Munca, aprilie 1972 (Anul 28, nr. 7582-7606)
1972-04-08 / nr. 7588
Pagina a 2-a I in im I ) iii»irniiii ii in n hpii mi iiiimimi mirT-r^“--r-ir-T-r-“rrr-——■-nuni— —— înmiii 11 Din creația cercurilor literar-artistice ale sindicatelor Inteligenţa tehnică românească în acţiune Făurim intr-un ritm rapid o civilizaţie industrială modernă. Asta reclamă investirea unei cantităţi uriaşe de inteligenţă, pasiune, competenţă. Dar, în special, inteligenţă şi desigur, tehnică. In societatea noastră socialistă avem create toate condiţiile pentru a valorifica din plin această imensă rezervă de „aur cenuşiu". Extragerea şi prelucrarea acestui „metal nobil" înseamnă noi unelte, aparate, maşini şi utilaje, înseamnă importante reduceri de consumuri materiale, sporirea productivităţii, diminuarea efortului fizic. Există, în fabricile şi uzinele noastre, un climat fertil de manifestare a creaţiei tehnice a muncitorilor, tehnicienilor şi inginerilor. El reprezintă, de fapt, numărul din ce in ce mai mare de inovaţii. Tehnicianul român e cunoscut azi în lumea întreagă, inteligenţa sa e premiată la numeroase confruntări internaţionale, pentru originalitatea şi eficienţa ei economică. La Uzina „23 August" s-au înregistrat în primele trei luni ale acestui an 75 de propuneri de inovaţii, iar prin aplicarea altor 30 s-au dobîndit economii postcalculate de 3 347 219 lei. Cîteva dintre cele mai noi ne-au reţinut atenţia. • „Standul pentru probe şi ridicat diagrame la distribuitoarele K E. de la aparatajele de Irina". Autor, şeful de echipă de la secţia aparataj, Ion Borşa. Prin aplicarea ei în procesul de producţie se obţine o automatizare a probelor şi o manevrare mai uşoară a pieselor, o reducere a timpului de control, o mărire a productivităţii muncii şi un spor de calitate. Mai pe înţelesul tuturor, toate acestea înseamnă economii anuale ce se estimează la aproape 200.000 ,lei. • „Nou procedeu de remaniere prin sudură a pieselor turnate din aliaje cupru-staniu". Propus, realizat şi aplicat de doi maiştri din secţia turnătorie neferoase, Traian Preda şi Alexandru Pîrvu, prin intermediul noului procedeu se înlătură rebuturile ce se datorau apariţiei porilor la prelucrarea unor piese mari. Numai în două luni de la aplicare s-au obţinut economii de peste 75 000 lei. Se preconizează ca anual valoarea lor să depăşească 150 000 lei. • „Dispozitiv pentru tăiat pîsla de la atacurile de osii de la toate tipurile de locomotive". Lăcătuşul Ştefan Zamfir a imaginat acest dispozitiv, ce uşurează considerabil • „Dispozitiv hidraulic de stringere a bacurilor la planşarea strungurilor carusel". Autor — şeful de echipă Ion Avram. Eficienţa economică — 268 000 lei. • „Reducerea greutăţii batiului de la maşinile de rectificat R.F.C. 200". Inovaţia aparţine lui Ştefan Dragnea şi aduce economii de 23 000 lei. • „Dispzitiv şi aparat de realizat sarcini electrice de la 0 la 6400 A la sistemul trifazic". Autor din coefortul fizic şi printr-o mai judicioasă croială a pîslei aduce şi economii importante de material. Se scontează că uzina bucureşteană va dobîndi prin aplicarea acestei inovaţii aproximativ 60 000 lei anual. • „Modificarea constructivă a ştanţelor şi matriţelor de ambutizat a unor repere de la aparatajul de fruna. In scopul execuţiei pe presa de 200 tone in loc de 1 500 tone" Soluţia propusă prevede deservirea presei numai de un singur om în loc de cinci şi mărirea productivităţii cu peste 80 la sută. Prin aplicarea acestui nou procedeu economiile postcalculate se cifrează la peste 200.000 lei, lecţia condus de ing. Ion Mihai. Economii postcalculate — 35 000 lei. • „Prelucrarea alezajelor la cilindrii de forţă prin metoda rulării". Doi tehnicieni, Gheorghe Leulescu şi Gheorghe Barabaş, au propus acest procedeu. Metoda originala a redus manopera cu aproximativ 100 de ore pe bucată, a adus un spor de calitate în prelucrare şi 131 000 lei economii anuale. Fabrica de maşini unelte şi agregata din Bucureşti e recunoscută pentru înaltul ei grad de automatizare şi prin dotarea tehnică modernă. Totuşi colectivul de ingineri şi tehnicieni a reuşit să îmbunătăţească o serie de tehnologii, folosite în prelucrarea pieselor, semn al ridicatului lor nivel profesional. Cîteva din aceste iniţiative ni le-a dezvăluit ing. Nicolae Drăgulin, şeful cabinetului tehnic. Investim inteligenţă şi obţinem utilaje mai ieftine şi mai bune. Unele dintre ele concurează, prin calitatea lor, produse similare ale unor ţări cu vechi tradiţii industriale Este o dovadă pe deplin grăitoare că acest efort creator naţional e o chestiune de vocaţie şi nu expresia unui comandament de moment. Mihai Teodor ÎNSEMNĂRI DE LECTOR „VIBRAŢII“ O culegere de versuri ale poeţilor amatori — în ceas de tihnă, cînd rosturile profesionale sînt abandonate şi condeiul poetic prinde viaţă în mîna ostenită, muncitorul sau inginerul, profesorul sau tehnicianul devin stăpinii aceleiaşi îndeletniciri : căutarea de sensuri şi frumuseţi în lumea cuvintelor. Purtînd cu nobilă distincţie emblema de poeţi amatori, aceşti oameni îşi dăruiesc gândurile şi sentimentele lor poeziei. Volumul „Vibraţii“, editat de Casa creaţiei populare a judeţului Caraş-Severin, înmănunchează versurile unor poeţi ce s-au afirmat în cenaclurile literare locale, cele mai multe organizate în cadrul cluburilor şi Casei de cultură a sindicatelor Cintind „timpul comunist“ pe care îl trăim cu toţii, descifrînd „drumul de aur“ al ţării şi poporului nostru sau cîntînd bătrîna cetate reşiţeană unde, „bărbaţi cu braţe aprinse rumeniţi la focul nestins / îşi aşează surîsul şi lacrima / pe vatra ta mereu fierbinte“, poeţii volumului închină adevărate imnuri partidului şi patriei, luptătorilor comunişti ce şi-au jertfit viaţa pentru fericirea generaţiilor de acum, istoriei frâmîntate dar glorioase a poporului nostru. Autorii acestei culegeri impresionează prin sinceritatea şi sentimentul patriotic al versurilor lor. Aparţinînd acestui timp, identificindu-se cu aspiraţiile noastre, ale tuturor, suprema împlinire a creaţiei lor poetice e văzută de aceşti mînuiitori ai condeiului în contopirea sensurilor ei cu ţelurile oamenilor de pe acest pămint. „Asemeni unui arc ' Cu săgeţi menite să fulgere infinitul / închin oamenilor acestui pămint liber / Liber ca o pasăre, ca un val, ca un vînt oamenilor, prieteni şi tovarăşi de ţeluri cu mine / Fiecare vers pe care îl scriu, îl gîndesc sau îl spun / Fiecare vers...“ (George Suru, „Apartenenţă“), sau „Trăiesc şi mor cu fiecare floare / Mi-s ochii plini de rouă dimineţii / Răsar şi-apun cu razele de soare / Ca să adun cu sîrg polenul vieţii“ (Gheorghe Munteanu, „Cintea ţării mele“). Versuri inspirate, vibrînd de o adîncă emoţie sînt dedicate patriei, frumuseţilor ei. De fapt, fără rezerve, se poate spune că volumul conţine o bună poezie patriotică. „Patrierglie înrourată străbun şi apa izvodită-n fluierul bătrîn / Patrie , buciumul în aripă de veac / şi fagurul purtat în inimiă şi leac/ Patrie — fîntînă-aprinsă-n curcubeu / şi semnul dac în pieptul meu“ (Mircea Bîrsilă „Patrie şi faguri“). Aşadar, un volum de certă reuşită, o culegere de versuri sincere şi pline de sensibilitate. Mihai Cernat ANIVERSARE (Tinerilor utecişti) Rodim amiaza unui timp solemn, Tinere braţe zidesc arcul solar Acestui răsărit de eră, viu îndemn. Pentru istorie coloană de hotar-Pur anotimp . Sărbătorit? ţară ! Destin al vîrstei de vise împlinite Sub steaguri de luptă legendară Ne contopim cu-naltele-i orbite. Sorii din mugurii de ev. comunist Gravitează-n noi, în multe generaţii Gîndirea partidului, prin care există Primăvară rodind nesfîrşitele spaţii. Aurel M. Buricea, profesor, Cercul literar al sindicatelor Brăila ANOTIMPURI Există o bucurie rotundă Ca verile-n care Toate mîinile împletesc ştergare tricolore « Există un cîntec adine ca o lacrimă Şi-o lacrimă frumoasă ca rouă primăverilor». Dar mai ales există Şi înfloreşte multiplicat, Puterea şi lumina comunistă, Cu fiecare umăr de bărbat... Ignea Loga, chimist, Cercul literar al sindicatelor Timișoara FIIND ÎNVĂŢĂTOR Nu în zadar plutesc pe aripile anilor, Nu degeaba mă numesc părintele florilor ; Cresc pe lingă mine bobocii fragezi Pe care-i ud cu apă curată Picurată din truda străbunilor Şi-a ploilor roditoare izbucnind în această primăvară. Cresc bobocii şi înfloresc Sub crengile de stejar ocrotitoare... Este un paradis grădina cea mare Cu flori, a patriei mele. Şi eu am fost cîndva un boboc Crescut de părinţi grădinari, Simţindu-le din plin grija şi alintarea. Florea Tistuleasa, învăţător, Cercul literar al Casei de cultură a sindicatelor Piteşti Corespondenţă AUGUSTIN JULA - CUGIR. „Citind ziarul „Munca“, la care sunt abonat de mai mult timp, constat cu satisfacţie frumoasa intocmire a rubricii „Din creaţia cercurilor literar-artistice ale sindicatelor“, unde se publică poezii şi lucrări de artă ale oamenilor muncii de toate profesiile, din toate colţurile ţării... Vă trimit şi eu cîteva încercări foarte modeste“ Din poeziile primite, tovarăşe Juta, am desprins semnul cert al preocupării pentru literatură. Şi versurile depăşesc, spre lauda dumneavoastră, stadiul încercărilor „foarte modeste“ (Am reţinut poezia „Ţară de veghe“). NICOLAE IORGA — Bucureşti. Noile dumneavoastră lucrări ne-au adus satisfacţia de a vă şti — aşa cum ne scrieţi — consecvent cititor de poezie. Lectura vă obligă, desigur, la o confruntare cu propria dumneavoastră ambiţie de a scrie. Şi atunci, alături de şovăiala ritmului şi a unor versuri inexpresive, izbucnesc sincer licăriri de poezie, ca în aceste versuri : „Au tresărit mirate ferestrele / Şi pleoapele grele de somn / S-au deschis / Iluminînd cîmpul...“ Aşteptăm cu interes următoarele dv. creaţii. A.C., statistician — Satu Mare. Schiţa „învins“ este scrisă alert, cu nedezminţit meşteşug, mai cu seamă în prima parte. Este evident că v-aţi ales o temă simbol : „un brad încolţit in crăpătura stîncii" vrea să crească odată cu noile vile ridicate intr-o staţiune de munte. Dar semeţia bradului este, pînă la urmă, învinsă, de hărnicia constructorilor... De aceea, am fi dorit ca schiţa să fi adus în prim plan constructorii. Vă aşteptăm şi celelalte schiţe şi povestiri. CAROL BORA — Craiova. „Hanul de la Mărgineni" este o însemnare literară in care pătrund ecouri din viaţa intrată în legendă a lui Cuza , ecouri uneori transcrise in fraza dv. fără prea multă abilitate. Ne anunţaţi că veţi reveni „cu alte materiale, probabil reportaje“. Ne interesează reportajele. Abordaţi insă subiecte din activitatea concretă a colectivului de muncă în care lucraţi. CONSTANTIN PETRILA — Roman. Una dintre poeziile dv. trimise pentru rubrica „Din creaţia cercurilor literar-artistice ale sindicatelor“ a fost pusă pe note de colaboratorul nostru, profesorul Ion Nicorescu. A şi apărut. Ne bucurăm că acest lucru v-a încurajat, că „a constituit un imbold — cum precizaţi dv. — pentru a scrie mai mult şi a expedia ziarului mai des lucrări". Ingăduiţi-ne să adăugăm : pentru a scrie mai mult, dar şi mai bine. Se simte în ultimele poezii pe care le-am primit de la dv. o nejustificată grabă. Versurile sunt monotone, aride şi se repetă inutil de la o strofă la alta, de la o poezie la alta: „îmi arde caietul în mină / E flacăra poemului meu I ...îmi arde caietul In mină / E flacăra gîndirii mele" etc. îndemnul nostru la calitate vizează de altfel pe toţi membrii cercurilor literarartistice. Am expediat răspuns la domiciliu următorilor membri ai cercurilor literar-artistice ale sindicatelor : B. Stanciu — Craiova ; Leon Mureşan şi Gheorghe Şurubaru — Bucureşti ; Al. Fl. Tene — Drăgăşani ; Gheorghe Pop — Zalău ; Mihai Lupaşcu — Cîmpina ; Ştefan Focşenea-.iu — Bacău ; Aristică Băghină — Tr. Severin ; Ignea Loga — Timişoara; Victor Telşeanu — Laşi. Octavian Nica MUNKA ÎNFRĂŢIŢI Ne înfrăţim şi creştem sub acelaşi cuvint ce-a strins, ca într-un focar de oglindă, tot freamătul şi culoarea acestui pămint înnobilat de Carpaţi sărutat de Dunăre, de Mureş, de Olt şi de Tîrnave... Ne înfrăţim şi creştem sub aceleaşi culori: sîngele nostru ce-n tîmple ne bate, lanuri cu spice de mii de carate, cerul ivit după ceaţa din zori. Sub acelaşi cuvint, sub aceleaşi culori, ne măsurăm prin gesturi omenia; avem în suflet — chiar cînd nu rostim *— Partidul Comunist şi România ! George Savin, profesor, Cercul literar Sindicatul Invăţămînt Braşov TINEREŢE Comuniste piscuri luăm cu asalt, Şi răzimăm In umeri arcul zării, Puterea pentru zborul către nait Noi am sorbit-o din pămintul ţării Făuritori de rod şi frumuseţe Luminile acestui timp sporim, Mîndriea urmaşilor să fim Şi veşnică, aprinsă tinereţe !... Ioan Chiraş, tipograf, Cercul literar, Casa de cultură a sindicatelor Petroşani OLTUL noi azi te botezăm destin de strălucire, cu holde în oglinda şi sporuri de hectare, recolte de lumină şi drumuri de vapoare— Un rîu de bunătate dintr-un cuvînt răsfrlnt, şirag, mărgăritare, ce strămoşesc pămint. Tot focul vieţii noastre prin omeneşti minuni va străluci în praguri, cu focul din genuni. I. N. Georgescu, tehnician, Cercul literar „Anton Parin“ al sindicatelor Rm. Vîlcea Mă cheama astăzi ţara la margine de riu dezvăluindu-mi taina cu noua-i geografie... Sînt mîndri munţii-codrii că anticul lor fiu, va străluci de glorii pe harta României. Vechi cavaler sălbatic „Alutus“ ne-mblînzit! Ascultă-ţi al tău cîntec de mare sărbătoare şi să-l păstrezi în veacuri prin praguri de lumină, purtînd prin generaţii şi vechea ta armură şi faima ce-o să-ţi vină. Blazon ce nu te doare in marea-ţi devenire Simbátá 8 aprilie 1972 ŞTIINŢA « ARTA * LITERATURĂ ŢARA Ţara are umeri de cremeni, de stinci, tîmple de cetini, de zadă — neplecată-n furtuni, în bezne adinci, fruntea ei luminează-n baladă. Ţara are mijloc încins cu biluri de ape, pas de cîntec neauzit de frumos — cînd dorurile, departele l-aduc mai aproape, doinele se înfloresc în fluier de os. Ţara nu-şi pleacă la nimeni genunchiul, degetele ei cind aleargă pe strune, îşi ştiu lăuta, arcuşul şi trunchiul cîntecelor care coboară de pe oricine străbune. Cind II şoptim numele în cea® de zăbavă, numai ca să-l audă, coborîm în poveste. Şi vin străbunii-eroi să ne vadă, cum înălţăm steagurile noastre tot mai sus pe creste ! Ion Secoşanu, muncitor-topitor, cercul literar „Ion Creangă“ al sindicatelor Bucureşti „SUDORII" — fotografie de I. Koncz, tehnician. Cercul foto al Casei de cultură a sindicatelor — Tîrgu Mureş Mai bun incă si incă mai frumos • Interviu cu pictorul amator NENEA COSTACHE tehnician in Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor Are 42 de ani. In cursul discuţiilor ne spunea că in 1939, cu ocazia unui concurs lansat de una dintre revistele pentru copii ale vremii, a obţinut, cu cîteva desene, premiul II pe ţară. Avea doar 9 ani. A trebuit să mai treacă insă nişte ani pînă cind Nenea Costache a devenit una dintre prezenţele statornice ale mişcării plastice de amatori. Cercul de artă plastică al Clubului sindicatelor „Griviţa Roşie“ şi, mai recent, cercul de artă decorativă al Casei de cultură a sectorului 6 — Bucureşti, a avut, şi are, în Nenea Costache un membru activ, ale cărui participări la expoziţii de grup, precum şi expoziţiile personale s-au bucurat de un real interes din partea publicului. Despre una dintre aceste expoziţii ziarul nostru a scris, au fost atunci reproduse în coloanele ziarului şi două dintre lucrările sale: „OMUL CU PUŞCA“ şi „ULTIMA ŞTIRE“, tablouri care făceau dovada unui talent viguros, a unor preocupări artistice în centrul cărora a stat cu precădere omul, cu visurile şi aspiraţiile sale, cu micile lui necazuri şi marile lui bucurii. — Ce nu vă place in actualul nostru peisaj plastic ? — Abundenţa picturilor abstracte, deşi n-am nimic împotriva abstracţionismului care, nu de puţine ori, a dat la iveală lucrări de mare valoare plastică. — Adică de ce abundenţa ar putea constitui un rău acolo unde moderaţia poate fi un bine ? — Pentru că foarte multe rele se nasc din exces. Avînd ca argument reuşitele genului, mulţi pictori improvizaţi, fără talent şi pregătire îşi permit, în numele abstracţionismului, să execute lucrări lipsite atît de mesaj, oricît de intim ar fi el, cît şi de frumuseţi formale. Or, pictura abstractă nu poate duce la crearea unor valori decît în măsura în care se naşte din necesitatea, din dorinţa pictorului de a exprima noi puncte de vedere asupra lumii aşa cum fac, de exemplu, filozofii. — Numai că filozofii, marea lor majoritate, fac lucrul acesta într-un limbaj accesibil tuturor. — Şi limbajul picturii poate deveni accesibil. Ca să citeşti o carte de filozofie trebuie să treci neapărat prin perioada abecedarului. Tot aşa şi cu pictura. Credeţi dumneavoastră că marii noştri clasici, Grigorescu, Andreescu, Luchian, sunt gustaţi în aceeaşi măsură de toată lumea . Eu unul nu cred. Şi nu cred pentru că am văzut pe pereţii multor case groezăvii aparţinînd celor mai de jos zone ale picturii de gang, deşi pe piaţă se găsesc, la preţuri poate mai accesibile, reproduceri bine lucrate după marii noştri înaintaşi întru pictură. — Care ar putea fi remediul ? — O apropiere reciprocă, a pictorilor de public, a publicului de pictură. Dezvoltarea continuă — printre altele - a mişcării plastice de amatori face deja lucrul acesta şi l-ar putea face încă şi mai bine. — Dacă? — Dacă activitatea expoziţională ar fi mai intensă, dacă în rîndurile plasticienilor amatori ar fi atras un număr din ce în ce mai mare de oameni, dacă între pictorii amatori şi cei profesionişti s-ar stabili contacte mai frecvente, dacă... — Să rămînem la „dacă" , dacă ar trebui să vă definiţi ca pictor, cum aţi face-o ? — Prin referire la pictura românească, la marile ei tradiţii folclorice şi culte, la numeroasele motive care au circulat în toată istoria picturii noastre şi care aparţin cu precădere sufletului acestui popor. — Faceţi caricatură, afiş, desen, pictură ; care dintre aceste modalităţi de expresie vă este mai aproape ? — Pictura şi, în cadrul ei, portretul. Mă simt atras de figura umană, de chipurile pe care le întâlnesc pretutindeni şi care nu mai sunt chipurile întîlnite în urmă cu 20—30 de ani. Noua noastră viaţă socială a născut oameni noi şi dacă peste încă 20—30 de ani portretele mele vor putea constitui o mărturie fidelă a schimbărilor petrecute, arta mea îşi va fi atins scopul. — Unul dintre aceşti oameni noi este muncitorul-artist, tehnicianul-pictor. Un exemplu dintre multe altele — Nenea Costache. — Numai în măsura în care, împreună cu munca mea de fiecare zi, încercările mele artistice, slujesc celorlalţi şi mai ales copiilor, pe care trebuie, avem obligaţia, să ni-i creştem frumoşi şi buni. Pentru că în ei stă viitorul ţării, un viitor pe care ni-l dorim mai bun încă şi încă mai frumos. Marin Stoian ŢARĂ NOUĂ Patrie coborind dintr-o stea Cuvintele-mi ard pe buze de cînt Acum, cinci anii împlinirii cuprind Şi ape şi cer şi pămint. Păsări albe se-apleacă -nspre noi intr-un tumult de sărbătoare Şi sevele tinere urcă în arbori Desenîndu-ţi chipul,corolă de floare. Vuiet de vreme incandescentă, Destin curat, luminat de rouă Şi fruntea şi palma şi gîndul Prind acum contur de ţară nouă. Constantin Bejenaru, electrician, Cercul literar al sindicatelor F.M.U.A. Bucureşti „PRIETENIE" — fotografie de Alexandru Antal, cercul foto al sindicatului Uzinei chimice-Turda