Munca, iunie 1959 (Anul 15, nr. 3600-3624)

1959-06-02 / nr. 3600

Polg. 2-a Viaţa organizaţiilor sindicale Comitetul sindical comunal sprijină acţiunile de interes obştesc Aşezată intr-un loc pitoresc, la poa­lele f­ăgh­cişilor, pe valea Dîmboviţei, comuna noastră a devenit an de an mai frumoasă, mai bogată în construcţii noi, mai dragă cetăţenilor ei. In ultimii ani în satele Piatra şi Slobozia s-au clădit cămine culturale, s-au reparat localurile de şcoli şi podul de peste Dîmboviţa. Astăzi mamele nasc în condiţii igienice, la casa de naştere, bolnavii sunt trataţi în staţionarul comunei, iar datorită ra­­d­ioficării sute de locuitori au posibili­tatea să asculte programele staţiilor de radiodifuziune. Sunt transformări care altă dată nu ar fi fost posibile. Pentru continua înfrumuseţare a comunei se execută in fiecare an noi lucrări de in­teres obştesc, la care locuitorii partici­pă cu mult interes. Organizaţia noastră sindicală, care numără 65 de membri, se găseşte întotdeauna în fruntea iniţia­tivelor venite din masă. La constituirea comitetului sindical comunal, unul din obiectivele principa­le prevăzute în planul de muncă a fost sprijinirea comitetului executiv al sfa­tului popular în înfăptuirea lucrărilor de interes obştesc. In acest an aduna­rea populară din comună a stabilit să se construiască, prin contribuţie volun­tară, patru săli de clasă, trei fintini, să se repare baia comunală şi să se ame­najeze o bază sportivă. Cu acel prilej noi am lansat o chemare la întrecere tuturor comunelor din raionul Muscel pentru încasarea debitului anual pînă la 1 iunie, astfel incit lucrările prevă­zute să poată fi executate in timpul prielnic. Activitatea organizaţiei noa­stre sindicale a fost axată pe sprijini­rea comitetului executiv al sfatului popular în încasarea sumelor stabilite. Experienţa anilor trecuţi ne-a dovedit că exemplul personal constituie cel mai bun mijloc pentru lămurirea maselor de cetăţeni. In consfătuirile de produc­ţie, organizate pe grupe, membrii de sindicat s-au angajat să achite din pri­mele zile debitele. In afară de acea­sta, constituindu-se pe echipe, ei au participat la acţiunea de lămurire a ţă­ranilor muncitori. O activitate deose­bit­ă au desfăşurat referenţii Nicolae Muşătescu şi Ion Spîrchez, învăţătorii Ana Neguleţ şi Ion Murărescu, ofi­ciantul sanitar Alexe Marcovschi şi alţii. De asemenea, pe această temă s-au scris articole la gazeta cetăţeneas­că, s au transmis îndemnuri prin staţia de radioamplificare, au fost populari­zaţi fruntaşi in achitarea debitelor, întreaga acţiune a fost încununată de succes. La data de 27 aprilie cetă­ţenii comunei noastre au achitat în întregime suma de 22.000 lei stabilită in adunarea popu­ară. Trebuie să menţionăm că o serie de locuitori, printre care Alexandru Ţincu, Gheorghe Lăzăroiu, Maria Bucur, Iosif Ciubuc, s-au angajat ca, în afara sume­lor, să doneze pentru procurarea de materiale din comerţul de întîmpinare (ţiglă, cherestea etc.) anumite cantităţi de produse agro­alimentare din surplu­sul lor. Odată creată baza materială, noi am putut trece la înfăptuirea lucrărilor de interes obştesc stabilite. S-au cumpărat 15.000 kg. ciment, s-a transportat pie­trişul şi nisipul necesar turnării funda­ţiilor sălilor de clasă. Paralel cu aceasta s-a reparat baia comunală, s-a amenajat baza sportivă şi se lucrează intens la cele 3 fîntîni. Pentru terminarea obiec­tivelor intr-un timp cit mai scurt, co­mitetul sindical a organizat întrecerea între membrii de sindicat, care au par­ticipat cu entuziasm la transportul ma­terialelor, la turnarea fundaţiilor şi la celelalte lucrări. Alături de ţăranii mun­citori ei au prestat nenumărate ore de muncă voluntară. Comitetul sindical co­munal, sub îndrumarea comitetului de partid comunal, a sprijinit întrecerea patriotică organizată intre cele 21 cir­cumscripţii electorale comunale. In ac­ţiunea de înfrumuseţare a comunei printre fruntaşe se află circumscripţia nr. 6, al cărei deputat este învăţătoa­rea Elena Morărescu. Organizaţia noa­stră sindicală, prin acţiunile sale, con­tribuie astfel la înfrumuseţarea comu­nei, la ridicarea de noi construcţii de interes obştesc. NICOLAE ŞERBESCU învăţător, preşedintele comitetului sindical comunal Stoenești, raionul Muscel La Casa de Cultură a Sindicatelor din Sinaia s-a amenajat un colţ al Festivalului pentru tinerii muncitori veniţi la odihnă. Aici se organizează discuţii in legătură cu Festivalul, se citesc reviste, publicaţii etc. (Foto: D. NEGOIŢA) Acum trei ani, în campania de pri­măvară, mecanizatorii din S.M.T.­­Pantelimon au pus în centrul între­cerii socialiste un obiectiv foarte im­portant : realizarea a cel puţin un hantru zilnic peste plan, cu fiecare tractor. Iniţiativa a pornit de la tractoristul Ion Armăşescu, care a devenit apoi şeful brigăzii a 5-a de tractoare. El, şi alţi mecanizatori din brigadă, intre care Ion Popa, Ştefan Moroianu, Ni­colae Găvan şi Ion Burcuş, într-o consfătuire de producţie s-au angajat să depăşească zilnic planul pe tractor cu 1 hantru şi să facă o economie de 1,5 litri motorină. Cu aceste obiective au chemat la întrecere toate brigăzile din staţiune. Comitetul sindical de aici (pe atunci preşedinte era Con­stantin Bulgaru) a susţinut iniţiativa, a căutat s-o generalizeze. Publicitatea largă făcută întrecerii, entuziasmul cu care s-a muncit, au asigurat staţiunii depăşirea considerabilă a planului de lucrări, reducerea preţului de cost al hectarului de arătură normală. In 1957 şi în 1958, iniţiativa a con­tinuat să dea roade bune, fiind însu­şită şi de alte staţiuni din ţară (nu şi din raion). Spre ruşinea colectivu­lui de muncă de la S.M.T.­Pantelimon, trebuie să arătăm că, începînd din toamna anului 1958, şi cu deosebire în anul curent, această iniţiativă care a găsit ecou în alte unităţi nu mai este aplicată de înşişi promotorii ei. Cauza ? Lipsa de sprijin din partea conducerii administrative şi comitetu­lui sindical. Acesta din urmă (preşe­dinte Virgil Frîncu) n-a urmărit cu stăruinţă continuarea întrecerii cu un asemenea obiectiv, n-a căutat să dez­volte întrecerea socialistă în raport cu noile sarcini şi condiţii de lucru. To­varăşul Ion Munteanu — vicepreşe­dinte al comitetului sindical şi respon­sabil cu problemele muncii de masă în producţie — a manifestat o totală indiferenţă faţă de îndeplinirea uneia din cele mai importante sarcini care revin sindicatelor: sprijinirea noului, răspîndirea lui. Ar fi greşit să se afirme că mecani­zatorii de la S.M.T. Pantelimon n-au mai desfăşurat de atunci nici un fel de întrecere. In primăvara acestui an ei au muncit cu sîrguinţă, au făcut lucrări de calitate. Planul pe staţiune a fost îndeplinit şi depăşit şi s-au e­­conomisit aproape 200.000 lei la­ car­buranţi şi piese de schimb. In între­cere însă ei nu au mai avut ca obiec­tiv concret realizarea unui hantru peste plan zilnic. — N-aveam teren — a încercat să motiveze tovarăşul Frîncu, preşedin­tele. Apoi s-au mai făcut schimbări în brigada lui Armăşescu. Pe lingă asta, trebuie să vă spun că efectuarea unui hantru peste plan, zilnic, nu mai e o problemă. Avem maşini bune, aşa c­ă e uşor de făcut. E greu însă de tri­nut evidenţa... Dar realitatea arată că teren este destul. Depăşirea planului de lucrări confirmă acest lucru. Deci, argumen­tul invocat de tovarăşul Frîncu cade. Cade şi ideea că schimbările în bri­gada lui Armăşescu pot împiedica con­tinuarea şi extinderea unei iniţiative pornite. Adică cum, dacă pleca Armă­şescu din staţiune, se ducea totul de rîpă ? Adevărul este că comitetul sin­dical, în speţă comisia cu­ munca de masă în producţie, ca şi conducerea staţiunii, nu s-au mai străduit să an­treneze mecanizatorii în îndeplinirea lozincii lansate de ei („Zilnic un han­tru peste plan“). S-a manifestat multă comoditate în ţinerea evidenţei între­cerii. Desigur, e mai uşor să se ţină o aşa zisă evidenţă globală a între­cerii, luînd date de la administraţie. Dar aceasta nu poate avea eficacita­tea şi forţa stimulatoare pe care o are evidenţa şi publicitatea largă şi operativă a rezultatelor obţinute în producţie de fiecare mecanizator. In prezent condiţiile sunt cu mult schimbate faţă de anul 1956. In S.M.T.-uri au venit tractoare moderne care dau randamente mai mari. In mod corespunzător s-au mărit, desi­gur, şi sarcinile şi normele de lucru, a crescut şi calificarea mecanizatori­lor. Un hantru peste plan se realizea­ză acum relativ lesne. Dar dacă asta este situaţia, de ce comitetul sindical n-a sprijinit mecanizatorii şi n-a pus la baza întrecerii socialiste obiective corespunzătoare noilor condiţii şi po­sibilităţi ? O asemenea preocupare se manifes­tă actualmente la S.M.T. Hîrşova. Co­mitetul sindical de aici (preşedinte Gheorghe Nica), în urma consultării cu mecanizatorii, analizării concrete a posibilităţilor, a ajuns la concluzia că este necesar să se schimbe lozinca cu care s-a pornit Iniţiativa de la S.M.T.-Pantelimon şi să pună în cen­trul întrecerii dintre tractorişti un o­­biectiv mai stimulativ, mai mobiliza­tor şi anume: „Zilnic 1,5 hantri peste plan şi 3 litri motorină economisită de fiecare tractor“. Pentru ţinerea e­­videnţei rezultatelor obţinute în între­cere s-a alcătuit o comisie formată din dispecer, inginer-şef, responsabilul cu problemele întrecerii în cadrul co­mitetului de întreprindere, tovarăşul Tudor Ilie, care, cu ajutorul pon­­tatorilor alimentatori, urmăreşte zilnic realizările obţinute pe fiecare tractor. — Avem ambiţia—spunea tovarăşul Nica — să depăşim serios S.M.T.-Pan­­telimon şi în plus să lucrăm un în­semnat număr de hectare arătură nor­mală cu motorină economisită. lată, intr-adevăr, o atitudine justă faţă de o iniţiativă pornită. Faptul că iniţiativa de la S.M.T.­­Pantelimon n-a căpatat amploarea cu­venită, că n-a fost îmbrăţişată şi dez­voltată aşa cum ar fi trebuit, în pri­mul rînd în unităţile din cadrul ra­ionului Hîrşova, se datoreşte şi slabei preocupări a consiliului sindical ra­ional Hîrşova (preşedinte Nicolae Diaconu) pentru generalizarea ei. In staţiunile Topologu, Dăeni, Casimcea şi altele, ea n-a fost aplicată. C.S.R. Hîrşova n-a organizat la vremea cu­venită o consfătuire sau un schimb de experienţă pe această temă, n-a îndru­mat comitetele sindicale să preia şi să aplice iniţiativa pornită. Cel puţin acum el are datoria să studieze bine această iniţiativă şi în special aceea care s-a conturat deja la S.M.T. Hîr­şova şi să urmărească stăruitor gene­ralizarea ei în toate staţiunile din ra­ion. Astfel, acestea vor ajunge să fo­losească şi mai bine parcul de maşini şi tractoare, să reducă mai mult pre­ţul de cost al hectarului de arătură normală. V. STANCU In raionul Hîrşova De ce nu este extinsă iniţiativa mecanizatorilor de la S. M. T. Pantelimon? Pe urmele materialelor publicate Cînd vor răspunde criticilor? In ultima vreme ziarul a publicat mai multe articole în care s-au criti­cat aspectele negative din activitatea unor organe sindicale. A trecut de atunci o bună bucată de timp dar nu toate organele în cauză au găsit de cuviință să ne răspundă, arătînd mă­surile luate pentru înlăturarea lipsu­rilor semnalate. In articolul ,,Este greu de unul sin­gur", apărut în ziarul din 11.1.1959, se critica, în special,­­stilul de muncă sector al preşedintelui comitetului sindical de la întreprinderea nr. 1 instalaţii, montaj şi izolaţii din Bucu­­reşti. In articol se arăta că acesta şi-a asumat rezolvarea majorităţii problemelor, că se substituie comite­telor de secţie şi că nu atrage pe membrii comitetului la îndeplinirea sarcinilor. Insă nici pînă azi, atît to­varăşul Ion Bogaciu, preşedintele, care a fost direct vizat, cit şi comite­tul sindical respectiv nu au arătat ce au făcut pentru remedierea situa­­ţiei. De asemenea, comitetul sindical de la întreprinderea nr. 2 construcţii şi montaje Bucureşti, care a fost criti­cat pentru că nu duce pînă la capăt acţiunile întreprinse, n-a găsit nici el timp să răspundă. La fel, comite­tul sindical de la uzinele ,,23 August“, care a fost criticat pentru modul su­perficial cum a pregătit adunarea ge­nerală pentru prezentarea dării de seamă asupra realizării contractului colectiv, „a uitat“ să comunice zia­rului ce măsuri a luat pentru ca pe viitor să nu se mai repete asemenea lipsuri. Din această tăcere s-ar putea trage concluzia că cei vizaţi sunt certaţi cu critica şi autocritica. Atitudinea lor constituie o formă de sustragere de la răspunderea ce le revine. Mai grav este că printre organele care au procedat astfel sînt şi cîteva consilii sindicale raionale, care au obligaţia să vegheze ca comitetele sindicale de pe teritoriul respectiv, vizate printr-un articol critic, să răs­pundă imediat ziarului. Consiliile sindicale raionale sunt organe nou create. In scopul ajuto­rării lor, ziarul nostru s-a ocupat în cîteva materiale de unele aspecte ale muncii desfăşurate de ele de la înfiinţare. Aşa, în luna ianua­rie a fost criticat modul de­fectuos cum şi-a organizat munca, chiar de la început, Consiliul sindi­cal raional Satu Mare (preşedinte tovarăşul Ion Dan). Nu am pri­mit nici pînă azi un răspuns în care să se arate măsurile de îmbunătăţire ce s-au luat. Consiliul sindical raio­nal Petroşani (preşedinte tovarăşul Petre Iacob) a fost criticat pentru faptul că subaprecia ramura construc­ţiilor. De ce nu ne-a răspuns ce s-a întreprins pentru remedierea situa­ţiei ? Tot aşa Consiliul sindical raio­nal Snagov (preşedinte tovarăşul Şte­fan Niţu), care a fost criticat pentru neantrenarea tuturor membrilor săi în rezolvarea problemelor, n-a găsit cu cale să ne informeze cum s-a orga­nizat munca după critica făcută. Acestor organe sindicale care nu găsesc de cuviinţă să răspundă la criticile aduse prin presă, le reamin­tim că Biroul Politic al C.C. al P.M.R. a dat indicaţii clare în această privinţă, stabilind că toate orga­nele de partid şi de stat, întreprin­derile şi instituţiile de orice fel, vi­zate de materialele critice apărute în p­­resă, au obligaţia de a cerceta cu et simţul de răspundere semnalările respective şi de a comunica ziarului un termen de 10 zile de la publicarea materialului constatările făcute şi mă­surile luate în acest sens. Organele superioare, adică Consi­liul sindical orăşenesc Bucureşti şi Consiliile sindicale regionale Bucu­reşti, Hunedoara şi Baia Mare — în a căror rază de activitate se găsesc sus-menţionatele organe sindicale — au datoria să tragă la răspundere pe tovarășii care au încălcat această im­portantă hotărîre a partidului trecînd cu vederea criticile aduse prin presă. MUNKA G.A.S. Măgurele, raionul Teleajen, regiunea Ploeşti, are o suprafaţă de 1000 ha, cultivată cu sfeclă de zahăr, orz, porumb, le­gume, viţă de vie etc. Pe această su­prafaţă s-au efec­tuat lucrări de în­treţinere a culturi­lor şi de combate­re a dăunătorilor. In clişeu , mun­citoarea Ana Popa stropind vița de vie de pe terenul gos­podăriei. ------asta? Un control care a avut eficacitate Era pe la începutul anului, în hala­­■cuptoarelor de la laminorul de profile al uzinelor „Oţelul Roşu" munca nu se desfăşura normal. Norii grei de fum ce pătrundeau din atelierul de forjă împiedicau pe muncitori să lu­creze în condiţii bune. E adevărat că oamenii au semnalat acest lucru con­ducerii, dar măsuri nu s-au luat. Se tărăgănea efectuarea reparaţiilor ne­cesare la coşul de absorbţie a fumu­lui, invocindu-se diferite motive. Dar iată că tocmai în această perioadă uzinele sunt vizitate de o brigadă a Inspecţiei tehnice de stat pentru pro­tecţia muncii de pe lingă Consiliul sindical regional Timişoara. Cu ocazia controlului, ce l-a făcut timp de mai multe zile, brigada a con­statat şi alte deficienţe în aplicarea mă­surilor de tehnica securităţii şi protec­ţia muncii. De pildă, tot la laminorul de profile, muncitorii de la cuptorul de încălzit ţagie au fost găsiţi cărînd pe braţe materialul greu. In afară de fap­tul că executîndu-se manual această operaţie, se cerea un efort fizic mare, exista şi pericolul de accidentare. In­specţia tehnică de stat a mai sezisat că motorul electric de la laminorul de platine nu este acoperit, iar ghidarea platinelor la foarfecă nr. 1 nu se face cu ajutorul unei linii, ceea ce contra­vine N.T.S.-ului. Pentru toate deficienţele constatate — 34 la număr — brigada a încheiat o prescripţie. In cuprinsul ei au fost fixate, de comun acord cu conduce­rea şi comitetul de întreprindere, ter­menele de executare a lucrărilor ne­cesare. De atunci au trecut trei luni. Antre-­ nîndu-se un larg colectiv de tehnicieni s-a reuşit ca toate obiectivele înscrise in prescripţie să fie îndeplinite. Unele lucrări au cerut eforturi, aşa cum a fost aceea a dotării secţiei T.R.AF.O. cu covor de cauciuc, a înzestrării mun­­­citorilor cu cizme şi mănuşi de cau­ciuc dielectrice — dar ele s-au făcut totuşi. Controlul efectuat de brigada Inspect­ţiei tehnice de stat de pe lingă G.S.R. Timişoara a avut un dublu rezultat. Pe lingă faptul că s-au rezolvat pro­blemele cele mai importante pe linie de protecţia muncii, s-a creat o opinie de masă împotriva lipsurilor şi a celor care nu respectau N.T.S. In acelaşi timp, controlul a activizat munca inspectorilor obşteşti din gru­pele sindicale. De unde înainte vreme tehnicianul cu protecţia muncii era aju­tat mai puţin de activul obştesc de protecţia muncii, astăzi el vine şi sezisează deficienţele, face propuneri pentru lichidarea acestora. Aşa, de pildă, topitorul Augustin Micu a pro­pus tehnicianului cu protecţia muncii ca pe macaraua nr. 153 din faţa liniei de şleif să se monteze un paravan izola­tor. Pentru stricta aplicare a N.T.S., co­mitetul de întreprindere, prin comisia de protecţia muncii, a adoptat, o nouă formă de control. In afară de urmărirea îndeplinirii obiectivelor înscrise în con­­venţia-anexă a contractului colectiv şi în planul unic complex privind normele de tehnica securităţii şi protecţia muncii şi în afară de analizarea rezultatelor, periodic sectoarele sunt controlate de responsabilii cu protecţia mun­cii din co­mitetele de secţie şi tehnicianul de pro­tecţia muncii. Acolo unde se descoperă deficienţe, încălcări ale normelor, se întocmeşte un plan în care se prevăd măsurile ce trebuie luate, precum şi termenele de îndeplinire. De pildă, cu prilejul controlului efectuat la înce­putul­ lunii aprilie în oţelăria Siemens- Martin, tehnicianul cu protecţia mun­cii, inginerul Adalbert Vass, îm­preună cu inspectorii obşteşti Gheor­ghe Cencu şi Moise Irimescu au con­statat că de multe ori cînd se face turnarea, materialul se revarsă peste buzele oalei, provocînd arsuri oame­nilor. Această deficienţă consemnîn­­du-se în planul de măsuri, s-a trecut la confecţionarea unei apărători de­­montabile care dînd rezultate bune a fost adaptată la toate oalele de tur­nare, evitîndu-se astfel accidentele care se produceau înainte. Şi la sectorul transporturi din uzină s-au constatat diferite abateri de la normele de tehnica securităţii şi pro­tecţia muncii. Aici au fost găsite re­­ductoare fără manometrele necesare, cupe de vagonete care nu aveau dispo­zitiv de fixare, precum şi altele. Toate cele sezisate de tehnicianul cu protec­ţia muncii şi inspectorii obşteşti din grupele sindicale au fost consemnate în planul de măsuri încheiat, fixîndu-li-se termene de executare. Desfăşurînd o astfel de muncă, la care participă un larg activ obştesc, e firesc ca rezultatele să fie bune. In comparaţie cu perioada corespunză­toare a anului trecut, numărul acciden­telor s-a redus, ceea ce se reflectă și în scăderea cu peste 70 la sută a nu­mărului zilelor de incapacitate de muncă. M. IVEREANU Marti 2 iunie 1959 — nr. 3.600 Să se utilizeze raţional vagoanele de marfă! In general este bine cunoscut faptul că peste 80 la sută din mărfuri ’ se transportă pe reţeaua de cale ferată. Fără îndoială că pentru îndeplinirea acestei importante sarcini răspund în primul rînd muncitorii ceferişti, dar o contribuţie de seamă pot aduce şi în­treprinderile predătoare. Prin faptul că vagonul de marfă este mijlocul de bază prin care între­prinderile noastre asigură şi îşi asi­gură aprovizionarea cu materii prime, materiale şi în general cu tot felul de produse, este necesar ca de folosirea economică a acestui mijloc să se preocupe atît unităţile C.F.R., cit şi cei ce-l folosesc. Vagoanele de marfă trebuie să stră­bată distanţele de la staţia de încăr­care pînă la cea de destinaţie în tim­pul cel mai scurt şi cu minimum de prelucrări şi staţionări în parcurs. A­­tingerea acestui scop depinde de mă­sura în care lucrătorii de la calea fe­rată, în sarcina cărora cade compune­rea trenurilor, şi-au însuşit şi aplică dispoziţiile indicate în planul­ de for­mare a trenurilor, precum şi de res­pectarea de către întreprinderile bene­ficiare a instrucţiunilor privind încăr­carea vagoanelor. Situaţia staţionării vagonului de marfă înregistrată pe regionala C.F.R. Cluj, în anul 1958 cit şi în primul trimestru al anului 1959, arată că aceste instrucţiuni — a căror îndepli­nire este strict necesară pentru asigu­rarea unui transport în depline con­diţii de siguranţă a circulaţiei — s-au respectat în mai mm­are măsură faţă de trecut; totuşi mai există şi în prezent o serie de deficienţe. Mai sunt între­prinderi care nu respectă­­ condiţiile de încărcare a vagoanelor, nu încarcă marfa reglementar, ceea ce provoacă deplasarea ei în parcurs. Altele, din cauza unor calcule greşite, încarcă materiale peste limita admisă de to­najul vagonului, ceea ce dă naştere la aprinderea fusurilor de osie , sau de­păşesc limita de încărcare la înălţi­me, fapt ce produce greutăţi la tre­cerea prin tunele, peste poduri acope­rite. Intervenţia pe parcurs a staţiilor şi reviziilor de vagoane pentru înlă­turarea acestor inconveniente duce la prelungirea staţionării vagonului de marfă. Printre întreprinderile care au pri­lejuit cele mai multe staţionări din cauzele arătate mai sus cit şi din alte cauze sunt : I.F.E.T. Baia M­are cu în­cărcări de traverse din staţiile Baia Sprie, Baia Mare-fabrică, Gîlgău etc; T.I.L. Sighet, cu încărcări de chere­stea şi lemn pentru celuloză din sta­ţiile Sighet, Bicsad , precum şi o serie de întreprinderi forestiere din Regiu­nea Autonomă Maghiară cum ar fi I.F.E.T- Topliţa, U.I.L. Lunca Bradu­lui, sau din alte regiuni, ca U.I.L. Vatra Dornei, I.F.E.T. Piatra Neamţ, etc. Lipsurile întreprinderilor de mai sus cit şi ale altora sunt în acelaşi timp şi lipsurile staţiilor C.F.R. res­pective, care n-au controlat în sufi­cientă măsură starea vagoanelor în­cărcate. Numai în două staţii din raza de activitate a Direcţiei Regionale C.F.R. Cluj şi anume Valea lui Mihai şi Episcopia Bihor, în anul 1958 a tre­buit refăcută încărcătura la 3.622 va­­­goane-marfă, iar aceea ,a 36 vagoane a trebuit transbordată. Ca urmare a acestor prelucrări suplimentare vagoa­nele au staţionat în plus 11.439 ore­In acest timp irosit, cu cele 3.658 va­goane de marfă s-ar fi putut forma 61 trenuri de 900 tone fiecare, care ar fi putut transporta 54.900­ tone mate­riale pe distanţa Cluj-Războieni. Dar prelucrări suplimentare din cauze a­­semănătoare s-au făcut şi în alte sta­ţii din raza Direcţiei Regionale C.F R. Cluj şi desigur şi în raza altor Di­recţii Regionale C.F.R. Situaţia utilizării vagoanelor de marfă nu a fost deloc mulţumitoare nici în trimestrul 1/1959. In cele două staţii luate ca exemplu, deşi în­­acel trimestru s-a înregistrat o scădere simţitoare a numărului absolut al va­goanelor staţionate (număr de ca­zuri) faţă de oricare trimestru al a­­nului trecut, totuşi timpul mediu de imobilizare pe vagon, provenit din cauza prelucrărilor suplimentare in­tervenite pentru aranjarea încărcătu­­rii, a crescut în mod exagerat. Ast­fel, de la circa 3 ore pe vagon cit s-a realizat în anul 1958, timpul de imobilizare a crescut în trimestrul I/1959 la peste 15 ore. Deoarece de situația arătată sunt vinovate în cea mai mare măsură în­treprinderile beneficiare şi îndeosebi cele din industria lemnului, (e vorba mai mult de încărcarea vagoanelor cu materiale lemnoase) precum şi staţii­­ de cale ferată respectivă, trebuie gă­site căile de înlăturare a acestor mn­suri. In această privinţă sprijinul efec­tiv al comitetelor sindicale poate fi de real folos. Se pot organiza consfătuiri de producţie de către comitetele sin­dicale şi colectivele administrative a­­tît din unităţile C.F.R. cit şi din în­treprinderile vizate, pe tema lipsuri­lor de mai sus şi nu încape îndoială că se vor găsi soluţii de remediere a lor, iar din discuţii vor reieşi şi alte măsuri menite să ducă la îmbunătăţi­rea muncii, ceea ce va crea avantaje reciproce pe linia reducerii preţului de cost. Dar pentru asta este necesar în primul rînd ca organele sindicale de la calea ferată să acţioneze în această direcţie. Ele pot arăta comitetelor sin­dicale din întreprinderile în cauză, cu exemple concrete, ce pierderi li se ag­­duc prin nerespectarea instrucţiunii­ V­ de încărcare a vagoanelor, care în ultimă instanţă prejudiciază însăşi economia naţională. Pentru eliminarea acestor neajuto­suri care, desigur, nu sunt caracte­ristice numai Regionalei Cluj, comi­tetele sindicale de la C.F.R. ar putea cere sprijinul consiliilor sindicale ra­ionale respective şi chiar consiliilor sindicale regionale, în vederea orga­nizării unor consfătuiri în comun a organelor sindicale şi administrative din unităţile C.F.R. şi întreprinderile beneficiare, pe această temă. Astfel, se vor putea găsi soluţiile cele mai bune în scopul utilizării cit mai ra­ţionale a vagoanelor de marfă, impor­tant mijloc de bază al economiei na­tionale. I. UDREA Ritmul construcțiilor de locuințe­ trebuie accelerat (Urmare din pag. l­a u un­ front de lucru pentru executarea fi­nisărilor interioare, acestea n-au putut fi atacate din cauza lipsei de... sobe. Abia către sfîrșitul lunii martie au fost aduşi aci zidarii pentru executarea lucrărilor. Insă din pricina lipsei unor materiale — care se găseau din abun­denţă pe alte şantiere ale întreprinde­rii — finisarea a fost întreruptă pentru cîteva zile şi zidarii transferaţi pe alte şantiere. Aşa înţeleg unii să lupte pentru scurtarea termenelor de dare în folosinţă a noilor locuinţe . Lipsuri în organizarea muncii s-au resimţit şi pe şantierele întreprinderii 2 Bîrlad (director Ştefan Georgescu) şi întreprinderii 3 Iaşi (director ing. Gh. Ghinea). Dificultăţi a creat constructorilor şi grupul de instalaţii al trustului, care are prostul obicei de a risipi materiale pe toate şantierele, neoferind la timp front de lucru constructorilor. Se spu­ne că valoarea remedierilor ce se fac anual de pe urma „intervenţiei“ insta­latorilor ar echivala cu aceea a trei apartamente. De asemenea, nu pe toate şantierele există grija cuvenită pentru folosirea utilajelor. Mai sînt locuri unde acestea sînt menţinute fără să fie necesar. întreprinderea de utilaj şi transport, al cărei director este ing. Rădulescu, nu reuşeşte să urmărească modul cum sînt­ folosite utilajele. O alta cauză: risipa de materiale și gospodărirea materialelor pe șan­tiere lasă de dorit. Se face risipă de ciment, cărămidă, balast etc. între­prinderile au folosit în mică măsură cheresteaua scurtă în locul celei de cl. IV—V. Consumul de materiale nu este urmărit îndeaproape. Nu peste tot a fost introdusă fişa-limită şi nu toţi constructorii cunosc normele de con­sum şi căile de reducere a preţului de cost. In asemenea condiţii, cum poate fi dusă lupta pentru cit mai multe e­­conomii de materiale ? Evident că ală­turi de conducerile întreprinderilor este vinovată şi conducerea trustului, care n-a controlat suficient şantierele şi n-­a luat măsuri pentru curmarea si­tuaţiei arătate. Este adevărat însă că şi... comitetele sindicale ale întreprinderilor de construcţii au muncit sub posibilităţi Ele n-au sprijinit Îndeajuns întrece­rea constructorilor pentru reducerea preţului de cost al apartamentelor şi scurtarea termenelor de dare în folo­sinţă. Pe multe şantiere întrecerea a fost organizată formal. Comitetul sin­dical al întreprinderii 1 construcţii (preşedinte Venţel Daniel) şi cel al întreprinderii 3 construcţii (preşedinte Ilie Andronic) n-au ajutat la buna or­ganizare a muncii pe şantiere şi nu s-au ocupat cu toată grija de tinerii muncitori veniţi să lucreze aici. Rare­ori au avut loc în grupele sindicale consfătuiri de producţie pentru dezba­terea problemelor ridicate pe locurile de muncă. Cum puteau fi realizate mă­surile tehnico-organizatorice preconi­zate, cînd nici după atîta vreme, jos, în grupele sindicale de pe șantier*, planul de măsuri n-a fost dezbătut de muncitori, pentru ca ei să-l cunoască în amănunt și să lupte pentru îndepli­nirea lui ? Munca cultural-educativă desfăşurată de organele sindicale n-a fost la înălţimea sarcinilor. Metodele înaintate de lucru n-au fost populari­zate de organele sindicale, iar iniţiati­vele fruntaşilor n-au fost extinse. O parte din vină este şi a C.S.R. Iaşi, care avea datoria să acorde mai mult sprijin acestei ramuri de produc­ţie, atît pentru îmbunătăţirea muncii sindicale, cit şi pentru răspândirea me­todelor bune de muncă în construcţii pe plan regional. In ultima vreme C.S.R. a ajutat co­mitetele sindicale din acest sector la reorganizarea grupelor sindicale şi asi­gurarea stabilităţii membrilor lor pe locurile de muncă. Au fost îndrumate organele sindicale în privinţa organi­zării întrecerii şi consfătuirilor de producţie. S-a­ prevăzut şi ţinerea unui schimb de experienţă pe tema : „Să construim rapid, ieftin şi bine“. Dar mai sunt încă multe de făcut şi C.S.R. este departe de a se putea declara mulţumit cu cele făcute pînă acum. ★ Suntem­ în perioada cea mai favora­bilă accelerării ritmului de construc­ţii. Muncitorii T.R.C. Iaşi trebuie să caute să se achite cu cinste de sar­cinile de mare răspundere ce le-au fost încredinţate. Ei trebuie să recupereze rămânerea în urmă şi pierderile înre­gistrate, să lupte pentru respectarea termenelor de dare în folosinţă a obiectivelor, să gospodărească judicios materialele. Sub îndrumarea organiza­ţiilor de partid, comitetele sindicale au datoria să organizeze temeinic şi să intensifice întrecerea socialistă pen­tru realizarea sarcinilor de plan în cele mai bune condiţii. Inlăturîndu-se lipsurile existente, avem siguranţa că constructorii îşi vor putea respecta cu­­vîntul dat La Şantierele navale Olteniţa se construiesc printre altele şase vase mari­time (cabotiere) pentru curse de pasageri. Noile vase au o capacitate de 90 locuri fiecare. Constructorii de aici s-au angajat ca acestea să fie date in folosinţă în cursul lunii iunie. In clişeu, se fac ultimele lucrări de finisare la vasele de pasageri maritime.

Next