’ar găsi doar cinci-zece oa- I meni în cursul unui an cari să viziteze această „bojdeucă", care n’a fost a lui­­ Creangă, cum nu e azi aproape a nimă­­­­rui, şi care n’ar servi nici la venerarea I memoriei, nici la pilda generaţiilor vii­­t toare, cu toate că s’ar cheltui 5 sau 6­­ mii lei pentru restaurare şi întărirea lo­­­­cului, şi alte mii de lei pentru plata a­­­­nuală a celor ce vor păzi «bojdeuca»,­­ cum şi pentru rescumpărarea obiectelor­­ ce se pretind a fi fost a lui Creangă, dar [cami în realitate au aparţinut o excepţie­­de câteva fotografii, decedatei Ecate­­­­rina Vartic. ] Ştiu aceasta bine, prin faptul că am I copilărit o bucată de vreme In casa lui­­ Creangă, pe când era diacon la M-rea­­ Golia, şi gospodar cu soţia lui legitimă , şi cu fiul său Costică ; apoi am fost pri­­­­eteni ca el, ca om In vrâstă, am stat In­­ aceiaş cameră cu el la Sifinic ; ne în­tâlneam apoi adesea şi ne comunicam­­ păsurile. ] A se memoriza şi eterniza deci boj­­­deuca streină din Ţicău, este după mine, o ideie absolut greşită, şi ceia ce se fchaltueşte sau este in intenţia unora de­­a se cheltui, sunt bani asub­liţi pe fe­­­­reastră. I S’ar găsi o mult mai bună Intrebuin­­­­ţare a «bolului celor iubitori de neam ! şi de propăşirea literature! româneşti: •astăzi, când diferite edituri populare au­­eternizat opera—restrânsă «de altminteri­­ —» dulcelui nostru povestitor, să se ri­dice cit mai curlnd bariul proectat de atâta vr­me, de un anumit Corntest,­­ format în Iaşi, care, având Ledul iniţial­­ prin donaţia căpitanului Constantin Crean-­­ ga (fiul povestitorului), a mai adunat şi­­ alte sumi, şi... a rămas cu activitatea­­ sa amânată din an In an !­­ Ia grădina Teatrului Naţional, sau la Copou, bustul lui Creangă, aşezat cit mai curând, ar fi o operă cu mult mus­­ vrednică, de amintirea povestitorului, de I­cit restaurarea bojdeucei din Ţicău, şi I înfăţişarea în bronz sau marmură a ro­­­­mînaşului de la Humulu­şt’i, ar da mai­­ multă pilduire tineretului, ca să cultive I graiul şi idealul estetic I născut al po­­r­porului ronainesc, ce are încă multă ne­­e­voie de mulţi dăscăli talentaţi, ca acela­­ care a fost Ion Creangă. N. A. Bogdan ST P­A­T­E­RI SI F­A­P­TE Amintiri despre Vlăhuţă Intr’un no» ziar de provincia ci«c--va care nu semnează publică interesanta „»nuntiri din tinereţi­“ ronsacrate poetului Al. Vi3h»ţ*. Pentru actuala generaţie da cei tori care s’a entusiasmat mai puţin de opera iui Vlă­­huţS rsa corn »’au entusiasmat «fUtorii de acum două decenii şi despre cari ne-a spus lucruri frumoase d. G. GedaeCo «, va fi util a cunoaşte, că în »oii tineri Vl&baţă a f'o«t. institutor ia Tîrgovişte, şi în nrn­­ ă,—tot In verbea ea pi tata s voevozilor ţSrii mante­­neşt',—profesor da limba latin­â şi română, suplinitor. Apoi a îmbrăţoşat. »vorătur»— fiind student al facultăţii de drept din Bu­cureşti. Despre vir.tft da student a pariului A. VlAhuţ* găsim următoarele dsLa­­­ii în iirile* din ziarul gHăţan : „âttuiei trilia el în cercul nostru al stu­denţilor, dintre cari unii, es Dubovschi, N. Castiumiani, N. Prtca?, N. N. Ionescu, G.­Bu­­sdfi etc., îi fuseseră colegi în liceu. Ne­­»tilosam­­ masa la „Pisica Albă* I» fa­ţa gradinei Episcopiei, unda ad*se ori a­ juca biliard ceasuri întregi cu N. Petraş, iar mai târziu ia I­oan în strain Siitbri- Voda (astăzi Câmpineanu) în fi­ţa pasegiului român, unde câte o dat* vizitatorii întâl­neau rh­ar pa marele Emin­eseu, a cârtii mes*, plină de farfurii cu mâncii şi fel da fel de­ sticle, provoca mirarea... Om intra pe uşi, Vlahuţâ comandi, de departe, mân­­câriie lui favorite : un bift­ee şi clătite ! Feluî de a fi al lui Vlăhuţă intriga sda­­se­ ori pe mulţi. Câte odată se arăta tâ«ut, rezervat, chi.tr rece şi de abia decA îngâna câte o vorbft la întrebările ce-i făceai ; ds eeie nui multe ori dădea din esp drept on­es rlspuns şi făcându-ţi impresia cft-1 plic­tiseşti ori că persoana ta nu-i era agreat®. Aici, data era de o libertate şi familiaritate, cere contrasta cu prim­ii sâu fel da­r fi , dacă te vedea de departe, se îndrepta eâtrs tine vesel, cu mâinile întinse şi gata sâ t® îmbrăţişeze, ori se culca ps umărul tău des­­• merdându-te şi alintându-se «a cel mai bun­­dintre copii. Io fond era o fire prietenoasă, îi plăceau­­ glumele, iar în farse ajunsese adevărat maestru“.­­ In continuare autorul acestrir amintiri,— ' cum vedea«, nu lipsite' de interas—povesteşte o farsă ce i-a jucat-o VUhuţft la Galeţi, unde Uri­’o b'un­ă zi !! chemase la închisoarea de acolo, cu senul n­imit al unui deţinut. De fapt portul venise în vizită la cmristu­ sen, care era d rectorul acelei închisori, unde a jucat farsa prietenului sen din tinereţi. Scrise aşa, făr­ă niei o pretenţiuni, cu simplicitatea sinceritâţii, aceste amintiri in­teresează, și viitorii biografi aî autorului lui „Dan“ sa vor fo­ ori clnd v» d­: el*—atuneea când opera Iu« Vlălu.îță va apărea tu acea lumină pe care, nici da sugestiv, ne-* arft­­tat-o tntr’o simplă schiță probatorul G. Ga­lactica. Araid ---------------------—----------------------1- I a CONCENTRĂRILE.—Ordinele­­ de chemare a rezerviştilor şi a­­complectaşilor vor fi lansate, prin I biurourile de mobilizare, pe ziua­­ de 28 Iulie. I Rezerviştii şi complectaşi! che­mai! în prima serie vor trebui să se presinte pe ziua de 3 August. Concentrarea acestei prime serii I va dura pănă la 23 August inclusiv.­­ Rezerviştii—după cum am anun­ţat—vor fi chemaţi pe batalioane, formînd contingentele 1897 — 1907. La concentrările cari încep la 3 August, în trei serii, nu vor fi chemaţi : a) toţi comipiectaşii şi rezerviştii cari au mai fost concentraţi în cursul anului 1915. b) specialităţile cari au mai fost concentrate. c) coloanele de muniţi­uni. d) elementele cari aparţin părţii sedentare. e) dispensaţii, scutiţii şi reformaţii recrutaţi din nou în primăvara curentă.­­ Toţi aceştia, în categoriile citate­­ mai sus, nu vor fi chemaţi la aceste I concentrări. ? ffl La şcoala de adulţi ce funcţionează­­ pe lângă şcoala primară Vasile Alexan- I­du­, au fost­ admişi să dea examen la 1 Octombrie următorii:­­ M. Iliescu, I. Fremu, M. Telciu şi A.­­ Lascovschi.

Next