Desbaterile Adunării Deputaților, ianuarie 1914 (Anul 1914, nr. 13-18)

1914-01-15 / nr. 15

221 EXEMPLARUL: SBO BAf« DESBATERILE ADUNĂRII DEPUTAȚILOR 15 Ianuarie 1914 No. 15. SESIUNEA ORDINARA 1913—1914 ȘEDINȚA DE VINERI, 20 DECEMVRIE 1913 Ședința se deschide la ora 2,20 d. a., sub președinția d-lui G. Cantacuzino-Paș­­canu, președintele Adunării, asistat de d-nii secretari A. Darvari, Gr. Negură și I. Gr. Păucescu. — Prezenți 172 d-ni. deputați. — Nu răspund la apelul nominal 17 d-nn deputați, și anume : Bolnavi D-nii: G. P. Brătășanu, D. Dimitrescu, N. Elena, I. T. Ghica, Gh.­ G. Ghițescu, G. D. Ionescu, E. Juvara, D. Nenițescu, D. Pleschilă. Fără arătare de motive D-nii : V. Arion, P. P. Carp, E. Costi­­nescu, V. Dumitrescu-Brăila, P. Ionițescu, St. Periețeanu, G. G. Petcu, Gh. Poltzer. — Sumarul ședinței precedente se a­­probă. — Se acordă concediu d-lui N. Fiera. — Se trimite la comisiunea de peti­­țiuni petițiunea locuitorilor din comunele Domnești-Retevoești, Pietroșaru și a d-lui Adamescu din comuna Pietroșaru și satul Bădești, județul Muscel, prin care cer să nu se consfințească prin vreo lege cumpă­răturile de pământ rural făcute de notari, perceptori și cârciumari, și a locuitorilor din comuna Cocorăști, județul Prahova, prin care cer ca moșia Cocorăști-fiind să fie parcelată in loturi de 3—5 hectare și imporfita la țărani.­­— Se trimite la comisiunea de indige­nare petițiunile d-lor I. Gh. Olaru și G. Mihoc, prin cari cer să li se recunoască ca­litatea de cetățean român. — Se trimite la comitetul delegaților memoriul personalului tehnic al Imprime­riei Statului și Monitorului Oficial, prin care cer gradare din 5 in 5 ani de cel pu­țin 20 la sută și indemnizație de chirie echivalentă cu leafa pe două luni. D. președinte . D. prim-ministru are cu­vântul. D. Titu Maiorescu, președintele consi­liului și ministru de externe . Rog ca onorata Cameră să lase să vină comunică­rile mai târziu, adică până după terminarea desbaterilor asupra Adresei. —Se pune la vot propunerea d-lui prim­­ministru și se admite. D. președinte , intrăm in ordinea zilei ; d. Vintilă Brătianu are cuvântul. D. Vintilă Brătianu . D le președinte, dacă un străin, care ar fi urmărit ultimele evenimente petrecute la noi și in Balcani, prin prisma presei străine, ar fi asistat la ultimele ședințe ale Parlamentului nostru, ar fi rămas de­sigur foarte nedumerit. Ar fi văzut cum în mijlocul unei certe între cele două fracțiuni ale majorității se vota una din legile, poate cele mai impor­tante pe care a avut să le voteze Parlamen­tul român in cei 40 de ani din urmă , legea de anexiune. (Aplause pe băncile mino­rității). Raportorul acestei legi era întrerupt în mod continuu de certele colegilor săi asupra demisiunii d-lor V. Arion și Dr. Gianni , iar d. prim-ministru, îndurerat, plecă din ședință, aproape fară nici o manifestațiune a acestui Parlament, pentru marele fapt la care prezidase. Mai mult, dacă ar fi asistat la ședințele Senatului și ale Camerei, în care s’a făcut discuțiunea asupra răspunsului la Mesaj, acel străin s’ar fi întrebat : asist­­are la comemorarea unui fapt glorios, sau la acu­­zațiunea unui vinovat și la apărarea lui pe bază de circumstanțe atenuante "? De­sigur că atunci s’ar fi născut în el simțimântul că, sau această țară nu-și dă seamă de marile evenimente la cari a par­ticipat și de succesul ce l-a dobândit, sau că în România recunoștința nu înflorește și nedreptatea este foarte mare, pentru ca din astfel de mari evenimente să iasa astfel de discuțiuni. Eu însu­mi, d-lor, în ședința în care s’a votat legea de anexiune, mă întrebam dacă, pentru educațiunea noastră politică, pentru viitorul nostru chiar, nu este trist ca un eveniment așa de mare și așa de important să se desfășoare în astfel de condițiuni. (A­­plause pe băncile minorității). Mă uitam in acele momente la d. prim­­ministru, și mă întrebam : asistăm oare la apoteoza președintelui păcei de la București sau la sacrificarea unei victime ? Cum a ajuns d. prim-ministru acolo? N’am găsit altă tălmăcire decât că d-sa eră în realitate o îndoită victimă , și a trecutu­lui nostru apropiat, și a trecutului nostru mai depărtat. Situația de ieri a președintelui părer dela București e­te consecința unei singure greșeli, dar unei greșeli capitale. D. președinte al consiliului se consideră auto­rul determinant al faptelor la cari a pre­zidat și își asumă astfel și răspunderea gre­șelilor făcute, în cari, ce e drept, poate să aibă numai o parte de vină, ca și de altfel în succesele dobândite. In realitate însă, d-sa nu era autorul determinant al acestor evenimente, ci, cum ziceam adineauri, vic­tima evenimentelor ce s’au produs. Să-mi daui sore să explic această părere a mea. Înainte aș rugă pe d. președinte al consiliului sa-mi ierte caracterul cam per­sonal care il voiu da cuvântării mele. Cu toții știți foarte bine că în ce mă privește, am căutat in­totdeauna să evit cât mai mult chestiunile personale și am luptat aici în contra acestui caracter dar adeseaori des­­bateril­e noastre. Astăzi, însă, sunt silit să dau un caracter personal vorbirii mele, fiindcă în jurul d-lui prim-ministru s’au petrecut evenimente foarte imprortante, ți vorbind de ele nu putem să nu vorbim și de d-sa. In adevăr, s’au petrecut două feluri de evenimente. Unele in partea cea dintâi a guvernării d-sale, care privea luptele noa­stre interne. D. președinte al consiliului, venit în capul guvernului pentru împăciui­rea vieții noastre publice, și-a terminat a­­ceastă parte a activității d-sale prin alege­rea sa ca șef al partidului conservator. Nu se poate, prin urmare, vorbind de chestiu­nea internă, să nu vorbim de acela care trebuie să fie un factor determinant în a­­ceastă chestiune, de d. Maiorescu. Apoi in tot timpul în care s’au succedat evenimentele din Balcani, d-sa a fost preșe­dintele de consiliu al acestei țări, iar la conferința pentru pace din București a fost președintele acestei conferințe, P­rin urmare, nu putem să vorbim de această pace, fără să vorbim și de d. președinte al consiliului actual. Ziceam, d-lor, că d. prim-ministru a fost o îndoită victimă a trecutului mai apropiat și a trecutului mai depărtat. Să facem o repede examinare a evenimentelor din urmă. In Martie 1912 d. prim mini­tru era conducătorul liniștit al departamentului a­­facerilor străine a cărui activitate se re­zumă de câtăva vreme mai mult in rezolva­­rea intervențiilor făcute de diferite legațiuni pentru chestiuni interesând pe conaționalii lor. Din această atmosferă liniștită a lunii Martie, de­odată d. Maiorescu se trezește prim ministru, venit pe o chestiune de îm­păciuire internă. La Apri ie d-sa este chemat să rezolve mai întâi o chestiune interioară, care adu­sese sbuciumări și tulburări în luptele noastre politice, și apoi avea însărcinarea de a face reîntregirea partidului conser­vator. D-sa își începe activitatea luând locul șefului partidului conservator, și eliminând din guvern doi factori importanți, din care unul fusese de­sigur unul din autorii im­portanți ai sbuciumării politice de până aici. Situațiunea era foarte grea și de prim-mi­­nistru se luptă fără rezultat de la Aprilie până la Septemvrie pentru a rezolvi aceste două chestiuni. Nu mai vorbesc de greutățile pe cari le întâmpină tocmai din cauza si­­tuațiunii false în care se găsea, nici de cel pe care le află de pe urma acelora cari ieși­seră din guvern și cari căutau să-i stânje­nească acțiunea. D-sa ajunge în luna Sep­temvrie fără să fi putut rezolvi nici una din aceste două chestiuni. De­odată, în mijlocul acestor preo­ Așeșă la Monitorul Oficial No. 230.

Next