Mişcarea, octombrie 1925 (Anul 19, nr. 222-247)

1925-10-14 / nr. 233

Am?!» xixT*t. »33 tssf^Sc #* tens ?! 3—5 , 9~!2 ». na. 6 î». PATRU PACINI, DCI IH N. s. nu a un up Toastul rostit Ia banchetul regal da la Palatul Justiţie Totdeiuna venim ca an sentiment de deosebită degerie In acest oraş al suferinţelor şî nădejdilor, ends am trecut prin Cele nml grele încercări in timpul marelol răabil pent­u unita­tea naţională, dar ende suferinţele şi imbraciuatie noastre au fost îndulcite prin dragostea şi cred.nţa Cu care am fost in­­con­juraţi şi prin acele daruri Cu care este înseu­rat atest mân­dru oraş, farmecul unei Techimi înălţăioşre de suflet şi noia­­tre marile sale frumuseţi din imprejurimi. Doresc din adâncul inimii ca prin întregirea vechii Mol­dove încetul cu încetul laşul să şî redobândească Cuceoita dez­voltare şî propăşire. Iar acest colţ istoria şi străveche­ aşezări moldoveneşti de pe sprâncenia acestei coline, aude fortm a­­ceastâ sărbătorre, să şi câştige strălucirea de mai incinte. Aici era vechea Curte Domnească, aici Sfânîul Nicolae I­ lui Ştefan cel Mare, aici Trei-Ierarhi lui Vasile Lupu, aici Mi­tropolia. Toate au fost Îmbrăcate Ia veşmânt nou In timpii binecuvântatei domnii a iubitului Meu unchiu. Serbările da azi In legătură Cu pomenirea S­nodului de la 1642 ne aduc vie înaintea ochilor noştri acea sală gotică care odinioară fusese trapeza mănăstire! Trei Ierarhi. Căci tocmai In sala aceasta, rămasă azi neterminată, s’au întrunit Ierarhii mai multor bise­rici răsăritene chemaţi de Vâsle Lupu spre apărarea credinţei ortodoxe. Or! acest fapt nu este oarecum ficat spre a ne în­demna ca aeci sub domnia Mea să se execute această ultimă parte a programului neatatului Meu predecesor? Astfel monumentele laşului ne vorbesc de trecutul lat is­toric cu limbile lor de piatră amintindu ne timpuri glorioase şi evlavia vechilor Voevozi. laşul de erl şi Cel de azi ne Cântă de dureri­­ de jerfe, dar şi de an patriotism Curat şi luminat Care a ştiut că trebuie si dea dintr’ale sale pentru formarea României de erl. De a­­ceia el cate o pildă vie pentru generaţia de azi şi cea de mâine, amintindu-i necontenit că in procesul istoric la care vroim şi M. S. REGELE FERDINAND I trebuie si lucrăm toţi fiii frumoasei noastre ţări cu dorul de reuşită, noi toţi Cari trăim la hotarele României întregite, trebuie să aducem jertfa noastră pe altarul sfintei uniri într’un stat omogen Ca aspiraţianl şi ca Iubire de Patrie. Dar »Zi n ridic pjahsnnt Men pentru «ne a fost Iaşii, ii pentra seca ca sper că nu fi în viitor, fosar ie ştiinţă, alta? dalabrrs da patrie şi neam, la ait dirul zidiri să creastă o genereze Iubitoare de ord ne şi de mancă serioasă, care târând eleate generaţiilor tretst®, si ti® fala genereţiilor viitoare. Bând in onoarea laşului, strig din toată Inima­­ să trăiască patria noastră prea iubită, România Întregită . MERCURI 14 OCTOMBRIE 1921 Toastul d-lui I. I. C. BRATIANU SIRE, Eliz abia o lună de când MM. VV. aclamate cu Iubire şi entuziasm obştesc înaugurau expoziţia din Ba­sarabia, acest scump trap al veche! Moldove. Mad­reatans strâlucîtă de mască şi de cultură naţională. In măreţul palat sfinţit adusaori, A­ţi consacrat dovadâ lapidară că justiţ*» aiâ tenuiu ia clădi­rea Slain­­iai re mâi. Eş cd de aci, veţi prezida marea strbara creştneassâ la care se În­chină Cu evlavie an popor, nfideilî­­pit de Credinţa sa strSbanâ şi hotă­rât £â păşească nerătâcit pe îâsâumi moral de dragoste şi frăţietate pro­­păvlduri de sfânta sa rei­g­e. Astfel din primeîe clipe—când se ivesc după grelele Încercări ale răi­boiului, începuturile normalizărei vie­­ţei româneşti — Majeatatea Voastră aţi pus ia lumină, roade fireşti sie gr­­­lor ce ne stăpânesc, temeiurile de morală şî justiţie pe care prin muncă şi cultură, nea­mal nostru este hotărât să ducă la desăvârşită Înde­plinire înalta menire la Care se ştie Chemat. Munca încordată se impune asi­guri­rea acestei meniri reclamă pace la graniţe şi linişte inlăuntrul lor. Este nevoe de s­guranţâ şî de or­dine, este nevoe de vedere limpede şi de voinţă neşovăită, in Care să-şi găsească aparare tot Ce uneşte şi tot ce clădeşte, şi, stavilă tot ce descică şi tot ce distrage. Ca neclintită voinţă şi neobosită perseverenţi şi Continuitate se clă­deşte tot ce este mare şi trainic, şi înfăptuirea la care aţi consacrat vie­ţile Maiestăţilor Voastre. Datorita celor care au aşteptat la lungul veacurilor, datorita celor care au pierit în luptă, să mă lăsăm să se primejduisică această înfăptuire. Dealurile, clădirile, pleţile şî stra­dele ce ne stau împrejur, trezesc prea adânc şi prea viu la sufletele noastre flori de slavă şi de jale, de durere ş! de credinţă pentru ca sim­ţul acestor datorii să nu se ridice ma! înalt şi mai vibrant in această Cetate Istorică, unde s’a plămădit o­­pera naţională în atmosfera creatoa­re a neţărmuritelor jertfiri şî a ne­clintitelor credinţi. Sire, Doamnă, Nu este colţ din România mare unde în faţa Majestâţilor Voastre să nu răsară mai r­epede înţelesul ma­rilor Înfăptuiri, mai trează conştiinţa datoriilor Ce ele împungi cu ele ne­­despărţite in Inimile şi în cugetele tu­turor, dragostea şî recunoştinţa pen­tru fapta Majestâţilor Voastre de erl, credinţa şi devotamentul lor, pentru a vă ajuta la desvoltarea şi consoli­darea ei. Ne este un nenumait prilej de a vă manifesta aceste sîmţiminte, aci, unde Majîstăţîle Voastre a­u înfăţişat In fruntea poporala! şi a oştirel însu­şirile eroice care fac mărirea nea­mului şi le asigură rostul lor in lume. Atunci in Majes­ăţile Voastre po­porul românesc a recunoscut limb­os Însuşi sufletul său şi a aflat cel mai de seamă ajator al aspiraţiuniior sale, de aceea la istoria lui, veţi rămâne pe veci ca reprezentanţi supremi al integrităţei lui şi cu dragostea Celor de astăzi vă este închinată recunoş­tinţa şi slava pentru totdeauna. In aceasta z­­in care serbăm alta aniversare a domniei M. V., o mirare ne stăpâneşte văzând cât cuprins a putut avea aşa scurtă curgere de vreme. Din tot sufletul «i din toată inima urâm să trăiţi Sre! Trăiască M^jestatea Sa Regina ! ! Trăiască Alteţele Lor Regale Plin­ii doi! Moştenitori! Trăiască Dioast­a Română! DL I I C. BRATIANU, P.i^MiElstrn 1 Cuvântul Ministrului Justiţiei restit ii solemnitatea Insegurirei Pa­­latului de Jestifl« Sire, Doamnă, Alteţe Rigaie, lea­ţi Prea Sfinţi şiPi­­taţi, In zilele ce vor arma acestei sotemuUIţi, —peatr­u ca Interesele societăţel şl acele «le fasil­lsbililar ei na fie prej »dickte prin îa­­treruperea functusei Instanţelor j­udecă­to­­rişt!,—treptat, mei intita stcţia mea civiîo­­comerciala ce stă, de două decenii, despăr­ţită de Tribunalul căreia aparţiae $l, ras! apoi, celelalte secţiuni ale acestei Tribajjal şi Curtea de Apel se vor strămuta la acest Palat, rdualţat pe temeliile fot­ste­i Cărţi Domaeţti a Moldovei şi mealt, din timpuri străvechi, să servească, dealungul veacu­rilor, ca aşezământ pentru Implrţirea drep­tăţii, pentru cârmuirea administrativă a Ju­­deţului Iaşi şi Iacă, adaogă el,deva o poruncă domnească „pentru odihna Domnilor trecă­tori pe aici". Se Împlineşte cu aceasta In viţ« judi­­ciari din această parte a ţării o mare nevoe, de mult, dar mei paterali simţim aceia, după puserea în aplicare a nonei legi pen­tru unificarea orginisării judecă­oreşti. Se Împlineşte cu aceasta, iasă, şi o veche dorinţă a Iaşclui care, fericit de roadd­s bi­nefăcătoare ale in­ţietivei sale de la 1859 şi ale jertfelor ce a făcut pe altarul aeriel, na cere de efit să­­ se restaureze şi să­­ sa conserve ca pietate monumentele in care trăieşte un trecut glorios Închinat, întreg şi fără gând de revenire, Istoriei unice a unui sisgur şl nedespărţit neam românesc. .Şi se ridic» din cenuşă, şi să se Inslts mal măreţ şl mal frumos de corn a fost", a zi» Domnitorul Carol când, in nltimal In­cendiu, »’au prăbuşit zidurile „Palatului ad­ministrativ" şi le’au perdut urmele a tot ce mal putea reaminti că a fost cândva acolo an divan pentru dreptate şi o Curte, care a uimit lumea la nunta fiicei lui Vasile Lupu. Şi cuvântul Domnitorului nu s’a desminţit. După două încercări de reclădire, neiaba­­tice îa decani de 40 de ani acţluata soli­dară a statu­ul şi a judeţu’ul laţi, fice ca In acest moauseat, Istr’o ladoită manifes­tare a artei pentru tres­aiul lui şi pentru idealul Justiţiei. Istoric« „Ştefanoviţâ" să re­învie din cenuşi, is adevăr rad frumoasă ş! mal măreste de cum a foat vr’odată. In afară de temelii, nimic materia! nu mai are contact cu trecuta!, dar pretutin­deni tot ce este bou readuce ceva din vechi, de la interneerea Principatului Mol­dove! până la înfăptuirea unitiţei naţionale. Oricare ar fi însă concepţia mea şi talen­tul artist­in! în evocarea trecutului, nimic nu poate da aceste­ aşezământ visţa pe care io dl prezenţa Mejsstiţei Voastre îs inciita lui. Ace! care cunosc istoria desrobirei noas­tre şi, pătrunzând trecutei, ştiu să ţină fi­ri! între domniile strălucite care au revăr­sat, îs iatunericul vremurilor, lumina călău­zitoare a paşilor poporulul nostru, nu se poate să nu fie igaduiţi de florii «moţiune! când triless ceasul îa care Mijosutea Voastră, nemuritorul înfăptuitor al Întregi­rii neamului românesc, calea ţi pentru latâta dată locul de gazdă ce V-a fost sortit de Ştefan şi locul în care adunarea electivă a Miciovei a ales pe Acela care a devenit primar Domn al Principatelor Unite. A fost de ban sugar pentru nslre şi pentru soarta acestui Palat—atât de grea încercat îa timpul rătbolu’si—porumbelul slb ce legenda spune că s’a aşezat pe frontispiciul îaf, Iu momeşte!­sseeîel alegeri, îos care voinţei* patrioţilor şi, mal presus de ele, puterile istorice au arunsst poporu­lui român prima punte da trecere către un viitor mal fericit. A foit de can augur şi după şase zeci de ani in isbâids luptei hotărâtoare pen­tru desăvârşita îafăptdre a unităţii naţio­­nate ce Istoria V’a rezervat îs vremuri­le, sfmsit de grei® l| purtaţi tot pe pă­­raistul Moldovei. Na patern, îa sdevfr uita, Sire, că de ad v’cţl reîators biruitor îa Capitala Ţârii, pentru ca apoi la Mănăstirea Putne! Ia mormâsttsl Marelui Ştefan, ctitor»! şi o­­crotitorul ds zi şi de noapte a acesta! aşe­­zăBiânt, şi ros­iţi mişcătoarele cnviste, care închiagi, pentru noi , pentru g na­­rattilis viitoare, cea mai glorioasă pagină din Istoria neamule!­ .Prin jertfa de eftegâ a sute de mH din „fiii patriei, am împins hotarele până la „marginele însemnate de grahî ş! pe toa­­,gele românesc. „Chilia şi Cetatea Albă la perderea că­­„rora a sângerat Inima ta sunt ale noastre „şi Ardealul pentru care nu şi viteazul tău „fia Petru Rereş aţi purtat armele vicios I­­„oase peste munţi este al nostru. „Ai nostru-i rasial mirul şi bogata Da- Mnire de jos. „Şi tot după poruica ta făcutam răzeşi „la tot întinsa! pământului românesc, pe „toţi acei cari au purtat arma în timp de „război, iad­âad cu plaga­ la timp de pace. „Ssesgsl tău purtător de biruinţă l’am „aşezet în Metropolis Capitalei... „In numele tău şi al marelor tale fapte „am găsit Isvorul nesecat al răbdării la „timpul da umilinţă şi al tufîjahl îa timpul de restrii te. „lasdâ-ne duha! sfintei unii la la­ mine „noastre pentru ca sa putem duce inalate „greaua sarcină a staturl nostra întregit", SIRE, Adânc pătrunşi da măreţia oparei ce a*ţi tefăptuit şi de funcţiunea ca trebuie să În­deplinească puterea judecătorească la orga­­nizarea statuiui şi la acţiunea p*ntru con­solidarea enlfdl, prin ailgurarea o d­a ş­i de drept. Vă încredinţăm că la assatouatu­l la care plăteşte spiritul celor oui buni şi mai drepţi Domni, hotărârile judecătoreşti ce sa vor executa în numele Majestăţel Voastre vor 11 expresianea coaşiilncioâgâ­st legel şi a dreptăţii. Avem pentru aceasta, chezăşia asindo­­ioasă a cspacităţel profesionale şi a Inte­­grităţe r­usul corp jidecitores, de eli­i cu care se poate mândri mrg stratura şi ţara pretutindeni şl in faţa tuturor. Li această înisuşire de fond noal PaUt adaogă las şt­­rea externă a formei, a cadrului impunător la care aa cuvisa să se exercite dreptul de „­ iriadrctlo” câ suveranitatea naţioaslă con­feră paterei judecătoreşti. Şi acum urcând treptele şi indreptându' VI către porţile lach sa ala noului templu, laviţe­le cu sceptrul paterei suverane ce purtaţi prin „graţia Iul Dumnezeu şl Voinţa Năţlonală" şi rostiţi, cu credinţa că aşa va fi, porunci, stegar« poruncă ce esti dat u­­nui judecător »’«smite : „Aperite Mhl portai Justitia*". iI Dr. G. MARZESCU Mlnlstrul Justiţiei i CtSâfii si iiiusurtrtâ Paiâfil ifi J*i%titli Ulii hs\ TELEGRAMA CĂTRE DOMNUL GH. MARZESCU Dl. Dimftrk Bardag«n prim pri­­ss dl-tele Cerții dă CsiS&tie a trass­­mii a lui G, Mă ze cn urnă oarei tahgramă: R gr .t nnlt lă nu pot aalita Ia frnmOâSa s^rbsr® a itrasgara:el Pa­iata d J^ttiei din hsî, nede toties­­­­aua prestigiul magistratinel a b^ro­­f ubi au f jrat la cel mal ba­t grad. Cu inima ami stita: 1 de D or fl m%rd la uoarie pikta să-și mențin! frumoasa s! ex^mplre repnfatțîsinel 3 tt fntotde&asa a avit. D. BUZDUGAN Ciîiţi în pagina îV-a: împunătuirei pi ot tsiin« Btsipîciiitft dt istăzi Citiţi In pagina 11 a: To M dliiirsifll® ksfivu df trS, Etoirl dtla serbări

Next