Mişcarea, iunie 1922 (Anul 16, nr. 116-139)

1922-06-11 / nr. 123

t ♦ . V Bm IN ONOIREI IMII FRANŢEI — Cuvântarea rostită de d. E. Herovartu — Domn de Ministra, iunt fericit de a putea saluta fu persoana d voastră, în nu­mele oraşniei,—Franţa însişi. , „ „ Na fac o floare de retorică, nici nu mă conduc exclusiv de dorinţa de a vă fi agreabil. Vă rog să nu vedeţi ir cela ce vă spun de­cât adevărul curat­ui sincer. Nu de mult, spuneam adresâ adn-voă la doi din compat toţii d-voastră, onoraţi­lor membri ai parlamentului Franţei, Lorin şi Grosjean, cu prilejul vizitei ce ne-au fa­­ce-o: „Una din marile tradiţii ale acestui oraş e drzgoatea lui pentru Frunţi . Ar trebui s'adaog pentru a fi m*i în adevăr.—Iubirea ds Frunţi e una din tră­săturile caracteristice «atletului roroânesc contimporan. Și cura fasci este unul din centrele cele mai sensibile ale naţiune! noastre.—la I*?1, sentimental acesta s'sfirmă cu mai multă putere. Era un timp când vechea capitală a Moldovei, adăpostea o mare colonie fran­ceză. Nume de familii ca: Fetit, Darmet, Alexandre, Gh­trdin,Delpech, Moalile, Drcu­­het, Poltevin fi atâtea altele, îmi revin fără «forțare în minte, când im! întorc privi­rea îndărăt înspre anii copilăriei mele. Pe atenei, toate irurile case de comerţ din o­­raş, erau franceze, cele mai de samă la silinţ­ani de cultură, de asemeni S­ufletul fran­­cez ne risipea câte puţn pretutindeni, determinând o adevărată penetraţiune morală şi intelectuali. Pe atenei s’ar fi putut vorbi,fără exigeraţiune, de un asffel franco-ron­âe. Acestea sunt timpurile bune. Condiţiile istorice, marile mişcări politice care domină cei treizeci de ani de dina­intea războiului, au avut de efect o oarecare relaxare la raporturile dintre Franţa şi Româna. Este epoca Influenţei economi­e germane şi a Infeedării noastre la politica Triplei Alianţe. Franţa V a fost, şi ca nu se putea să fie totuşi uitată, nici atunci. Putea politica oficială să te orienteze cum dictau interesele de atat,— viaţa po­porului român a continuat să graviteze încă în jurul culturei franceze. Şi la Iaşi, ca şi, de altfel, în toate marile centre române, nimeni n’a încetat de a urmări şi admira arta şi gândirea franceză, nici de a cultiva ca o pasiune constantă frumoasa limbă a lui Racine, a lui Molière, a lui Pascal. E inutil «iamintesc că în Baloanele oraşului aceaia, de trei generaţii limba fran­ceză e vorbită aproape tot aşa de elegant ca în Franţa. A venit războiul cel mare. In perioada neutralităţii, Iaşul a luptat contra corupţiei germane ca o energie deo­sebită. După Bucureşti, care centraliza viaţa politică a ţărei, vechea cetate a Moldo­vei, și-a făcut datoria până la capăt ca o autoritate ce nu i s’a pătut contesta. Apoi războiul ne-a cuprins In vâltoarea lui grozavă. In careul lui, lașul a devenit numaidecât centrul sensibil al neamului. Timp de doi ani, aici a bătut pulsul organi­­smului întreg. Aici regimentele franceze, care pe acel timp, n’au putut atinge soiul i­­prospe inacceptibil al României decât printr’o sforţare care formează un adevărat mi­racol de voinţă şi de iubire,—regimentele franceze au fraternizat cu trupele române. Şi mulţi soldaţi ai Franţei şi-au sfârşit glorioasa lor carieră, aici, pe solul acesta pe care-l apăraseră cu atâta nobil avânt şi ca atâta dragoste. Iaşni păstrează scumpele lor rămăşiţe pământeşti, de care d-voastră domnule Ma nlatru, v'aţi apropiat acum­ câ­teva ore,—ca un adevărat simbol al stângelui variat împreună, al suferinţelor comune şi a tot ce leagă România de Franţa, in trecut al lor, în viitorul lor, în idealul lor comun. Este adevărat, că în momentul acesta încă, ideea latină pe care o exprimă ve­chea amiciţie dintre ţările noastre, străbate o oarecare criză, că influenţe nefaste tind să schimbe cursul natural al lucrurilor. Dar toate acestea anat trecătoare. Ceea ce ne leagă e cu ma­­ mul sus şi cu rădăcini mult mai adânci, decât ceea ce ne tulbură şi ne separă. w A „ , w , Şi iată astfel că acum destinul face ca ţările noastre să se strângă iarăşi una de alta, sub presiunea evenimentelor de pe urmă. Iaţă reg să mă raportez la acele fapte care păreau un moment, că vor pune în primejdie pacea,—pacea aşa de grea dobân­dită, pacea aşa de Indispensabilă pentru noua ordine politică şi socială pe care o pre­­găteau popoarele. Legate prin aceleași interese, consacrându-se aceloraşi datorii către umanitate şi către viitor, Franţa şi România s'au găsit şi de data aceasta alături una de alta, pentru a apare pacea, cum­ s'au găsit împreună, pentru a face războiul de a­­pă­area dreptului, .... Oamenii noştri de stat au spus,­ la momentul oportun, ceea ce Franţa trebuia să afle deja noi, în această privinţă. Eu am ţinut, ca în momentele aceste să fiţi în mod particular informaţi de sent­mentele acestei oraş, care prin situaţia pe care o a­­re în istoria patriei, şi prin tot ce leagă «atletul său de Franţe, crede că are încă autoritatea necesară şi dreptul de a vorbi în numele naţiune! române. Căci Iaşul, are o parte aşa de largi la formaţiunea definitivă a­­tatălui român, din faptul că a pre­zidat cele două mai m­ari acte ale istoriei noastre, unirea principatelor şi realizarea Romăniei mari, din faptul de a ae fi jertfit, spontan şi cu nobleţă, când a crezut de datoria sa s'o facă, din faptul de a nu fi canoscut gloria de cât prea puţin şi de a-şi fi înţeles întodeacra datoria cu prisosinţă,—fault nu-i poate nimeni contesta dreptul de a se socoti ca adevarata spitali sufletească a naţranei române, alături de capitala oficială a statului român. Iată, domnule Ministru, pentru ce cuvinte, mă socoteam fericit de a vă saluta in numele oraşului Iaşi. Ş­i acum să vă spun şi pentru ce, adresându-mă d-voastră, îmi închipuiam că fanţa. Nu vă cunosc de­cât de o zi, şi totuşi am impresia că v-am cunoscut întot­deauna. Personalitatea dv. reflectă un spirit aşa de strălucit, o amabilitate aşa de simplă şi de fermecătoare, atâta bună-voinţă, atâta amiciţie, atâta înaltă distincţiune sufletească,­încât îmi putea fi îngăduit să cred că ne aţi adus cu d-voastră, întreg tezaurul de însuşiri alese ale sufletului francez,—aceasta mai puţin, fireşte, ca re­prezentant oficial al Franţei, cât, mai ales, ca repe­zentant autorizat al sufletului no­bilei d-voastră naţiuni. Şi acum că mi-am spus gândul întreg,—daţi-mi voe, domnule Ministru, să ridic paharul meu la sănătatea d-voastră, pentru gloria Franţei şi pentru tăria amiciţiei franco-române. Căsătoria de la Belgrad Bucureşti, telefonată Ieri s-a oficiat la Belgrad în pre­­senţa unei enorme afluienţe, căsă­toria Regelui­ Alexandru cu Prin­­­cesa Marioara. După oficierea căsătoriei, Fami­lia Regală a primit felicitările Pa­triarhului, a membrilor Familiei, a guvernului, parlamentului, înalţilor demnitari şi a Curţei. Mulţimea care stătea în faţa pa­latului ovaţiona tot timpul Academia Română a trimis M. S. Regelui o telegramă de felici­tare. ECOURI La magazinul de muzică „Braşou“ din str. Lăpuşnanu se află expus mBlocul de la 01-­tuz" admirabila lucrare a sculptoru­­l I. Ma­­teescu profesor la şcoala de Belle-Amn. * Membrii Academiei Române însoţiţi de d. Anghelescu, ministrul Intra­cţiunei publice, vor participa mâne, Sâmbătă 10 Iunie, la parastasul ce se va oficia la Curtea de Ar­geş In amintirea Regelui Carol. « „Lamura, în numărul dublu cuprinde pro­ză şi versuri semnate de T. Arghizi, V. Voi­­culescu, C. Eiriţescu, L Ciocârlan, Preot C. Bobuiescu, N. Bataria, iar în partea pedago­gică studii de speialitate datorite d-lor A. Bobekca, Api Culte, s. m. c. Problema valutari Devalorizare bilete­lor de bancă Hârtia-monedă este depreciată nu numai la noi—dar şi in ţările cu valută mai urcată. In Rusia de pildă, rubla sovietică a a­­juns la o cifră care cere să se pună în urma ei de 19 ori,­­cetiţi bine, de cinspre­­zece ori,—cate un zero. Din cauza raporturilor, financiare a­­normale, s’a pus pretutindeni chestiunea limitarei emisiunilor. La noi, actualul mi­­nistru de finanţe, d. Vintilă Brătianu, care actualmente tratează în streinătate con­solidarea finanţelor statului român, a pro­povăduit în această direcţiune din primele momente în care a observat fluctuaţiunile colajului valorilor pe pieţele streine. Actualmente limitarea bancnotelor a de­venit o chestiune mondială; ea s’a discu­tat în principiu la conferinţa de la Genua, se va discuta poate şi la Haga, şi va fa­ce obiectul unei conferinţe a finanţe! tutu­ror statelor. In legătură cu această chestiune s’a inau­gurat zilele acestea, la Paris. „Săptămlna monedei“ cu care prilej cunoscutul econo­mist francez d. R. Levy privind chestiu­nea devalorizărei biletelor de bancă, a pro­pus limitarea emisiune! ca singurul mijloc de a salva moneda și de a deschide calea care va restabili valutele între state. Problema este extrem de importantă și ea va atrage atențiunea financiarilor tech­niciani. COMITETUL CENTRAL al Societăţii Ortodoxă jigneşte Iaşul Ziarele din Capitală cât şi acele losch comentează de câteva zile actul săvârşit de Comitetul Cen­tral al Soc. Ortodoxe din Bucu­reşti faţâ de filiala sa din Iaşi. Se şt­ie că acest comitet central a dispus înlocuirea comitetului ie­­şan ca răspuns la întâmpinarea prezentată nu mult în urmă prin care se cerea o reorganizare pe baze mai largi a Societăţii Orto­doxe. Ceea ce ne interesează pe noi, este sprijinirea drepturilor locale pe care comitetul teşan a înţeles să le revendice ca un principiu de organizare a societăţii, atât în re­gat cât şi în teritoriile alipite. La aceste propuneri, îndreptăţite care nu ţinteau la nici un privile­giu sau interes particular, s’a răs­puns de la centru cu înlocuirea. Din ziarele locale şi din mani­festările din restul Moldovei apare clar că punctul de vedere al Co­mitetului ieşan este aprobat în chip unanim. Această manifestare de solida­ritate va servi da sigur ca îndemn distinselor personalităţi aflate în fruntea secţiunii ieşene, ca să nu se impresioneze şi să sprijine mai departe principiile de organizare modernă a instiuctunii acesteia, pe bazele fireşti ale descentra­lizării. Numai aşa interesele şi nevoile regionale vor putea fi urmărite cu temei, numai astfel se vor putea evita hotărâri pe care centrul le ia pripit, sau iu necunoştinţă de cauză. Conducerea unitară a societăţei trebue să rezulte dintr’un comitet care să cuprindă reprezentarea în mod egal a elementelor din toate regiunile ţării,­nu numai pe acele din Capitală. Hotărârea comitetului bucureş­­tean este într adevăr nefirească şi jignitoare; de altfel credem că oamenii de bun simţ ntet nu o pot lua în seamă. Preot I. C. — Dl maior Const. Ștefănescu — Dră­­gănești fost adjutant al A. S. R. Prince­­pele Nicolae la Londra, a demisionat din armată pe ziua de 1 Iunie, adoptând­ pro­fen m­ea de avocat. %M1 EiMI DUMINICA 11 IUNIE 1922 Pacea­­ în La Haga „Palatul Păcei“ Suntem in ajunul unei noul con­ferinţe ,La pace” care se va ţine la Haga. Telegrafele ne informează zilnic despre atitudinea statelor care vor participa sau nu vor p­a­rt­cipa la această conferinţă; se anunţ, pre­gătirile ce se fac în acelaş timp ca totuşi conferinţa să aibă succes,— era afi zicem reuşită. O parte a presei mondiale este foarte rezervată şi nu pune mare preţ pe această nouă conferinţă de pace—care de­sigur că nu va fi ul­tima. Prcestata conferinţă nu este de­cât o urmare a celei de la Genua— rezervată in chip special experţilor tehnici. Va lipsi deci, aparent, firul diplomatic, şi dacă Franţa va isbu­­ti in atitudinea pe care a adop­tat-o,va lipsi şi partea politică. Ceea­ ce se accentulază de pe a­­cuma insă, este nu nu numai atitu­dinea rezervată a Franţei, dar şi rezerva America­ de a nu participa la Haga, cum nu a participat nici la Genna. In asemenea Împrejurări, cu a­­ceste rezerve şi cu multe altele ei se pot ridica, conferinţa de la Ha­ga nu prezintă o mai mare impor­tanţă de­cât cea de la Genna. Da­că Insă „experţii* teeniei vor stin­ge Intr’adevăr problemele practice in legătură cu imediatele cerinţl a- 1« refacere! Europei, se pot nădăj­dui resultate Însemnate şi implicat adevărate acorduri Intre state. Facă Domnul ca măcar de astă dată „Palatul Păcei” din Haga să corespundă menire!­ei simbolice! Informaţii •­ Contrar celor anunţata de unele ziare, d­l Mârzescu minis­trul muncel este pe deplin să­nătos. D-sa a avut azi o convorbire telefonica cu laşul în care a des­­minţit svonul, şi a lucrat şi ieri fl azi la ministerul Muncel, re­zolvând chestiunele curente. D­l Mârzescu va sosi în laş­ peste câteva zile. — Ministrul Franţei d. Daeschner Însoţit de dr. Demetriade, a fost eri dimineaţa la cimitirul Eternita­tea, unde a depus flori pe mor­mintele eroilor francezi şi români. După- amiază a făcut o v­i­tă la şcoala normală Vasîie Lupu, unde s’a bucurat de o primire escepţio­­nal de căldurossft. Cu trenul de 12 noapte, Ministrul Franţei a părăsit Iaşul condus la gară de reprezentanţii autorităţi­lor civile şi militare, de membrii 89tietâţ£l Luteţia şi de studenţi. — D-l Cerkez directorul general a! poştelor soseşte In astă-noapte la laşi. Mâine d­e Cerkez va vizita oficiu! P. T. T. In local. — In numărul nostru de mâne vom publica un nou manuscris pos­tum al regretatei­­scriitoare Ana Conta Kernbach intitulat „ Cercul Ia­şilor“, asupra căruia atragem aten­ţiunea cetitorilor noştri. — Ei! pe la orele 4 după terminarea baschetului de la Traian excelenţa sa E. Daeschner ministru plenipotenţiar al Fran­ţei, a vizitat atelierul de fotografi Nestor Hark Lăpuşneanu 42 făcând o frumoasă comandă, admirând lucrările de artă ce sânt In curs. — As.i dimineaţă a murit de turbare copilul Vasile Breilă din comuna Bucium. Pricina e întârzierea în aducerea copi­lului la Institutul Antirabic din Iaşi. — Ministrul de interne comunică Pre­fecturei de Poliţie că in conformitate cu ultima dispoziţie luată de autorităţile in­teraliate din Constantinopol călătorii cari vin în Turcia, sunt obi­ieţi a avea paşa­poartele vizate de unul din Consulatele celor trei mari Puteri Franţa, Anglia şi Italia din ţara de unde vin călătorii. ANECDOTE CELEBRE Fapte autentice din viaţa mafilor artişti UN FILOSOF DISTRAT.­­ Despre Diderot ne povestesc lucruri nostime în ligăteră cu eterna lui distrare. Ast­fel din istoriografia Id se cunoaşte faptul că Diderot obişnuia să ţie birja la scară zile întregi, fără a face nu de ea — dar plătind cursele ca ziua în mod regulat ca şi cum ar fi umblat într’adevăr. Adesea uita luna, staa şi ora, iar la mute cazuri uita şi numele persoanelor cu cari era în strânsă inimitate. Câte odată cita că se sfiă în societate şi recita monoloage întregi—numai pentru ei!— dând multora impresii ră e cu min­tea rătăcită. O GLUMĂ A LUÎ LUDOVIC XV.­­Domnitoara Henriette Genet—In urmă doamne Csmpan—care s’a făcut c­abră prin memoriu! ei despre Maria Antoinetta, —a fost muită vreme tovarășă de lectură a fiicelor lul Ludovic XV. Intr’o zi când Ludovic XV ieșise la vâ­nătoare o întâlni pe d-ra Genet. Regele se opri şi-i adresă următoarele cuvinte: — „D-ră Genet, am auzit că eşti sa­vantă şi că cunoşti 5—6 limbi străine!“ — „Cunosc numai două, Sire” răspunse tânăra domnişoară, puţin uimită de această neaşteptată acostare a Regelui. „Care anume?” întrebă Regele. „Engleza şi italiana!” „Şi le întrebuinţezi deseori?” .Da — cam dts!“ .Ei asta-i­ suficient ca să poţi zăpăci bărbaţii !* zise Regele în ton etnigramatic. BEAUMARCHAIS ŞI PRESA.—Bio­grafii povestesc că Beaumarchais a fă­cut următoarea comparaţie intre presa en­gleză şi cea franceză. — „La Londra domneşte libertatea pre­sei,—in Franţa libertatea e supusă presei !“ ♦ DE B1EVRE ŞI CALAMBURUL — Marchizul de B­é­re, medicul lui Ludovic al XV, avea mari Inclinaţiuni pentru ca­lambur­. Astfel se povesteşte că aflându-se In­ti’cn rând la Spia — unde a avut loc conferinţa europeană—De Bifevre a­­excla­­mat: —­­Ja m’en vaîs de ce pas (de Spa), într'un rând i se anunţă Ioi de Bievre moartea anul mare bogătaş, ceea ce-1 făcu să exclame: — „Fosae Noaveile !“ un Ioc de faus­­se noaveile”. Aflând că artistul Mole s’a îmbolnăvit şi având puţină consideraţiune pentru ta­lentul său, marchizul a exclamat: „ .., quel fait al­té “Iln les de .esi­ fatalité!“ Marier Antoinetta i-a făcut într’o zi—a­­flându-se ca ea în grăd­nă — următorul compliment : — „L’uni vert (l’univers) est a vos pilda“. PIRON ȘI VOLTAIRE.—Piron a fost rivalul ireductibil al lui Voltaire, pe care nu-1 mai slăbia cu tot soiul de sarcasme la orice împrejurare. lati’un road Voltaire cetise într’un .«fi­lon literar” cea mai nouă operă a sa, „Se­­miramis“, faţă f­ind şi Piron. Opera aceasta are reminiscenţe din li­teratura mai veche, in special din Racine și Corneille. De câte ori Voltaire citea un pasaj în care ataca asemenea reminiscențe, Piron se scula din locul său și se aplecă respec­tuos,,ca aerul unui salut. Nimeni nu se­siza gestul lui Piron—nici chiar Voltaire, care enervat peste măsură abia se putea stăpâni. La sfârȘ taî lecture! Voltaire ceru lui Pi­ron să se explice. Acesta se grăbi cu ur­mătoarea lămurire: — ,0, zice Piron cu politeţă, m’am în­clinat de atâtea ori de câte ori mi aî pre­zentat p in lectura d-taie cunoştinţe de-ele mele, foarte vechi”. 0 TOLSTOI Șl REGULAMENTUL MI­LITAR. — Intr’o zi contele Leo Tolstoi afându-se prin Crimeea, in timpul războiu­lui, fu întâmpinat da un cerșetor zdrenţă­ros care-i ceru pomană. Un soldat văzând scena ae reprezi Ia cerșetor căutând a-i a­­lunga din loc cerșitul fiind oprit. Tolstoi se spropie atunci de soldat și-l întrebă dacă știe sa citească. — .Știu !“ răspunse soldatul. — .Ai cetit evanghelia?” — „Am cetit-o !“

Next