Mişcarea, iulie 1915 (Anul 7, nr. 142-167)
1915-07-24 / nr. 161
VINERI 24 IULIE MR5 ANUL VIL No. 161 a re o M a m re w T re m ţară pa un an . • ■ te sinreteătate pe un an . 40 „ P«ntru preoţi şi învăţători rurali a® face o reducere da 500/c Redaeţia ț2 AdmlMÎ^ratin IAŞI, Pi AT A UNIRE?, N®. 8.« J«f a;*i Cisiils’KÎ jRtc|i«*»»l LllM:r*l Un nuroftr 6 BANI ZIAR NATIO NAL R A CODITIAH TELEFON No. Am*ti*a».-iwH ~*«**weyss4fJe Linia pa pagina Ii , t tfcö Unim {M pagina III • . 8W> I». Linia pe pagina ÍY , 4® b. «Wî> PîRlîrpUWHA UNDI CORTim 4« eiwârwt Un titfwiiür 5 BANI O proclamaţie,n manifest, un discurs şi un apel In ultimile zile s’au produs patru manifestări—în direcţii deosebite— care denotă o fază nouă pentru desfăşurarea conflagraţiei europene. In primul loc, a venit proclamaţia împăratului Germaniei care a anunţat că Germania este ferm decisă a continua războiul pănă ce-şi va asigura dreptul la viaţă şi o pace onorabilă. Au venit apoi, declaraţiile făcute de ministerul de externe al Rusiei, care a spus categoric: «In momentul de a termina această cuvîntare, trebue să vă spun că, deşi după un an de războiu, rezultatul sforţărilor noastre au putut fi privite ca nefiind în proporţie cu enormitatea lor, nu trebue uitat că garanţia succesului e în fermitatea şi îndîrjirea noastră la luptă. Pot declara cu deplină asigurare că guvernul rus, strîns unit în această privinţă cu opiniunea publică, nu se va gîndi la pace decît după distrugerea definitivă a duşmanului. Credincioşii noştri aliaţi sînt şi ei ferm hotărîţi să ducă războiul pănă la capăt. In fine sînt nevoi cari nu depind de voinţa noastră şi cari decurg în mod fatal de mersul istoric al evenimentelor. Trebue să ţinem socoteală de ele. Războiul care ne-a fost impus acum un an, a pus pe tapet nişte probleme cari, în Iulie 1914, nu erau decît nişte visuri depărtate: acum aceste chestiuni sînt atît de lămurite, îneît e de prisos să le arătăm într’un mod mai evident; ele ne cer desfăşurarea tuturor forţelor noastre deoarece sîntem ţinuţi în faţa întregei Rusii să le realizăm ; nu putem să renunţăm la ele şi deci, oricum ar fi greutăţile trecătoare de suportat, sîntem neclintiţi în hotărîrea de a lupta pănă la victoria desăvîrşită; pănă atunci păstrăm credinţa noastră în triumful nostru final al cauzei noastre drepte». In acelaşi sens au vorbit şi primul ministru şi ministrul de război al Rusiei. In al treilea rînd vine manifestul lui Sir Grey arătând vederile d-sale în jurul cauzelor şi conducerei conflictului pe care atât Marea Britanie cu întregul ei imperiu colonial cât şi valoroşii săi aliaţi sunt hotărâţi să-l continue pănă la izbânda deplină sau pănă la încheierea unei păci onorabile şi trainice, întemeiată pe libertatea popoarelor, iar nu pe militarismul istovitor şi asupritor. In mesaj se mai adaugă că istoria lui Carol al Xll-lea şi al lui Napoleon se repetă : «Rusia nu se poate cuceri. Pe de altă parte, aliaţii nu vor depune armele pănă ce militarismul german, cu toată influenţa lui, nu va fi înfrînt". Acestea sunt cele trei manifestări care denotă starea de spirit a beligeranţilor şi proporţiile apropiate ale conflagraţiei. In sfârşit, a venit şi apelul Papei pentru pace, care în actualele împrejurări rămâne o vorbă în vânt: „Gaudeamus igilur“. Regretăm că ne poartă în braţe pe Kăly, care morocănoasă stă în dosul comptoirului—fiindcă tinerii citesc pe mese «Unirea» şi „Drum Drept“ şi n’au vreme s’o desmerde. Păcat! Orele vesele sunt hintve ; mie, numai după nopţi de trudnică că-utare a adevărului, de-alungul şânţurelelor de pe cranii sau pe vremurile florilor rare. In locul acestei tinerimi, gravă, leneşă şi neobrăzată ca o ţigancă, am dori una cuminte, harnică şi veselă. Am dori să vedem, cu minute întinse cântînd—nu bani, ci adevărul,—cmn bîjbîim noi; noaptea, în odae, cutia , chibrituri de pe mesuţă. Ar putea să facă chiar pozne,— cum ni se întâmplă şi nouă, să râsturnăm lampa şi paharul cu apă. Rinaldo ------------------4--------------------------- | SITUAŢIA Discursurile rostite de d-nii Sassonoff şi Gorethkym evidenţiază rolul Rusiei în marele conflict european ; ambii oratori n’au tăinuit dificultăţile momentului. Ministrul de răsboi Polytvanoff a lasat a se înţelege eventuala evacuare a Varşoviei. Da remarcat că dl. Sassonoff a vorbit de toţi beligeranţii, şi de atitudinea neutrilor—fără a pronunţa o singură dată cuvîntul Austro-Ungariei. Aceasta e simptomatic. * Ocupînd Mitau, germanii au făcut 500 ruşi prizonieri: la Wobolniței-Suboce, au capturat 1250 rugi, şi la Lomsa pe Narem 3000 ruşi. Avioanele germane au întreprins în acest sector un atac contra reţelei ferate ce duce la Varşovia. Generalul Woyrsch a mărit posiţiunele principale dinspre punctul Vistulei, capturând 750 prizonieri. Regimentul romînesc ce s’a semnalat în luptele de la Iwangorod face parte din corpul comandat de generalul Koewess. Frontul armatei ruseşti care a rezistat pînă ieri la nord-est de Cholm a fost străpuns de armata generalului Mahemen care între 1—2 August a făcut 1300 prizonieri. Ruşii au abandonat posiţiunele lor şi s’au retras spre nord. Cetiți pagina: Ultima ora telefonica ! NOTE !: Dintr’un articol al d-lui Mille : I ' Ţara şi-a pus toată încrederea şi spe-. ranţa—în ce ? In „ Acţiunea Naţională“ sau in Liga d lui V. Ionescu ? Nu—, ne-o spune însuşi d. Mille , in cele două ziare ale d-sale III . Ce zice directorul „Acţiunei“ ?... : * 1 Din acelaş articol, sub semnătura pro- prie: „Mă onorează şi mă bucură că pe ziua de astăzi deţin recordul ocărilor“. D. Miile vorbeşte de sigur de opera co- laboratorilor săi cotidiani, cari materie de ocară sunt neîntrecuţi 1 . --------------4» -«. ....----------- . A. 6- Caza educator Ne gîndim uneori la tinerii lui Platon, care exercitau în palestră cu discul şi ’n agora, cu silogismul. Efebii greci, ce dar aveau de ştiinţă ! Veneau în sori la casa filosofilor şi aşteptau în drum plnă se trezeau maeştrii lor. Purtau cuirasa dialecticei,—Toim,—cu actiaşi uşurinţă cu care Ahils îşi purta scutul. Roşeau ca nişte fecioare, impresionaţi profund de cele mai fine sentimente. Iar la mvpe cu bărbăţie îşi afirmau voinţa de luptători. Alteori ne gândim la tinerii Franţei care ridică în Sudan o viaţă nouă; ne vin în minte şi tinerii ruşi, cu plete şi cravate mari, ducând în mâni noaptea bombei cum admeni şi câteodată, acasă, harbuji şi cantalupuri. Ne amintim isprăvile tinerilor Germani, vsîmburii de cristalizare a Împărăţiei dintre Rin şi Memel, mai ales pe aceştia din urmă nu a drept exemple presa şi retoria naţionalistă. Şi noi am avut „patrmea optişti“ şi socialişti. Dar pe-atunci utopiile rătăceau minţile tinere ; astăzi au crescut şi s’au înmulţit firi mai cumpănite. Iar aceste firi au fost educate de d-nii A. G. Guşa şi Zelea Codreanu. Pe fiecare nou discipol, d. Guşa l-a botezat intr’o existenţă de ură ; şi apoi, uşurarec şi brutal, la trimis în lume pentru a pregăti lumea viitoare. O generaţie s’a ridicat sub îngrijirea naţionalismului şovin ; şi acum, în ziua cea mare, o vedem la examen: îndoieşte banii unei opere, şi se vinde pe din două la doi muşterii străini. Utopiile sunt ridicole , banii sunt serioşi. Tinerimea noastră a dat probe că-i vredică de agent lîc electoral pentru d. Guşa; că totuşi e veşnic gata să se ofere, la licitaţie, celui mai bun concurent politic; şi că, întotdeauna, vrea să conducă cele nouă ministere, plus acţiunea diplomatică. Regretăm că tinerii noştri nu se aşează în jurul meselor de berărie, ci o halbă în mână, şi că nu cântă în cor. ! Bojdeuca lui Creangă I I Chestiunea aceasta fiind de actuali- I tate —întru cit comitetul de iniţiativă e aproape gata să înfăptuiască restaura- j , rea faimosului bordei în care a sălâş- juit pe vremuri marele prozator din [ Humuîeşti,—dăm publicităţii următorului articol pe care ni-1 trimite cunoscutul istoriograf ieşan, dl N. A. Bogdan, care nu numai o ’a cunoscut pe Creangă, dar a stat mult timp în legătură cu el şi cu familia sa. I lată ce ne comunică dl. N. A. Bogdan cu privire la «bojdeuca lui Creangă» şi la ideia de a fi restaurată . I De mai multă vreme se agită în public şi prin presă, ideia de a se reconstrui aşa-zisa „bojdeuca lui Creangă"şi a se păstra ca un fel de muzeu, spre a fi văzută în viitor de toţi admiratorii lurii din cei mai originali şi mai talen- I taţi povestitori ai neamului nostru. 5 Ideia în sine e cât se poate de vredinică de laudă; numai cât, după părerea mea, punerea ei în practică este din cele mai puţin potrivite scopului, şi aceastadin mai multe puncte de vedere. I Să le enumerăm : I Mai întăi, bojdeuca în chestie n’a fost I niciodată a lui Creangă; era o căsuţă, I a unei femei sarace din mahalaua Ţicău, ii la care Creangă, cu câţiva ani înainte de a muri şi numai după retragerea sala pensie, luă o odăiţă cu chirie,după care relaţiile dintre chiriaş şi proprietară deveniseră mai intime, întrucât povestitorul nostru, lipsit de orice rude In Iaşi, avea nevoe mai ales a fi îngrijit serios I la boala sa ce-1 îndesea cu cât imbă- I trânea. I După moartea lui Creangă, femeeaEcaterina Vartic, proprietara, se mărităcu un domn Deliu, şi după câţiva ani ea ij murind, Deliu remase de fapt stăpih pe I casa în chestie; el însă neavînd mijloace I îndestule de trai, lăsă căsuţa în părăghiire, aşa că pănă azi devenind absolută I ruină, a trebuit să se mute cu totul din ea, iar în locu-i s’a oploşit sub un rest de odaie, nişte oameni cu totul în mizerie. Al doilea: căsuţa aceasta e situată pe o hudiţă din cele mai râpoase şi dosnice ale mahalalei Ţicăul-de-sus, nealiniată, pe care s’a aruncat cândva, undeşi unde, câteva căruţi de moluz şi piatră sfărmată de Bucium, năruindu-se malul dinspre dinspre deal la ori ce ploaie mai tare, şi acoperind părţi din hudiţă, iar malul dinspre răsărit s’a prăbuşit adesea la vale, pentru care scop, câţiva alţi proprietari au trebuit să-şi facă ziduri de susţinere, ca să nu le acopere casele lor, malurile hudiţei. Al treilea: Locul pe care a fost căsuţa, e o făşie de pământ îngustă la faţă de vreo 3 metri, care se lărgeşte spre vals, având la stânga un pârău, ce mînîncă necontenit din loc, la fund o ■eădere bruscă de teren asupra un alt imobil dinspre vale; ceia ce cere ca atât la stânga, cât şi la fund, să se facă lu- crări de întărire a locului pe care e boj- j deuca, lucrări cari ar costa cel puţin tot , atât cât şi reconstruirea casei dărîmate. Al patrulea: Proprietatea acestui loc nefiind Insă lămurită, Deliu pretinde că l i se cuvine de fapt, două rude ale dej cedatei Ecaterina Vartic, care sa găsesc ] astăzi locuind în târguşorul Nicolina, şi anume Aglaia Săcăleanu şi Costache A- Alexa, pretind că imobilul le revine lor, ba că au și unele acte de proprietate , pentru lămurirea acestei chestii n’ar tre- bui decât... un proces In toată forma, pe care să-l poarte, cine ?—Primăria, Socie- t tatea Scriitorilor, ori directorul școalei Normale ,Vasile Lupu“ care s’a mani- | festat intenţia de a strânge fondul necesar pentru reconstruirea bojdeucei ? Cu | ce drepturi se vor judeca aceştia ? Sau | că vor răscumpără drepturile pretinşilor proprietari ?... Numai Deliu pretindea vre-o 3000 lei , şi cu mare ce l’am fi- j cut să dea o declaraţie Primăriei că s’ar mulţumi şi cu 1500 lei, deşi nu are nici o probă sau vreun drept vădit de proprietate, altul decât deţinerea. Al cincilea : care ar fi utilitatea acestei reconstruiri ? Să se facă acolo un Muzeu ? Vedem cu toţii soarta muzeului înfiinţat de d. Hălăceanu în centrul Iaşului, nu-l vizitează nici cinci oameni pe lună. Ca să găsească cineva mvanl ■ bojdeucă al lui Creangă, ce se proectează, trebuie să caute o călăuză, cu care să hoinăriască, numai pe vreme absolut uscată, prin ponoarele Ţicăului, şi cu greu să ajungă a bate la portiţa acestei bojdeuci. Şi cine să îngrijească de un asemenea muzeu ?, şi ce să fie aşezat în el ? Numai pur şi simplu câteva mobile ordinare, stricate, şi căteva fotografii, nu , cred că ar putea constitui mobilierul unui Muzeu. Cine să administreze acest IMuzeu? Un student sărac sau doi,—s’a zis! Ca vorbă, treacă-meargă ; ca faptă, nici un student cât de sarac fie, nu va locui în acea bojdeucă în ponoară de unde , pe vreme de iarnă sau glodărie, nu poate ieși decât cu catalige, sau cu carul cu boi. ! Va trebui deci un administrator special... poate și un secretar?... ! Ș’apoi, —s’ar găsi doar cinci-zece oa- I meni în cursul unui an cari să viziteze această „bojdeucă", care n’a fost a lui Creangă, cum nu e azi aproape a nimărui, şi care n’ar servi nici la venerarea I memoriei, nici la pilda generaţiilor viit toare, cu toate că s’ar cheltui 5 sau 6 mii lei pentru restaurare şi întărirea locului, şi alte mii de lei pentru plata anuală a celor ce vor păzi «bojdeuca», cum şi pentru rescumpărarea obiectelor ce se pretind a fi fost a lui Creangă, dar [cami în realitate au aparţinut o excepţiede câteva fotografii, decedatei Ecaterina Vartic. ] Ştiu aceasta bine, prin faptul că am I copilărit o bucată de vreme In casa lui Creangă, pe când era diacon la M-rea Golia, şi gospodar cu soţia lui legitimă , şi cu fiul său Costică ; apoi am fost prieteni ca el, ca om In vrâstă, am stat In aceiaş cameră cu el la Sifinic ; ne întâlneam apoi adesea şi ne comunicam păsurile. ] A se memoriza şi eterniza deci bojdeuca streină din Ţicău, este după mine, o ideie absolut greşită, şi ceia ce se fchaltueşte sau este in intenţia unora dea se cheltui, sunt bani asubliţi pe fereastră. I S’ar găsi o mult mai bună Intrebuinţare a «bolului celor iubitori de neam ! şi de propăşirea literature! româneşti: •astăzi, când diferite edituri populare aueternizat opera—restrânsă «de altminteri —» dulcelui nostru povestitor, să se ridice cit mai curlnd bariul proectat de atâta vrme, de un anumit Corntest, format în Iaşi, care, având Ledul iniţial prin donaţia căpitanului Constantin Crean- ga (fiul povestitorului), a mai adunat şi alte sumi, şi... a rămas cu activitatea sa amânată din an In an ! Ia grădina Teatrului Naţional, sau la Copou, bustul lui Creangă, aşezat cit mai curând, ar fi o operă cu mult mus vrednică, de amintirea povestitorului, de Icit restaurarea bojdeucei din Ţicău, şi I înfăţişarea în bronz sau marmură a romînaşului de la Humuluşt’i, ar da mai multă pilduire tineretului, ca să cultive I graiul şi idealul estetic I născut al porporului ronainesc, ce are încă multă neevoie de mulţi dăscăli talentaţi, ca acela care a fost Ion Creangă. N. A. Bogdan ST PATERI SI FAPTE Amintiri despre Vlăhuţă Intr’un no» ziar de provincia ci«c--va care nu semnează publică interesanta „»nuntiri din tinereţi“ ronsacrate poetului Al. Vi3h»ţ*. Pentru actuala generaţie da cei tori care s’a entusiasmat mai puţin de opera iui VlăhuţS rsa corn »’au entusiasmat «fUtorii de acum două decenii şi despre cari ne-a spus lucruri frumoase d. G. GedaeCo «, va fi util a cunoaşte, că în »oii tineri Vl&baţă a f'o«t. institutor ia Tîrgovişte, şi în nrn ă,—tot In verbea ea pi tata s voevozilor ţSrii manteneşt',—profesor da limba latinâ şi română, suplinitor. Apoi a îmbrăţoşat. »vorătur»— fiind student al facultăţii de drept din Bucureşti. Despre vir.tft da student a pariului A. VlAhuţ* găsim următoarele dsLaii în iirile* din ziarul gHăţan : „âttuiei trilia el în cercul nostru al studenţilor, dintre cari unii, es Dubovschi, N. Castiumiani, N. Prtca?, N. N. Ionescu, G.Busdfi etc., îi fuseseră colegi în liceu. Ne»tilosam masa la „Pisica Albă* I» faţa gradinei Episcopiei, unda ad*se ori a juca biliard ceasuri întregi cu N. Petraş, iar mai târziu ia Ioan în strain Siitbri- Voda (astăzi Câmpineanu) în fiţa pasegiului român, unde câte o dat* vizitatorii întâlneau rhar pa marele Emineseu, a cârtii mes*, plină de farfurii cu mâncii şi fel da fel de sticle, provoca mirarea... Om intra pe uşi, Vlahuţâ comandi, de departe, mâncâriie lui favorite : un biftee şi clătite ! Feluî de a fi al lui Vlăhuţă intriga sdase ori pe mulţi. Câte odată se arăta tâ«ut, rezervat, chi.tr rece şi de abia decA îngâna câte o vorbft la întrebările ce-i făceai ; ds eeie nui multe ori dădea din esp drept ones rlspuns şi făcându-ţi impresia cft-1 plictiseşti ori că persoana ta nu-i era agreat®. Aici, data era de o libertate şi familiaritate, cere contrasta cu primii sâu fel dar fi , dacă te vedea de departe, se îndrepta eâtrs tine vesel, cu mâinile întinse şi gata sâ t® îmbrăţişeze, ori se culca ps umărul tău des• merdându-te şi alintându-se «a cel mai bundintre copii. Io fond era o fire prietenoasă, îi plăceau glumele, iar în farse ajunsese adevărat maestru“. In continuare autorul acestrir amintiri,— ' cum vedea«, nu lipsite' de interas—povesteşte o farsă ce i-a jucat-o VUhuţft la Galeţi, unde Uri’o b'ună zi !! chemase la închisoarea de acolo, cu senul nimit al unui deţinut. De fapt portul venise în vizită la cmristu sen, care era d rectorul acelei închisori, unde a jucat farsa prietenului sen din tinereţi. Scrise aşa, fără niei o pretenţiuni, cu simplicitatea sinceritâţii, aceste amintiri interesează, și viitorii biografi aî autorului lui „Dan“ sa vor fo ori clnd v» d: el*—atuneea când opera Iu« Vlălu.îță va apărea tu acea lumină pe care, nici da sugestiv, ne-* arfttat-o tntr’o simplă schiță probatorul G. Galactica. Araid ---------------------—----------------------1- I a CONCENTRĂRILE.—Ordinele de chemare a rezerviştilor şi acomplectaşilor vor fi lansate, prin I biurourile de mobilizare, pe ziua de 28 Iulie. I Rezerviştii şi complectaşi! chemai! în prima serie vor trebui să se presinte pe ziua de 3 August. Concentrarea acestei prime serii I va dura pănă la 23 August inclusiv. Rezerviştii—după cum am anunţat—vor fi chemaţi pe batalioane, formînd contingentele 1897 — 1907. La concentrările cari încep la 3 August, în trei serii, nu vor fi chemaţi : a) toţi comipiectaşii şi rezerviştii cari au mai fost concentraţi în cursul anului 1915. b) specialităţile cari au mai fost concentrate. c) coloanele de muniţiuni. d) elementele cari aparţin părţii sedentare. e) dispensaţii, scutiţii şi reformaţii recrutaţi din nou în primăvara curentă. Toţi aceştia, în categoriile citate mai sus, nu vor fi chemaţi la aceste I concentrări. ? ffl La şcoala de adulţi ce funcţionează pe lângă şcoala primară Vasile Alexan- Idu, au fost admişi să dea examen la 1 Octombrie următorii: M. Iliescu, I. Fremu, M. Telciu şi A. Lascovschi.