Munca, decembrie 1972 (Anul 28, nr. 7789-7814)
1972-12-07 / nr. 7794
IN CINSTEA CELEI DE-A XXV-A ANIVERSĂRI A REPUBLICII Zile de puternic avînt în muncă, noi succese în întrecerea socialistă PENTRU mm mum ----------------------------------------------------------------------------------•••-------------------------------------------------------------------------------- Pe şantierele Trustului de Constucţii Industriale din municipiul Gheorghe Gheorghiu-Dej Rezultate prestigioase în extinderea şi generalizarea ACORDULUI GLOBAL • DUPĂ 3 ANI DE LA INTRODUCERE, VOLUMUL LUCRĂRILOR EXECUTATE PRIN CONTRACT-ANGAJAMENT S-A TRIPLAT • LA FIECARE OBIECTIV, PRINTR-O ORGANIZARE MAI BUNA A MUNCII, GRAFICUL DE EXECUŢIE AL LUCRĂRILOR POATE FI DEVANSAT • LA LOTUL II AL ŞANTIERULUI BACĂU, PINA ASTĂZI 200 DE SALARIAŢI LUCREAZĂ LA NIVELUL PRODUCTIVITĂŢII MUNCII PREVĂZUTA A FI REALIZATĂ DE RAMURA CONSTRUCŢIILOR ÎN ANUL 1977 Transpunînd în fapt preţioasele indicaţii date de conducerea partidului privind aplicarea şi extinderea noii forme de organizare şi salarizare în acord global, pe bază de contract-angajament la nivelul formaţiilor de lucru, colectivul de constructori, din cadrul Trustului de construcţii industriale din municipiul Gheorghe Gheorghiu- Dej a obţinut prestigioase realizări, în cele 11 luni care s-au scurs din acest an, la toţi indicatorii de plan. Astfel, la beneficiul peste plan, în valoare de circa 1 400 000 lei obţinut pînă acum, se adaugă îndeplinirea în proporţie de 103,3 la sută a sarcinii de creştere a productivităţii muncii, în condiţiile în care 5 din cele 17 obiective industriale puse în funcţiune în această perioadă au fost predate beneficiarilor în avans faţă de graficele stabilite. Adăugind la toate acestea şi faptul că în cei 3 ani de cînd a fost introdus acordul global colectiv, pe bază de contract-angajament, volumul lucrărilor executate a crescut de la 37,9 milioane, în 1970, la 130 milioane în acest an, se poate spune deci că noua metodă a găsit un teren propice de aplicabilitate în viața şantierelor. Ne-am deplasat pe şantierele de construcţii aparţinînd trustului de construcţii industriale amintit, pentru a urmări modul în care se aplică această formă de remunerare. Stăm de vorbă cu: tovarăşul Mina Ursu, instalator sanitar, preşedintele comitetului sindicatului de la şantierul nr. 1. ..Lucrez în această formă — ne spune dînsul — încă de la începutul aplicării acordului global în trustul nostru şi pot să vă spun că, la fel ca şi mine, muncitorii din echipa pe care o conduc sînt foarte mulţumiţi, atît de activitatea pe care o prestează, cit şi de modul în care se face retribuirea“. Asupra acestor două aspecte insistăm mai mult în speranţa că metoda acordului global colectiv va fi preluată şi de acele şantiere care mai şovăie încă în aplicarea ei. Abordînd primul aspect — acela al muncii, al organizării activităţii de şantier — subliniem că acum, mai mult ca oricînd, şefii de echipe sau de loturi se interesează direct de modul în care este asigurată aprovizionarea cu materiale, urmăresc ca aceasta să se desfăşoare conform graficelor şi, în acelaşi timp, supraveghează mersul lucrărilor cuprinse în contractulangajament. Aceasta este posibil şi datorită faptului că planuleste supus analizei întregului colectiv care urmează să execute lucrarea, măsură în urma căreia — concomitent cu valorificarea experienţei tuturor — se realizează şi o distribuire operativă a forţelor de care este nevoie. In această direcţie, comitetul sindicatului şi mai ales, birourile grupelor sindicale au un rol deosebit, mobilizînd pe fiecare membru de echipă în găsirea celor mai bune căi care să ducă la obţinerea de economii materiale şi reducerea timpului operaţional. Blocul pe care îl ridică acum echipa tovarăşului Mina Ursu va putea fi realizat cu 10—13 zile mai devreme faţă de prevederile graficului de predare. Este rodul materializării numeroaselor propuneri formulate în adunările grupei sindicale sau cu alte prilejuri. — Cit priveşte aspectul retribuirii muncii — ne spunea tovarăşul Marius Romeo, şeful serviciului salarizare al trustului — cred că două elemente sunt hotărîtoare pentru generalizarea acordului global colectiv pe bază de contractangajament, şi anume : garantarea unui ciştig constant, care dă sigu I Dumitru Buf (Continuare in pag. a 3-a) Doriţi să fiţi întotdeauna bine informaţi ? Doriţi să cunoaşteţi activitatea, experienţa, metodele şi stilul de muncă al organelor şi organizaţiilor sindicale ? Reinnoiţi-va abonamentul pentru anul 1973 la ziarul Prolilari din toate iarie, uniţi-vă! MUNCA ROMAN AL CONSILIULUI CENTRAL Al UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMANIA Fiecare organizator de grupa sindicală, fiecare activist sindical — un abonat al ziarului „MUNCA“ Ziarul „MUNCA" - un instrument de lucru pentru toţi activiştii sindicali care doresc să fie bine şi operativ informaţi asupra evenimentelor interne şi internaţionale şi să cunoască experienţa înaintată din domeniul lor de activitate. Abonamentele se primesc la toate oficiile şi agenţiile P.T.T.R. de la oraşe şi sate, la factorii poştali şi la difuzorii de presă din întreprinderi şi instituţii. Proletari din toate țârile, unifrvâ ! MUNCA ORGAN AL CONSILIULUI CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMANIA vani M ! Aici, la uzina textilă „Oltul“ din Sf. Gheorghe, una dintre cele mai mari unităţi industriale de pe meleagurile covăsnene, oamenii se întrec cu multă pasiune pentru a produce mereu mai mult şi mai bine, selectează şi aplică în mod consecvent soluţii menite să conducă nemijlocit la afirmarea noului in producţie, la creşterea randamentului întregului potenţial tehnic şi uman. Succesele prestigioase obţinute in acest an ne-au îndemnat să vizităm această fabrică. La intrarea in secţia ţesătorie ne-am oprit in faţa panoului de onoare „Iată, aceasta este una dintre cele mai bune brigăzi“, ne spune tovarăşa Maria Bacs, preşedinta comitetului sindicatului. Am luat fotografia şi am pătruns in secţie, la locul de muncă al brigăzii. Dar, să-i prezentăm pe membrii brigăzii, apelind la fotografie. Aşadar, de la stingă la dreapta : Irina Kiss, Margareta Téglás, Margareta Szép, ţesătoare, Ernő Kiss, maistru, şeful brigăzii, Tereza Ilyes, ficăreasă, Maria Vizi, Marta Martinka, Elisabeta Farkas, ţesătoare, Miklós Tegzö, ajutor de maistru. Şeful de brigadă lucrează în uzină de 3 decenii. Ţesătoarele sunt tinere. Au între IS—23 de ani. Cu greu ara putut identifica „personajele“ din fotografie, principalul motiv fiind aria întinsă a locului deservit de brigadă. — Cite războaie minuiesc ţesătoarele din brigada pe care o conduceţi ? — îl întreb pe meşter. — Treizeci şi şase . 6 ţesătoare lucrează la cite , războaie şi incâ in condiţii excelente, spun fără nici un fel de exagerare. De altfel această soluţie, iniţiată de brigada noastră, se aplică in întreaga secţie. Din vorbă in vorbă, maistrul Kiss îmi destăinuie citeva acţiuni întreprinse de brigada sa. — Citva timp in urmă am dezbătut intr-o adunare sarcinile actualului cincinal. Pe atunci țesătoarele fruntașe deserveau cel mult 4 războaie. Răgazul de gindire pentru ce trebuie făcut in vederea devansării termenelor de îndeplinire a sarcinilor n-a durat mult. Unele optau pentru deservirea a 5, altele a 6 războaie. Maria Vizi, Marta Martinka, Margareta Téglás, au demonstrat „pe viu“ că pot lucra la 6 războaie fără să diminueze cu unpic calitatea producţiei. în următoarele zile şi celelalte fete le-au urmat exemplul. O bucată de timp „brigadierele“ mele, erau singurele din secţie care lucrau la 6 maşini. Realizau cea mai mare producţie din secţie, cel mai bun salariu. Comitetul sindical de secţie a analizat experienţa noastră, a popularizat-o in rîndurile tuturor ţesătoarelor, iar acum procedeul este aplicat în toată ţesătoria. Maistrul ne vorbea, dar privirile sale erau îndreptate asupra războaielor. Vizi, Téglás, Szep, Kiss, Martinka, Farkas, umblau cu repeziciune, printre maşini, acţionau cu precizie pentru eliminarea opririlor, controlau calitatea ţesăturilor. Cheia succesului ? Toţi mi-au spus acelaşi lucru : reglajul corect al războaielor, supravegherea atentă, intervenţii prompte Ilie Mihalea coresp. ziarului „MUNCA" (Continuare in pag. a 2-a) Brigada de la panou Irina Kiss, Margareta Téglás, Margareta Szép, Ernő Kiss, Tereza Ilyes, Maria Vizi, Marta Martinka, Elisabeta Farkas, Miklós Tegzö n» Veşti îmbucurăt de liniă vatra de foc a Hunedoarei Siderurgiştii Combinatului din Hunedoara au realizat in cele 11 luni încheiate o producţie globală suplimentară în valoare de 100 milioane lei, depăşind astfel angajamentele asumate în cinstea celei de-a 25-a aniversări a proclamării republicii. La toate agregatele şi secţiile de producţie s-au înregistrat indici de utilizare şi de productivitate superiori celor din primul an al cincinalului. Realizînd pe fiecare metru cub volum util de furnal o producţie mai mare decit cea stabilită, furnaliştii hunedoreni au elaborat de la începutul anului peste sarcinile de plan la zi mai mult de 37 653 tone fontă. La rîndul lor, topitorii care deservesc cuptoarele Martin şi electrice au elaborat în acelaşi timp cu 28 370 tone oţel mai mult faţă de prevederi. Au fost livrate, totodată, peste prevederi uzinelor constructoare de maşini şi altor unităţi beneficiare din ţară 20 000 tone laminate finite pline. Anul XXVIII nr. 7794 6 pagini 30 bani Joi 7 decembrie 1972 Ia susţinuta acţiune de modernizare a procesului de producţie, la Uzinele de autocamioane din Braşov s-a introdus, pe scară largă, transportul interoperaţional pe conveet (aspect din halarie montaj general). Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a primit pe publicistul italian Valerio Pellizzari In ziua de 6 decembrie, tovarăşul NicolaeCeauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, a primit pe publicistul italian Valerio Pellizzari. La întrevedere, care a decurs într-o atmosferă cordială, au participat tovarăşii Cornel Burtică, membru supleant al Comitetului Executiv, secretar al C.C. al P.C.R., şi Constantin Mitea, consilier al preşedintelui Consiliului de Stat. Cu acest prilej, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a acordat un interviu pentru revista italiană „L’Europeo“. EMBLEMELE PUTERII BAIA MARE-oglindă a Maramureşului modern De sus, de pe dealul „Duna”, BAIA MARE se vede ca în palmă. Panorama oraşului oferă un tablou fascinant, scăldat într-o lumină ciudată, un fel de amestec de violet, culoare specifică vestitului pictor băimărean Zifer. Cineva, asumîndu-şi rolul de ghid, îmi dă explicaţii. — Baia Mare este un oraş multisecular, locuit de mineri, metalurgişti, forestieri, constructori de maşini, şi, de curînd de textilişti. Acolo, în depărtare, unde fumegă coşurile acelea înalte, se vede Uzina metalurgică de metale neferoase, cea mai mare de acest fel din ţară. Cele două turnuri sunt simbolurile trecutului şi prezentului. Cel din dreapta, vestitul turn al lui Ştefan, străjuieşte, de sute de ani vechiul burg. Aici, în faţa noastră, în prim plan, se profilează noul cartier al minerilor, denumit „Săsar", după numele rîuleţului care „taie" orașul în două. Acolo, în dreapta, clădirea aceea înaltă cu 12 nivele este noul spital cu 1 200 de paturi... ...Adesea facem comparaţii cu trecutul. Numai astfel putem avea imaginea dimensiunilor prezentului, ca şi a propriilor aspiraţii de viitor. Dacă am spune doar că Baia Mare, în anii socialismului, a devenit un oraş modern, fără a aminti trecutul, piatra de hotar, de unde a purces procesul modernizării, nu am realiza o imagine semnificativă. Noul, modernul, dezvoltarea impetuoasă sînt trăsături comune tuturor localităţilor ţării în ascensiunea lor pe drumul făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate în România. Istoria scrisă a oraşului are o vechime de aproape şase secole Arheologii însă susţin că pe locul actualului oraş au trăit oameni încă în paleolitic, că în epoca fierului împrejurimile de la poalele „Gutîiului" au fost stăpînite de triburi dacice. Bogăţiile Maramureşului, aurul în special, au adus, însă, în trecut, nu bunăstare, ci numai necazuri locuitorilor de pe aceste meleaguri. ...Maramureşul, dintotdeauna, înseamnă culoare, datini, frumuseţi create de natură şi în aceeaşi măsură de mina omului. în trecut Maramureşul însemna aur, argint, metale colorate, păduri dese ca peria şi în acelaşi timp înapoiere economică, sărăcie, în aşezările de mineri, ca de altfel şi în Baia Mare, numărul văduvelor în Cornel Ardelean coresp. ziarului „MUNCA" (Continuare in pag. a 3-a) protecţia MUNCII Nu învinuiţi furnizorii pentru dezordinea din propria gospodărie protecţie şi de lucru sunt tot mai constante. Dar rezistenţa lui depinde în mare măsură de întreţinere, de păstrare, de purtare numai in condiţiile pentru care a fost creat. Că doar şi fierul rugineşte dacă nu e îngrijit, dar o biată salopetă de doc, spălată cu peria de scînduri şi purtată la locul de muncă, în tramvai, la Alimentara şi treburile gospodăreşti din curtea casei“. Totul foarte adevărat şi un exemplu de care am luat recent cunoştinţă este revelator în acest sens: experimentarea noului costum de protecţie pentru oţelari a arătat că acele costume care au fost spălate prin grija întreprinderii nu au suferit modificări. In schimb, cele citeva costume spălate de muncitori acasă (cu apă fierbinte, sodă şi frecate cu peria) au prezentat apoi uzuri evidente şi modificări dimensionale. Aducem în discuţie problema întreţinerii echipamentului de protecţie şi de lucru pentru că un contrast cu locul ce i se atribuie în preocupările conducerilor de întreprinderi — loc minor —, ea este de fapt o problemă majoră. A lăsa la voia soartei echipamentul de protecţie şi de lucru, înseamnă a lăsa să se irosească nu unul, nu două, trei ci 700 milioane, sumă cheltuită anual pentru producerea lui. Există legi, care, să pună la adăpostul distrugerii aceste bunuri cu dublă valoare — valoare materială — şiprin funcţionalitatea lor, aceea de a proteja viaţa muncitorilor umană. Evident, da! La Ministerul Muncii, director Elena Ochea ne aminteşte de H.C.M. nr. 795 din 1960 unde există citeva articole cu referire directă la îndatoririle conducerilor întreprinderilor de a asigura condiţii pentru întreţinerea echipamentului şi la angajaţi care au obligaţia să-l folosească numai în timpul procesului de producţie. Ce se intîmplă în realitate? Vă prezentăm cîteva date furnizate de Clara Dumitrescu Mircea Cişman loan Mitric (Continuare in pag. a 2-a) Cine-i de vină dacă salopeta se rupe mai repede decit prevede normativul, dacă bocancii se distrug foarte uşor, dacă palmarele devin după un foarte scurt timp inutilizabile ? Nici nu-i nevoie să mai întrebi, pentru că răspunsul primit sună la fel, oricit de îndepărtaţi ar fi interlocutorii: „vinovaţi sunt producătorii. Calitatea echipamentului e necorespunzătoare“. Şi oricît de mult am fi scris despre deficienţele calitative ale unor sortimente de echipament nu putem să nu luăm in considerare şi amendamentele producătorilor. Inginer Ioana Toma, şefa serviciului echipament de protecţie şi protecţia mediului de la Ministerul Industriei Uşoare, pe bună dreptate, afirma că: „Eforturile pentru îmbunătăţirea calităţii echipamentului de