Munca, iunie 1959 (Anul 15, nr. 3600-3624)
1959-06-02 / nr. 3600
Polg. 2-a Viaţa organizaţiilor sindicale Comitetul sindical comunal sprijină acţiunile de interes obştesc Aşezată intr-un loc pitoresc, la poalele făghcişilor, pe valea Dîmboviţei, comuna noastră a devenit an de an mai frumoasă, mai bogată în construcţii noi, mai dragă cetăţenilor ei. In ultimii ani în satele Piatra şi Slobozia s-au clădit cămine culturale, s-au reparat localurile de şcoli şi podul de peste Dîmboviţa. Astăzi mamele nasc în condiţii igienice, la casa de naştere, bolnavii sunt trataţi în staţionarul comunei, iar datorită radioficării sute de locuitori au posibilitatea să asculte programele staţiilor de radiodifuziune. Sunt transformări care altă dată nu ar fi fost posibile. Pentru continua înfrumuseţare a comunei se execută in fiecare an noi lucrări de interes obştesc, la care locuitorii participă cu mult interes. Organizaţia noastră sindicală, care numără 65 de membri, se găseşte întotdeauna în fruntea iniţiativelor venite din masă. La constituirea comitetului sindical comunal, unul din obiectivele principale prevăzute în planul de muncă a fost sprijinirea comitetului executiv al sfatului popular în înfăptuirea lucrărilor de interes obştesc. In acest an adunarea populară din comună a stabilit să se construiască, prin contribuţie voluntară, patru săli de clasă, trei fintini, să se repare baia comunală şi să se amenajeze o bază sportivă. Cu acel prilej noi am lansat o chemare la întrecere tuturor comunelor din raionul Muscel pentru încasarea debitului anual pînă la 1 iunie, astfel incit lucrările prevăzute să poată fi executate in timpul prielnic. Activitatea organizaţiei noastre sindicale a fost axată pe sprijinirea comitetului executiv al sfatului popular în încasarea sumelor stabilite. Experienţa anilor trecuţi ne-a dovedit că exemplul personal constituie cel mai bun mijloc pentru lămurirea maselor de cetăţeni. In consfătuirile de producţie, organizate pe grupe, membrii de sindicat s-au angajat să achite din primele zile debitele. In afară de aceasta, constituindu-se pe echipe, ei au participat la acţiunea de lămurire a ţăranilor muncitori. O activitate deosebită au desfăşurat referenţii Nicolae Muşătescu şi Ion Spîrchez, învăţătorii Ana Neguleţ şi Ion Murărescu, oficiantul sanitar Alexe Marcovschi şi alţii. De asemenea, pe această temă s-au scris articole la gazeta cetăţenească, s au transmis îndemnuri prin staţia de radioamplificare, au fost popularizaţi fruntaşi in achitarea debitelor, întreaga acţiune a fost încununată de succes. La data de 27 aprilie cetăţenii comunei noastre au achitat în întregime suma de 22.000 lei stabilită in adunarea popuară. Trebuie să menţionăm că o serie de locuitori, printre care Alexandru Ţincu, Gheorghe Lăzăroiu, Maria Bucur, Iosif Ciubuc, s-au angajat ca, în afara sumelor, să doneze pentru procurarea de materiale din comerţul de întîmpinare (ţiglă, cherestea etc.) anumite cantităţi de produse agroalimentare din surplusul lor. Odată creată baza materială, noi am putut trece la înfăptuirea lucrărilor de interes obştesc stabilite. S-au cumpărat 15.000 kg. ciment, s-a transportat pietrişul şi nisipul necesar turnării fundaţiilor sălilor de clasă. Paralel cu aceasta s-a reparat baia comunală, s-a amenajat baza sportivă şi se lucrează intens la cele 3 fîntîni. Pentru terminarea obiectivelor intr-un timp cit mai scurt, comitetul sindical a organizat întrecerea între membrii de sindicat, care au participat cu entuziasm la transportul materialelor, la turnarea fundaţiilor şi la celelalte lucrări. Alături de ţăranii muncitori ei au prestat nenumărate ore de muncă voluntară. Comitetul sindical comunal, sub îndrumarea comitetului de partid comunal, a sprijinit întrecerea patriotică organizată intre cele 21 circumscripţii electorale comunale. In acţiunea de înfrumuseţare a comunei printre fruntaşe se află circumscripţia nr. 6, al cărei deputat este învăţătoarea Elena Morărescu. Organizaţia noastră sindicală, prin acţiunile sale, contribuie astfel la înfrumuseţarea comunei, la ridicarea de noi construcţii de interes obştesc. NICOLAE ŞERBESCU învăţător, preşedintele comitetului sindical comunal Stoenești, raionul Muscel La Casa de Cultură a Sindicatelor din Sinaia s-a amenajat un colţ al Festivalului pentru tinerii muncitori veniţi la odihnă. Aici se organizează discuţii in legătură cu Festivalul, se citesc reviste, publicaţii etc. (Foto: D. NEGOIŢA) Acum trei ani, în campania de primăvară, mecanizatorii din S.M.T.Pantelimon au pus în centrul întrecerii socialiste un obiectiv foarte important : realizarea a cel puţin un hantru zilnic peste plan, cu fiecare tractor. Iniţiativa a pornit de la tractoristul Ion Armăşescu, care a devenit apoi şeful brigăzii a 5-a de tractoare. El, şi alţi mecanizatori din brigadă, intre care Ion Popa, Ştefan Moroianu, Nicolae Găvan şi Ion Burcuş, într-o consfătuire de producţie s-au angajat să depăşească zilnic planul pe tractor cu 1 hantru şi să facă o economie de 1,5 litri motorină. Cu aceste obiective au chemat la întrecere toate brigăzile din staţiune. Comitetul sindical de aici (pe atunci preşedinte era Constantin Bulgaru) a susţinut iniţiativa, a căutat s-o generalizeze. Publicitatea largă făcută întrecerii, entuziasmul cu care s-a muncit, au asigurat staţiunii depăşirea considerabilă a planului de lucrări, reducerea preţului de cost al hectarului de arătură normală. In 1957 şi în 1958, iniţiativa a continuat să dea roade bune, fiind însuşită şi de alte staţiuni din ţară (nu şi din raion). Spre ruşinea colectivului de muncă de la S.M.T.Pantelimon, trebuie să arătăm că, începînd din toamna anului 1958, şi cu deosebire în anul curent, această iniţiativă care a găsit ecou în alte unităţi nu mai este aplicată de înşişi promotorii ei. Cauza ? Lipsa de sprijin din partea conducerii administrative şi comitetului sindical. Acesta din urmă (preşedinte Virgil Frîncu) n-a urmărit cu stăruinţă continuarea întrecerii cu un asemenea obiectiv, n-a căutat să dezvolte întrecerea socialistă în raport cu noile sarcini şi condiţii de lucru. Tovarăşul Ion Munteanu — vicepreşedinte al comitetului sindical şi responsabil cu problemele muncii de masă în producţie — a manifestat o totală indiferenţă faţă de îndeplinirea uneia din cele mai importante sarcini care revin sindicatelor: sprijinirea noului, răspîndirea lui. Ar fi greşit să se afirme că mecanizatorii de la S.M.T. Pantelimon n-au mai desfăşurat de atunci nici un fel de întrecere. In primăvara acestui an ei au muncit cu sîrguinţă, au făcut lucrări de calitate. Planul pe staţiune a fost îndeplinit şi depăşit şi s-au economisit aproape 200.000 lei la carburanţi şi piese de schimb. In întrecere însă ei nu au mai avut ca obiectiv concret realizarea unui hantru peste plan zilnic. — N-aveam teren — a încercat să motiveze tovarăşul Frîncu, preşedintele. Apoi s-au mai făcut schimbări în brigada lui Armăşescu. Pe lingă asta, trebuie să vă spun că efectuarea unui hantru peste plan, zilnic, nu mai e o problemă. Avem maşini bune, aşa că e uşor de făcut. E greu însă de trinut evidenţa... Dar realitatea arată că teren este destul. Depăşirea planului de lucrări confirmă acest lucru. Deci, argumentul invocat de tovarăşul Frîncu cade. Cade şi ideea că schimbările în brigada lui Armăşescu pot împiedica continuarea şi extinderea unei iniţiative pornite. Adică cum, dacă pleca Armăşescu din staţiune, se ducea totul de rîpă ? Adevărul este că comitetul sindical, în speţă comisia cu munca de masă în producţie, ca şi conducerea staţiunii, nu s-au mai străduit să antreneze mecanizatorii în îndeplinirea lozincii lansate de ei („Zilnic un hantru peste plan“). S-a manifestat multă comoditate în ţinerea evidenţei întrecerii. Desigur, e mai uşor să se ţină o aşa zisă evidenţă globală a întrecerii, luînd date de la administraţie. Dar aceasta nu poate avea eficacitatea şi forţa stimulatoare pe care o are evidenţa şi publicitatea largă şi operativă a rezultatelor obţinute în producţie de fiecare mecanizator. In prezent condiţiile sunt cu mult schimbate faţă de anul 1956. In S.M.T.-uri au venit tractoare moderne care dau randamente mai mari. In mod corespunzător s-au mărit, desigur, şi sarcinile şi normele de lucru, a crescut şi calificarea mecanizatorilor. Un hantru peste plan se realizează acum relativ lesne. Dar dacă asta este situaţia, de ce comitetul sindical n-a sprijinit mecanizatorii şi n-a pus la baza întrecerii socialiste obiective corespunzătoare noilor condiţii şi posibilităţi ? O asemenea preocupare se manifestă actualmente la S.M.T. Hîrşova. Comitetul sindical de aici (preşedinte Gheorghe Nica), în urma consultării cu mecanizatorii, analizării concrete a posibilităţilor, a ajuns la concluzia că este necesar să se schimbe lozinca cu care s-a pornit Iniţiativa de la S.M.T.-Pantelimon şi să pună în centrul întrecerii dintre tractorişti un obiectiv mai stimulativ, mai mobilizator şi anume: „Zilnic 1,5 hantri peste plan şi 3 litri motorină economisită de fiecare tractor“. Pentru ţinerea evidenţei rezultatelor obţinute în întrecere s-a alcătuit o comisie formată din dispecer, inginer-şef, responsabilul cu problemele întrecerii în cadrul comitetului de întreprindere, tovarăşul Tudor Ilie, care, cu ajutorul pontatorilor alimentatori, urmăreşte zilnic realizările obţinute pe fiecare tractor. — Avem ambiţia—spunea tovarăşul Nica — să depăşim serios S.M.T.-Pantelimon şi în plus să lucrăm un însemnat număr de hectare arătură normală cu motorină economisită. lată, intr-adevăr, o atitudine justă faţă de o iniţiativă pornită. Faptul că iniţiativa de la S.M.T.Pantelimon n-a căpatat amploarea cuvenită, că n-a fost îmbrăţişată şi dezvoltată aşa cum ar fi trebuit, în primul rînd în unităţile din cadrul raionului Hîrşova, se datoreşte şi slabei preocupări a consiliului sindical raional Hîrşova (preşedinte Nicolae Diaconu) pentru generalizarea ei. In staţiunile Topologu, Dăeni, Casimcea şi altele, ea n-a fost aplicată. C.S.R. Hîrşova n-a organizat la vremea cuvenită o consfătuire sau un schimb de experienţă pe această temă, n-a îndrumat comitetele sindicale să preia şi să aplice iniţiativa pornită. Cel puţin acum el are datoria să studieze bine această iniţiativă şi în special aceea care s-a conturat deja la S.M.T. Hîrşova şi să urmărească stăruitor generalizarea ei în toate staţiunile din raion. Astfel, acestea vor ajunge să folosească şi mai bine parcul de maşini şi tractoare, să reducă mai mult preţul de cost al hectarului de arătură normală. V. STANCU In raionul Hîrşova De ce nu este extinsă iniţiativa mecanizatorilor de la S. M. T. Pantelimon? Pe urmele materialelor publicate Cînd vor răspunde criticilor? In ultima vreme ziarul a publicat mai multe articole în care s-au criticat aspectele negative din activitatea unor organe sindicale. A trecut de atunci o bună bucată de timp dar nu toate organele în cauză au găsit de cuviință să ne răspundă, arătînd măsurile luate pentru înlăturarea lipsurilor semnalate. In articolul ,,Este greu de unul singur", apărut în ziarul din 11.1.1959, se critica, în special,stilul de muncă sector al preşedintelui comitetului sindical de la întreprinderea nr. 1 instalaţii, montaj şi izolaţii din Bucureşti. In articol se arăta că acesta şi-a asumat rezolvarea majorităţii problemelor, că se substituie comitetelor de secţie şi că nu atrage pe membrii comitetului la îndeplinirea sarcinilor. Insă nici pînă azi, atît tovarăşul Ion Bogaciu, preşedintele, care a fost direct vizat, cit şi comitetul sindical respectiv nu au arătat ce au făcut pentru remedierea situaţiei. De asemenea, comitetul sindical de la întreprinderea nr. 2 construcţii şi montaje Bucureşti, care a fost criticat pentru că nu duce pînă la capăt acţiunile întreprinse, n-a găsit nici el timp să răspundă. La fel, comitetul sindical de la uzinele ,,23 August“, care a fost criticat pentru modul superficial cum a pregătit adunarea generală pentru prezentarea dării de seamă asupra realizării contractului colectiv, „a uitat“ să comunice ziarului ce măsuri a luat pentru ca pe viitor să nu se mai repete asemenea lipsuri. Din această tăcere s-ar putea trage concluzia că cei vizaţi sunt certaţi cu critica şi autocritica. Atitudinea lor constituie o formă de sustragere de la răspunderea ce le revine. Mai grav este că printre organele care au procedat astfel sînt şi cîteva consilii sindicale raionale, care au obligaţia să vegheze ca comitetele sindicale de pe teritoriul respectiv, vizate printr-un articol critic, să răspundă imediat ziarului. Consiliile sindicale raionale sunt organe nou create. In scopul ajutorării lor, ziarul nostru s-a ocupat în cîteva materiale de unele aspecte ale muncii desfăşurate de ele de la înfiinţare. Aşa, în luna ianuarie a fost criticat modul defectuos cum şi-a organizat munca, chiar de la început, Consiliul sindical raional Satu Mare (preşedinte tovarăşul Ion Dan). Nu am primit nici pînă azi un răspuns în care să se arate măsurile de îmbunătăţire ce s-au luat. Consiliul sindical raional Petroşani (preşedinte tovarăşul Petre Iacob) a fost criticat pentru faptul că subaprecia ramura construcţiilor. De ce nu ne-a răspuns ce s-a întreprins pentru remedierea situaţiei ? Tot aşa Consiliul sindical raional Snagov (preşedinte tovarăşul Ştefan Niţu), care a fost criticat pentru neantrenarea tuturor membrilor săi în rezolvarea problemelor, n-a găsit cu cale să ne informeze cum s-a organizat munca după critica făcută. Acestor organe sindicale care nu găsesc de cuviinţă să răspundă la criticile aduse prin presă, le reamintim că Biroul Politic al C.C. al P.M.R. a dat indicaţii clare în această privinţă, stabilind că toate organele de partid şi de stat, întreprinderile şi instituţiile de orice fel, vizate de materialele critice apărute în presă, au obligaţia de a cerceta cu et simţul de răspundere semnalările respective şi de a comunica ziarului un termen de 10 zile de la publicarea materialului constatările făcute şi măsurile luate în acest sens. Organele superioare, adică Consiliul sindical orăşenesc Bucureşti şi Consiliile sindicale regionale Bucureşti, Hunedoara şi Baia Mare — în a căror rază de activitate se găsesc sus-menţionatele organe sindicale — au datoria să tragă la răspundere pe tovarășii care au încălcat această importantă hotărîre a partidului trecînd cu vederea criticile aduse prin presă. MUNKA G.A.S. Măgurele, raionul Teleajen, regiunea Ploeşti, are o suprafaţă de 1000 ha, cultivată cu sfeclă de zahăr, orz, porumb, legume, viţă de vie etc. Pe această suprafaţă s-au efectuat lucrări de întreţinere a culturilor şi de combatere a dăunătorilor. In clişeu , muncitoarea Ana Popa stropind vița de vie de pe terenul gospodăriei. ------asta? Un control care a avut eficacitate Era pe la începutul anului, în hala■cuptoarelor de la laminorul de profile al uzinelor „Oţelul Roşu" munca nu se desfăşura normal. Norii grei de fum ce pătrundeau din atelierul de forjă împiedicau pe muncitori să lucreze în condiţii bune. E adevărat că oamenii au semnalat acest lucru conducerii, dar măsuri nu s-au luat. Se tărăgănea efectuarea reparaţiilor necesare la coşul de absorbţie a fumului, invocindu-se diferite motive. Dar iată că tocmai în această perioadă uzinele sunt vizitate de o brigadă a Inspecţiei tehnice de stat pentru protecţia muncii de pe lingă Consiliul sindical regional Timişoara. Cu ocazia controlului, ce l-a făcut timp de mai multe zile, brigada a constatat şi alte deficienţe în aplicarea măsurilor de tehnica securităţii şi protecţia muncii. De pildă, tot la laminorul de profile, muncitorii de la cuptorul de încălzit ţagie au fost găsiţi cărînd pe braţe materialul greu. In afară de faptul că executîndu-se manual această operaţie, se cerea un efort fizic mare, exista şi pericolul de accidentare. Inspecţia tehnică de stat a mai sezisat că motorul electric de la laminorul de platine nu este acoperit, iar ghidarea platinelor la foarfecă nr. 1 nu se face cu ajutorul unei linii, ceea ce contravine N.T.S.-ului. Pentru toate deficienţele constatate — 34 la număr — brigada a încheiat o prescripţie. In cuprinsul ei au fost fixate, de comun acord cu conducerea şi comitetul de întreprindere, termenele de executare a lucrărilor necesare. De atunci au trecut trei luni. Antre- nîndu-se un larg colectiv de tehnicieni s-a reuşit ca toate obiectivele înscrise in prescripţie să fie îndeplinite. Unele lucrări au cerut eforturi, aşa cum a fost aceea a dotării secţiei T.R.AF.O. cu covor de cauciuc, a înzestrării muncitorilor cu cizme şi mănuşi de cauciuc dielectrice — dar ele s-au făcut totuşi. Controlul efectuat de brigada Inspectţiei tehnice de stat de pe lingă G.S.R. Timişoara a avut un dublu rezultat. Pe lingă faptul că s-au rezolvat problemele cele mai importante pe linie de protecţia muncii, s-a creat o opinie de masă împotriva lipsurilor şi a celor care nu respectau N.T.S. In acelaşi timp, controlul a activizat munca inspectorilor obşteşti din grupele sindicale. De unde înainte vreme tehnicianul cu protecţia muncii era ajutat mai puţin de activul obştesc de protecţia muncii, astăzi el vine şi sezisează deficienţele, face propuneri pentru lichidarea acestora. Aşa, de pildă, topitorul Augustin Micu a propus tehnicianului cu protecţia muncii ca pe macaraua nr. 153 din faţa liniei de şleif să se monteze un paravan izolator. Pentru stricta aplicare a N.T.S., comitetul de întreprindere, prin comisia de protecţia muncii, a adoptat, o nouă formă de control. In afară de urmărirea îndeplinirii obiectivelor înscrise în convenţia-anexă a contractului colectiv şi în planul unic complex privind normele de tehnica securităţii şi protecţia muncii şi în afară de analizarea rezultatelor, periodic sectoarele sunt controlate de responsabilii cu protecţia muncii din comitetele de secţie şi tehnicianul de protecţia muncii. Acolo unde se descoperă deficienţe, încălcări ale normelor, se întocmeşte un plan în care se prevăd măsurile ce trebuie luate, precum şi termenele de îndeplinire. De pildă, cu prilejul controlului efectuat la începutul lunii aprilie în oţelăria Siemens- Martin, tehnicianul cu protecţia muncii, inginerul Adalbert Vass, împreună cu inspectorii obşteşti Gheorghe Cencu şi Moise Irimescu au constatat că de multe ori cînd se face turnarea, materialul se revarsă peste buzele oalei, provocînd arsuri oamenilor. Această deficienţă consemnîndu-se în planul de măsuri, s-a trecut la confecţionarea unei apărători demontabile care dînd rezultate bune a fost adaptată la toate oalele de turnare, evitîndu-se astfel accidentele care se produceau înainte. Şi la sectorul transporturi din uzină s-au constatat diferite abateri de la normele de tehnica securităţii şi protecţia muncii. Aici au fost găsite reductoare fără manometrele necesare, cupe de vagonete care nu aveau dispozitiv de fixare, precum şi altele. Toate cele sezisate de tehnicianul cu protecţia muncii şi inspectorii obşteşti din grupele sindicale au fost consemnate în planul de măsuri încheiat, fixîndu-li-se termene de executare. Desfăşurînd o astfel de muncă, la care participă un larg activ obştesc, e firesc ca rezultatele să fie bune. In comparaţie cu perioada corespunzătoare a anului trecut, numărul accidentelor s-a redus, ceea ce se reflectă și în scăderea cu peste 70 la sută a numărului zilelor de incapacitate de muncă. M. IVEREANU Marti 2 iunie 1959 — nr. 3.600 Să se utilizeze raţional vagoanele de marfă! In general este bine cunoscut faptul că peste 80 la sută din mărfuri ’ se transportă pe reţeaua de cale ferată. Fără îndoială că pentru îndeplinirea acestei importante sarcini răspund în primul rînd muncitorii ceferişti, dar o contribuţie de seamă pot aduce şi întreprinderile predătoare. Prin faptul că vagonul de marfă este mijlocul de bază prin care întreprinderile noastre asigură şi îşi asigură aprovizionarea cu materii prime, materiale şi în general cu tot felul de produse, este necesar ca de folosirea economică a acestui mijloc să se preocupe atît unităţile C.F.R., cit şi cei ce-l folosesc. Vagoanele de marfă trebuie să străbată distanţele de la staţia de încărcare pînă la cea de destinaţie în timpul cel mai scurt şi cu minimum de prelucrări şi staţionări în parcurs. Atingerea acestui scop depinde de măsura în care lucrătorii de la calea ferată, în sarcina cărora cade compunerea trenurilor, şi-au însuşit şi aplică dispoziţiile indicate în planul de formare a trenurilor, precum şi de respectarea de către întreprinderile beneficiare a instrucţiunilor privind încărcarea vagoanelor. Situaţia staţionării vagonului de marfă înregistrată pe regionala C.F.R. Cluj, în anul 1958 cit şi în primul trimestru al anului 1959, arată că aceste instrucţiuni — a căror îndeplinire este strict necesară pentru asigurarea unui transport în depline condiţii de siguranţă a circulaţiei — s-au respectat în mai mmare măsură faţă de trecut; totuşi mai există şi în prezent o serie de deficienţe. Mai sunt întreprinderi care nu respectă condiţiile de încărcare a vagoanelor, nu încarcă marfa reglementar, ceea ce provoacă deplasarea ei în parcurs. Altele, din cauza unor calcule greşite, încarcă materiale peste limita admisă de tonajul vagonului, ceea ce dă naştere la aprinderea fusurilor de osie , sau depăşesc limita de încărcare la înălţime, fapt ce produce greutăţi la trecerea prin tunele, peste poduri acoperite. Intervenţia pe parcurs a staţiilor şi reviziilor de vagoane pentru înlăturarea acestor inconveniente duce la prelungirea staţionării vagonului de marfă. Printre întreprinderile care au prilejuit cele mai multe staţionări din cauzele arătate mai sus cit şi din alte cauze sunt : I.F.E.T. Baia Mare cu încărcări de traverse din staţiile Baia Sprie, Baia Mare-fabrică, Gîlgău etc; T.I.L. Sighet, cu încărcări de cherestea şi lemn pentru celuloză din staţiile Sighet, Bicsad , precum şi o serie de întreprinderi forestiere din Regiunea Autonomă Maghiară cum ar fi I.F.E.T- Topliţa, U.I.L. Lunca Bradului, sau din alte regiuni, ca U.I.L. Vatra Dornei, I.F.E.T. Piatra Neamţ, etc. Lipsurile întreprinderilor de mai sus cit şi ale altora sunt în acelaşi timp şi lipsurile staţiilor C.F.R. respective, care n-au controlat în suficientă măsură starea vagoanelor încărcate. Numai în două staţii din raza de activitate a Direcţiei Regionale C.F.R. Cluj şi anume Valea lui Mihai şi Episcopia Bihor, în anul 1958 a trebuit refăcută încărcătura la 3.622 vagoane-marfă, iar aceea ,a 36 vagoane a trebuit transbordată. Ca urmare a acestor prelucrări suplimentare vagoanele au staţionat în plus 11.439 oreIn acest timp irosit, cu cele 3.658 vagoane de marfă s-ar fi putut forma 61 trenuri de 900 tone fiecare, care ar fi putut transporta 54.900 tone materiale pe distanţa Cluj-Războieni. Dar prelucrări suplimentare din cauze asemănătoare s-au făcut şi în alte staţii din raza Direcţiei Regionale C.F R. Cluj şi desigur şi în raza altor Direcţii Regionale C.F.R. Situaţia utilizării vagoanelor de marfă nu a fost deloc mulţumitoare nici în trimestrul 1/1959. In cele două staţii luate ca exemplu, deşi înacel trimestru s-a înregistrat o scădere simţitoare a numărului absolut al vagoanelor staţionate (număr de cazuri) faţă de oricare trimestru al anului trecut, totuşi timpul mediu de imobilizare pe vagon, provenit din cauza prelucrărilor suplimentare intervenite pentru aranjarea încărcăturii, a crescut în mod exagerat. Astfel, de la circa 3 ore pe vagon cit s-a realizat în anul 1958, timpul de imobilizare a crescut în trimestrul I/1959 la peste 15 ore. Deoarece de situația arătată sunt vinovate în cea mai mare măsură întreprinderile beneficiare şi îndeosebi cele din industria lemnului, (e vorba mai mult de încărcarea vagoanelor cu materiale lemnoase) precum şi staţii de cale ferată respectivă, trebuie găsite căile de înlăturare a acestor mnsuri. In această privinţă sprijinul efectiv al comitetelor sindicale poate fi de real folos. Se pot organiza consfătuiri de producţie de către comitetele sindicale şi colectivele administrative atît din unităţile C.F.R. cit şi din întreprinderile vizate, pe tema lipsurilor de mai sus şi nu încape îndoială că se vor găsi soluţii de remediere a lor, iar din discuţii vor reieşi şi alte măsuri menite să ducă la îmbunătăţirea muncii, ceea ce va crea avantaje reciproce pe linia reducerii preţului de cost. Dar pentru asta este necesar în primul rînd ca organele sindicale de la calea ferată să acţioneze în această direcţie. Ele pot arăta comitetelor sindicale din întreprinderile în cauză, cu exemple concrete, ce pierderi li se agduc prin nerespectarea instrucţiunii V de încărcare a vagoanelor, care în ultimă instanţă prejudiciază însăşi economia naţională. Pentru eliminarea acestor neajutosuri care, desigur, nu sunt caracteristice numai Regionalei Cluj, comitetele sindicale de la C.F.R. ar putea cere sprijinul consiliilor sindicale raionale respective şi chiar consiliilor sindicale regionale, în vederea organizării unor consfătuiri în comun a organelor sindicale şi administrative din unităţile C.F.R. şi întreprinderile beneficiare, pe această temă. Astfel, se vor putea găsi soluţiile cele mai bune în scopul utilizării cit mai raţionale a vagoanelor de marfă, important mijloc de bază al economiei nationale. I. UDREA Ritmul construcțiilor de locuințe trebuie accelerat (Urmare din pag. la u un front de lucru pentru executarea finisărilor interioare, acestea n-au putut fi atacate din cauza lipsei de... sobe. Abia către sfîrșitul lunii martie au fost aduşi aci zidarii pentru executarea lucrărilor. Insă din pricina lipsei unor materiale — care se găseau din abundenţă pe alte şantiere ale întreprinderii — finisarea a fost întreruptă pentru cîteva zile şi zidarii transferaţi pe alte şantiere. Aşa înţeleg unii să lupte pentru scurtarea termenelor de dare în folosinţă a noilor locuinţe . Lipsuri în organizarea muncii s-au resimţit şi pe şantierele întreprinderii 2 Bîrlad (director Ştefan Georgescu) şi întreprinderii 3 Iaşi (director ing. Gh. Ghinea). Dificultăţi a creat constructorilor şi grupul de instalaţii al trustului, care are prostul obicei de a risipi materiale pe toate şantierele, neoferind la timp front de lucru constructorilor. Se spune că valoarea remedierilor ce se fac anual de pe urma „intervenţiei“ instalatorilor ar echivala cu aceea a trei apartamente. De asemenea, nu pe toate şantierele există grija cuvenită pentru folosirea utilajelor. Mai sînt locuri unde acestea sînt menţinute fără să fie necesar. întreprinderea de utilaj şi transport, al cărei director este ing. Rădulescu, nu reuşeşte să urmărească modul cum sînt folosite utilajele. O alta cauză: risipa de materiale și gospodărirea materialelor pe șantiere lasă de dorit. Se face risipă de ciment, cărămidă, balast etc. întreprinderile au folosit în mică măsură cheresteaua scurtă în locul celei de cl. IV—V. Consumul de materiale nu este urmărit îndeaproape. Nu peste tot a fost introdusă fişa-limită şi nu toţi constructorii cunosc normele de consum şi căile de reducere a preţului de cost. In asemenea condiţii, cum poate fi dusă lupta pentru cit mai multe economii de materiale ? Evident că alături de conducerile întreprinderilor este vinovată şi conducerea trustului, care n-a controlat suficient şantierele şi n-a luat măsuri pentru curmarea situaţiei arătate. Este adevărat însă că şi... comitetele sindicale ale întreprinderilor de construcţii au muncit sub posibilităţi Ele n-au sprijinit Îndeajuns întrecerea constructorilor pentru reducerea preţului de cost al apartamentelor şi scurtarea termenelor de dare în folosinţă. Pe multe şantiere întrecerea a fost organizată formal. Comitetul sindical al întreprinderii 1 construcţii (preşedinte Venţel Daniel) şi cel al întreprinderii 3 construcţii (preşedinte Ilie Andronic) n-au ajutat la buna organizare a muncii pe şantiere şi nu s-au ocupat cu toată grija de tinerii muncitori veniţi să lucreze aici. Rareori au avut loc în grupele sindicale consfătuiri de producţie pentru dezbaterea problemelor ridicate pe locurile de muncă. Cum puteau fi realizate măsurile tehnico-organizatorice preconizate, cînd nici după atîta vreme, jos, în grupele sindicale de pe șantier*, planul de măsuri n-a fost dezbătut de muncitori, pentru ca ei să-l cunoască în amănunt și să lupte pentru îndeplinirea lui ? Munca cultural-educativă desfăşurată de organele sindicale n-a fost la înălţimea sarcinilor. Metodele înaintate de lucru n-au fost popularizate de organele sindicale, iar iniţiativele fruntaşilor n-au fost extinse. O parte din vină este şi a C.S.R. Iaşi, care avea datoria să acorde mai mult sprijin acestei ramuri de producţie, atît pentru îmbunătăţirea muncii sindicale, cit şi pentru răspândirea metodelor bune de muncă în construcţii pe plan regional. In ultima vreme C.S.R. a ajutat comitetele sindicale din acest sector la reorganizarea grupelor sindicale şi asigurarea stabilităţii membrilor lor pe locurile de muncă. Au fost îndrumate organele sindicale în privinţa organizării întrecerii şi consfătuirilor de producţie. S-a prevăzut şi ţinerea unui schimb de experienţă pe tema : „Să construim rapid, ieftin şi bine“. Dar mai sunt încă multe de făcut şi C.S.R. este departe de a se putea declara mulţumit cu cele făcute pînă acum. ★ Suntem în perioada cea mai favorabilă accelerării ritmului de construcţii. Muncitorii T.R.C. Iaşi trebuie să caute să se achite cu cinste de sarcinile de mare răspundere ce le-au fost încredinţate. Ei trebuie să recupereze rămânerea în urmă şi pierderile înregistrate, să lupte pentru respectarea termenelor de dare în folosinţă a obiectivelor, să gospodărească judicios materialele. Sub îndrumarea organizaţiilor de partid, comitetele sindicale au datoria să organizeze temeinic şi să intensifice întrecerea socialistă pentru realizarea sarcinilor de plan în cele mai bune condiţii. Inlăturîndu-se lipsurile existente, avem siguranţa că constructorii îşi vor putea respecta cuvîntul dat La Şantierele navale Olteniţa se construiesc printre altele şase vase maritime (cabotiere) pentru curse de pasageri. Noile vase au o capacitate de 90 locuri fiecare. Constructorii de aici s-au angajat ca acestea să fie date in folosinţă în cursul lunii iunie. In clişeu, se fac ultimele lucrări de finisare la vasele de pasageri maritime.