Mişcarea, octombrie 1927 (Anul 21, nr. 228-246)
1927-10-14 / nr. 233
V . 4 . AHOL XXIIU, 233VINERI 14 OCTOMBRIE 1937 I 4 W. «Rfc* ttaw: sst. 1 1 mmmmmjf fl 3—1 p. Bl. «§# srtbeție Sfatul parlamentar al partidului Naţional-Liberal din Iaşi, alcătuit din d-nii deputaţi Osvald Racoviţă, Victor Iamandi, Dimitrie Dimitriu, dl. senator vice-prezident al Senatului Constantin Gh. Toma —vicepreşedinţi ai organizaţiunii—Xenofon Eraclide şi Ioan Zippa senatori, Constantin N. Afrim şi Gh. Vasiliu-Voina deputaţi,lucrând în calitate de mandatari fireşti ai partidului, s’auîntrunit în ziua de 12 Octombrie 1927, pentru a examina situaţia ce s'a creiat în ultimul timp conducerei partidului Naţional-Liberal din localitate. In urma discuţiunilor avute,Sfatul Parlamentar în unanimitate a găsit că schimbarea şefiei partidului Naţional - Liberal din Iaşi se impune fără întârziere. Conştient de răspunderea pe care o are faţă de partid şi faţă de oraşul marilor tradiţii liberale, Sfatul Parlamentar în unanimitate şi cu încrederea că serveşte şi interesele partidului şi interesele generale, a proclamat ca preşedinte al organizaţiunei Naţional-Liberale din Iaşi ..-----___ __ legitime speranţe a d-lui Gh. I. I. C. Brătianu. | Această deciziune a Sfatului Parlamentar va fi adusă la cunoştinţa conducere! centrale a partidului liberal şi în urmă, supusă ratificărei delegaţiunei permanente şi congresului organizaţiei liberale din oraşul şi judeţul Iaşi. DL. GH. I. I. C. BRĂTIANU — Noul preşedinte al organizaţiei partidului nţional-liberal din Iaşi — pe dl. Gh.I. I. C. Brătianu, deputat şi profesor universitar care va fi secondat cu devotament şi hotărâre de actualii vicepreşedinţi. Sfatul Parlamentar al Partidului Naţional - Liberal din Iaşi înţelege, astfel, să lege glorioasa conducere a destinelor acestei importante organizaţii politice pe care a reprezentato cu strălucire In veci regretatul mare om politic Gh.Gh. Mârzescu, de numele acoperit de mestreru si de NOTE Odiseea unui scriitor * Dintre toţi scriitorii ruşi, al căror caracteristic şi predominant „gen“ e fără îndoială cel realist, Gorki rămâne una din figurile proeminente. Cărţile în care îşi istoriseşte propria-i viaţă de vagabond şi bohem sunt numeroase; cea mai reprezentativă însă este „Câştigându-mi pâinea“, un foi de memorii autobiografice, pline de sclipiri şi adevăruri impresionante. Copil necăjit, aruncat pe grelele cărări ale vieţei încă din cea mai fragedă vârâtă, el a ştiut să cumuleze în suflet un bagaj de impresii surprinzător, pe care l-a redat fără stângăcie In pagini minunate. Autodidact, Gorki a învăţat In marea carte a vieţei, năpăstuit, maltratat, istovit de manei nevrednice, ordinare. A cunoscut soldaţi criminali şi mateloţi desfrânaţi, a fost servitorul propriilor sale rude, cari l-au maltratat fără milă şi-a croit o existenţă periculoasă şi meschină. Chinuit ca un câine, a răbdat, a cetit la întâmplare cărţi şi romane de câteva copeici, s’a delectat cu paginile lui Puşkin, întreaga sa existenţă e presărată de necazuri, ghinionuri/dezastre. Şi Gorki am rezistat! Sub fruntea aceia brăzdată de o adâncă rană au încolţit idei geniale; condeiul mânuit la întâmplare a produs pagini neegalate, toate au prins contururi şi au ră ▼ mas definitiv fixate. Gorki de mai târziu a trăit numai spre a reînvia pe Gorki ai adolescenţei. ABELARDUS BLOCK-NOTES Situaţia Un comunicat de ultimă oră anunţă că şeful partidul poporului a început „convorbirile cu fruntaşii partidului relativ la situaţia politică“. Se înţelege că e vorba de situaţia politică a partidului poporului. Craii Dl. M. Manoilescu îşi va anunţa demisia din organizația averescană în primul număr al ziarului ca va scoate sub titlul „Crai Nou“. In unele cercuri se afirmă însă că dl. M. Manoilescu va rămânea totuşi vechiul crai... Cercurile pangermane şi politica externă a Austriei Viena (Ccps).— In ultimul timp politica externă a Austriei este foarte nefavorabil criticată de cercurile pangermane şi adepţii „Anschlussului". Unii acuză politica actuală austriacă de o directă sabotare a unificării Austro-germane. Organul partizanilor Anschlussului „Deutsche Einheit", ocupându-se într’un articol de fond de politica externă a Austriei scrie întrele altele : „In primii ani după revoluţie şi până în timpul Cancelarului dr. Mayer diplomaţia austriacă era orientatăspre Anschluss. Dar impulsul pentru unificare a devenit tot mai slab iar din 1923 (adică din timpul asanării Austriei, N. R.) politica externă a Austriei pare altfel orientată. Deviza „a tăcea însemna aurul împrumutului extern“ a prins. Acele cercuri austriace, cari niciodată n’au renunţat la speranţele de unificare, au aflat multe amănunte, ce nu fac deloc cinste statului austriac. Conducătorii politicei externe austriace n’au considerat încă, se vede, ca umerit, să inaugureze directive clare şi să dea politicei austriace un curs direct. Austria naşi poate permite luxul unei intenţionate sau neintenţionate politici neclare. Drepturile României la Haga Buc.Ieri au continuat la Haga, înaintea Tribunalului Internaţional, desbaterile în chestia dunăreană. Dl. Millerand din partea României, a expus chestiunea în cadrul tratatelor de pace declarând că România consimte la restrângerea jurisdicţiei asupra Dunărei de la vărsarea ei până la Galaţi, dar nu şi mai departe, deoarece işi păstrează toate drepturile şi suveranitatea exclusivă asupra acestei părţi. In amintirea asasinatului istorii din 12 Oct. 1777 Preaslăvirea lui !H Grigorie Ghica-Vodă — SERVICIUL DIVIN DE ASTANOAPTE.--CUVÂNTURILE ROSTITE — Aseară, în prezentaunei foarte Amari asistente adunate în jurul marmorei care eternizează chipul simbolic al Domnitorului Grigore Ghica Vodă, în ceasul când şi pe locul în care s’a săvârşit mişelescul dar istoricul asasinat s’au înălţat rugi creştineşti şi s’au rostit cuvântări vibrante, din suflet pornite şi în suflete infiltrate, pentru proslăvirea memoriei şi preamărirea jertfei măreţului Voevod. Erau de faţă P. S. S. Arhiereul Grigore Leu, ofiţerii din garnizoană în frunte cu d. general Zadik, toţi consilierii municipali şi ajutorii de primar în frunte cu d. Osvald Racoviţă primarul municipiului, d-nii senatori I. Simionescu, Xenofon Eraclide şi I.Zipa, d-nii deputaţi D. Dimitriu, Victor Iamandi, Gh. Vasiliu-Voina, C. Afrim, d. Eduard Lăzărescu prefectul poliţiei, d. dr. Cazacu şeful regiunei sanitare, E. Herovanu profesor universitar, d-nii dr. Zosin, Sever Zotta, membrii societaţei «Propăşirea Iaşului», reprezentanţii şi membrii societăţilor culturale, şi diferite alte personalităţi şi intelectuali. Grădina Berlicului a fost feeric luminată şi pavoazată cu drapelul tricolor. Pe piatra istorică din dreptul bustului lui Grigore Ghica Vodă s’au depus jerbe de flori. O balustradă construită în faţa bustului a servit pentru slujba divină şi pentru oratori. Serviciul religios a fost oficiat de către P. S. S. Arhiereul Grigore Leu asistat de un sobor de preoţi, iar răspunsurile au fost date de corul seminarului. Serviciul divin ca şi cântările creştine şi înălţate în timpul nopţii, la lumina becurilor, sub bolta brazilor şi în faţa marei mulţimi descoperită şi smerită, au fost profund impresionante şi aminteau par’că creştinescul aspect al Învierii. Înviase într ’adevăr puternica simţire a conştiinţei naţionale în faţa chipului eternizat al Domnitorului Gri-gore Ghica. Cuvântarea Arhierului Grigorie După terminarea serviciului divin P. S. S. Arhierul Grigore Leu a rostit o scurtă cuvântare în care a insistat asupra acestei sărbătoriri creştineşti în care ieşenii şi cu el întreaga suflare românească proslăvesc viaţa şi sfaptele măreţe ale Domnitorului Grigore Ghica. Omagiul Iaşului Rostit de dl. Primar Osvald G. Racoviţă Prea Sfinte, Domnilor, «O datorie pioasă şi de recunoştinţă ne-a poruncit ca astăseară când se împlinesc 150 de ani de la o moartea neuitatului Domnitor al Moldovei Grigorie Ghica să-i slăvim memoria aşa cum se cuvine. Şi dacă acum 50 ani când se împlinea cel dintâi centenar de la istoricul asasinat primarul Iaşului de pe atunci, neuitatul Nicu Ganea, înţelegând pornirea sufletească i-a îndemnat atunci pe cetăţenii Iaşilor să proslăvească în haine cernite şi cu sufletele îndurerate memoria acestui Domnitor, fiindcă în acelaş timp la Cernăuţi în Capitala Bucovinei, oficialitatea de acolo sărbătoria cu accente de veselie aniversarea de 100 ani de la odioasa răpire a acelei frumoase provincii—a fost o răsplată dumnezeiască ca astăzi trecând Incă 50 ani, noi într’o demnă reculegere, să evocăm cu recunoştinţă, numele Domnitorului care a fost un simbol al dragostei de ţară şi în jertfa vieţii sale pentru apărarea integrităţii Moldovei, vedem făclia dreptăţii în numele căreia s’a vărsat sângele vitejilor cari au readus la cadrul României întregite întregirea Moldovei ca provitejile răpite prin vicleşug şi mişelie, Bucovina şi Basarabia. Acum 150 ani, duşmanii noştri au avut nevoe de această jertfă pentru a putea acoperi cu sângele acestui vrednic Domnitor saişelia cu care au rupt din timpul Moldovei, frumoasa provincie a Bucovinei. Acest Domnitor străjuia la apărarea şi neştirbirea ţării pe care a iubit-o atât , şi fiindcă era obstacolul de care mrejele ce ie întindeau agenţii diplomatici Kaunitz... şi Tughut spre a conrupe pe stăpânitorii Turciei de pe atunci a principatelor dela Dunăre». După ce descrie evenementele politice ale acelei epoci şi arată Împrejurările şi scopul pentru care s’a săvârşit crima din noaptea de 12 octombrie 1777, dr. primar Osvald Racoviţă a încheiat astfel: Bustul care redă chipul marelui Domnitor e modest, lespedea de recunoştinţă pe care acum 50 ani, au ridicat-o altădată cetăţenii a fost ca şi lespedea de pe mormântul Mântuitorului, care s’a ridicat In sufletele generaţiilor ce au urmat spre a ţine trează conştiinţa datoriei care a primit cu supremă satisfacţie dreptatea reîntregirea unui neam. Iar în grădina aceasta modestă, însă învăluită de o tainică sobrietate, stropită acum 150 de ani cu sângele nevinovat al unuia din cei mai buni şi mai energici Domnitori ai Moldovei, să sădim floarea celei mai frumoase virtuţi care se desprinde din jertfa naţională a acelora care ne îndeamnă să ne iubim ţara şi să o spălăm oricând cu sacrificiul vieţilor noastre . Improvizarea d-lui dr. P. Zosin Dr. dr. P. Zosin a improvizat o impresionantă cuvântare în care a preamărit viaţa şi opera marelui Grigore Ghica Vodă. Amintind împrejurarea în a avut Ioc crima din Beilic, d. dr. Zozin a insistat asupra ideei măreţe de care a fost însufleţit Grigore Ghica Vodă care şi-a jertfit viaţa pentru apărarea pământului strămoşesc. Ca şi în legendara istorică a mănăstirei de la Argeş, trupul lui Grigore Ghica Vodă a servit pentru zidirea vecinică a României întregite. Cuvântarea d-lui dr. Zosin a produs o profundă impresie. Bucovina şi Grigore Ghica Vodâ — Omagiul d-lui Sever Zotta — Cetăţeni. Ne-am adunat, ca o sectă sismatică, ca nişte conspiratori, la ceas de noapte supt cerul liber. De ce ? Spre a împrospăta amintirea chiar la locul şi în timpul întâmplării unei îndoite fără de legi, a unui mare păcat, împotriva duhului sfânt al naţiunei, îndoită fără de lege, îndoit păcat, omenesc şi politic, trupesc şi sufletesc. De ce îndoit ? Nu suntem la prima manifestare a sentimentului naţional în jurul acestei statui, ridicată în 1875 cu prilejul centenarului răpirei Bucovinei de care provocatoarea lipsă de bun simţ a Austriei s’a folosit spre a înfiinţa Universitatea din Cernăuţi, drept avantpost al calarei germene. Atunci se ridicase aici întâiul glas de revoltă din Bucovina furată mai mult decât răpită, cel al poetului Dimitrie Petrino, nepotul Hurmuzăcheştilor iar, spre onoarea boerilor bucovineni, mărturiseşte foarte indignat un scriitor austriac că se desolidarizează de sărbâtotorirea anexiune! „şezând liniştit la moşiile lor". Unii studenţi bucovineni, din societatea „Arboroasa“ trimiseră o telegramă de solidarizare cu durerea neamului şi cuvintele «pământ trunchiat» erau suficiente spre a-i arunca în temniţa pentru înaltă trădare ! Intre ei se afla şi Ciprian Porumbescu unul dintre primii noştri compozitori de valore. Ce timpuri, ce timpuri ! ne zicem azi când Moldova respiră iar din plin prin plămânii ei Bucovina şi Basarabia, când spre Iaşul, Eşti istorici, se îndreaptă iar gândurile şi privirile acelora, cari sunt Români pentrucă sunt Moldoveni, cere sunt Moldoveni pentrucă aşa au fost dra moşi şi strămoşi. Am vorbit de o îndoită crimă, pe când până acum din ani In ani se comemorase numai asasinarea lui Grigore Ghica Voevod. Să povotim întăi de dânsa: în ziua de Sâmbătă 30 Sept. sau 11 Oct. 1777, sosi la Iaşi pe neaşteptate marele dimbrohor sau mareşal al grajdurilor împărăteşti Kara Highiorsades Ahmed-Bey Capwgi- Başo. Deschizând din trăsură, se lăsă greu, şi fu condus mai mult, pe braţe în conacul lui improvizat din Beilic. Trimise vorbă Domnitorului, îngrijorat de sosirea Turcului mai ales întrucât unii boeri, cari aveau un schimb de scrisori cu Paşa din Hotin, fugiseră în ajun, că doreşte să-l vadă şi să-i comunice lucruri importante, dar nu poate să vină fiind bolnav. Domnitorul rele bănuind, îl trimite pe doctorul curţii, Foteche, care constată că deşi Turcul n’are căldura, pulsul lui este foarte slab, îşi întrerupsese circulaţia slagărul legându-şi braţul. A doua zi, Duminică 1 ! 12 Octombrie Grigore Vodă care să nu fi dormit toată noaptea, se hotărâ, în contra avizului prietenilor să se ducă la Beilic cu o caretă cu doi telegari însoţită de 14 slujitori. Era după orele 2 turceşti de noapte sau 8 europeneşti. «Prea măritul aga» — scrie un contemporan—„l-a primit în picioare afară în sală şi l-a dus în odaie, unde au şezut şi numaidecât au adus cafea după obiceiu. Cât despre ciubucuri, că nu are şi a cerut iertare, adăugând că e greşeala lui Kiani (portarul) care nu s’a îngrijit si ie pregătească. Cea dintâi vorbă a fost aceasta: «Măria Sa a spus că spătarul Iacovache (socrul Domnitorului şi capuchihaia la Constantinopol) îi scrie că este prieten şi ocrotitor al Măriei Sale». „Da, răspunse preamărită Agă, şi acum la plecarea mea, mi s’a spus că a venit la conacul meu ca să mi întâlnească şi şi nu m’a găsit. A şezut şi secretarul şi după ce au băut cafea au ieşit toţi afară şi s’au retras la o parte, asemenea şi secretarul care a şezut cu doctorul Fotache pe sofa şi vorbiau, iar pe ceilalţi, adică pe al doilea cămăraş pe al treilea comis şi pe capul tunarilor i-au luat decodării în odaia cailelor şi li-au dat ciubucuri şi cafea. N’au rămas decât doi ostaşi cu puşti cari strănutau la uşa odăii». Până aici naraţiunea contemporanului a marelui Comis C. Caragea. Ce s’a întâmplat apoi nu ştim precis. Dar istoricii în majoritate sunt, după tradiţie, de acord că la cuvântul de ordine “tabac“ oamenii Agăi au năvălit asupra lui Vodă, îngiunghiindu-l după o vitejească apărare. Capul i-a fost apoi tăiat de Iusuf Agă şi sărat şi împărat trimis la Constantinopole unde sosi în ziua de 10 | 21 Octombrie şi fu expus trei zile in Serali, palatul Sultanului, la curtea de la intrare în prime zi fără, şi la ultimele două cu etichetă. Trupul lui îngropat în grădina Bellicului iar apoi desgropat în 17 | 28 Noembrie şi înmormântat în biserica Sf. Neculai. Ciad a fost mutat de acolo la Sft. Spiridon unde se află actualmente, nu ştim. Inscripţia grecească cu data morţii 30 Sept. s. v. 1777 este greşită, dar greşala este explicabilă prin trecerea timpului de la asasinarea şi numirea in 30 Sept. a lui C. Moruzi ca Domn al Moldovei. Asasinatul a făcut o profundă impresie atât în ţară, unde un astfel de caz până atunci nu se întâmplase, precum afirmă şi Caragea, cât şi în străinătate. Un ziar din Riga din 2 Ianuarie 1778 scrie următoarele : „Executarea Hospodarului Moldovei se pune fără motiv în legături, în diverse publicațiuni, cu opunerea acestui Principe față de ocuparea imperială a Bucovinei.