Mişcarea, noiembrie 1917 (Anul 11, nr. 247-270)
1917-11-25 / nr. 266
H ANUL X! No. 266 *m»a, mb*** ON BAn? S§5c și Administrați IAȘE..P?ața Uotre* N«k « & fa*a^ mm mMMmi MW K w«S fei HI fe# S IM «£ ■ vl ziar n/iTioifAUUDBRm. coi / SÂMBĂTĂ 25 NOEMBRE 1917 UH SOMftR daui O ' . te «teși* MC^dte" Me dbnițianm mai c&mM rei «ilfeei SiTUfîTIR conflnaS atacsrca zadarnic atacurile sale la Cambrai Ctrl «uni respUse cu succes de câtră argatele britanice, cari s- au mal îmbînăîâţt poziţiile«* e şi pe froaslu Yp.es, Pe i'rosmi francez act'uni de artilerie în diverse sectoare, mâlik§ îa regfysJîe Tahure s. Maison des Champagne. b apropiere de valea Daoue, pe frontul ralign, la regtaaea Ciudicar«», imp-re italiene «u respins atacud« dușmine. In P iesi'.a situația neschimbată. Is Mesopotamia englezii s^u S'xbiit ia lebe.hăiar n, pe țărmu, stâng ai Diaiei. Io Sfcpteie din re,fi nea S ka tăi war. au participat s* armate rwsisîi. S’«u luai 150 prisoners și tunai ri dg câmp. Comunicatul german amihţi că represântanţii cornii dam rufelor g’rmane, aus rou«g«re, turce $, bâg*n împre«nâ c^ repress manţii R s ei &u hotrât încetarea oscilaţilor dela 7 — 17 " Decembrie si nou. Poftele bulgarilor AGITUTIA PENTRU DOBROGEA La Şofia se agită din nou chestii Dobrogei. Bugării ţin cu orice preţ să Ssă*pânească anscea parte a României, care ne a fost data L. congresul din Berna. Dacă se agită bulgarii, acum pentru Dobrgea, e un sema vădit că nici aliaţii lor teuatro-germani nu consimt să le facă plăcerea de a vedea instsnţi la Constanţa nostră. Dur întrevederea farului Ferdinant cu împăratul WiLem la Cernavoda şi nu la vizita monarhului german la Sofii, bulgarii aveau speranţa că au objicui prada dorită. Ţpetele lr de-acum, după Dotrogea, dovedesc că ei »e’assisse. Şi * s’au lt,s.»at in ad -văr, câci sunt stmne vădite că manilor aliaţi şi lu »pgcial germanii, nu voesc şi nu se gândesc să facă dia Dobrogea româaertsaâ o pro vi£,de i‘Ugâresscă, distie, um spusele dini Dendramis, aecretarul legaţiei elene, care a stat la Bucureş» pănă în luna Iulie 1917 şi din publiaţiiie nemţeşti ce apia Bucureşti şi au fost aruncate pe fructul nostru. — Am aliat că in Dobrogea veche e numai Etmiuisîratie pur germană, iar bulgarii nu adm i -isti.ează de cât judeţele Ducoator şi Kaliacra, adică acea pane dia cuadfilatsr ce fusese atrbuită Românei prin pacea de la 1913. Mai ştim că bugării a înd ei mal mnită in Dobrogea ocupaţi, au căutat să extermine pt puiaţi.^ romînească şi pe tătara romuazaţi, ca să nu râmbnft ac0.0 de ci cele 5 —6 sate bulgaro germene din jad. Takes, ee siu reprezintâ nici a zece parte dia populaţia Romîniei transdunărene. Procedeul bulgiriior n’a avut sî «n va avea, ca re.uitat de cît doar demascarea n o vor avea ! Căci trecând peste spusele isto nex că Dobrogea a fost sub Mircea provincie romieeascâ şi apoi ocupată de tuiet, fără a l vreoită bu'gărenscâ, —i ne opnm i& părerea exprimată în confe Si crtiliță ier a’a felt lBS«lălftaliaja dela Petregrsi, dela începutul ana- mi 1913. Acolo şi atunci, delegaţii ’na ■ «lor puteri, Intre nari şi aceia ai Germaniei şi Austro- Ungariei, au recunosct că vechea graniţă a Dobrogei eraa defavorabilă României şi — leszlndu se tocmai pe discuţiile şi hoîârîrile congresului din Berlin — ne-au oferit Silista cu o întindere de cîţiva km în jurul a elui oraş. Oricit de uitat ar fi azi în Germania congresul de la Berlin, hotârîrea din 1913 dala Petrograd nu poate fi uitată , cît acolo reprezentantul Germaniei a fost alături de al Franţei, pentru a se ofri Romboid o rectificare a graniţei dobogene în dekrimeatri Bulgariei,— e foarte greu ca acum popom german să nesocotească drepturile noastre asupra vschei Dobroge, ca şi atribue acsaltă provincie bulgarilor. Şi tocmai de aceea e acum mare agitaţie Istofia. Iar crednţa noastră rămîne neclintită, că din acest răsboiu, oriei de dureros ar fi, vom *ssi totuși cu țara mărită, iar na rafos ix&ii, ii. i1 ! Î pieptu» cAwtqftTE Popoarele mici In conflictul armat In care cele mai mari naţiuni şi cele mai puternice state singerează pentru noua caşzare politică şi economică a lumei, popoarele mici şi-au dat tributul lor de rtfa, însufleţite de aelaşiobit sentiment de demnitate omenească şi de aceleaşi legi, timerispsrapuni spre o viaţa de libertate şi de unitate naţionala. Jerttele popoarelor mici pe cât au fost de imense şi de dureroase, pe atât au fost de glorioase şi de pline de înţeles pentru sfânta cauza a libertatei naţionale.. Popoarele mari au aruncat in cumpâna războiului formidabilul arsenal de forţe omeneşte şi technice pe care bogăţia şi resursele lor le puneau la dispoziţie. Technica războiului a făcut adevarate minuni, iar intensitatea luptelor a luat proporţii necunoscute în istoria războaielor. Şi în această deslănţuire extraordioală de forţe, sub care întreg pământul se cutremură, popoareler mici prinse în angrenajul de foc al luptei, au dovedit o putere de re-| zistenţâ şi de jettă, fără precedent In istoria omenim. Mica Belgie a sfidat imensitatea efortului german şi fie-care parte de pământ belgian a fost pierdut, cu lupta şi cu onoare. Mica Serbie a ţinut în loc ani de zile sforţările unui duşman superior şi ca număr şi ia pregătire tethnieft; cucerirea Serbiei a fost platita da austro-germani cu sacrificii pe care i-au resimţit adânc şi dureros. România a fost obiectul aceloraşi efortun extraordinare ale trupelor i'ustro gerai^ne. In tiap ce pe celelalte trontun nu se mai dedeau lupte, trupele româneşti rus stau avalaşe: austro-germaae ce le Socercuiau din tres părţi. in această luptă iHigiiâ, eroismul românesc a făcut .înîtvsrate minuni , fiecare metru pătrat din pământul ţârii a fost aparat cu o energie care a stârnit admiraţia unanima. Şi dacă cu forţe sineos superioare şi cu jene extraordinare duşmanul a reuşit să ocupe două treimi din teritoriul romanesc, Sunt şi îa Cai papi Moldovei duşmanul a fost țintut și a'a putut face un pas înainte» cu toate încercările repetate de a sparge trumul românesc. la luptei« ior eroice, popoarele m ci au trebuit să facă jertfe p ste|bmbî?ies tor. Dar Dobrogea v', :, rilu 'tray I £i..r»s* f#S/%ni* ah r.f« I KliPfl I «on puterile lor. Le au făcut cu credinţa nestrămutată în dreptatea cauzei lor şi ineficacitatea acestor jertfe pentru scopul comun al Aliaţilor. Acum câtva timp un mare barbet de stat englez spunea că popoarele mici au drepturi egali la viaţă ca şi popoarele mari, iar în ultima conferinţă interaliată de la Paris, de Gasseralul Coraifov a reuşit să fugă sau acessta ocatie preşrdint de rome* Vainenceau preşedintele consiliului 11 lui executiv al Udiunai crferiştilor din ds miniştri francez, a declarat cal Rusia Întreagă Malitba, a expediat la 21 nu mai sunt naţiuni mari şi #*««.! Noe!®bric tmuror câsîor ferata unnâioa Toate popoarele cari luptăm pentru 1re* j,., n u n . ■ir , jj.ii • j îl 1 1 i «As» nospte dm B!hw a fagri Coreiun ideal de dreptate și de libertateig Cl. m de C8aad tek?nți J, trtcâad suni mari, Iprm Jloiiin a’a îndreptat spre sud. O. don B ' Că In aceste recunoaşteri estei tuturor ceferiştilor sa ia soate masurile un omagiu adus jertfelor mari făcute de popoarele mici pentru cauza comună a Aliaţilor, de constitue şi o chezăşie mai mult că în întocmirea politica de mâne a Europei drepturile popoarelor mici cari au luptat vor fi respectate și realizate la integralitatea lor firească și istorică. FUGA GENERALULUICORNILOV pentru prinderea lui Cornilov, Despre nesterea lui să fiu încunoştiiaţat“. CAMItRIL® CONSTITUANTE ■ La Novo se casc victorie nediscutată a sanaidalilor cazacilor, La Rostov pe Lon bolşevici, 120 mii voturi, caarcii iv mi, capefii 12 mii, ţăranii 7 mii. La Saratov cădeţi II 471 voturi, bolşevicii 13 mii, socialiştii nerevoluţionari 8800 La Elfa în primul rad a trecut blocul cadeţilor cu industriaşii şi proprie ani. La Tambov primii au eşit socialiştii revoluţionari. La Calga csdsţii 6857, bolşevicii 3354 immmnoniştri 1321. La Novgorod primul loc cadiţii. La Moghilev în primul loc blocul evreieae 4^28, iar apoi cadeţii. La Ecaterinoslav au est In primul loc ucrainenr, al doilea blocul cooperaţianilor. In judeţul Rostovului socialişti pehanişti au primit 1041 voturi, sociaiştii revoleţi span 1 ’691, bolşevicii 40 ani, cazacii 16691, cadeții 17.278/ minimaliştii 6166. IWSEM^AIRI Ajutaţi pe cei ce suferă Iarna a^ început ca toate rigori's eî. Cei ce n'an cn cămin and» să ee adăpostească, o haină mal călduroasă ce care »ă şi acopere goliciunea trupului sa a o bucată de pâine ca care să-şi asâvipere foamea, privesc ca groază cam frigoi se Înteţeşte tot mai mait şi cum ior nu li se arată nici o licărie de nădejde de arder!. Cei ce au posibilitatea de a ajuta pe cei săraci, pe cei ce sufer* să nu stea o clipă la îndoială, ci să pornească ca hărnicie Intr'a a oşar* suferinţeie cei dr unghiţ! de soartă. Nici o laptă creştineasca na i mai frumoasâ, mai înălţătoare, de cât aceia de a ţi «nîa semenul care anforă şi g-i micşora lipsa câads-i din prisosul tâu. Româna! e bun din fire, se îndaloşesza uşor şi nu stă la cumpăaâ atunci câad e vorba să-şi dea oboist pentru a *ju ta pe cei lipsiţi, pe cei ce suîeră. Proba cea mai evidentă a dărniciei poporului nostru o fac institutele de binefacere care s’au creat în ultimai timp și care ktr'an interval relativ destui de scurt, «a putut aduna, din obolul public, fonduri destul de însemnate. »Invalizii de război“. «Orfani de război* ș. a, constitue ismirafimb de admirabilă solidaritate socială, bă nu se ştie insă că şi ajutorarea săracilor oraşului, constitue o operă de caritate cu an cttffttter tot aşa ct« înălţători Prin raph riglele oraşului sânt copil goi , cari aşteaptă an suflet caritabil, care saie întindă o hrină călduroasă, sau el le trimeată an lemn da foc cu care să-şi desamorească trupurile înţelenite de frig; sânt bătrâni bolnavi şi neputincioşi cari aşteaptă o bucată de pâine, o fiertură caldă, ca car® să-şi poată îndulci, din când în când, amărâtele lor zile. Maturai trăim fu vremuri de grea cumpănă, traiul s’a scumpit într’un chip fantstic, totuşi zâaî mulţi cari ar putea să-şi sacrifice o mică parte din bunurile lor şi să ajute pe cel ce n’au de nici Viere. Ne sdresăm robitelor doamne, din înalta societate, cari au dovedit că posedă imense comori sufleteşti şi da bunătate atunci când e vorba să uşureze dverile celor ce s’au sacrificat pentru patrie sau a celor rămaşi pe unna acestor eroi, să nu uite pe cei ce se gândesc cu groază la toate greutăţile femei, care a început şi să pornească o acţiune înţeleaptă pentru a uşura întru câtva şi suferinţele acestor nenorociţi. Fest Mesajul lui Wilson către Congres PARS — L i deschierest celui de-a 165 ha Garsg^e,?, preşedintele Wilson a proaasitat m diss^rg ale cării psssgii esenţiale suat srmatosrele 1 »Sa nu fie o neînţelegere. Sar* sina noastră prezentă si im?da?ă este si eâşîîgăEB războiul, Taste bogăţiile noastre tr&buesc întrebuinţate peniira acest scop. Vom ediBs’dera războiul e« fiind câştigat e^mai amui când poporul german ne va Spune, prin reprezentanţii ssi acreditaţi, că este gata să accepte na regulament pe baza dreptsţei şi ■& reparatianiior rutierer grepekiîor comise de suveraniști* EVENIMENTELE s>P»m«.. i. p.,i, Din RU51A flipresle pribeagulnî Ion i^a pământ Moda carnetelor.— Contemporanii noștri și Clio.— Ziarul mm, in loc de progrm.— Pe urmile strămoşilor: scrisorile revoluţionarilor din 1848— Psihologia exilatului, după Ion Ghica.— Furtuni și limanuri. Brune téré, inspirSndu-se din Hieckel și Daiwin, a comparat genurile literare speciilor din natură, pe care Împrejurările ie inflretiază și transformă. Războiul a devenit astfsl o cauza de prosperitate pentru genul memoriilor, impresiilor, auto-biografiiîor; asta nu va să zică Insă ca înainte puţ nn le cultivau ; dimpotrivă, orice cabotin liuatru »’au politician pen* sionar însemna peauu postentate, cu aii tuimi sudia e că ii faţa fotografului, peri* pensi.e unei vieţi mai mult sau mai pujin comuni; domnişoarele de pension îşi fixau pe elegante «ibume visurile privaăvă,atice, burghe», ino- enţi şi comis-voiajori nesuferiţi, ca iodoformul, nemeau în curent, pe ion liric cu efecte comice, dispre deplasările şi viligianurile dumneaior, imitând turşt —poeţi care s’au perindat de la Froissart şi Chateaubriand până la un Loii sau Suliei. Când sa va vorbi, peste 50 sau o sută de ani, de secolul nostru, nu m’aș miza ca istoricii să-l define«scă: ve»cui cinematigraiului și ai memorii- ilor, eufemisme ale boalei ce bâmite societatea contemporană i reclama ; goana de a s-î exhiba in public, in lumina fascinatoare a rampei, ori sub cea discretă a lampei de la masa de cetit, va oferi material de reStectd so biologilor « i moraliștilor viitori. Acestea ae intimplau inaimen te răzooi ; eveaimeateie extraoranare de acum In ioc de a potoli focul piumitiților, au Urniri gaz peste el. Intr’adevăr, mo a carnetelor de dram și a jurnalelor cu impresii face ravagii, «onlaguad, ca irisui, toate patume sociale, penuu a nu mai veni» de turma anonimă, să dăm in treacăt viclemite de samie: »artistul" I. J Blanche, „burghezul** G.uhuet, „somaiul* L. Bioy, Augustul Nicolae al Muntenegrului. E drept insa că acum sânt, în general, alte cauze, morale, care provoacă această întrecere olimpică ; producţia imensă de impresii şi memorii nu mai răspunde dorinţei de lernte euch t& pur şi voi cum ar zice Al. Meyer, adică ceea ce putem spune despre evenimentele extraordinare de azi rău, pe care soarta ne-a făcut martorilor. Un seniment analog a călăuzit, in cefinitiv, pa bătrânii noştri cronicari de a însemna cu frumoase slove clinice pe hrani preţioase, ca nişte hrisoave d maişii, ceea ce se întâmpla pe vremea lor in ţările romisneşti,. rtssuâcgmi astfel douxnn.ul aitărei; şi acest senbmem ni au deşteptat generaţii de istorici, ai câror gris imperativ răsuna pască in urechile noastre: ^Bigaţi de siină, o voi toţi cari iocuiţi iacă pe vechea prindă in anii de graţie 1914 — 1917, ixaţi vîimun nemaipomenite, a c«ror amintire treuee conservata; cercetaţi ,cu pii ir» a, cu auzul, cu mintea, pre* iu.i din, in jurul vostiu şi nu vei laşi-vă ; s'.nteţi... reporterii postentăţei pe iocul imensei trăgeau ; atârnă de priciperea şi 'hăinteia voastră ca veacurile viitoare să nă M'as iu vu ?, ci reprezin. simt iu ce que mes yeux ont Parisul, unde m’a adus s.narts, au e numai „creemi lumei®, cum issus Letonte ae Lisis, ori numai „stepul ng* muritor de spirite*, ci e ari centrul «a natîior; trecând in revistă evenimentele ce sedesfășoară aici, pot ii de folos celor de acasă, care vor aii» asilii înv*, țimiate, speranţe, mângâiere. Pariside, apoi, nicovala pe care sa făuresc ixf u a* pile, e punctul de plecare ni tucce&uluî, ne fia«il şi amănunţit instruite despre ce după ciun s’a exprisnat V. Hugo, se cu a oprit ua moment ominnea dm mersul vine; deci, să culo aştern ecoul pe cars'-i ei veşnic înainte. „Fapt semoihc&Uv sta ? deşteaptă sici lucrurile rostiftneşti. Fătul îe»»tM s?» simţit obliga, să mîarvisă, mul, ta surşii, a devealt na fel dssbt* ordonînd, prin circu ara cî-lui Sarraut, profesorilor de liceu de a constmri, cu colaborarea elvilor, arhiva irezbosului. Să nu vă surprindă, deci, dacă ne-am luat în serios rolul de „coatemporaţii ai marelor evenimente*, vrem, şi noi, si bmn la„ înălţime. Unii vor găsi, poate, că in documentele ce fumszam facem prea largă parte persoanelor noaste, ca şi cum noi am fi centrul lumei. Vedeţi că după noua concepţie istorică, Clio nu se ocupă numai de învididualităţi, ci se interesează de colectivitatea însăşi din care sî ştiem un infim fragment. Starea de spirit nu importă cui din re noi are prin urmare, vamare, semn evident, fie zis în treacăt, de democratizarea ştiinţei; apoi această continuă exagrată raportare a real ţâţei la fiinţa noastră e o desprindere de care, ia once ca*, e vinovat romantismul, ce n’a fost numai o smalft literară ; şi, mai la urmă, voia lui Zola , dacă alta e natură privită printr’un temperament, de ce istoria n’ar fireaitatia interpretată de cine știe ce Ptul? Ori cum, moda carnetelor e tirajul zilei; ultima victimă surit eu pribeagul Ion Iară pământ. S’ar putea, nu-i vorba, cu hotărârea de a nu sene impresiile să fie un efect al fcâtiâneei. Harapu vorbea cu îacâa* tare de -qiacitatea bătrân lor; or bă* § t.Suni de a«i pentru ca giasunle lor ei nu se piardă in deserto ori pentru a fi auzite tgi de cu cărora timpul nu le*a dfeî Încă diurnul la lerne, își scurg !o* quacriatca pr a kfolii, ca tosts geeuîă. pis caomentulai, paste tot mai ușor & gfsi ua petec de hâbe de căt odinioară table cerate , ori de a conduce un waterman de cât stil&tui clasic. Gând am spus că’a bătrân să nu vă lechipuiţi tâ s octogenar; nu ţin să-mi idiibai ua viţiu cofetcar femeilor ce si micşorează vrâsta. S’a înâmplat ca mine ce s'a întâmplat acelui tânăr erou dintr’o povestire de tod, Poe, ptscuîad departe, In o x»a. a fost surprins de golistream; când, după tok*. tuaâ, s’a pomenit pt ţărm, sufiriit de va iutile £ause de sbucium, avea părul alb şi forţele sleite, ca un băbâa. Furtuna ce s’a deslânţuit asupra ţârei, prin&ăa* du mă îa vârtej ci, m’a obosit îa cit®« va zile mai mult de cât o existenţă îatceagâ. Nu voi vorbi a:u® espre aceste tragice aventuri, ci, inspirftadu mă dia clasicii noştri pentru care cuvăatul avea virtuţi, vi voi desvelni motivele... »«rioase care mâ’nlrampă la scris. * * *