Mişcarea, ianuarie 1922 (Anul 16, nr. 1-21)

1922-01-15 / nr. 11

i * A 7' ANUL XVI­IIo 11 ANONIMII Sfârşiturile de an sunt aducătoare de veselie, dar ele poartă în înfăţişarea lor, ca or­ şi ce sfârşit, melancolie şi triste­ţă. Cercetându­ şi munca dedă­turată, energia cheltuită, omul găseşte, în rezultatele dobândite, satidacţiunea pe care i-o dau datoriile îndeplinite, capitolul nou de pro­­gres pe care-l adaugă activi­­ţei sale. Ui­ându-se îa urmă şi măsurându­-şi timpul pe care l-a parcurs, prin comparaţie, omul işi dă seama că, mergând mereu înainte, deşi înscrie în numele său succese şi biruinţe neîntrerupte, calea vieţei i se scurtează, fiecare an trecut, apropiindu-l de limita finală a sforţărilor sale. E un proces firesc care se produce * şi nimănui nu i se pare straniu acest an A­mestec de bucurii şi de tristeţe cu care se în impină sfârşiturile de an. Superioritatea cea mare a fiinţei umane stă î­nsă tocmai in faptul că zădărnicia şi nimicnicia vieţei nu­­ tulbura sufletul decât o clpă, iar melancolia pe care i-o produc amintirile de altă dată şi repedea sa trecere prin lume—nu pot birui valul de optimi«« care împinge pe om la acţiune continuă, la munca fecundă care înlătură din drumul său adversităţile, pregătind, as fel, triumful pornirilor generoase şi civilizatoare. In asemenea cont­iţiuni, on an care s’a sfârşit aduce mai multâ experienţă, mai recită lumină, deschide activităţei omeneşti perspective mai sigure, domenii de mani­festare mai atrăgătoare şi mai bune. Se recapitulează, astfel, nu numai faptele săvârşite, se caracterizează nu numai o epocă încheiată—dar, mai ales, se verifică, realităţile, se examinează meritele ace­lora care au stat în rândurile dintâi ale luptei şi se aduc cuvent­ele imnuri de slavă mari mulţimi anonime care a sprij­nit, prin vasta ei contribuţie şi prin jertfele sa­u fără număr, acţiunea ce s’a întreprins. Acei care au cuvântat acum când de alunguri ţărei se aminteşte sfârşitul acestui an—sunt anonimi, imensa mulţime a mucenicilor pe a căror umeri se sprijină toată strălucirea şi toată gloria alcătuirei noastre sociale şi naţionale. Lor li se cuvine, prin urmare, cuvântul, lor trebie să le acordăm întâietatea. * Nimeni nu poate contesta rolul individualităţilor în viaţa socială, în cea politică sau în cea culturală. Există o intimă corelaţie între cei cari reprezintă forţa, imensa armată de mun­citori şi elita socială care îndeplineşte misiunea de diriguire prin cugetare, prin tact, prin intuiţia exactă a situaţi­lor, prin autoritatea cadarei şi a legatismului ce-l reprezintă. De aici, prin această intimă colaborare între toţi factorii sociali, între toate elemen­tele compoe­se ale statului, rezultă acea concepţie de armonie, de solidaritate so­cială pe care o opunem primejdioasei lupte de clasă, ajunsă, astăzi un fel de dogmă a propagatorilor de disoluţie şi anarhie. Dar distincţiile între aceste forţe sociale, din a căror acţiune comună se înfăp­tuieşte opera de progres—se impun din alt punct de privire. In vreme ce elita socială care dă directivele, care elaborează mijloacele de func­ţionare a societăţei—are pentru ea toate satisfacţiunile, toate recunoaşterile şi toată gloria,—cei mulţî, anonimii, rămân acolo departe, în lumea tăcută a satelor, fără să aibă nici măcar veleitatea de a ni se pomeni numele atunci când se decern meritele şi stabilesc recompensele. In vreme ce pătura de sus care dă intelectualitatea, pe oamenii politici, pe co­mandanţii de osti­l, pe marii artişti—­ reprezintă o minoritate care se poate numara şi clasifica după rangurile ce le ocupă—anonimii, însumând o totalitate, care se con­fundă cu însuşi ţara, dispar, sub aspectul nominal, din atenţiunea generală, fiind cel mai­ obiect ai admiraţiilor formale la diversele solemnităţi ale oficialităţii. De fapt insă , anonimii, acest material brut şi impunător, alcătuesc forţa reală pe care se sprijină şi organizaţia socială şi cultura naţiona­l şi apărarea hotarelor şi înţelepciunea politică şi valoarea morală a anui popor. Pentru noi, românii, adevărul acesta este mai deciziv şi mai elocvent decât pen­tru oricine Anonimii noştri.. Ce n’au făcut ei de a lungul veacurilor, de câte acte istorice humele lor nu este legat ? Păstrători ai dafinelor strămoşeşti, apărători prin jertfe sângeroase ai pământu­lui nostru cu a cărui fru­mu­se e ne mândrim astăzi, depozitari neîntrecuţi ai crigluail fâ­­ţei noastre naţionale, robi ai diferitelor stăpâniri străine, aruncaţi în bezna întunericu­lui şi a incarturei­e­ri, anonimii, au apărut, la începutul secolului trecut, în pragul re­deşteptări la viaţa cea nouă şi liberă, biruitori, tot aşa de stăpâni pe firea lor etni­că, pe virtuţile lor sufleteşti după cum aM arată paginile cronicarilor. Munc­itor­i neobosiţi răscolitori ai brazdei pe care adesea o stropiau cu sângele şi lacrime­a lor — anonimii, deşi singurii producător şi singurii factori activi al orga­nizaţiei noastre din trecut, au trebuit să îndure asuprirea şi nedreptatea în propr­a lor ţară. Din suferinţele lor, din nesfârşita lor împotrivire în faţa impiraţiunilor, — a iz­vorât tăria mora­l a poporului nostru, s’a închegat, în forme sigure, originalitatea de creaţiune poetică, versurile pline de melancolie şi de dmnoşie care au determinat, mai târziu, inspiraţii şi avânturi artistice necontestate.. In lupta pentru libertate ei n’au dat avantaj energiei lor viforoase, pentru că i­­deile timpului şi necesitatea imperioasă a transformărilor generale nu le puteau înţe­lege şi aprecia în covârşitoarea importanţă pe care o aveau. Au dat însă generaţiei care sun­­ţ­ea năzuinţele epocei, motivele temeinice ale li­nei acţiuni grabnice, pentru că starea în care se găsea ţara reclamă, fără întârziere so­luţiui« radicale şi definitive. Când li s’a cerut sacrificiul seprem pentru consolidarea celei dintâi organizaţiuni a statului nostru şî pentru câştigarea independenţii — anonimii n’au şovăit o singură clipă, făcând, pe câmpul de luptă dovada strălucită a vitejiei lor legendare. An de an,anonimii au pus în odoare însuşirile pe care rasa noas­tâ ie pose­dă, şi 'n ceasurile celor mai grele încercuri pe care râsboiul de desrobire a neamu­lui le a adus asupra noastră, ei au întrupat nu numai forţa de granit a rezistenţei naţionale, dar şi certitudinea îndeplinirei tuturor speranţelor care clocoteau în sufle­tul poporului român. De aceia li s’a­ dat anonimilor plenitudinea drepturilor pe care nu trebuie să le exercite, de aceia de asupra satelor s’a scoborât spiritul de înţelepciune a cârmuitori­­lor, reconoscând colteliultăţel rolul pe care, necontestat, îl reprezintă în stat. De aceia atunci când se vorbeşte despre solidaritate, despre consolidare­a or­ganizaţiei noastre interne,se are în vedere ca element primordial această masă de a­­nonimi a cărei viaţă trebuie acordată cu a tuturor celor­lalte categorii sociale. Democraţia are curiozităţile şi cerinţele ei peste care nu se poate trece. Anonimii pe care îi găsim în toate părţile, la ţară ca şi ln oraşe pretind ca, vorbindu-se despre ei, să nu se uite că democraţia a biruit şi nu poate renunţa la nici una din cuceririle ei Sfârşiturile de an se pot întâmpina cu solemnităţi banale—ele pot produce sa­­tisfacţiuni şi recompense pentru mert­t mai mult sau mai puţin intemerate. Pentru orientarea generală a celor care poartă răspunderea dirigariei intereselor obşteşti e bine însă ca, măcar odată un an, atunci când se încheie socoteli şi­ se sta­bilesc“ clasificări, să se amintească de ce mulţi şi fără gips, de splendizii anonimi zmi poartă în conştiinţa lor viitorul neantului. Anonimii decid, până la urmă, de soarta lor, ei dau neamului şi umaniîâtei pil­dele istorice. P* dtari! fl evocăm în «neastă ri de «flrşft de ml , VlOțll DUCÂND? UMUHJ AiteritéttH şl ftecfsmc S» p*Sra«*e fe* Orcci ia OMrațlM te^!Ws|a IM S. SfjBBOiwica (nfJ» toate «ReaUfte­m feMtSme'; \dwH­$\p&re zifrtîc Sn% Dîrecfferea «mrf cesufet - '■ .■:•■. 'de fracție* t D-rul Octavian RaeovM S’a stins, după o grea suferinţă,d-lui Oc­­tavian Racovttză, unul din elementele cele mal bine pregă­ite In domeniul mediei nel, mai capabile da mu­că şi energie in viaţa socia­l, mal entuziaste şi mai pline de înţe­legere şi de iubire pentru alinarea durerilor ci lor mult. Ie­şan prin p­agine şi prin studii pe care şi le-a făcut, în chip strălucit, la Universi­tat­ea noastră , d-rul Oc­av­an Racoviţ­ă şi a câştigat prin meritul unei activiraţi stă­­ruitoare, situaţia de medic primar al jude­ţului Dorohoi, unde a izbutit, în scurtă vre­me, să se înconjoare de încrederea şi sim­patia neprecupeţită a concetăţenilor săi. Suflet de elită, gata la ori­ce sacrificiu atunci când era vorba de apărarea unei cauze superioare, d-nul Oct­avian Racovitzu­ şi-a considerat funcţiunea de indic drept un apostolat. In războiul de dezrobire a neamului, in care atătia medici au căzut victimă ep­de­­miilor ce băntuiau in furie-d-rul Racovicză a înfruntat tifosul exantematic cu toată bărbăţia, b­ruind boala şi făcăndu-şi dato­­ria până la capăt. Ast zi el ende, In floarea vrăstel, învins de o boală fatală—ducând in mormânt a­­tâtea speranţe şi curmând, pentru totdeauna o activitate rodnică şi înălţătoare. Deplângând, în chip sincer, moartea a­­cestui medic , ne facem o pioasă datorie faţă de an luptător şi un om de energie care ne părăseşte nn cea mai frumoasă şi mai făgăduitoare clipă a vieţei sale. .MIŞCAREA* SPICUIRI „Cauza motrice a istoriei mi est« numai in fapte materiale, dar, de asemenea, in indivizi. Factorii evoluţiei pot fî conside­raţi ca psihologici. „ Istoria In fond este o problemă psiho­logică*. (A. de Toegneville şi Taine). • * * „Cărţile noastre servesc istoriei, ştiinţei, dar influenţa noastră asupra vieţei prac­tice este infinit mai mică. Noi suntem sa­tisfăcuţi de a fi căutat adevărul pentru el însaşi, de a-i fi spus sprijinit pe do­vezi, fără nici o alta preocupare*. (Taine in Correspondance). „Progresul consistă mai puţin in a in­venta principii noni in arta fericire! cit mai ales a perfecţiona practicarea princi­piilor celor mai vechi*. (La Play, la re­forme sociale la France). * . * fr „Marx vede in evoluţia istorică o succe­siune a luptei de clase : sclavi şi stăpâni, servi şi proprietari, proletari şi capitalişti. Factorii acestei evoluţii antagonice sunt materiali*. (A. Schatz: ^Individualism© o­­cenomique et social). „Ori­ce societate se dezvoltă in confor­mitate cu anumite legi interne. A voi să creezi una, artificial, după un tip ideal, însemnează a întreprinde ceva tot aşa de chimeric şi irealizabil ca şi atonei cînd s’ar încerca crearea unui organism viu, căci organismele vii nu sunt creaţiuni dia­tome, ci sunt ultimele verige ale unui lanţ indefinit de transformaţiuni a cărui etape succesive scapă prevedere! noastre. Ori­ce sistem social rămâne subordonat recnnoaşterei legilor de evoluție­. (Spencer după Collins: réaumé de la psilosophie de Herbert Spencer). * * * „Descoperirile. Invențiile sunt opera in­divizilor, a marîlor pauiuni care foarte adesea se pun în opoziție directa cu opi­­niunea publică a timpului, care refuză să­­ urmeze*. (W. H. Mallock: l'égalé sociale) * îl« ft „in ochii noștri o adevărată filozofie socială, ndividuaiistă se acomodează per­fect pe terenul politic social și moral cu teza sociologiei care afirmă necesitatea luptei.. Lupta singură, totdeauna renăs­­cătoare de idei, de credinţe şi de dorinţi este capabilă de a sustrage pe Itsdivid setd de uniformitate care este una din poftele sufletului gregar*. .(Paiante: Combat pour­­‘isidivlda). * * # ' * • « ’ JOSE-Maria, de heredia ~ REGILLA . Trecător, sub piatra-asta odihneşte 1 Anna Regilla şi este născută Din smgele Cianymedei. Ferdută E’n veci. Herod pe dlitsa o iubeşte. Căci Umbra-i, a caru-n corp nu trăeşte. Numără zile, lună, anul, tăcătu La Prinţul cel infernal i-a bătutâ Din divinu-i de Parca ce-atft a ureşte. Chinuit de amintirea lohne!­sala, Soţul dasperat cuprins e de jale. Plingind frumuseţea acestei antante. Nu vine. Sufletul ei neliniştit Sperând, sboară’n jurul sceptrului negru­ Pe rare­! Adică Rhaiamante. HER­MIL DUMINICA 15 IANUARIE 19.­2 S/ISSBStSS^i I ANTET­ARIE PAGINI DE DEMULT Ninge, şi ninge mereu,­ de-o săptămîn’a tot nins, albul veşmînt de omăt pe depărtări s'a Întins, Cerul e sur, plumburiu, iar între cer şi pămlnt Necontenit se tot cern valuri purtate de vini­încă de mult la oraş corbii sosit-au în stol, Şi croncănesc a pustiu,­, paznici ai drumului gol, Negrul şi vechiul zaplaz, de vremi în lături plecat Pare-un bătrin în amurg, cu părul alb şi curat Şi se îndoaie de crengi copacii'nalţi de argint, Lăsind privelişti pustii cu perspective ce mint: Cele de-aproape ne par că vin din lungi depărtări, — Şi nici o urmă de pas pe trocnite cărări. Singur, pe ginduri pierdut, stau în odae la geam, Şi mie arît şi mi-e frig, nu mai ştiu singur ce am: tind amintirile vagi, cînd năzuinţele vin, Ca ne'nţeleşul lor dor, cu nesfîrşitul lor chin. Mr'un ungher părăsit, peste volumele în vraf, S'a aşternut din belşug pătura groasă de praf; Grinzile casei trosnesc-ţ ţurţuri din streşină cad, Iar un biet şoarec flâmîhd roade'n podeaua de brad Ce cazi, painjen, în jos ? ce musafiri îmi vesteşti? Ea nu mai vine pe veci... să ascultăm sub fereşti Colindătorii drumeţi cari se abat pe la noi... Farmec, zadarnic mă chemi, cu­ atiția ani înapoi! Dan N. Roman- TIHTUL DE IZ! — Note cu plu­siul antfeil­oroii — Sărbătorile sunt totdeauna ua prilej de reculegere iar anul nou încheie un bi­lanţ al activităţii noastre. Gândurile sboa­­­ra fugare in trecut şi ne facem socoteli de­­viitor. Veselia tinerească ce ne înconjoară, bu­curia ce simt copiii mai ales, în aceste zile­, Cari le dau prilej să ne reamintească datineie noastre strămoşeşti, aducerile a­­minte din vremurile dulce­ noastre copi­lării cu toată plăcerea, şî mulţămirea ce simţeam de sărbători, ne fac sa uităm o clipă zilele grele pe ca­­ le trăim, să iadepănăm chinurile suflete ş­i cari a­­desea ne mistuie şi să luăm şi noi parte la această bucurie. Totuşi an de an cântecele noastre de stea răsunâ mai strident, melodile încep să fie contrafăcute şi adesea în locul ce­­lor cunoscute şi consacrate recunoaştem cine ştie ce arie de Caffé Concert, cău­tată în atmosf­era inăbuşitâ de fum şi des­­frâu de „artistele“ acestor localuri. Şi in locul atmosferei prieteneşti de altă dată, ai bunei camaraderii, copiii de astăzi cu inîrinc­e bolnave se urmăresc cu ură şi se privesc cu patimă- Molochul distruge­rii cu s’a mulţămit numai cu victimeie cari au împânzit pământul stropindu-l cu sân­gele lor din belşug, ci a căutat să pă­trundă şi în sufletul celor rămaşi, căutând să fie otrăvească tineretul menit să for­meze temelia societăţii viitoare. Cântecele, colindele, urâturile sunt un prilej pentru a-şi manifesta apucăturile bolnave şi imaginaţia aprinsă din lectura romanelor de aventuri senzaţionale şi a filmelor amoroase de la cinematografe. In locul datinelor noastre de altădată cari înfăţişau una din cele mai duioase şi mai senine laturi ale sufletului nostru, astăzi tineretul şi în bună parte copii de şcoală, se întrece în înjurături, strigăte sălba­­ce, priviri lascive şi atitudini obraz­­ifice. E o p’ăpastie ip care se afundă ti­­neretul, care trebuia să dea de gândit tu­turor oamenilor de bine cu­ un minut mai din vreme. In adevăr aceste apucături bolnave în loc să fie temperate, din potrivă sunt alimen­ate din belşug. Speculatorii de du­pă răsboi, cari s’au ivit în toate dome­niile de activitate, şi-au luat sarcina ca să desăvârş­ască opera de conrupţiune a suflete­or tinere. O întreagă literatură por­nografică se află expusă la toate chioş­curile de zi­are, cu desemne cari mai de cari moi obscene şi mai scandaloase şî cu titluri menite să desvăluască şi cele mai tainice ascunzişuri ale făpturei ome­neşti; iar rândurile tipărite sunt ilustrate de chipuri cari explică textul şi pentru cei mai nepricepuţi. Cam cade o fatâ, amintiri din pension, şi Victoria a devenit demimondenă, câte tibluri,atâtea obscenităţi, ale căror con­secinţa se înregistrează nams­ de­cât prin dispariţia roman­ică a cutărei fete­­din Ca­pitală ori din provincie. De apoi filmele de cinematografe, cu fel de fel de scene amoroase, ca „lovituri“ răpiri şi aventuri galante, menite să atra­gă şi să aprindă imaginaţia bolnavă a tineretului.—Bande de copii descoperite de poliţie operau „ca la cinematograf" care le servise drept o bună şcoală pen­tru operaţiuni hoţeşti. La filme sau reprezentaţii anunţate nu­mei pentru „domni şi doamne" săi l­e simt pline de tineret, care aplaudă mai cu căl­dură cu cât obscenităţi « ţi­­scenek* sunt mai scandaloase, iar după reprezentaţii răsună străzile de copie,ek debitate de „artişti". In aceste cremuri de imoralitate pe care le trăim, conducători! noştri nu se gândesc de­cât la cenzura presei In loc să stârpească toate aceste pofte de câş­tig al® editorilor care publică fel de fel de scrieri imorale pentru a ne distruge tineretul. In această privinţă un singur factor ar putea determina a Îndreptare: presa. Prin scrisul ei zilnic, prin acţiune ener­gică în potriva filmelor obscene şi a fil­melor cinematografice, ziarele ar putea să aducă cel mai mare bine viitor emei prin însănătoşirea morală a tineretului nostru. Dar nu e aşa, presa noastră g­rijeşti după senzaţional, descrie dispariţiile ro­mantice ca cea mai sugestivă bogăţie de amănunte şi ca cele mai aprinse comen­tării. Şi aceste report­agil devin rectare cea mai căutată şi mai gustată a unei bu­ne pârţi a cititori­or. Ba, se găsesc zia­rişti, care din recenzia unei cărţi literare sau a unui manual didactic găsesc prilej să dea elevilor sfatul, in loc sa-şi înveţe lecţia sau să­ asculte explicaţiile, în ora profesorului, „să se ducă la...fete". Este un îndemn direct, care se putea citi într’una din gazetele locale mai zilele trecute, la triumful imoralităţii în potriva stăruinţei acelora cari in­earcă să corijeze apucătu­rile rele alimenta­r în deajuns la moravit­­riie noastre sociale. Anul nou trebuie să ne dea de gândit şi în această privinţă in locul faptelor politice, sterile şi a mânie! spumegănde a neputincioşilor, care ne învrăjbesc atâta în programul de guvernământ trebuie ca o nreesitate imediată să intre; asanare* mor­alA a tine relatat nostra prin în­lăturarea tuturor mijloacelor de contlipție și imoralitate. Emil I PlacimesQi ­ Doamnele membre­­ale „Aso­ Ciaţiunei Femeniste“ sunt cu insis­tenţă rugate să bene­voiască a se întruni Luni 15 Ianuarie st. n. om 3 p. m., la sediul societâţei strada Buzdugan No. 6, în adunare gene­rală. La ordinea ziie, fiind chestiuni foarte importante,.

Next