Munca, aprilie 1972 (Anul 28, nr. 7582-7606)

1972-04-08 / nr. 7588

„NICI O MAȘINĂ ȘI NICI UN UTILAJ SUB RANDAMENTUL PLANIFICAT, NICI UN MINUT NELUCRAT“ UZINA „TIMPURI NOI“ Programarea pe capacităţi— rezervă valorificată doar pe jumătate Produsele uzinei „TIMPURI NOI" din Capitală (motocompresoare, elec­­trocompresoare, motoare Diesel şi cu aprindere prin scînteie etc.) sunt mult apreciate de beneficiarii interni şi externi pentru performanţele lor. In mod firesc se pune întrebarea dacă această uzină, dotată cu maşini şi agregate de înaltă tehnicitate, cu o organizare superioară a producţiei, bazată pe linii tehnologice în flux, poate să realizeze o producţie su­plimentară pentru a satisface în cele mai bune condiţii necesităţile pieţei interne şi exportul ? Răspunsul este categoric da, deoarece aici sunt foar­te mari rezerve in ceea ce priveşte utilizarea capacităţilor de producţie existente. Maşinile şi utilajele din secţiile de bază nu sunt folosite de­cit în proporţie de 59,2 la sută, iar cele din secţiile auxiliare, de 46,7 la sută. La unele categori de utilaje există un „cîmp al rezervelor de ca­pacitate“ nemobilizate foarte mare (strunguri 37 la sută, maşini de gău­rit 38,1 la sută, freze şi raboteze 43,5 la sută, bohrwerckuri 25,7 la sută etc.). Dacă la turnătorie se lu­crează în trei schimburi, la celelalte secţii de bază, mai ales la prelucrări mecanice, secţie conducătoare în uzi­nă, nu sunt asigurate în mod complet nici măcar două. Situaţii similare prezintă sculăria şi sectorul meca­nic şef. Ţinind seama de multiplele conse­cinţe ale folosirii incomplete a ca­pacităţilor de producţie. Rezoluţia Conferinţei pe ţară a cadrelor de conducere din întreprinderi şi cen­trale industriale şi de construcţii, a­­rată clar necesitatea de a se acţiona in mod hotărit pentru ridicarea gra­dului de utilizare a maşinilor, utila­jelor şi instalaţiilor. Am discutat despre această pro­blemă cu numeroşi muncitori, mai­ştri, tehnicieni şi ingineri din uzina „Timpuri noi“. Aşa cum a reieşit din spusele lor, deşi cauzele situaţiei a­­rătate mai sus sunt multiple, unele , ca, de pildă, lipsa de cadre — de­păşind pentru moment posibilităţile de rezolvare ale uzinei, se pare că nu s-a acţionat suficient mai ales în ceea ce priveşte planificarea opera­tivă, programarea şi lansarea forme­lor de execuţie a produselor, fapt care ar fi permis o mai bună­ folo­sire a maşinilor. După cum arăta to­varăşul inginer Gheorghe Ionescu, directorul uzinei, în funcţie de struc­tura planului de producţie pot apa­re plusuri de capacitate. Deşi pro­ducţia se programează mult înainte de lansarea ei în fabricaţie şi deci a­­ceste rezerve sunt posibil de deter­minat din timp, nu s-a urmărit per­manent o folosire a disponibilului de capacitate creat astfel. Liniile de pro­ducţie în flux, prin modul în care sunt concepute, crează posibilitatea ca unele maşini-unelte şi agregate să dispună de capacităţi de prelucrare mai mari decit liniile in ansamblul lor. In această situaţie se află în special maşinile de găurit, de recti­ficat, bohrwerckurile etc. Aşa cum sublinia inginerul Eugen Hankiewicz, pentru a înlătura astfel de situaţii, liniile tehnologice de „arbori“ şi „biele“ execută unele lucrări în co­mun. Pentru anumite supere, la o­­peraţiile la care au apărut „locuri înguste“, s-a făcut transferul pe ma­şini similare de pe altă linie tehno­logică unde în acel moment exista un plus de capacitate. A fost po­sibilă astfel realizarea unor produ­se cu costuri de producţie mai mici (prin diminuarea cheltuielilor indi­recte) şi intr-un timp mult mai scurt. Aceste posibilităţi­ nu au fost însă folosite în suficientă măsură de uzină. însuşi modul de programare a unor loturi de produse creează perturbări în fluxul tehnologic, în sensul că la centralizarea comenzi­lor pe repere are loc o fracţionare a loturilor optime. După cum arăta maistrul Năstase Mitoi, la unele re­pere ca racorduri pentru compre­soare, reducţii, pistoane etc., — co­menzile de piese comune sunt lan­sate in loturi mici, la diferite­ inter­vale, ceea ce duce la majorarea tim­pilor de pregătire şi reglare a utila­jelor. Fracţionarea „loturilor optime“ duce in final la reducerea timpului de lucru efectiv şi deci la o slabă folosire a multora dintre maşini. Adîncirea tehnologiei „de grup“ ar contribui la execuţia reperelor in se­rii mai mari, şi deci la utilizări mai intense ale utilajelor prin creşterea volumului timpului de lucru efectiv în structura balanţei timpului de lu­cru al acestora. Extinderea lucrărilor în cadrul pla­nului de cooperare ar contribui de asemenea la folosirea mai bună a maşinilor. Au fost şi cazuri — pu­ţine la număr — cînd pe unele uti­laje s-a acceptat execuţia in colabo­rare a unor lucrări pentru întreprin­derile „Anticorozivul“ şi Fabrica de ambalaje metalice. Din păcate, a­­ceastă formă de organizare a pro­ducţiei, care ar putea asigura acope­rirea capacităţilor disponibile, este încă slab folosită de întreprindere. Comitetul oamenilor muncii va tre­bui să coordoneze şi să îndrume ac­tivitatea compartimentelor tehnic şi de planificare, astfel incit programa­rea producţiei să asigure o încărca­re echilibrată şi deplină a capacită­ţilor existente. E necesar să se ia măsuri hotărîte în ceea ce priveşte extinderea cooperării interuzinale, aşa incit să se realizeze o creştere planificată a utilizării potenţialului tehnic din dotare. Horaţiu Chirilă Proletari din toate for­me, uni fi-vă . ORGAN AL CONSILIULUI CENTRAI AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMÂNIA Anul XXVIII nr. 7588 ■ Sîmbătă 8 aprilie 1972 ■ 6 pagini 30 bani De ce nu funcţionează toate maşinile şi utilajele din întreprinderea dumneavoastră ? Puternicul dinamism al economiei noastre naţionale angajate Intr-un profund proces de creştere şi modernizare, impune gos­podărirea cu maximum de chibzuinţă a tuturor resurselor mate­riale, financiare şi umane de care dispunem. Luindu-se în consi­derare marile rezerve existente pe această linie, s-a stabilit ca 45 la sută din sporul producţiei industriale ce va fi realizat in acest an faţă de 1971, să fie obţinut pe seama folosirii mai bune a capacităţilor de producţie existente. Dotarea întreprinderilor in­dustriale cu maşini, utilaje şi instalaţii din cele mai perfecţionate reclamă din partea cadrelor de conducere, a fiecărui om al mun­cii luarea tuturor măsurilor necesare pentru ca acestea să pro­ducă permanent la întreaga lor capacitate. Se acţionează pretu­tindeni şi cu toate forţele pentru transpunerea in practică a aces­tui deziderat ? • UZINA MECANICĂ BUZĂU Maşini prematur... „pensionate“ Uzina mecanică din Buzău a înre­gistrat în anul trecut un coeficient de utilizare a capacităţilor de pro­ducţie de 86 la sută. Se preconizează ca în 1972 acest indice să ajungă la 91 la sută. Intenţia este lăudabilă. Investigaţiile pe care le-am între­prins recent reliefează însă prezen­ţa unor serioase lacune. Circa 62 la sută din maşinile şi utilajele de bază din uzina buzoiană nu produc la în­tregul potenţial. In primul trimestru al acestui an, întreruperile cauzate de defecţiunile mecanice şi electrice însumează citeva mii de ore-maşină in plus faţă de perioada corespunză­toare a anului trecut. Stagnările, scoaterea temporară a utilajelor din circuitul de producţie, au provocat u­­zinei grave prejudicii economico-fi­­nanciare. Dacă, de exemplu, maşinile de rabotat şi maşinile universale, verticale şi portale de frezat nu ar fi fost oprite pentru diferite defec­ţiuni, se puteau executa — numai in ianuarie a.c., la aceste două opera­ţii — 68 de aparate de cale ferată. Am găsit­ în atelierul de prelucrări din secţia I — ramificaţii citeva şe­­pinguri care lucrează doar cu 35—40 la sută din capacitate. Maistrul Tra­­ian Arghir ne-a informat despre gre­şita concepţie a unor rabotori, care consideră că aceste maşini şi-ar fi încheiat de acum ciclul de funcţio­nare şi că lucrul cel mi bun de fă­cut e acela de a fi predate la casare. — Ne-am hotărit să criticăm sever pe cei ce-şi consideră maşinile „pensio­nare“ — spunea robotorul Ion Dră­­gulin, organizatorul de grupă sin­dicală de la atelierul amintit. Aici e vorba de pasiunea cu care se lucrea­ză, de inteligenţă, de iscusinţă, de voinţa de a te autodepăşi. Nu-ţi în­suşeşti aceste calităţi, nici maşina nu te ascultă. Pe deasupra acestor considerente, ne întrebăm, totuşi, cum este posibil ca, într-o uzină, soarta unor utilaje să depindă de „cheful“ unuia sau al­tuia dintre cei care au datoria să le folosească la maximum. Lipsă de interes faţă de utilizarea capacităţilor de producţie se constată şi în legătură cu modul cum se asi­gură funcţionarea unor maşini aduse din import. La atelierul de lăcătuşe­­rie (maistru, Constantin Ioniţă) a fost montată cu 14 luni în urmă o maşină de sudat prin puncte, de înal­tă productivitate. Aceasta a funcţionat însă doar... 35 de zile. Apoi, a... sucombat. După îndelungate insistenţe, maşina a fost demontată, sub supravegherea ingi­nerului mecanic Zoltán Vodinschi, pentru a i se depista defecţiunea, dar zadarnic. S-a presupus, în cele din urmă, că i s-ar fi ars două tuburi cu mercur Mecanicul şef a cerut servi­ciului aprovizionare prin adresa nr. 197 din 30 august 1971 (!?!) să inter­vină pentru procurarea lor, dar, aci nu s-a mişcat, în acest caz, nici mă­car un deget... Urmarea ? Serioase prejudicii financiare. — E un act de vădită indolenţă, — ne spunea lăcătuşul Dumitrache Pan­­taze, organizatorul de grupă sindicală de la atelierul păgubit. Ca să sudăm prin puncte colierele de la sistemul de frînare a vagoanelor sau aripile stingătoarelor autotractale de incen­diu, trebuie să apelăm la întreprin­derea „Metalurgica“ — Buzău, care are o asemenea maşină (îngrijită ex­cepţional de bine — n.n.). Costul punctării prin sudură, la care se a­­daugă cheltuielile cu manipulările de încărcare-descărcare şi transport, se ridică în fiecare lună la peste 40 000 lei. Discuţiile purtate cu unii membri ai comitetului camgrijior muncii, cu membri ai comitetului sindicatului şi ai birourilor grupelor sindicale au scos în relief o suită de deficienţe. Majoritatea se referă la incorecta în­treţinere a maşinilor şi utilajelor. Secţia a IV-a întreţinere, condusă, de inginerul I. Zaharia, nu execută lucrările de reparaţii cu exigenţa ce­rută. Au fost dese cazurile cînd uti­laje abia ieşite de pe bancul lăcătu­şilor de întreţinere au fost înapoiate deoarece nu li se remediase... defec­ţiunea. O deficienţă care urm­ează atinge­rea parametrilor proiectaţi a capaci­tăţilor de producţie îşi are originea şi în insuficienta pregătire profesio­nală a unor tineri muncitori.­­ Pentru a pune capăt acestor in­conveniente, remarca tehnicianul Nicolae Lazăr, preşedintele comitetu­lui sindicatului, s-au luat măsuri ca lectorii să pună un accent mai mare pe latura concretă, practică, a instru­irii. ...Am enunţat citeva deficienţe, care împiedică Uzina mecanică din Buzău să folosească integral capaci­tăţile de producţie. Se cuvine însă să menţionăm că unitatea buzoiană dispune de însemnate alte resurse care, valorificate deplin, pot determi­na o încărcare mai judicioasă a ma­şinilor şi instalaţiilor din dotare, creşterea coeficientului de utilizare a acestora. Mihail Doraş Coresp. ziarului „MUNCA“ CU TOATE FORŢELE PE OGOARE, NICI O ZI, NICI O ORA PIERDUTA! Incepind cu această săptămână, în tot mai multe judeţe, îndeosebi in cele din sud şi cîmpia de vest, au fost concentrate importante mij­loace mecanice la semănatul celei mai răspîndite culturi cerealiere din ţara noastră — porumbul. Potrivit datelor centralizate la Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor, pînă la 7 aprilie, au fost însămînţate cu porumb aproape 320 000 ha., ceea ce reprezintă 13 la sută din suprafeţele rezervate acestei culturi atit de întreprinderile agricole de stat, cit şi cooperativele agricole de producţie, întreprinderile agri­cole de stat din judeţul Mehedinţi, bunăoară, au însămînţat în total 39 la sută din suprafeţele prevăzute, cele din judeţele Teleorman şi Galaţi 32 şi respectiv 31 la sută, iar cele din judeţul Brăila 28 la sută. De asemenea, unităţile agricole cooperatiste din judeţele Brăila, Mehe­dinţi şi Dolj au insăminţat 34—38 la sută din terenurile prevăzute, iar cele din judeţele Ilfov, Ialomiţa şi Olt 25—30 la sută. Ministerul de resort apreciază că insăminţările din prima epocă — legumele, sfecla de zahăr, floarea-soarelui, cartofii timpurii şi de vară, precum şi plantele furajere — au fost efectuate, in general, corespun­zător cerinţelor impuse de condiţiile specifice în această primăvară mai timpurie şi cu mai puţină umiditate în sol. Specialiştii, ţăranii coopera­tori şi mecanizatorii au dovedit multă grijă pentru a executa lucrări de calitate şi a însăminţa fiecare cultură în primele zile ale perioadei optime. Ministerul a recomandat ca, în continuare, să se acorde toată atenţia însămînţării porumbului în timpul cel mai scurt, să se execute lucrări de calitate pentru a se asigura astfel o bună răsărire şi dezvol­tare a plantelor. De asemenea, s-a indicat efectuarea lucrărilor de în­grijire a culturilor de toamnă şi a celor însămînţate în prima parte a primăverii, cit şi a celorlalte lucrări menite să păstreze umiditatea exis­tentă în sol pentru a se putea obţine recolte bune. Plantarea cartofilor In întreprinderile agricole de stat din judeţul Sibiu lucrările de plan­tare a cartofilor au fost efectuate la timp şi de bună calitate. S-a înche­iat, astfel, plantatul cartofilor de vară pe o suprafaţă de 400 hectare, iar din cele 900 hectare prevăzute pen­tru cultura cartofilor de toamnă au fost realizate pînă in prezent 800 hectare. Mai slab stau lucrurile in unităţile cooperatiste unde se simte nevoia in­tensificării eforturilor mecanizatori­lor şi cooperatorilor pentru termina­rea grabnică a acestei lucrări. Con­form situaţiei operative a Direcţiei generale judeţene a agriculturii, la începutul lui aprilie, plantatul carto­filor era executat pe 47 la stiă din suprafaţa planificată. Remarcind buna organizare a activităţii în cooperati­vele agricole din Alţîna, Blăjel, Dîr­­loş, Armeni, Apoldu de Sus, Loam­­neş, Şaroşu pe Tîrnave — în care plantatul cartofilor s-a încheiat — trebuie să subliniem necesitatea ca şi în celelalte unităţi agricole sec­ţiile de mecanizare să întreprindă măsuri pentru intensificarea ritmu­lui de lucru atît la pregătirea patu­lui germinativ, cit şi la efectuarea plantatului propriu-zis. Spunem aceasta deoarece pînă de­unăzi mai existau încă unităţi în care plantatul tuberculilor nu înce­puse deloc. Intr-o ademenea situaţie se aflau cooperativele agricole de producţie din Amnaş, Aţei, Bogatu Român, Orlat, Poplaca, Prăsaca, Ra­­coviţa şi Scoreiu. Ion Vidrighin core­p ziarului ..MUNCA“ ENTUZIASTĂ APROBARE, SATISFACŢIE DEPLINĂ acestea sunt sentimentele tuturor oamenilor muncii faţă de rezultatele vizitei întreprinse de TOVARĂŞUL NICOLAI CEAUŞESCU în ţările continentului african v\MWVS\\VvVVWVVW»/ Insoţindu-l permanent, cu gîndul şi cu inima, pe secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, conducătorul nostru iubit, in vizitele făcute în cele opt ţări africane, ţări cu condiţii economice, politice şi sociale specifice, cu istorii şi geografii diferite, dar unite prin aspiraţia comu­nă spre o viaţă liberă, prosperă, de sine stătătoa­re, cetăţenii patriei noastre au convingerea adîncă că această primă călătorie în Africa reprezintă un remarcabil succes al politicii externe a României socialiste, o contribuţie însemnată la consolida­rea şi afirmarea viguroasă a prieteniei, colaboră­rii şi solidarităţii internaţionaliste dintre poporul român şi popoarele africane, la cauza nobilă a păcii şi civilizaţiei. Semnificative apar in acest larg context scriso­rile şi mesajele care sosesc la redacţia noastră. In cuvinte simple dar pătrunse de o înaltă consi­deraţie şi dragoste pentru tovarăşul Nicolae Ceauşescu, muncitori, ingineri, activişti de partid şi ai organizaţiilor de masă, oameni de ştiinţă, cultură şi artă îşi exprimă totala lor adeziune faţă de această nouă acţiune de pace şi înţelegere in­tre popoare a partidului şi statului nostru. In a­­ceste mesaje şi scrisori desluşim acea unitate trai­nică, de granit, dintre toţi oamenii muncii şi con­ducătorul său, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, din­tre poporul, partidul şi statul nostru, unitate fun­damentală pentru succesele de ieri, de azi şi de miine obţinute in construcţia societăţii socialiste multilateral dezvoltate, în ridicarea continuă a prestigiului României socialiste in lume. Deplină adeziune şi preţuire faţă de rezultatele vizitei împreună cu întregul nostru po­por, oamenii muncii români, ma­ghiari, germani şi de alte naţiona­lităţi din judeţul Cluj dau o înaltă apreciere vizitei pe care tovarăşul Nicolae Ceauşescu a întreprins-o în cele 8 ţări africane. Aşa cum am constatat cu toţii din relatările presei, radioului şi televiziunii, din declaraţiile comune date publicită­ţii, din cuvîntarea rostită de tova­răşul Nicolae Ceauşescu la întoar­cerea în patrie, pretutindeni în ţă­rile vizitate conducătorul partidu­lui şi statului nostru a fost un în­flăcărat purtător al mesajului de prietenie, pace şi colaborare a Ro­mâniei socialiste faţă de popoarele africane, hotărîte să-şi consolideze independenţa naţională, să-şi asi­gure o dezvoltare economică şi so­cială care să ducă la lichidarea cit mai grabnică a subdezvoltării, la construirea unei vieţi noi. Întâlnirile tovarăşului Nicolae Ceauşescu cu conducătorii statelor africane vizitate, cu reprezentanţii organizaţiilor politice din aceste ţări, convorbirile purtate pe baza principiilor unanim cunoscute ce călăuzesc neabătut politica parti­dului şi statului nostru, de respec­tare neabătută a independenţei, su­veranităţii naţionale, a dreptului fiecărui popor de a-şi făuri desti­nele potrivit propriilor interese, au făcut să crească şi mai mult pres­tigiul ţării noastre în lumea con­temporană. Punînd în centrul convorbirilor şi acordurilor încheiate lupta îm­potriva politicii imperialiste, a co­lonialismului şi neocolonialismului, partidul şi statul nostru şi-au ma­nifestat încă o dată hotărîrea de neclintit de a face totul şi în viitor pentru a contribui la întărirea so­lidarităţii cu popoarele africane, cu popoarele lumii, cu toate forţele revoluţionare şi progresiste în lup­ta împotriva politicii imperialiste de forţă şi dictat, pentru lichidarea colonialismului şi a practicilor le­gate de acesta. Activitatea desfăşurată de tova­răşul Nicolae Ceauşescu constituie pentru fiecare cetăţean al ţării noastre un prilej de înaltă mîndrie patriotică, ne tonifică forţele în lupta şi munca noastră pentru fău­rirea societăţii socialiste multilate­ral dezvoltate. Membrii de sindicat, toţi oamenii muncii din judeţul Cluj, preţuind această vizită, activitatea neobosită desfăşurată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu în ţările Africii, îşi a­­firmă, încă o dată, deplina lor ade­ziune la politica internă şi externă a partidului şi statului, hotărîrea unanimă de a munci cu forţe spo­rite pentru realizarea măreţului program trasat de cel de-al X-lea Congres al Partidului Comunist Român, pentru înflorirea neconte­nită a patriei noastre socialiste. Ioan Udrea preşedintele Consiliului judeţean al sindicatelor Cluj O strălucită pagină în istoria diplomaţiei româneşti Mesager al fiecăruia dintre noi, al celor peste 20 de milioane de locui­tori ai României socialiste, tova­răşul, Nicolae Ceauşescu a transmis popoarelor Africii gîndurile noas­tre de caldă prietenie şi bună înţe­legere între toate ţările lumii. Timp de 4 săptămîni, prin intermediul presei şi al televiziunii, am urmărit cu mare emoţie şi cu deplină sa­tisfacţie această vizită de multe mii de kilometri a şefului statului nostru pe continentul african- Pri­mirea cu care a fost onorat de su­tele de mii de locuitori ai oraşelor din ţările vizitate, întîlnirile prie­teneşti, cordiale avute cu conducă­torii acestor popoare, sînt dovezi care vorbesc de la sine, sînt măr­turii elocvente ale marelui prestigiu de care se bucură România în în­treaga lume. Pentru popoarele ca­re şi-au cucerit de curînd liberta­tea, România este un exemplu viu de ceea ce înseamnă în realitate forţa unui popor atunci cînd îşi ia soarta în propriile mîini, făurin­­du-şi după propriile planuri desti­nul. Este neîndoios faptul că po­poarele din aceste ţări cunosc bine realizările poporului nostru, tablo­ul minunat al vieţii economice şi culturale din România de astăzi. Călătoria şefului statului nostru în ţările Africii înscrie, după pă­rerea mea, o pagină strălucită în istoria diplomaţiei româneşti şi al­cătuieşte un eveniment memorabil în politica externă a statului şi par­tidului nostru. Ea a dovedit că ţa­ra noastră are o concepţie clară despre relaţiile care trebuie stator­nicite în interesul fiecărui popor în parte. Contactele stabilite pe diferite planuri cu ţările vizitate deschid, atît pentru ţara noastră, cît şi pentru aceste ţări, perspective de largă cooperare. Vizita şefului statului nostru pe continentul afri­can reprezintă o strălucită confir­mare a trăiniciei politicii externe a partidului şi statului nostru, la baza căreia stă internaţionalismul.­­ Acad. Ion Jalea artist al poporului VIZITA TOVARĂŞULUI MM CEAUŞESCU II EHE IITHIUIUI MUICI -­a o prestigioasă manifestare a României in lume „Bun venit tovarăşe Ceauşescu“, „Suntem­ recunoscători tovarăşului Nicolae Ceauşescu pentru tot ce în­treprinde ca România să-şi afirme prestigiul in lume“, „Rezultatele vizi­tei oficiale făcute de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, împreună cu to­varăşa Elena Ceauşescu, în ţările a­­fricane ne-a umplut inima de mîn­drie şi satisfacţie, pentru faptul că suntem­ cetăţeni ai României socia­liste, ţară care se afirmă tot mai mult, tot mai bine şi mai înţelept in viaţa internaţională“. Frazele de mai sus, doar citeva, sunt extrase din mulţimea de scrisori şi telegrame sosite ieri la redacţie, prin care numeroşi oameni ai mun­cii şi unele colective de întreprin­deri îşi manifesta deplina şi entu­ziasta aprobare faţă de strălucita a­­firmare a României în lume, prile­juită, încă o dată, de istorica vizită întreprinsă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu în cele opt state africane prietene. Fiecare Scrisoare conţine idei, gînduri şi sentimente izvorite din marea dragoste, din profundul devotament al întregului nostru po­por faţă de principiile de politică externă ale partidului şi statului no­stru, principii promovate cu atita forţă şi clarviziune de tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Vizita oficială de prietenie în ţările africane a fost urmărită cu un deosebit interes de oamenii muncii din patria noastră, gândurile lor însoţind pe conducăto­rul iubit al partidului şi statului no­stru in fiecare ţară, în fiecare între­prindere, la masa convorbirilor. Din multe scrisori sosite la redacţie străbate sentimentul de mindrie şi satisfacţie al oame­nilor muncii din patria noastră, pentru faptul că in vizita sa p­rin ţările africane tovarăşul Nicolae Ceauşescu a folosit fiecare prilej pentru a populariza şi explica ex­perienţa cucerită de muncitorii, in­ginerii şi oamenii de ştiinţă ro­mâni în opera de făurire a socie­tăţii socialiste multilateral dezvolta­te în Republica Socialistă România. Succesele obţinute de poporul nos­tru în dezvoltarea economiei sale socialiste, în perfecţionarea vieţii social-politice şi continua ridicare a nivelului de trai material şi cultu­ral au fost afirmate în permanen­ţă ca fiind suportul material şi mo­ral-politic pe care a fost înălţat stră­lucitul edificiu al politicii interne şi externe promovate cu atita con­secvenţă şi profundă principialitate de partidul şi statul nostru. „Am urmărit zi de zi vizita tova­răşului Nicolae Ceauşescu în ţările africane — ne scrie tov. Gheorghe Dumitru, maistru petrolist din Cim­­pina. Pot spune că m-a interesat totul. Am fost bucuros şi mîndru cînd am văzut primirea călduroasă, prietenească făcută peste tot tova­răşului Nicolae Ceauşescu. Am re­cunoscut în aceasta prestigiul de mare om politic şi de stat de care se bucură pe plan internaţional con­ducătorul partidului şi statului nos­tru. In acelaşi timp am fost încîntat de faptul că tovarăşul Nicolae Ceauşescu a afirmat de nenumăra­te ori, cu modestia şi sinceritatea care-1 caracterizează, că manifestă­rile de prietenie la adresa persoa­nei sale, sunt manifestări ale stimei, respectului şi preţuirii de care­ se bucură în Întreaga lume poporul nostru, poporul român harnic şi priceput constructor al societăţii noi socialiste. Sunt petrolist, petrolist dia tată în fiu — se spune în continuare în scrisoarea corespondentului nostru — şi de aceea am avut momente de adevărată emoţie cind l-am văzut pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu stînd de vorbă, în mijlo­cul Saharei, cu muncitorii şi specialiştii români care ajută po­porul Algerian in dezvoltarea indus­triei sale petroliere. Printre aceşti petr­olişti români aflaţi în Algeria se află şi cîţiva prieteni şi tovarăşi de muncă ai mei, cărora le-am strins mina împreună cu tovarăşul Nicolae Ceauşescu.­Am avut un sentiment de uriaşă bucurie, parcă eu aş fi fost întreaga Românie, cînd l-am auzit pe directorul tehnic al exploatării petroliere din inima Saharei, vorbind româneşte. Veţi înţelege poate mai bine ce am simţit eu cind l-am au­zit pe acest tinăr algerian vorbind româneşte şi spunînd că şi-a făcut studiile inginereşti în România, dacă am să vă comunic că, în timp ce priveam aceste scene la televizor, o­­chii minţii m-au purtat spre anii ti­nereţii mele cînd în jurul sondelor petrolifere de aici, de la noi, majo­ritatea inginerilor vorbeau in limbi străine, fiindcă şi ei erau străini şi instalaţiile tehnice erau străine. Acum sînt om în vîrstă, însă ade­vărata tinereţe am trăit-o în anii socialismului, in anii noştri. S-au schimbat multe, foarte multe. însăşi viaţa noastră s-a schimbat, în bine. Şi aceasta înseamnă multe, foarte multe. Schimbările acestea, înfăp­ Ion Găleteanu (Continual® In pag. a 3-a)

Next