Munca, decembrie 1972 (Anul 28, nr. 7789-7814)

1972-12-07 / nr. 7794

IN CINSTEA CELEI DE-A XXV-A ANIVERSĂRI A REPUBLICII Zile de puternic avînt în muncă, noi succese în întrecerea socialistă PENTRU mm mum ----------------------------------------------------------------------------------•••--------------------------------------------------------------------------------­ Pe şantierele Trustului de Constucţii Industriale din municipiul Gheorghe Gheorghiu-Dej Rezultate prestigioase în extinderea şi generalizarea ACORDULUI GLOBAL • DUPĂ 3 ANI DE LA INTRODUCERE, VOLUMUL LUCRĂRILOR EXECU­TATE PRIN CONTRACT-ANGAJAMENT S-A TRIPLAT • LA FIECARE OBIECTIV, PRINTR-O ORGANIZARE MAI BUNA A MUNCII, GRAFICUL DE EXECUŢIE AL LUCRĂRILOR POATE FI DEVANSAT • LA LOTUL II AL ŞANTIERULUI BACĂU, PINA ASTĂZI 200 DE SALARIAŢI LUCREAZĂ LA NIVELUL PRODUCTIVITĂŢII MUNCII PREVĂZUTA A FI REALIZATĂ DE RAMURA CONSTRUCŢIILOR ÎN ANUL 1977 Transpunînd în fapt preţioasele indicaţii date de conducerea par­tidului privind aplicarea şi extin­derea noii forme de organizare şi salarizare în acord global, pe ba­ză de contract-angajament la ni­velul formaţiilor de lucru, colecti­vul de constructori, din cadrul Trus­tului de construcţii industriale din municipiul Gheorghe Gheorghiu- Dej a obţinut prestigioase reali­zări, în cele 11 luni care s-au scurs din acest an, la toţi indicatorii de plan. Astfel, la beneficiul peste plan, în valoare de circa 1 400 000 lei obţinut pînă acum, se adaugă îndeplinirea în proporţie de 103,3 la sută a sarcinii de creştere a pro­ductivităţii muncii, în condiţiile în care 5 din cele 17 obiective indus­triale puse în funcţiune în această perioadă au fost predate beneficia­rilor în avans faţă de graficele sta­bilite. Adăugind la toate acestea şi faptul că în cei 3 ani de cînd a fost introdus acordul global colec­tiv, pe bază de contract-angaja­ment, volumul lucrărilor executa­te a crescut de la 37,9 milioane, în 1970, la 130 milioane în acest an, se poate spune deci că noua meto­dă a găsit un teren propice de a­­plicabilitate în viața şantierelor. Ne-am deplasat pe şantierele de construcţii aparţinînd trustului de construcţii industriale amintit, pentru a urmări modul în care se aplică această formă de remune­rare. Stăm de vorbă cu: tovarăşul Mi­na Ursu, instalator­ sanitar, pre­şedintele comitetului sindicatului de la şantierul nr. 1. ..Lucrez în această formă — ne spune dînsul — încă de la începutul aplicării a­­cordului global în trustul nostru şi pot să vă spun că, la fel ca şi mine, muncitorii din echipa pe care o conduc sînt foarte mulţu­miţi, atît de activitatea pe care o prestează, cit şi de modul în care se face retribuirea“. Asupra acestor două aspecte insistăm mai mult în speranţa că metoda acordului global colectiv va fi preluată şi de acele şantiere care mai şovăie încă în aplicarea ei. Abordînd primul aspect — ace­la al muncii, al organizării activi­tăţii de şantier — subliniem că acum, mai mult ca oricînd, şefii de echipe sau de loturi se interesează direct de modul în care este asi­gurată aprovizionarea cu materia­le, urmăresc ca aceasta să se des­făşoare conform graficelor şi, în a­celaşi timp, supraveghează mersul lucrărilor cuprinse în contractul­­angajament. Aceasta este posibil şi datorită faptului că planul­­este su­pus analizei întregului colectiv care urmează să execute lucrarea, măsură în urma căreia — concomi­tent cu valorificarea experienţei tuturor — se realizează şi o dis­tribuire operativă a forţelor de care este nevoie. In această direc­ţie, comitetul sindicatului şi mai ales, birourile grupelor sindicale au un rol deosebit, mobilizînd pe fiecare membru de echipă în găsi­rea celor mai bune căi care să du­că la obţinerea de economii mate­riale şi reducerea timpului opera­ţional. Blocul pe care îl ridică a­­cum echipa tovarăşului Mina Ursu va putea fi realizat cu 10—13 zile mai devreme faţă de prevederile graficului de predare. Este rodul materializării numeroaselor propu­neri formulate în adunările grupei sindicale sau cu alte prilejuri. — Cit priveşte aspectul retribu­irii muncii — ne spunea tovară­şul Marius Romeo, şeful serviciu­lui salarizare al trustului — cred că două elemente sunt hotărîtoare pentru generalizarea acordului glo­bal colectiv pe bază de contract­­angajament, şi anume : garantarea unui ciştig constant, care dă sigu­ I Dumitru Buf (Continuare in pag. a 3-a) Doriţi să fiţi întotdeauna bine informaţi ? Doriţi să cunoaşteţi activitatea, experienţa, metodele şi stilul de muncă al organelor şi organizaţiilor sindicale ? Reinnoiţi-va abonamentul pentru anul 1973 la ziarul Prolilari din toate iari­e, uniţi-vă! MUNCA R­OMAN AL CONSILIULUI CENTRAL Al UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMANIA Fiecare organizator de grupa sindicală, fiecare activist sindical — un abonat al ziarului „M­UNC­A“ Ziarul „MUNCA" - un instrument de lucru pentru toţi activiştii sindicali care doresc să fie bine şi operativ informaţi asupra evenimentelor interne şi internaţionale şi să cunoască experienţa înaintată din domeniul lor de activitate. Abonamentele se primesc la toate oficiile şi agen­ţiile P.T.T.R. de la oraşe şi sate, la factorii poştali şi la difuzorii de presă din întreprinderi şi instituţii. Proletari din toate țârile, unifrvâ ! MUNCA ORGAN AL CONSILIULUI CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMANIA vani M ! Aici, la uzina textilă „Oltul“ din Sf. Gheorghe, una dintre cele mai mari unităţi industriale de pe me­­leagurile covăsnene, oamenii se întrec cu multă pasiune pentru a produce mereu mai mult şi mai bine, selectează şi aplică în mod consecvent soluţii menite să con­ducă nemijlocit la afirmarea nou­lui in producţie, la creşterea ran­damentului întregului potenţial tehnic şi uman. Succesele presti­gioase obţinute in acest an ne-au îndemnat să vizităm această fa­brică. La intrarea in secţia ţesă­­torie ne-am oprit in faţa panoului de onoare „Iată, aceasta este una dintre cele mai bune brigăzi“, ne spune tovarăşa Maria Bacs, pre­şedinta comitetului sindicatului. Am luat fotografia şi am pătruns in secţie, la locul de muncă al brigăzii. Dar, să-i prezentăm pe membrii brigăzii, apelind la fotografie. Aşa­dar, de la stingă la dreapta : Irina Kiss, Margareta Téglás, Margareta Szép, ţesătoare, Ernő Kiss, maistru, şeful brigăzii, Tereza Ilyes, fică­­reasă, Maria Vizi, Marta Martinka, Elisabeta Farkas, ţesătoare, Miklós Tegzö, ajutor de maistru. Şeful de brigadă lucrează în uzină de 3 decenii. Ţesătoarele sunt tinere. Au între IS—23 de ani. Cu greu ara putut identifica „personajele“ din fotografie, principalul motiv fiind aria întinsă a locului deservit de brigadă. — Cite războaie minuiesc ţesă­toarele din brigada pe care o conduceţi ? — îl întreb pe meşter. — Treizeci şi şase . 6 ţesătoare lucrează la cite , războaie şi incâ in condiţii excelente, spun fără nici un fel de exagerare. De altfel această solu­ţie, iniţiată de brigada noastră, se aplică in întreaga sec­ţie. Din vorbă in vorbă, maistrul Kiss îmi destăinuie citeva acţiuni între­prinse de brigada sa. — Citva timp in urmă am dez­bătut intr-o adunare sarcinile ac­tualului cincinal. Pe atunci țesă­toarele fruntașe deserveau cel mult 4 războaie. Răgazul de gin­­dire pentru ce trebuie făcut in ve­derea devansării termenelor de îndeplinire a sarcinilor n-a durat mult. Unele optau pentru deservi­rea a 5, altele a 6 războaie. Maria Vizi, Marta Martinka, Margareta Téglás, au demonstrat „pe viu“ că pot lucra la 6 războaie fără să di­minueze cu un­pic calitatea produc­ţiei. în următoarele zile şi celelal­te fete le-au urmat exemplul. O bucată de timp „brigadierele“ mele, erau singurele din secţie care lu­crau la 6 maşini. Realizau cea mai mare producţie din secţie, cel mai bun salariu. Comitetul sindi­cal de secţie a analizat experienţa noastră, a popularizat-o in rîndu­­rile tuturor ţesătoarelor, iar acum procedeul este aplicat în toată ţe­­sătoria. Maistrul ne vorbea, dar privi­rile sale erau îndreptate asupra războaielor. Vizi, Téglás, Szep, Kiss, Martinka, Farkas, umblau cu repeziciune, printre maşini, acţio­nau cu precizie pentru eliminarea opririlor, controlau calitatea ţesă­turilor. Cheia succesului ? Toţi mi-au spus acelaşi lucru : regla­jul corect al războaielor, suprave­gherea atentă, intervenţii prompte Ilie Mihalea coresp. ziarului „MUNCA" (Continuare in pag. a 2-a) Brigada de la panou Irina Kiss, Margareta Téglás, Margareta Szép, Ernő Kiss, Tereza Ilyes, Maria Vizi, Marta Martinka, Elisabeta Farkas, Miklós Tegzö n» Veşti îmbucurăt de liniă vatra de foc a Hunedoarei Siderurgiştii Combinatului din Hunedoara au realizat in cele 11 luni încheiate o producţie globală suplimentară în valoare de 100 milioane lei, depăşind astfel anga­jamentele asumate în cinstea celei de-a 25-a aniversări a proclamării republicii. La toate agregatele şi secţiile de producţie s-au înregis­trat indici de utilizare şi de pro­ductivitate superiori celor din pri­mul an al cincinalului. Realizînd pe fiecare metru cub volum util de furnal o producţie mai mare de­cit cea stabilită, furnaliştii hune­­doreni au elaborat de la începutul anului peste sarcinile de plan la zi mai mult de 37 653 tone fontă. La rîndul lor, topitorii care deser­vesc cuptoarele Martin şi elec­trice au elaborat în acelaşi timp cu 28 370 tone oţel mai mult faţă de prevederi. Au fost livrate, toto­dată, peste prevederi uzinelor con­structoare de maşini şi altor uni­tăţi beneficiare din ţară 20 000 tone laminate finite pline. Anul XXVIII nr. 7794­­ 6 pagini 30 bani Joi 7 decembrie 1972 Ia susţinuta acţiune de moderni­zare a procesului de producţie, la Uzinele de autocamioane din Braşov s-a introdus, pe scară largă, transportul interoperaţional pe conveet (aspect din hala­rie montaj general). Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a primit pe publicistul italian Valerio Pellizzari In ziua de 6 decembrie, tovarăşul Nicolae­­Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, a primit pe publicistul italian Valerio Pellizzari. La întrevedere, care a decurs în­­tr-o atmosferă cordială, au parti­cipat tovarăşii Cornel Burtică, membru supleant al Comitetului Executiv, secretar al C.C. al P.C.R., şi Constantin Mitea, consilier al preşedintelui Consiliului de­ Stat. Cu acest prilej, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a acordat un interviu pentru revista italiană „L’Europeo“. EMBLEMELE PUTERII BAIA MARE-oglindă a Maramureşului modern De sus, de pe dealul „Duna”, BAIA MARE se vede ca în palmă. Panorama oraşului oferă un ta­blou fascinant, scăldat într-o lu­mină ciudată, un fel de amestec de violet, culoare specifică vesti­tului pictor băimărean Zifer. Cine­va, asumîndu-şi rolul de ghid, îmi dă explicaţii. — Baia Mare este un oraş multisecular, locuit de mineri, me­­talurgişti, forestieri, constructori de maşini, şi, de curînd de texti­­lişti. Acolo, în depărtare, unde fumegă coşurile acelea înalte, se vede Uzina metalurgică de metale neferoase, cea mai mare de acest fel din ţară. Cele două turnuri sunt simbolurile trecutului şi prezentului. Cel din dreapta, vestitul turn al lui Ştefan, străju­ieşte, de sute de ani vechiul burg. Aici, în faţa noastră, în prim plan, se profilează noul cartier al minerilor, denumit „Săsar", după numele rîuleţului care „taie" o­­rașul în două. Acolo, în dreapta, clădirea aceea înaltă cu 12 ni­vele este noul spital cu 1 200 de paturi... ...Adesea facem comparaţii cu trecutul. Numai astfel putem a­­vea imaginea dimensiunilor pre­zentului, ca şi a propriilor aspi­raţii de viitor. Dacă am spune doar că Baia Mare, în anii so­cialismului, a devenit un oraş mo­dern, fără a aminti trecutul, pia­tra de hotar, de unde a purces procesul modernizării, nu am realiza o imagine semnificativă. Noul, modernul, dezvoltarea im­petuoasă sînt trăsături comune tuturor localităţilor ţării în as­censiunea lor pe drumul făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate în România. Istoria scrisă a oraşului are o vechime de aproape şase secole­ Arheologii însă susţin că pe lo­cul actualului oraş au trăit oa­meni încă în paleolitic, că în e­­poca fierului împrejurimile de la poalele „Gutîiului" au fost stă­­pînite de triburi dacice. Bogăţiile Maramureşului, aurul în special, au adus, însă, în trecut, nu bună­stare, ci numai necazuri locuitori­lor de pe aceste meleaguri. ...Maramureşul, dintotdeauna, înseamnă culoare, datini, frumu­seţi create de natură şi în aceeaşi măsură de mina omului. în trecut Maramureşul însemna aur, ar­gint, metale colorate, păduri dese ca peria şi în acelaşi timp înapo­iere economică, sărăcie, în aşeză­rile de mineri, ca de altfel şi în Baia Mare, numărul văduvelor în­ Cornel Ardelean coresp. ziarului „MUNCA" (Continuare in pag. a 3-a) protecţia MUNCII Nu învinuiţi furnizorii pentru dezordinea din propria gospodărie protecţie şi de lucru sunt tot mai constante. Dar rezistenţa lui depinde în mare măsură de întreţinere, de păstrare, de purtare numai in condi­ţiile pentru care a fost creat. Că doar şi fierul rugineşte dacă nu e îngrijit, dar o biată salopetă de doc, spălată cu peria de scînduri şi pur­tată la locul de muncă, în tramvai, la Alimentara şi treburile gospodă­reşti din curtea casei“. Totul foarte adevărat şi un exem­plu de care am luat recent cunoştin­ţă este revelator în acest sens: ex­perimentarea noului costum de pro­tecţie pentru oţelari a arătat că a­­cele costume care au fost spălate prin grija întreprinderii nu au sufe­rit modificări. In schimb, cele citeva costume spălate de muncitori acasă (cu apă fierbinte, sodă şi frecate cu peria) au prezentat apoi uzuri evi­dente şi modificări dimensionale. Aducem în discuţie problema în­treţinerii echipamentului de protecţie şi de lucru pentru că un contrast cu locul ce i se atribuie în preocupări­le conducerilor de întreprinderi — loc minor —, ea este de fapt o pro­blemă majoră. A lăsa la voia soartei echipamentul de protecţie şi de lu­cru, înseamnă a lăsa să se irosească nu unul, nu două, trei ci 700 mi­lioane, sumă cheltuită anual pentru producerea lui. Există legi, care, să pună la adă­postul distrugerii aceste bunuri cu dublă valoare — valoare materială — şi­­prin funcţionalitatea lor, aceea de a proteja viaţa muncitorilor­ u­­mană. Evident, da! La Ministerul Muncii, director Elena Ochea ne aminteşte de H.C.M. nr. 795 din 1960 unde există citeva articole cu referire directă la îndatoririle conducerilor întreprin­derilor de a asigura condiţii pentru întreţinerea echipamentului şi la angajaţi care au obligaţia să-l fo­losească numai în timpul procesului de producţie. Ce se intîmplă în realitate? Vă prezentăm cîteva date furnizate de Clara Dumitrescu Mircea Cişman loan Mitric (Continuare in pag. a 2-a) Cine-i de vină dacă salopeta se rupe mai repede decit prevede nor­mativul, dacă bocancii se distrug foarte uşor, dacă palmarele devin după un foarte scurt timp inutiliza­bile ? Nici nu-i nevoie să mai întrebi, pentru că răspunsul primit sună la fel, oricit de­ îndepărtaţi ar fi inter­locutorii: „vinovaţi sunt producătorii. Calitatea echipamentului e necores­punzătoare“. Şi oricît de mult am fi scris des­pre deficienţele calitative ale unor sortimente de echipament nu putem să nu luăm in considerare şi amen­damentele producătorilor. Inginer Ioana Tom­a, şefa servi­ciului echipament de protecţie şi protecţia mediului de la Ministerul Industriei Uşoare, pe bună dreptate, afirma că: „Eforturile pentru îmbu­nătăţirea calităţii echipamentului de

Next