Mişcarea, iulie 1920 (Anul 14, nr. 138-163)

1920-07-15 / nr. 149

JOI 15 IULIE 1920 1 Bani5 0 .lan! St‘1551 Apare zilnic Sîrb Direchttia anei comitet de Redacție I — In jurul discursului d-lui C. Banu — In sfârşit! După trei săptămâni de zbuciumată şi şi sterilă activitate parlamentară—la Cămară s'a început discuţia la mesaj. Un semn de târzie înţelepciune... Această discuţie care a început de Vineri 9 Iunie—e chemat să rădice prestigiul aleşilor naţiunei şi să deschidă seria actelor importante pe care, pânâ şi acum, nu le poate înregistra parlamentul d-lui general Averescu. * Cel dintâi care a luat cuvântul la discuţia generală asupra Mesajului a fost d. Constantin Banu, care a vorbit în numele partidului naţional liberal. Discursul d-lui C. Banu, un monument de elocinţă parlamentară, ridicându-se deasupra lucrurilor mărunte, şi privind situaţiunea în lumina principiilor generale şi a intereselor mari cari trebuie să călăuzească pe oamenii de stat,constituie, fără îndoială, nu numai un mare succes personal al oratorului—de altfel, de multă vreme consacrat în viaţa publică—dar arată, în chip strălucit, înalta concepţiune pe care partidul liberal o are, în împrejurările actuale, asupra rezolvirei problemelor pe care ritmul evoluţiei sociale şi politice le pune astăzi imperativ înnaintea noastră. Partidul liberal a îndeplinit în trecut atâtea acte măreţe, încât nu are nici un motiv pentru a nu da concursul său acelora care, astăzi, sânt chemaţi să dea dovada înţelepciunei şi a pătrunderei pe care le reclamă reorganizarea şi consolidarea statului mărit. In această privinţă partidul liberal a înţeles că dacă necesitatea unei adevărate justiţii sociale este o chemare inevitabilă a vreunei, datoria conducătorilor statului este de a realiza transformările necesare, conservând printr’o chizuită peried de echilibru forma actuate! organizeţhni socisk—care singură poate garanta o dezvoltare paşnică a neamului, in limitele fireşti ale intereselor sale, contribuind, astfel, la progresul civilzatei umane. Depttetea socială — să fie o realitate, dar şi un semn de maturitate politică a clasei dirigente, pentru că democraţia adevărată nu se poate întemeia nici prin exaltarea instinctelor demagogice şi nici prin propaganda anarhiei care duce la disoluţia socială. De aceia, înţelegându-se nevoile multiple ale claselor sociale cine sufăr şi care sunt lipsite de drepturile elementare ale vieţei—un guvern ca şi un partid politic a cărui organizaţiune se leagă fie dezvoltarea poporului, nu pot refuza o largă legiferare, menită să dovedească fără putinţa nici uni contraziceri, că cele mai înnaintate revendicări sociale, dar şi cele mai justificate, nu se dobândesc, statornic şi efectiv, decât pe calea evoluţiei paşnice tot de la actuala formă de conveţuire socială, care se sprijină pe solidaritatea de clase şi pe comunitatea intereselor de neam. Principiul unei depline egalităţi umane e cu atât mai iluzoriu şi mai perculos, cu cât ceia ce se poate realiza, în această direcţiune, nu este altceva decât micşorarea nredreptăţilor şi crearea unei egalităţi sociale întemeiate pe cea mai bine aprepiată valoare a individuld. „Clasele conducătoare nu trebuie să pregătească revoluţiuieie—ci să le preîntimpene“—e o lozincă de fiece clipă a oamenilor cari diriguiesc statele. Viaţa socială, interesele naţionale ale statului nostru~*să fie stăpânite de aceasta înnaltă consideraţiune, căreia cea mai largă atenţiune nu-i poate fi de prisos. Partidul liberal—de la aceste idoi capitale, priveşte rostul său în viaţa de astăzi a statului român, întins peste Carpaţi şi peste Prut. De aceea — armonia parlamentară, înlăturarea exceselor de tribună care pot satisface instincte şi patimi vulgare, dar nu pot servi interesele unui popor — se impune pentru a se înlătura zguduiri şi convulziuni cu atât mai primejdioase, cu cât evoluţia noastră socială e abia începutul ei. In sensul acestor directive, partidul liberal, condid, rându-şi rolul său ca decisiv, gata să sprjine ori ce Iniţiativă seipase, pentru că răspunderile viitoare ale apărărei marelor interese naţionale nu pot fi simţite mai mult de cât de acolo cari au contribuit, printr’o muncă statornică şi chibzuită, la învegarea statului şi a unităţii naţionale cu care ne mândrim astăzi.* Desbaterile parlamentare au căpătat înălţimea morală a marilor momente istorice. Discursul d-lui C. Banu a arătat cât de inutile şi de compromiţătoare pentru demnitatea noastră naţională, sunt scandalurile şi violenţele deputaţilor, când energia lor e atât de necesară ţărei şi neamului, care aşteaptă o viaţă mai bună şi mai dreaptă. Partidul l beral, prin plusul autorizat al d-lui Banu, a dovedit dacă odată nu numai valoarea constructivă pe cere o reprezintă, dar şi incontestabila sa superioritate faţă de inovaţiile pripite ale vremei, altele pe demanogism, prezumţii şi anarhie morală. În prefaţa „Criticei economiei politice“, K. Marx, voind să dea mai multă preciziune concepţiei sale materialiste afirmă că „raporturi nouă de producţiune, mai superioare nu se pot naşte înainte de a se dezvolta condiţiunele lor materiale în sânul vechei societăţi. Din cauza aceasta, omenirea îşi pune numai acele probleme pe care ea le poate rezolvi, fiindcă, privind mai de aproape, se poate constata, că însăşi problema se pune numai atunci când sânt deja faţă condiţiile materiale pentru rezolvirea ei, sau cel puţin când ele sînt în procesul de formaţiune”. Admiţând împreună cu Marx că, la baza oricărei acţiuni omeneşti stă o cauză economică—deşi evoluţia socială a infirmat de atâtea ori până acum această concepţiune— şi primind doctrina socialistă cu toate ereziile ei,—totuşi autorul Manifestului comunist şi al Capitalului condiţionează transformările sociale şi triumful însuşi al crezului marxist de „existenţa condiţiilor materiale a societăţei sau chiar de procedeul lor de formaţiune''. Nu voim să ştim dacă până acum s’a verificat valoarea acestei teorii ; nu ne interesează dacă ţările cu mare industrie, cu un proletariat numeros, îndeplinind condiţiunile materiale necesare, s'au transformat sau sunt aproape de a se transforma în state socialiste.... Ne interesează situaţiunea de la noi, din România... Ce ne pot răspunde socialişti noştri cari se agită pentru internaţionala a treia, când proletariatul industrial în toată România mare nu trece peste 150 de mii ? Ce zic straşnicii noştri doctrinari, când clasa ţărănească neproletră şi individualistă numără peste 12 milioane ? Care e situaţiunea prezentă a socialismului român doctrinar, revoluţionar şi ştiinţific ? Cine răspunde? Dr. Chelerter, Iiie Moscovici sau Şerban Voinea ? * In aceiaşi ordine de idei Fr. Engels tovarăşul lui Marx a declarat categoric spunând că „rezolvirea de cătră o societate ce se află pe o treaptă de dezvoltare, a acelor probleme, cari se pun şi nici nu se pot pune de cât într’o societate cu mult mai desvoltată de o imposibilitate istorică. Ori ce formaţiune economică trebue să rezolve problemele ei proprii, ce se nasc în ea însăşi. Dacă cineva ar tnde să rezolve nişte probleme, ce s'au născut într’o formaţiune cu totul străină, aceasta ar constitui culmea, absurdităţei“. Ce probleme pune social-democraţia română, când deocamdată, chestiunea agrară formează preocuparea tuturor conducătorilor ? Unde este acel modiu social, pregătit şi complex, care să îngădue socialismului un rol important în viaţa noastră de stat ? Nici pe calea celei mai largi concedări teoretice nu se găseşte o explicaţiune justificată a întregii frământări de la noi. Ce se va întâmpla însă când se va arăta că cea mai mare parte a teoriei este profund zdruncinată ? ____________VYC. Un examen de Co dintâi examen de capacitate pentru Limba Engleză, la noi în ţară, s-a ţinut în Iaşi mai zile trecute, dar a trecut neobservat ca orişice alt exmmen, care talerestază cel mut pe candidaţii cu nervii şi patrie istovite, aşteptând plini de emoţii rezultatul, spre a putea dibăndi o catedră, după o mancă de jumatate de viaţă. Totuşi pentru noua îndrumare a culturii noastre naţionali are o importanţă deosebită acest prim examen, căci se vede că conducătorii şcolii româneşti s’au îndreptat privirile mai serios asupra poporului şi ţării care este izvorul libertăţilor politice şi sociale, cum şi Indrumătoarea vieţii practice atât pe tărâmul spiritual cât şi economic. , Fără îndoială că Interzinandu-se in liceele noastre, deocamdată şi de sigur curând şi la universitate, studii Umbel engleze, se va produce o adevârată revoluţie în sufletul poporului românesc spre o viaţă reală, morală, aşa precum a tădata cu tura francezi a contribuit la lărgirea orizontului ideal. Acest txamen de capacitate mai are şi o latură cu totul particulară. In afară că s’au prezentat prea puţini candidaţi, pregătiţi pentru această specialitate,între aceşti puţini însă constatăm cu plăcere că primii, cari s-au distins sunt doi licenţiaţi în filosofie. Părintele Cicerone Iordăciuscu Parohul Biserică Bărboi şi dl Gh. Ipir, ambii foşti elevi ai Seminarului „ Veniamin“ din Iaşi obţinând notele cele mai frumoase (19.69 şi 9.22). , , In special aflăm ca comiţianea a fost foarte viu impresionată nu numai de bogatele cunoştinţi limbistice şi literare ale Părintelui Iordăchescu, dar şi de claritatea, ordinea şi disciplina cu care Sf. Sa a ştiut sâ-şi expună cunoştinţele ceia ce l-a atras entusiaste felicitări. Acest succes al Părintelui Iordăchescu este cu atât mai meritoriu, cu cât Sf. Sa nu şi-a comple-etat studiile în Anglia ci în Germana. De altfel Părintele Iordăchescu tot in această sesiune a trecut cu un strălucit succes şi examenul de capacitate la Filozofie tot ca specialitate principală. Astfe şcoala umană va dobândi la aceste catedre un element de elită, odată fiind şi copacii ala şi puterea de muncă a concăţeanului nostru. Cunoaştem modestia evangelică a acestui tânăr şi excepţional de merite. Preot şi suntem siguri că se va simţi foarte jenat, că ne-am oprit puţin asupra persoanei Sf. Sale, îl rugăm să ne ia fiu ai Biserică ortodoxe româneşti ne felcităm, că în sânul ei, oricât de horopsită a fost, apar elemente din ce ma mai valoroase, până la acelea de talia fraţilor Iordăchescu şi alţii care ar face deosebită cinste şi celor mai favorizate imtituţiuni de stat. Rămâne să vedem însă cum vor fi apreciati şi valorificate... Ar fi extrem de dureros, dacă ar mai donui vechiul sistem. Un Date 1 capacitate Block-Notes Ce vor socialiştii ? Ca o dovadă de modul cum a înţeles dvs- Irsul rostit In Senat de cătră d. Grigoroci — „tovarăşul* Cristescu publică In „Spatismul“ de ori un lung raport in care cere ’aparata afiliere la a lll-a Internaţională. Tovarăşul Cristescu cere Introducerea dicturei proletare „imediata expropiere a catalalui“ şi „suprimarea dreptului de proietate“. Schirsoare de nume Dacă va mai continua cu atâtea ieşiri pe teren, o să i se zică actualului preşedinte al Camerei, d. Duella Zamfirescu. Cu privire la maltratarea perceptorului conturat d. Ursache de către numitul Corbu din str. Trantomir cercetările sumare au stabilit că a fost legat şi apoi batest crunt de agresor, apoi a fottras în dosul casei şi ameninţat să fie tupit de piele. Astăzi la ora 3 va avea loc o anchetă la faţa locului. Starea sanitara a Basarabiei ii In partea a 111 - a lucrăre! se vorbeşte de starea sanitară a Basarabiei Extragem câteva cifre şi date interesante. Epidemia cea mai pronunţată a tifosului exantematic, care figurează în statisticile ruse încă din 1903. Iată câte data de cazuri existente: în 1913 au fost 2243 cazuri ; in 1914 cazuri 1754 ; în 1215 cazuri 3813; în 1916 cazuri 7880; în 1917 cazuri 21418 ; în 1918 cazuri 24998. Iar în 1919 se găsesc 50915 bolnavi, cu 3334 morți. După cum se vede sunt cifre destul de îngrijitoare, care dă mult de lucru serv. sanitar din Basarabia. Alte epidemii cari bântite destul de pronunţat sunt: tifosul abdominal şi recurent ; febra tifoidă endemică, din cauza stărei rele a fântânilor ; variola, gripa, stamatina, difteria etc. Prima măsură ce s’a luat a fost izolarea, s’au izolat 21125 cazuri şi se luptă pentru înfiinţarea de infirmerii cât mai dese. Se dau apoi în lucrarea Inspectoratului, cauzele şi soluţia. Intre cauze: lipsă de poliţie sanitară, lipsă de medici şi personal suficient, pentru a descoperi, izola şi practica deparazitarea şi dezinfecţiile necesare,un medic la 20 sate şi un agent sanitar la 10 sate şi acelea veşnic molipsite), lipsa căilor de comunicaţie, ţăranul basarabean trăeşte într’o mizerie mult mai mare ca cel din regat etc. Sat apoi ca soluţie pentru salvarea populaţiei: mărirea efectivului companiei sanitare militare din Basarabia, sanitarul militar şi-ar face stagiul, o parte în şcoală şi o parte la ţară în combaterea epidemiilor, (se cere un agent sanitar pentru fiecare sat, încă 800 pe lângă cei 200 existenţi şi aceasta numai 2—3 ani pănă la stângerea epidemiilor). Se cer cei şcoli speciale pentru formarea lor imediată. Zadarnic să se urmărească numărul medicilor, care în combaterea epidemiilor nu pot face nimic fără ajutorul agienţilor sanitari. Mijloace de comunicare pentru personalul sanitar. Procurarea de efecte şi mobilier pentru deschiderea de infirmerii. S’au construit 110 staţiuni de deparazitare, să se înmulţească, să se construiască băi. Construirea şi procurarea de cuptoare de deparazitare mobile, atât de trebuincioase. Măsuri de propagandă prin broşuri şi circulare. Instituirea de urgenţă a sfaturilor săteşti sanitare formate din preot, învăţător, primar, agent sanitar, moaşă şi şef de post de jandarmi, care să dea concurs efectiv medicului. Concursul tuturor autorităţilor. Iată ce se poate afla din interesanta lucrare a Inspectoratului Sanitar din Basarabia. Credem că starea sanitară a Basarabiei s’a înrăutăţit din cale afara încă din anul 1916 pe timpul războiului din cauza neluărei măsurilor de luptă din vreme contra boalelor, din cauza organizări sanitare trecute foarte vicioasă, a mizeriei şi ignoranţei populaţiei. Inspectoratul sanitar al Basarabiei, spunea d-lul Sinadu, în lucrarea sa, organizând serviciul sanitar din haosul în care se găsea, a deschis lupta pe toate căile, ca epidemiile să fie stânse pentru regenerarea neamului, iar apelul d-lui medic general dr. Vicol, inspectorul general sanitar al Basarabiei este:—lăsaţi medicii să-şi facă datoria, cereţi-o să şi-o facă, dar daţi-ie numai ajutor, nu le puneţi piedici. Numai indeplinindu-se măsurile propuse, situaţiunea sanitară a Basarabiei se va ameliora. G. Veve — Ziarul „Lumea“ crede că poate prouce o diversiune în opinia publică, intonând că n’am luat nici o atitudine fait de grevaţie la P. T.., deoarece ceşti funcţionari fiind constituiţi în sinicate naţionale au recurs totuşi la revă. Pentru noi problema sindicatelor este parte clară. Sindicatul are de scop apărarea inteeselor profesionale a categoriei de funconari sau de muncitori pe care o reresîntă. Apărar&^ iteresilor proftsonal pc ălk LgiîizȘi recugerea la mijlocul extrem al grevei atunci când nu mai xistă nici o posibilitate de a sa realiza evendicările formulate, faţă de patroni au faţă de statul patron, care fiind în măsură să satisfacă cererile îndreptăţite e i se adresează, le nesocoteşte, sindicale. In sensul acesta, evident, sindicate trebuie să fie străine de orice politică. Interesele profesionale—aparate şi susţinute în orice împrejurare, dobândirea drepturilor materiale şi morale, dar numai înăuntrul organizaţiunei statului şi cu respectarea ordinei sociale existente. Ceiace se petrece la noi însă este altceva decât lupta pentru apararea intereselor profesionale. Sindicatele au devenit revoluţionare şi s’au pus în serviciul exclusiv îl partidului socialist. Tactica de luptă e slăbirea, prin orice mijloace, a organizaţiunei sociale pa care o avem, greva a devenit o armatpolitica tinzând la dezorganizarea producţiunei şi la isbucnirea crize! care să faciliteze revolts-I tia socială. 1 ' Alăturea de sindicatele revoluţionare, b’au format sindicatele reformiste a că■ ror acţiune practică este închinată exclusiv intereselor profesionale pe căile paş- I nice şi sigure ale evoluţiei sociaie. 1 SnMcatdi naţionale de la noi n pre-zintă această concepţiune a sindicateor reformiste. Negreşit că nu putem contesta acestor sindicate, dreptul la grevă, dacă nici o altă cale întrebuinţată nu le a consfinţit dreptatea revendicărilor formulate. De acela faţă de greva funcţionarilor de la P. T. T. atitudinea noastră e limipede. Dacă cererile formulate de aceşti funcţionari — pe care noi nu ie cunoşteam până acum — sunt atemeiete; dacă revendicările lor îndreptăţite, n’au fost satisfăcute până acum pe nici o cale de intervenţie la autorităţile superioare ; dacă statul, în împrejurările grele de astăzi, poate totuşi să realizeze cererile formulate în asemenea condiţiuni, evident, nu putem cere represiuni împotriva acelora cari au făcut greva, ci tocmai o rezolvire echitabilă a conflictului, pentru asigurarea funcţionărei normale a tuturor serviciilor părăsite. Aşteptăm însă desfăşurarea lucrurilor pentru a vedea care e adevărul şi pentru a şti ce consecinţe se impun. — Prefectura de judeţ a primit astăzi un ordin biografic prin care i se aduce la cunoştinţă că prin decisie ministerială s’a hotărît desfiinţarea sindicatelor profesionale a tuturor funcţionarilor şi personalului din administraţia centrală pendinte de ministerul de interne şi a personalului direcţiunii generale san tare. „ ,, , , Aceasta pentru toata Moldova şi Basarabia. Ministerul a mai invitat prefectura că imediat să aducă la cunoştinţa autorităţilor şi instituţiilor respective măsura consiliului de miniştri. Ordini circular, în acest scuz au fost de îndată transmise de prefectură. Marele Stat Major a anunţat prefectura de judeţ că recensământul pentru diversele materiale, în vederea rechiziţiei s’a amânat pentru luni Septembrie şi Oct. a. c. — Alaltăieri s’a făcut alegerea comitetului şcolar judeţian din Iaşi. Au fost aleşi d-nii Ianăşescu şi Rotu institutori din Larga şi Podul Iloaie, şi dnii Sebastian şi Niţă, învăţători din Roşcani şi Uricani. Comitetul se complectează cu d-nii Al. Velciu, preşedintele consiliului judeţean, E. P. Stoica revizor şcolar, protoereul Niculea, C. Rusovici, I. Chirila administrator primar, N. V. Ştefăniu şi Em. Lupu, din partea Camerei de Comerţ. — D. D.E m. Grecianu, ministru de justiție, s’a înapoiat ori în Capitală.