Naţiunea, septembrie 1948 (Anul 3, nr. 730-751)

1948-09-04 / nr. 730

AMDl 111 Nr. 730P I REDACfiA Și ADMINISTRAȚIA: Str. Brezoianu Nr< 18 (tett au Bd. 6 Mattie Buoureyti) Cbot C. B. a 26.139 TELEFOANE: Oirecția Secretariatul de redacție Redacția și provincia Ai^ministratia Vpografia 4.03^ S.43.14 4.14.7? 3.3a.71 8.26.60 ABONAMENTE: Trei luni tot Șase luni laia;rnamente lunare numai pentru studenți, funcționari și pensionari publici lei 100 lunar. Instituții: întreprinderi $1 autorități lei B.OOn anual ■onamentele încep numai la 1—15 fiecărei luni. 300 600 Taza poștală plătită în numerar conform aprobării Dir. Gen. P. T. T. Nr.?,806'94« mci Ü vi ja jr-I; 64^g[ 8äml:"in 4 Septembrie 1948 JIU . Am tRIflliT CĂ STEA DE IÜEIHEAD... Am primit în reuniunea solemnă a membrilor sindicatului din care fac parte cartea de membru al sindicatului, fapt pentru care m’am simțit, onorat, așa precum vizibil s’au simțit onorați toți cei care s’au aflat în aceeași împrejurare. Căpătarea oficială a calității de sindicalisz are pentru noi intelectualii semnificație deosebită. In acești patru ani din urmă la „Tribuna poporului“ și la „Națiunea" am îndemnat necontenit pe intelectuali să intre cu tot sufletul in rândurile muncitorimii, rupând ultima barieră care mai despărțea o armată a muncii de alta. Prejudecata ce făcea pe unii intelectuali să vadă cu ochi pieziși sindicalizarea producătorilor cerebrali, ca nepotrivită soiului respectiv de muncă a dispărut tot mai mult în vremea din urmă și azi sunt mulți care înțeleg bine că nu ar fi onest din partea lor să ne izoleze și să trădeze cauza progresului. Cel„ mai manifest semn că muncitorimea manuală își dă seama de valoarea producției intelectuale este faptul că profesorii progresiști au fost chemați sărbătorește spre a-și primi calificarea de sindicaliști, aparținători în ultima an însă Confederației generale a muncii. Muncitorii prin urmare sunt departe de a subestima, cum pretinde propaganda dușmănoasă, pe tovarășii lor de producție culturală. Și cum ar face aceasta, când statutul însuși al Confederației generale a muncii nu recunoaște decât un singur front de „muncitori manuali și intelectuali salariați“. Clasa muncitoare, după definirea scopului Confederației urmărește promovarea „intereselor materiale, profesionale și culturale ale clasei muncitoare“. Asta vrea să zică limpede că un muncitor de fabrică nu are numai interese materiale (pâine, veșminte) ci și interese culturale (filosofie, artă), că deasemeni clasa intelectualilor nu are numai interese intelectuale, ci și, precum e ușor de înțeles, interese materiale. Prin urmare interesele obștești ale clasei muncitoare se întind deopotrivă asupra întregii masse de muncitori fără discriminație intre cei manuali și cei intelectuali. Odată înlăturată orice motivare de desbinare profesională se cade firește să se realizeze o cât mai puternică sudură politică în sânul muncitorimii, în sensul ca intelectualii să-și însușească sincer ideologia clasei muncitoare și să o promoveze cu mijloacele de care un chip natural dispun în chiar interesul lor. Unul din principiile de bază ale Confederației generale a muncii este lupta ă<t clasă a proletariatului. Câtă vreme există nedumerire și neclarificare în sânul implectualitărîi, erau explicabile unele șovăiri. O anume sfială făcea pe unii să simtă retenție în fața ideii de luptă de clasă, cu sentimentul că „concordia“ ar fi fost mai nimerită. Insă la mijloc e un sofism și o confuzie între ideologie și sentimentalism. „Concordia“ între ■, clasa proletară și clasa burgheze - capitalistă înseamnă renunțarea la socialism. Este de ales intre regimul capitalist și cel colectivivist. Compromisul nu-i admisibil , și ca atare muncitorul nu poate fi să renunțe la lupta de clasă. Ceea ce ar putea să împiedice “ pe un intelectual să se alăture , cu toată vigoarea luptei proletarariatului, ar fi sentimentul că nu aparține acestei clase. Dar sup crul nu e așa. Un savant, un poet, un dramaturg este un proletar, trăind din munca lui și nu văd pe ce temeiu s’ar solidariza cerebralul cu clasa moșierilor, sau a capitaliștilor. Singurele șanse de ridicare a nivelului dal traiu al intelectualului și de sporire a capacități lui de producției culturala sunt prin lupta în frontul Confederației și de aceea cred că de acum înainte niciun Intelectual nu va respinge nici alt principiu al Uniuniilî sindicatelor și anume acela al solidarității și unității de acțiune a clasei muncitoare pe plan intern și Internațional. , înfrățiți prin cuvântul de ordine al muncii șî printr’o ideologie comună, producătorii materiali și culturali, vor merge plini de reciprocă încredere pe drumul neîncetat al progresului. de G. CALINESCU SOROCUL »OADIUIR Irl Anglia: „O adevărată catastrofă“. In Franța: „Acordul ne aduce în stare de sclavie". Presa se ocupă amănunțit de acordurile bilaterale încheiate de țările beneficiare ale Pinului Marshall și Statele Unite. Semnarea acordurlor și ratificarea lor de către Parlamentele acestor State au avut adeseori ecouri străbătute de a mare decepții și pesimism. Aceasta nu este câtuși de puțin de mirare. Textul acordurilor, puse la punct de către cercurile monopoliste ale Statelor Unite, sună ca un cântec funebru pentru toți aceia care mai credeau în „umanitatea“ desinteresată de peste ocean, pentru toți aceia care își închipuiau că „ajutorul“ american este destinat realmente redresării economie. a Statelor vest-europene. 4^^ Anglia Ziarul britanic „Daily Express” critică în mod vehement hotărârea Parlamentului privitoare la aprobarea condițiinUor „ajutorului” american. „Cu profundă durere și cu un sentiment de amară umilință — scrie ziarul — trebue să trăm acest moment istoric înregistreu cumpănitor. Pentru acei care cred în Imperiul britanic, acesta a fost o adevărată catastrofă”. In articolul său de fond, săptămânalul britanic „New Statesman and Nation", comentând principalele puncte ale acordului, scrie: „Cele mai grele obligațiuni constau în faptul că suntem forțați să contractăm nouă împrumuturi, care abia dacă vom fi în stare pe să le amortizăm, că toate coloniile sunt luate cu deașila ca baze de furnizare a materiilor prime pentru U.S.A. și că administrația americană pretinde să exercite o însemnată influență asupra politicii noastre privitoare la investițiile de capital ca și în ce privește politica financiară și comercială. Cu toate că suveranitatea noastră este formal menținută, putem deveni un satelit al Americii. Franța In Franța, ecoul ratificării acordului n’a fost mai puțin pesimist decât în Anglia. O neliniște deosebită a provocat în opinia publică proectata remilitarizare a Germaniei și crearea unui stat occidental german reacționar, cu regiunea Ruhrului ca importantă bază a industriei sale de războiu, precum și obligațiunile pe care și le-a luat Franța în ce privește reconstrucția industrială a Ruhrului. „Anglo-Americanii — scrie, în legătură cu aceasta, Emile Buret în ,J'Ordre"— vor ca Germania să fie restabilită pe seama Franței”. Dar autorii acordului impus țărilor vest-europene se gândesc desificur, în primul rând, la ei înșiși. „Statele Unite — scrie ziarul „le Soir" — vor avea posibilitatea să întrebuințeze pentru ele o parte din bogățiile noastre. Este vorba mai ales de materiile prime de mare însemnătate pentru industria de războiu, de care au nevoie pentru pregătirile lor de războiu și anume de bauxita, petrolul, nichelul și cromul din Franța și coloniile sale. In felul acesta, bogăția noastră națională de produse minerale va fi înghițită de Statele Unite in scopurile sale militare”. Ziarul „Franc-Tireur” scrie intr-un articol că acordul „aduce Franța în stare de sclavie, în timp ce Statele Unite nu le incumbă nici o obligațiune”. Suedia La aceeași concluzie ajunge și ziarul suedez „Ny Dag”: „Acordul este numai în beneficiul Americanilor. Suediei nu-i revine însă nimic prin Planul Marshall afară de o serie de obligațiuni ce o încătușează din punct de vedere politic și economic. In afară de aceasta, ne luăm oblgația de a acorda dr'oturi largi asupra utilizării resurselor noastre naturale”. Ziarul „Stockholms Tidningen” constată că acordul conține „o serie de condițiuni și prescripțiuni incompatibile cu legile suedeze” și se plânge mai ales de „pretențiunile americanilor asupra stabilizării monetare în Suedia”. . Această oblgațiune — care, după cum se știe, a fost contractată de toate țările beneficiare ale Planului Marshall, potrivit acordului — paralizează finanțele și economia Europei occidentale. Ziarul observă, în mod just, că independența politică monetară reprezintă un drept suveran al oricărui Stat, un drept de care nici o altă putere nu ■ are voe să se atingă. De asemenea, presa celorlat țări europene își revarsă nemulțumirea și revolta în legătură cu clauzele, aservire ale acordului, exprimând în felul acesta părerea masselor largi ale populației Olanda „Cu o simplă trăsătură de condeiu s’a pus capăt independenței” (Continuare în pag. 3-a r MARSHAL VN PAG. ni a Nouă instrucțiuni referitoare la funcționarea școlilor elementare VN PAG. V.a Rechemări in invâțâmânt VI PAG- Via Grevele din Fronjo ku ompoer» Iî1îl4 ZIAR DE INFFORMAȚIE, ATITUDINE ȘI REPORTAJ DIRECTOR O. CĂLINESACU de JEAN HEFTER Când pământul era lucrat de țărani și roadele lui treceau în hambarele marilor proprietari, transformând spicul de aur în aur sadea la îndemâna exclusivă a minorității beneficiare, muncile câmpului erau ritualuri ce se desfășurau oarecum în familie... Ele nu interesau țara, care asista pasivă, așteptând să i se distribuie din bucatele ogoarelor coia-parte, după nedreapta împărțire din trecut a venitului național. Pe atunci se vorbea de agricultură ca de o îndeletnicire învăluită în nu știm ce broboadă romantic-idilică, fără prea marea participațiune a citadinilor la desfășurarea activității populației rurale. De când pământurile au fost date în stăpânirea celor ce le muncesc, — în marea lor majoritate — interesul pentru lucrările de pe ogoare s’a socializat, cuprinzând deopotrivă populația sătească și cea de la orașe. Nimic din ce se face la țară nu lasă indiferent pe orășeanul încadrat în noua orânduire a muncii, după cum nici săteanul nu-i lăsat în necunoștință totală (ca înainte) de ceia ce se drege în orașe de către muncitorimea angajată la ridicarea noului stat- democratic. Ritmul muncii în fabrici, în birouri și uzine, ca și cel al muncilor agricole se desfășoară într-un climat schimbat, în sensul că el reclamă atențiunea tuturor. Miunca a devenit un adevărat oficiu al colectivității, care este urmărit ca un vast spectacol de toată populația țării. In industrie, activitatea nu este sezonieră. La țară, muncile fsi iii au temeiul lot după anotimp și din această cauză cer o concentrare mai mare a atenției, a vigilenței și a ostenelilor celor care le prestează. Autoritățile, mobilizând eforturile muncitorimii de la țară și acordându-le cu interesul viu al muncitorimii dela orașe, țin permanent în prima evidență lucrările câmpului, însemnând după crugul vremii ordinea în care urmează a fi desfășurate, ca să dea maximum de folos. Trberișul, colectările, desmirișurile, ca și pregătirea ogoarelor pentru semănăturile de toamnă, nu rabdă întârziere. Fiece încetinire sau delăsare în una din aceste munci se soldează cu pierderi din substanță, reduc rodul și micșorează în consecință rația de pită cuvenită muncitorilor. La această mobilizare a brațelor truditoare cu prilejul strânsului recoltei au un rol important învățătorii, preoții, sanitarii, notarii, primarii, agronomii dela țară, care prin faptă și prin îndemn pot contribui la menținerea atmosferei de hărnicie la sate, de pe urma căreia și muncitorii de pe ogoare, ca și cei dela orașe, să se aleagă cu folos, fără a uita și economia orii. Această chemare la conlucrare a „albăstrimii” satelor, primenită în resorturile ei sufletești și ideologice, se integrează în staruința generală a muncitorimii de a face din gospodărirea colectivității un oficiu de bun cetățean. Muncile câmpului se desfășurară azi în atenția întregii țări, chemând la împlinirea datoriei pe fiecare dintre acei care-și găsesc rosturile la țară. Pământul e darnic când e muncit cu tragere de inimă. Rodul ogoarelor e bogăția tuturor muncitorilor, i se cuvine să fie cât mai îmbel :■șugat — ca să ajungă pentru toți și să întreacă atât cât trei buie, ca să putem și exporta. C AU început PREGĂTIRILE PENTRU TOAMNA ZARZAVARuRI SI FRUCTI c‘.TSU iFf?‘3 ¥ it yNĂREA CAPITAIE 1 500-000 cutii caraserve cerute de către Piața 30 Decembrie Noui tendințe de scăderi ale grețurilor. O raita prin piețele bucureștene Reportaj de Mihail Lupescu ăteva zile înnourate și cu temperatura în scădere, a făcut — cum era și normal — pe cetățenii Capitalei să se gândească serios că toamna bate la ușă și că deci, implicit, trebuie să se preocupe de importanta problemă a aprovizionărilor. Dar, nu numai omul de pe stradă a început să se frământe în ce privește pregătirile pentru lunile viitoare, ci și organele superioare, cari au tocmai această misiune. Intrucât, un capitol însemnat al aprovizionărilor îl constituie zarzavaturile, ne-am propus să dăm o raită prin principalele piețe ale Capitalei și să confruntăm apoi datele la societatea „Aprozar”, care se ocupă cu colectarea și difuzarea zarzavaturilor în București. LA PIAȚA 28 MARTIE PLANUL DE APROVIZIONARE CUPRINDE 515 VAGOANE cu La Piața 2S Martie am stat de vorbă responsabilii, cu aprovizionarea, cari ne-au dat toate informațile necesare. Astfel, am arat că s’a intoexat din timp un plan cuprinzând mărfurile necesare pentru 7 luni. Din acest plan am scos previziunile pentru Septembrie, Octtmbrie, Noembrie, Decembrie, Ianuarie și Februarie, adică pentru lunile de toamnă și iarnă. Cantitătie de zer navet ating cifral de 518 vagoane, repartizate după cum urmează: cartofi 100 vagoane, ceapă 60 vagoane, varză 100 vag., murături 20 vag., varză pentru murat 50 vag. și roșii 5 vag. La acestea se mai «araugă 20 v» (Continuare in pag- 4-aș PLECAREI DELEGAȚIEI ROMÂNE LA CONGRESUL INTERNATIONAL AL JURIȘTILOR DEMOCRAȚI Organizația internațională a juriștilor democrați, ecciunea română, a format următoarea delgațiu de care va lua parte la»ingresul dela i>raga, d-nu y. Pouiu, prim procuror al Curții Supreme, C. Paraschivescu-Balaceaku, președintele Uniunii Colegiilor din R. P. R., Albert Schreiber, avocat, Mircea Lepădătescu, consilier, Iancu Herșcovici, președintele Casei de Asigurări a Avocaților din I. Volanschi, consilier îi Mireei Witzman și S. Kabane, membri în comisiunea de conducere a Colegiului avocat Udr Ilfov și Radu Mănescu ziarist. Iată și ordinea de zi a Congresuli Organicațiunii internaționale a jurilor democrați la Praga: 1) Protecția, garanția și limitele drepturillor omului; 8) Urmărirea criminalilor de război și a colaboraționiștilor; 3) De măsuri sau diverse legislații și ca măsuri e cazul să fie luate pe plan național și internațional pentru a preveni sau reprimi propagand prin presă care tinde să dăuneze țiile pașnice între națiuni. Delegația română a părăsit Capitala astă noapte. DESCHIDEREA NOULUI AN ȘCOLAR de AL. RAICU In întreaga țară încep astăzi examenele de corigriv.i prin aceasta, activitatea an școlar poate fi roi^ lucrata incepută. Sunt foarte numeroase și importante problemele legate de învățământul public și ar fi imposibil ca ele să fie epuizate In cadrul unui singur articol. Școala noastră trăiește o etapă într-adevăr revoluționară: schimbă nu numai programele anatelitice și manualele, se transformă nu numai școlile, dar înseși metodele de predare și concepția despre învățătură a dascălilor, adică acela meniți să insufle lumină, sutelor de mii de școlari de pe întreg cuprinsul țării Decenii de-a rândul, școala noastră a rămas în tiparele vechi, moștenite din vremea lui Eliade Rădulescu și a lui Maiorescu, și nu puțini erau profesorii care se mândreau chiar că predau materia respectivă și se comportă față de elevi absolut asemeni înaintașilor lor. Nu vom stărui aci asupra caracterului inutil al atâtor școli teorotice, laboratoare sute de de neștiutori de carte, care aveau tottal diplome, paraziți veșnici candidați la ai societății și funcționariat. Iar in cele din urmă la „postul" de șomeuri intelectual. Transformarea școlii, care urmează să se opereze prin marea reformă a învățământului de toate categoriile, este atât de radicală. Încât putem anticipa de pe acum că intr’un singur an, in anul școlar care vine, roadele vor fi mai mult decât semnificative. De pe acum, massa școlarilor a pornit la muncă intr’un climat cu totul deosebit de cel din trecut. Cine a vizitat întâmplător Expoziția ziarelor de perete, organizată de U. A. E. R. la Ateneu, și-a putut da seama chiar fugitiv de preocupările serioase ale elevilor, de strădania lor din ce în ce mai evidentă de a-și însuși altă disciplină în munca lor de pregătire, de a-și asimila cunoștințele după cu totul ale critterii decât cele din trecut. Nu putem trece deasemeni cu vederea nici faptul că, pentru prima oară in țara noastră, în timpul vacanței elevii n’au mai lâncezit câteva luni de zile, punându-și ghiozdanele in cui, ci pe de o parte și-au organizat sinșrufi cursul de pregătire pentru majoritatea celor care nu insistaseră in primele clase diferitelor materii și deci se asupra prezentau Slab pregătiți la examene și în timpul anului școlar. iar pe de altă parte au contribuit pretutindeni la sate, in târguri și orașe cu aportul lor de muncă voluntară la marea operă de reconstrucție a țării La rândul lor, dascălii au luat parte voluntar la cursurile de pregătire inițiate de elevi, dându-le îndrumările necesare; și mulți, foarte mulți dintre ei, au participat la cursurile inițiate de Ministerul învățământului Public în scopul de a-și insuși învățătura care le-a lipsit în trecut și orientarea într’o disciplină reală, din dorința de a se prezenta ca apostoli pilduitori în fața elevilor lor. Așadar, călăuziți de îndrumările Ministerului învățământului Public, elevi și profesori încep deja data aceasta laolaltă noul an școlar și sub perspectivele unor orizontupȚlu jminoase de pregătire și de jiuncă temeinică și practică, pe drumul eforturilor de inoire și de progres, ce pulsează in țara noastră. Cu toate aceste eforturi vizibile, insă, caracterizate zi de zi prin comunicatele care apar in ziare, prin conferințele care se țin in toate orașele și târgurile țării, prin cursurile de pregătire organizate de Ministerul învățământului, cu toate amplele lămuriri date de către organele in drept cu privire la viitoarea organizare a învățământului, deși eforturile și perspectivele Ministerului învățământului Public sunt atât de categorice și de limpeut — răsar totuși ici-colo șovăeli, nedumeriri și scepticisme. Inde constau toate acestea? In faptul că cei care nu vor să se străduiască, să priceapă adevărata semnificație a reformei invățământului și nici să descifreze cu claritate transformările școlii, continuă să întrebe care va fi situația elevilor și a profesorilor in viitorul an școlar, câți elevi vor rămâne in școlile teoretice și câți în cele practice, câți profesori vor fi utilizați, cum va arăta nouăle programe analitice, etc. Evident că toate aceste rămășițe ale mentalității trecute, când la începutul anului școlar nu se clarificau situațiile profesorilor și elevilor, când domnea confuzia chiar până la mijlocul noului an școlar, trebuiEM (Continuare în pag. IlI-a) DELA 1 OCTOMBRIE 1948 LIBER-PROFESIONIȘTII SUNT OBLIGAȚI LA TIHA CARNETE OFICIAL DE SERVICII ȘI ONORARII Conform deciziei Ministerului Finanțelor, liber profesioniștii, avocați, medici și dentiști sunt obligați să țină, în conformitate cu instrucțiunile Ministerului Finanțelor, carnete model oficial, tipărite de Minister, vizate de administrația financiară, în care să înscrie serviciile prestate și onorariile încasate și din care să elibereze cliențior duplicatul dovezii onorariului încasat Avocații nu se vor putea prezenta în fața instanțelor judecătorești sau a oricărei comisiuni de judecată, dacât dacă vor anexa la actul juridic, sau la dosarul cauzei triplicatul dovezii eliberate clientu*lui. Contribuabilii care nu se vor conforma dispozițiunilor alin. 1 din art. precedent vor fi sancționați potrivit art. 82 din legea contribuțiunilor directe, iar funcționarilor care nu vor verifica îndeplinirea dispozițiunilor aliniatului 2, li se va aplica amenda prevăzută de art. 101, punctul 2, aliniatul ultim din același lege. Prezenta decizie intră în vigoare pe data de 1 Octombrie 1948. i ...„Ascultă, dom’le, ce-am pățit alaltă ori. M’a pus dracu să mă opresc din drum și să stau și eu, gură-cască, tot ascultându-l pe unu care trăncănea de zor. Zicea că marfa lui e rară și minunată. Ea mai spunea că-i marfă americană. Că nu știu dacă ai observat, dar au ajuns mai toți ambulanții să se laude că marfa lor e americană. Orice fleac, orice lucru nefolositor, cică e venit de peste ocean. Și ce-i dacă e american ? Parică n’am altceva mai bun de făcut decât să mestec chewing-gummul lor și să-mi privesc pielea prin curea de sticlă. Dar uite că alaltăeri am căzut și eu ca prostul. Flecarul din fața mea vindea niște bucățele de săpun cât unghia de mari. Și mai făcea și „experiențe". Lua o batistă, o vâra în cerneală, de devenea din albă, albastră și îi dădea de zor cu gura: — „Nici benzina nu poate să curețe o pată atât de mare”. (Și vâra batista intr’un vas cu benzină). „Dar săpunul meu face minunea asta. Ia uitați-vă la mine”. Ce crezi că făcea ? Lua batista, o freca puțin cu bucățica de săpun și o vâra intr’un lichid, de zicea că-i apă. Să vezi minune : batista devenea dintr’o dată, albă ca zăpada. Mai avea săpunul ăsta și alte proprietăți: curăța pete de grăsime, de rugină... ce mai vorbă lungă , orice fel de pată. Stăteam și eu și mă minunam. Deodată răsare lângă mine un cetățean bine îmbrăcat, cu pantalonii călcați pe dungă, cu servietă în mână... Intr’un cuvânt un om serios. Și-i spune negustorului: — „Ia mai dă-mi cinci bucăți de săpun că am cumprat acum o săptămână o bucată și a fost minunată ! ’ Cn:d-am auzit și pe domnul serios că vorbea așa, am cumpărat și eu 3 bucăți. Ca să fie. Când am ajuns acasă, m’am dus: ■ „Femee, glonț la nevasta mea, dă-mi o batistă!” Și mi-a dat. Am luat batista Și am descărcat tocul rezervor pe ea. Sare nevastă-mea: — „Ce faci, omule ?” Dar eu de colo: — Fac o experiență ! Am frecat batista cu bucățica de săpun, am muiat-o în apă, dar am scos-o de-acolo tot albastră. Am încercat și cu celelalte bucăți cumpărate, ar batista nu vroia să albească. Mă păcălise omul. El făcea experiența cu un preparat special și vindea în schimb săpun obișnuit. Azi de dimineață pe cine crezi că întâlnesc ? Pe „negustorul” meu. Tot săpun vindea. Și cine i-l cumpăra ? Tot domnul „serios” cu servietă. Era un tovarăș de-al lui. Ca să prostească lumea". H 1 Cetățeanul care venise să se plângă la redacție nu era singura victimă a acestor „escroci de ultimă oră” cari au împânzit străzile capitalei, compromițându-i și pe ambulanții cinstiți. Te uiți la ei. Sunt oameni în toată firea: sănătoși și buni de muncă. Până mai ieri, îi puteai găsi în bursa neagră, negociind cocoșei și valută. Tânjesc și azi după vremea de huzureală apusă. In loc să muncească cinstit s’au apucat de „negustorie” care mai de grabă escrocherie s’ar numi. Vând praf de cărămidă sau apă chioară și sunt naivi cari cad în plasa discursurilor lor. Poate o să se găsească intr’o bună zi, un om care să le spună: — Nu vă dați seama că s'a schimbat ceva ? Priviți în jurul vii.stru! Țara întreaptă e un imens ventier. Lăsați expedientele și micile escrocherii. Intrați in hora muncii, nu vreți să munciți ? Să știți o noi că societatea nonă n’are nevoie de foame"’ — «’ot Traian Lale«€u Creiondfi Paraziții ca... aapun I