Mişcarea, ianuarie 1922 (Anul 16, nr. 1-21)
1922-01-15 / nr. 11
i * A 7' ANUL XVIIIo 11 ANONIMII Sfârşiturile de an sunt aducătoare de veselie, dar ele poartă în înfăţişarea lor, ca or şi ce sfârşit, melancolie şi tristeţă. Cercetându şi munca dedăturată, energia cheltuită, omul găseşte, în rezultatele dobândite, satidacţiunea pe care i-o dau datoriile îndeplinite, capitolul nou de progres pe care-l adaugă activiţei sale. Uiându-se îa urmă şi măsurându-şi timpul pe care l-a parcurs, prin comparaţie, omul işi dă seama că, mergând mereu înainte, deşi înscrie în numele său succese şi biruinţe neîntrerupte, calea vieţei i se scurtează, fiecare an trecut, apropiindu-l de limita finală a sforţărilor sale. E un proces firesc care se produce * şi nimănui nu i se pare straniu acest an Amestec de bucurii şi de tristeţe cu care se în impină sfârşiturile de an. Superioritatea cea mare a fiinţei umane stă însă tocmai in faptul că zădărnicia şi nimicnicia vieţei nu tulbura sufletul decât o clpă, iar melancolia pe care i-o produc amintirile de altă dată şi repedea sa trecere prin lume—nu pot birui valul de optimi«« care împinge pe om la acţiune continuă, la munca fecundă care înlătură din drumul său adversităţile, pregătind, as fel, triumful pornirilor generoase şi civilizatoare. In asemenea contiţiuni, on an care s’a sfârşit aduce mai multâ experienţă, mai recită lumină, deschide activităţei omeneşti perspective mai sigure, domenii de manifestare mai atrăgătoare şi mai bune. Se recapitulează, astfel, nu numai faptele săvârşite, se caracterizează nu numai o epocă încheiată—dar, mai ales, se verifică, realităţile, se examinează meritele acelora care au stat în rândurile dintâi ale luptei şi se aduc cuventele imnuri de slavă mari mulţimi anonime care a sprijnit, prin vasta ei contribuţie şi prin jertfele sau fără număr, acţiunea ce s’a întreprins. Acei care au cuvântat acum când de alunguri ţărei se aminteşte sfârşitul acestui an—sunt anonimi, imensa mulţime a mucenicilor pe a căror umeri se sprijină toată strălucirea şi toată gloria alcătuirei noastre sociale şi naţionale. Lor li se cuvine, prin urmare, cuvântul, lor trebie să le acordăm întâietatea. * Nimeni nu poate contesta rolul individualităţilor în viaţa socială, în cea politică sau în cea culturală. Există o intimă corelaţie între cei cari reprezintă forţa, imensa armată de muncitori şi elita socială care îndeplineşte misiunea de diriguire prin cugetare, prin tact, prin intuiţia exactă a situaţilor, prin autoritatea cadarei şi a legatismului ce-l reprezintă. De aici, prin această intimă colaborare între toţi factorii sociali, între toate elementele compoese ale statului, rezultă acea concepţie de armonie, de solidaritate socială pe care o opunem primejdioasei lupte de clasă, ajunsă, astăzi un fel de dogmă a propagatorilor de disoluţie şi anarhie. Dar distincţiile între aceste forţe sociale, din a căror acţiune comună se înfăptuieşte opera de progres—se impun din alt punct de privire. In vreme ce elita socială care dă directivele, care elaborează mijloacele de funcţionare a societăţei—are pentru ea toate satisfacţiunile, toate recunoaşterile şi toată gloria,—cei mulţî, anonimii, rămân acolo departe, în lumea tăcută a satelor, fără să aibă nici măcar veleitatea de a ni se pomeni numele atunci când se decern meritele şi stabilesc recompensele. In vreme ce pătura de sus care dă intelectualitatea, pe oamenii politici, pe comandanţii de ostil, pe marii artişti— reprezintă o minoritate care se poate numara şi clasifica după rangurile ce le ocupă—anonimii, însumând o totalitate, care se confundă cu însuşi ţara, dispar, sub aspectul nominal, din atenţiunea generală, fiind cel mai obiect ai admiraţiilor formale la diversele solemnităţi ale oficialităţii. De fapt insă , anonimii, acest material brut şi impunător, alcătuesc forţa reală pe care se sprijină şi organizaţia socială şi cultura naţional şi apărarea hotarelor şi înţelepciunea politică şi valoarea morală a anui popor. Pentru noi, românii, adevărul acesta este mai deciziv şi mai elocvent decât pentru oricine Anonimii noştri.. Ce n’au făcut ei de a lungul veacurilor, de câte acte istorice humele lor nu este legat ? Păstrători ai dafinelor strămoşeşti, apărători prin jertfe sângeroase ai pământului nostru cu a cărui frumuse e ne mândrim astăzi, depozitari neîntrecuţi ai crigluail fâţei noastre naţionale, robi ai diferitelor stăpâniri străine, aruncaţi în bezna întunericului şi a incartureieri, anonimii, au apărut, la începutul secolului trecut, în pragul redeşteptări la viaţa cea nouă şi liberă, biruitori, tot aşa de stăpâni pe firea lor etnică, pe virtuţile lor sufleteşti după cum aM arată paginile cronicarilor. Muncitori neobosiţi răscolitori ai brazdei pe care adesea o stropiau cu sângele şi lacrimea lor — anonimii, deşi singurii producător şi singurii factori activi al organizaţiei noastre din trecut, au trebuit să îndure asuprirea şi nedreptatea în propra lor ţară. Din suferinţele lor, din nesfârşita lor împotrivire în faţa impiraţiunilor, — a izvorât tăria moral a poporului nostru, s’a închegat, în forme sigure, originalitatea de creaţiune poetică, versurile pline de melancolie şi de dmnoşie care au determinat, mai târziu, inspiraţii şi avânturi artistice necontestate.. In lupta pentru libertate ei n’au dat avantaj energiei lor viforoase, pentru că ideile timpului şi necesitatea imperioasă a transformărilor generale nu le puteau înţelege şi aprecia în covârşitoarea importanţă pe care o aveau. Au dat însă generaţiei care sunţea năzuinţele epocei, motivele temeinice ale linei acţiuni grabnice, pentru că starea în care se găsea ţara reclamă, fără întârziere soluţiui« radicale şi definitive. Când li s’a cerut sacrificiul seprem pentru consolidarea celei dintâi organizaţiuni a statului nostru şî pentru câştigarea independenţii — anonimii n’au şovăit o singură clipă, făcând, pe câmpul de luptă dovada strălucită a vitejiei lor legendare. An de an,anonimii au pus în odoare însuşirile pe care rasa noastâ ie posedă, şi 'n ceasurile celor mai grele încercuri pe care râsboiul de desrobire a neamului le a adus asupra noastră, ei au întrupat nu numai forţa de granit a rezistenţei naţionale, dar şi certitudinea îndeplinirei tuturor speranţelor care clocoteau în sufletul poporului român. De aceia li s’a dat anonimilor plenitudinea drepturilor pe care nu trebuie să le exercite, de aceia de asupra satelor s’a scoborât spiritul de înţelepciune a cârmuitorilor, reconoscând colteliultăţel rolul pe care, necontestat, îl reprezintă în stat. De aceia atunci când se vorbeşte despre solidaritate, despre consolidarea organizaţiei noastre interne,se are în vedere ca element primordial această masă de anonimi a cărei viaţă trebuie acordată cu a tuturor celorlalte categorii sociale. Democraţia are curiozităţile şi cerinţele ei peste care nu se poate trece. Anonimii pe care îi găsim în toate părţile, la ţară ca şi ln oraşe pretind ca, vorbindu-se despre ei, să nu se uite că democraţia a biruit şi nu poate renunţa la nici una din cuceririle ei Sfârşiturile de an se pot întâmpina cu solemnităţi banale—ele pot produce satisfacţiuni şi recompense pentru mertt mai mult sau mai puţin intemerate. Pentru orientarea generală a celor care poartă răspunderea dirigariei intereselor obşteşti e bine însă ca, măcar odată un an, atunci când se încheie socoteli şi se stabilesc“ clasificări, să se amintească de ce mulţi şi fără gips, de splendizii anonimi zmi poartă în conştiinţa lor viitorul neantului. Anonimii decid, până la urmă, de soarta lor, ei dau neamului şi umaniîâtei pildele istorice. P* dtari! fl evocăm în «neastă ri de «flrşft de ml , VlOțll DUCÂND? UMUHJ AiteritéttH şl ftecfsmc S» p*Sra«*e fe* Orcci ia OMrațlM te^!Ws|a IM S. SfjBBOiwica (nfJ» toate «ReaUftem feMtSme'; \dwH$\p&re zifrtîc Sn% Dîrecfferea «mrf cesufet - '■ .■:•■. 'de fracție* t D-rul Octavian RaeovM S’a stins, după o grea suferinţă,d-lui Octavian Racovttză, unul din elementele cele mal bine pregăite In domeniul mediei nel, mai capabile da mucă şi energie in viaţa social, mal entuziaste şi mai pline de înţelegere şi de iubire pentru alinarea durerilor ci lor mult. Ieşan prin pagine şi prin studii pe care şi le-a făcut, în chip strălucit, la Universitatea noastră , d-rul Ocavan Racoviţă şi a câştigat prin meritul unei activiraţi stăruitoare, situaţia de medic primar al judeţului Dorohoi, unde a izbutit, în scurtă vreme, să se înconjoare de încrederea şi simpatia neprecupeţită a concetăţenilor săi. Suflet de elită, gata la orice sacrificiu atunci când era vorba de apărarea unei cauze superioare, d-nul Octavian Racovitzu şi-a considerat funcţiunea de indic drept un apostolat. In războiul de dezrobire a neamului, in care atătia medici au căzut victimă epdemiilor ce băntuiau in furie-d-rul Racovicză a înfruntat tifosul exantematic cu toată bărbăţia, bruind boala şi făcăndu-şi datoria până la capăt. Ast zi el ende, In floarea vrăstel, învins de o boală fatală—ducând in mormânt atâtea speranţe şi curmând, pentru totdeauna o activitate rodnică şi înălţătoare. Deplângând, în chip sincer, moartea acestui medic , ne facem o pioasă datorie faţă de an luptător şi un om de energie care ne părăseşte nn cea mai frumoasă şi mai făgăduitoare clipă a vieţei sale. .MIŞCAREA* SPICUIRI „Cauza motrice a istoriei mi est« numai in fapte materiale, dar, de asemenea, in indivizi. Factorii evoluţiei pot fî consideraţi ca psihologici. „ Istoria In fond este o problemă psihologică*. (A. de Toegneville şi Taine). • * * „Cărţile noastre servesc istoriei, ştiinţei, dar influenţa noastră asupra vieţei practice este infinit mai mică. Noi suntem satisfăcuţi de a fi căutat adevărul pentru el însaşi, de a-i fi spus sprijinit pe dovezi, fără nici o alta preocupare*. (Taine in Correspondance). „Progresul consistă mai puţin in a inventa principii noni in arta fericire! cit mai ales a perfecţiona practicarea principiilor celor mai vechi*. (La Play, la reforme sociale la France). * . * fr „Marx vede in evoluţia istorică o succesiune a luptei de clase : sclavi şi stăpâni, servi şi proprietari, proletari şi capitalişti. Factorii acestei evoluţii antagonice sunt materiali*. (A. Schatz: ^Individualism© ocenomique et social). „Orice societate se dezvoltă in conformitate cu anumite legi interne. A voi să creezi una, artificial, după un tip ideal, însemnează a întreprinde ceva tot aşa de chimeric şi irealizabil ca şi atonei cînd s’ar încerca crearea unui organism viu, căci organismele vii nu sunt creaţiuni diatome, ci sunt ultimele verige ale unui lanţ indefinit de transformaţiuni a cărui etape succesive scapă prevedere! noastre. Orice sistem social rămâne subordonat recnnoaşterei legilor de evoluție. (Spencer după Collins: réaumé de la psilosophie de Herbert Spencer). * * * „Descoperirile. Invențiile sunt opera indivizilor, a marîlor pauiuni care foarte adesea se pun în opoziție directa cu opiniunea publică a timpului, care refuză să urmeze*. (W. H. Mallock: l'égalé sociale) * îl« ft „in ochii noștri o adevărată filozofie socială, ndividuaiistă se acomodează perfect pe terenul politic social și moral cu teza sociologiei care afirmă necesitatea luptei.. Lupta singură, totdeauna renăscătoare de idei, de credinţe şi de dorinţi este capabilă de a sustrage pe Itsdivid setd de uniformitate care este una din poftele sufletului gregar*. .(Paiante: Combat pour‘isidivlda). * * # ' * • « ’ JOSE-Maria, de heredia ~ REGILLA . Trecător, sub piatra-asta odihneşte 1 Anna Regilla şi este născută Din smgele Cianymedei. Ferdută E’n veci. Herod pe dlitsa o iubeşte. Căci Umbra-i, a caru-n corp nu trăeşte. Numără zile, lună, anul, tăcătu La Prinţul cel infernal i-a bătutâ Din divinu-i de Parca ce-atft a ureşte. Chinuit de amintirea lohne!sala, Soţul dasperat cuprins e de jale. Plingind frumuseţea acestei antante. Nu vine. Sufletul ei neliniştit Sperând, sboară’n jurul sceptrului negru Pe rare! Adică Rhaiamante. HERMIL DUMINICA 15 IANUARIE 19.2 S/ISSBStSS^i I ANTETARIE PAGINI DE DEMULT Ninge, şi ninge mereu, de-o săptămîn’a tot nins, albul veşmînt de omăt pe depărtări s'a Întins, Cerul e sur, plumburiu, iar între cer şi pămlnt Necontenit se tot cern valuri purtate de viniîncă de mult la oraş corbii sosit-au în stol, Şi croncănesc a pustiu,, paznici ai drumului gol, Negrul şi vechiul zaplaz, de vremi în lături plecat Pare-un bătrin în amurg, cu părul alb şi curat Şi se îndoaie de crengi copacii'nalţi de argint, Lăsind privelişti pustii cu perspective ce mint: Cele de-aproape ne par că vin din lungi depărtări, — Şi nici o urmă de pas pe trocnite cărări. Singur, pe ginduri pierdut, stau în odae la geam, Şi mie arît şi mi-e frig, nu mai ştiu singur ce am: tind amintirile vagi, cînd năzuinţele vin, Ca ne'nţeleşul lor dor, cu nesfîrşitul lor chin. Mr'un ungher părăsit, peste volumele în vraf, S'a aşternut din belşug pătura groasă de praf; Grinzile casei trosnesc-ţ ţurţuri din streşină cad, Iar un biet şoarec flâmîhd roade'n podeaua de brad Ce cazi, painjen, în jos ? ce musafiri îmi vesteşti? Ea nu mai vine pe veci... să ascultăm sub fereşti Colindătorii drumeţi cari se abat pe la noi... Farmec, zadarnic mă chemi, cu atiția ani înapoi! Dan N. Roman- TIHTUL DE IZ! — Note cu plusiul antfeiloroii — Sărbătorile sunt totdeauna ua prilej de reculegere iar anul nou încheie un bilanţ al activităţii noastre. Gândurile sboara fugare in trecut şi ne facem socoteli deviitor. Veselia tinerească ce ne înconjoară, bucuria ce simt copiii mai ales, în aceste zile, Cari le dau prilej să ne reamintească datineie noastre strămoşeşti, aducerile aminte din vremurile dulce noastre copilării cu toată plăcerea, şî mulţămirea ce simţeam de sărbători, ne fac sa uităm o clipă zilele grele pe ca le trăim, să iadepănăm chinurile suflete şi cari adesea ne mistuie şi să luăm şi noi parte la această bucurie. Totuşi an de an cântecele noastre de stea răsunâ mai strident, melodile încep să fie contrafăcute şi adesea în locul celor cunoscute şi consacrate recunoaştem cine ştie ce arie de Caffé Concert, căutată în atmosfera inăbuşitâ de fum şi desfrâu de „artistele“ acestor localuri. Şi in locul atmosferei prieteneşti de altă dată, ai bunei camaraderii, copiii de astăzi cu inîrince bolnave se urmăresc cu ură şi se privesc cu patimă- Molochul distrugerii cu s’a mulţămit numai cu victimeie cari au împânzit pământul stropindu-l cu sângele lor din belşug, ci a căutat să pătrundă şi în sufletul celor rămaşi, căutând să fie otrăvească tineretul menit să formeze temelia societăţii viitoare. Cântecele, colindele, urâturile sunt un prilej pentru a-şi manifesta apucăturile bolnave şi imaginaţia aprinsă din lectura romanelor de aventuri senzaţionale şi a filmelor amoroase de la cinematografe. In locul datinelor noastre de altădată cari înfăţişau una din cele mai duioase şi mai senine laturi ale sufletului nostru, astăzi tineretul şi în bună parte copii de şcoală, se întrece în înjurături, strigăte sălbace, priviri lascive şi atitudini obrazifice. E o p’ăpastie ip care se afundă tineretul, care trebuia să dea de gândit tuturor oamenilor de bine cu un minut mai din vreme. In adevăr aceste apucături bolnave în loc să fie temperate, din potrivă sunt alimenate din belşug. Speculatorii de după răsboi, cari s’au ivit în toate domeniile de activitate, şi-au luat sarcina ca să desăvârşască opera de conrupţiune a sufleteor tinere. O întreagă literatură pornografică se află expusă la toate chioşcurile de ziare, cu desemne cari mai de cari moi obscene şi mai scandaloase şî cu titluri menite să desvăluască şi cele mai tainice ascunzişuri ale făpturei omeneşti; iar rândurile tipărite sunt ilustrate de chipuri cari explică textul şi pentru cei mai nepricepuţi. Cam cade o fatâ, amintiri din pension, şi Victoria a devenit demimondenă, câte tibluri,atâtea obscenităţi, ale căror consecinţa se înregistrează nams decât prin dispariţia romanică a cutărei fetedin Capitală ori din provincie. De apoi filmele de cinematografe, cu fel de fel de scene amoroase, ca „lovituri“ răpiri şi aventuri galante, menite să atragă şi să aprindă imaginaţia bolnavă a tineretului.—Bande de copii descoperite de poliţie operau „ca la cinematograf" care le servise drept o bună şcoală pentru operaţiuni hoţeşti. La filme sau reprezentaţii anunţate numei pentru „domni şi doamne" săi le simt pline de tineret, care aplaudă mai cu căldură cu cât obscenităţi « ţiscenek* sunt mai scandaloase, iar după reprezentaţii răsună străzile de copie,ek debitate de „artişti". In aceste cremuri de imoralitate pe care le trăim, conducători! noştri nu se gândesc decât la cenzura presei In loc să stârpească toate aceste pofte de câştig al® editorilor care publică fel de fel de scrieri imorale pentru a ne distruge tineretul. In această privinţă un singur factor ar putea determina a Îndreptare: presa. Prin scrisul ei zilnic, prin acţiune energică în potriva filmelor obscene şi a filmelor cinematografice, ziarele ar putea să aducă cel mai mare bine viitor emei prin însănătoşirea morală a tineretului nostru. Dar nu e aşa, presa noastră grijeşti după senzaţional, descrie dispariţiile romantice ca cea mai sugestivă bogăţie de amănunte şi ca cele mai aprinse comentării. Şi aceste reportagil devin rectare cea mai căutată şi mai gustată a unei bune pârţi a cititorior. Ba, se găsesc ziarişti, care din recenzia unei cărţi literare sau a unui manual didactic găsesc prilej să dea elevilor sfatul, in loc sa-şi înveţe lecţia sau să asculte explicaţiile, în ora profesorului, „să se ducă la...fete". Este un îndemn direct, care se putea citi într’una din gazetele locale mai zilele trecute, la triumful imoralităţii în potriva stăruinţei acelora cari inearcă să corijeze apucăturile rele alimentar în deajuns la moravitriie noastre sociale. Anul nou trebuie să ne dea de gândit şi în această privinţă in locul faptelor politice, sterile şi a mânie! spumegănde a neputincioşilor, care ne învrăjbesc atâta în programul de guvernământ trebuie ca o nreesitate imediată să intre; asanare* moralA a tine relatat nostra prin înlăturarea tuturor mijloacelor de contlipție și imoralitate. Emil I PlacimesQi Doamnele membreale „Aso Ciaţiunei Femeniste“ sunt cu insistenţă rugate să benevoiască a se întruni Luni 15 Ianuarie st. n. om 3 p. m., la sediul societâţei strada Buzdugan No. 6, în adunare generală. La ordinea ziie, fiind chestiuni foarte importante,.