Neamul Românesc, iulie 1918 (Anul 13, nr. 192-204)
1918-07-24 / nr. 202
Formarea unui suflet — Cum s’a ajuns la America de azi — Intind cu Francesii, primind cele mai grele însărcinări și îndeplinindu-le, nu numai cu știința soldatului, dar cu conștiința, demnitatea și inițiativa omului liber, care știe că nu lucrează din ordin, ci pentru păstrarea și progresul societății din care, ca membru solidar, face parte. — Americanii lupta în acest triunghiu de peste Marna, în care s ar putea să se apropie de hotărîrea definitivă cel mai mare proces pa care vreodată oamenii l-au deschis contra oamenilor. Am arătat altă dată ce tradiții istorice și militare aduc cetățenii Statelor Unite în această luptă, în care,de la cea dintăia încercare, ei sau dovedit vrednici și de vitejia prietenilor și de metodica îndărătnicie a dușmanului. Au avut acasă la ei, acum jumătate de veac, un războiu de secesiune. Nordul sa ridicat împotriva Sudului, în puterea principiului de libertate, care cere ca o ființă omenească să nu fie un robie altă ființă omenească, să nu-l privească astfel ca pe dobitocul său de muncă și de hrană. Sudul s’a pornit, răsbunător, pedepsitor, împotriva Nordului, nu numai pentru că, după concepția oamenilor de acolo, ,necesități economice" pretind neapărat ca mii de Negri să facă în plantații munca de care Albii se oferesc și se îngrețoșează, dar și pentru că principiului de libertate invocat de frații lor dușmani ei credeau că pot să-i opune alt principiu de libertate, al Statelor deosebite, care au voie, cu toată legătura din Uniune, să facă acasă la ele, după nevoile și ideile lor, ce voiesc. Și, astăzi, ce văd urmașii celor de la 1863, încurajați uneori, la plecare de cei din urmă represintanți ai generației care s’a luptat atunci — și nu i pare rău nici acum —, ce văd ei decît tot un războiu de secesiune, acum al Europei —, în care e vorba, iarăși, de dreptul la libertate al fiecărui om, de imposibilitatea morală de a-l sacrifica oricăror considerații economice și, la protivnici, de dreptul fiecării nații de a-și conduce viața — și contra celor vecine, întîmplător — după necesități pe care alții nu se înțeleg, fiindcă n’au nici aceste necesități, nici însuși temperamentul național din care au pornit? Nu e fără folos să se vadă însă care era însăși starea de spirit a predecesorilor din acest războiu de secesiune al Americii. Și cu atît mai folositor e să se capete această vedere a lucrurilor de atunci prin ochii membrilor unei Misiuni franceze. Precum, în 1914-5, lupta de secesiune a Europei, pănă atunci unită, oarecum, în recunoașterea acelorași principii de drept internațional, a atras atenția Americei, mult timp neutrale, tot, așa, de la început, războiul de secesiune american a atras atenția Franciei lui Napoleon al III-lea, care, ca și celelalte Puteri de pe continentul nostru, se declarase neutră între beligeranții de peste Ocean. Și împăratul Francesilor a trimes, ca să se informeze, pe vărul său Principele Napoleon, om de francheță, îndrăzneală și inițiativă, întovărășit de o întreagă Misiune, în care erau ofițeri, economiști, oameni de litere. Unul din misionari, Ferri Pisani, a expus cele văzute acolo, întro carte care pe vremea ei a făcut zgomot. De la debarcarea în New York ceia ce a lovit pe călători a fost faptul că nimeni din această uriașă societate, cuprinzând toate rasele, nu stătea degeaba și că fiecare și făcea munca lui cu muțimire, ca dragoste, cu pasiune. Egalitate deplină , gesturile ceremonioase ale Europei nu sunt cunoscute . Oamenii sunt amabili, gata de a îndatori, dar nu vreau să piardă vremea cu bine să fii idioate. La Palatul președintelui Lincoln, nici portar, nici lachei Ministrul de Externe, cel mai puternic om din Republică, vine în haina de lucru să primească pe un prinț și vorbește cu dînsul tot așa de liber ca și cu altă persoană de samă. Președintele însuși, marele Abraham Lincoln, un uriaș stîngaciu, ignorează cele dintăi regule de savoir-vlvre după eticheta noastră, veche de atîtea secole. La subiect, și răpede, căci vremea e scumpă! Societatea americană evoluează necontenit în acest sens. Conservatorii foriei au făcut loc, după Washington, wh glior, liberali, burghezi, ai lui Jefferson ; aceștia democraților lui Jackson, dar și ei sunt biruiți la ultimele alegeri de republicanii lui Lincoln însuși. .Războiul nu se simte, dar se poartă, spre deosebire de alte țări în care el nu se poartă, dar se simte. Țara muncește bucuroasă, între tabără și în alta. Victoria și infringerea nu hotărăsc o oaste de învinși, de fugari e primită din triumf, cu flori, la Washington. Dar hotărîrea e luată. In zădar li se spune străinilor că Nordul nu vrea să mai audă de chestia sclavilor, „cu totul factice". Este o decisiune națională, și i se va da urmare. Gînd negustorii vin în delegație la Lincoln să spune că țara se ruinează economicește, el le strînge mîna afectuos, îi întreabă de sănătate și-i conduce însuși pănă la ușă, pe care o închide. Poate totuși că și zvonurile acelea despre „indiferența“ față de principii să fie în oarecare măsură adevărate, dar lucrul de capetenie e altul: un lucru la început și, ori pe cîmpul de luptă ori în usină ori la ogor ori în mine, el trebuie dus la capăt. Și el trebuie dus la capăt de roți, umăr la umăr, ca și aiurea, unde numai munca solidară a tovarășilor de întreprindere poate duce la succes. Și, fără ură, fără strigăte, fără imprecații, lucrul sa făcut —, acum jumătate de veac, învinșii primind resultatul, neapărat, precis, cu neputință de schimbat. .......... NIORDA Azi Regina noastră serbează ziua numelui ei. Dacă în circumstanțele obișnuite fiecare an și-a adus prinosul de mări către Principesa Aoștenitoare și către Doamna Ierii, anul trecut urările se îndreptau către marele suflet care întrebuința fiecare clipă pentru îndemnarea luptătorilor și pentru mîngîierea celor în suferință. Anul acesta, în aceleași urări se cuprinde tot ce poate da un popor recunoscător pentru a înlocui ceia ce vremea sa îndărătnicit să nu deie încă și pentru a răsplăti pe cine nu a văzut înnoirea ochilor, în ceasuri bune ca și în ceasuri cumplite, decît Ideal și Dreptate. De aceia niciodată nu sa ridicat mai puternică din toate inimile nobile rugăciunea. Trăiască Regina Maria l Troianul din Sudul Basarabiei de C. Brătescu, profesor i. Romîni fi zic și sici, ca mai pretutindeni, unul asemenea accident sificiil de teren, „Valul lui Traian“, sens mai simple, „Troian“, de unde și numele a două sate bissribîne din Sudul acestei provincii: unul „drumul vechilir, aproape de vist, la coada lacului Chiai, cellalt „Troianul Nou“, pe valea Catlabugei ln Bugeac. Dacă valuriie dobrogene dintre Cernavda și Constanța, numite de popor de asemenea „ale lui Traian“, sunt evident romane pentru orișicine s’* fainii!*risat măcar cât de puțin cu srheologie — și temeliile de căițele ci le aplcă din diata? ți fi distanți, precum și numeroasele monede grece și romane ce s’au găsit prin acesti locuri sînt dovezi suficiente —, daci, prin urmare, convingerea despre originea romana a vălurilor dobrogene este definitiv și solid încetățenită în lumea arheologică românească și occidentală și numai Unita știință bulgară a savanților de te Soia mai încearcă s vede a întanerec, «colo unde e ara?saa deplină,—nu tot astfel mai se pare cașul cu valurile bssmbiene. Ele arată a fi mult mai recente, miri recente chiar decît valul care însrnjură în semicerc Gslațiile anume depărtate între Prut și Siretia și a eh mai origine este—s’a spus—gotici. N’avem despre ele nicio mărturie în scriitorii clasici, și nici săpaturi care să fi descoperit de-a lungul lor monede antice sau zidărie de castela romane. O cercetare amănunțită a direcției, formei și înțeleșului lor ne poate duce însă la unete constatări din care și rămîie citeva contrașii sigure. începe la Prut, de Sud de localitatea Vadu Mursac și merge direct spre Răsărit, în valea Gyurei; de are 35 lasă ușor spre Sud Olt prnin apa Cihulului, la jumătatea distanței între satele Gliceni și Vulcănești; se îndreaptă iss spre Riskri, cu o fosile risbă încovoiate către Nord, fără deasupra sitului Tabacul de lungi Boigrad, și de aici coboară dia a dreptul spre Sud Ost, până la îiraatmi Catebuga, puțin mai la Sud de coada luri, și anume în fața satului Șchiîn-Chiii. Aici se termină. Din acest val,l«o distanță de vre-o doi kilometri și jumătate spre Apus de căpătul lui, se desface un al doilea val, care-l continuă pe cel anterior, și anume: se îndreaptă mai intim spre Nord Nord-Ost pini la viile satului Precovei Noul; de aici spre Nord Ost pănă pe coada limanului Craitai, deasupra satului Troianul- Vechi»; se continuă spre Nord-0..10 st pănă in valea Driculeî, și de aici de-a dreptul spre Răsărit pănă la malul primului liman marin Conduc (tesle), ceva mai la Nord de satul Eschi-Polos, unde se și termină. Ce resultă de aici ? Si ni aruncăm ochii pe o harți mai amănunțită: 1) Direcția generală, de te Apus la Răsărit, ni î arată ra«i intăiu că ar fi un hotar intre cîmpia de la Nord și regiunea Umanelor dunărene, cu tit rari mult, cu cît valul urmărește credincios cozile acestor Umane, urcînd spre Nord sit coborînd spre Sud, după cum și lacurile se întind mai mult sau mai puțin în stepa basarabeană. 5) Faptul că nu trece și dincolo de Hraamul Condus (Sasle), ca să închid și o parte din terraul Mării, ci sa oprește definitiv pe malul primului tirașn msrunte Răsărit de gurile Chiliei, nu arată că valul a fost săpat sums! In vederea stăpînirii cursului Dunării, de la gura Prutului pănă le gurile Chiliei, slăturindui și o zonă nu mai largă decît pănă la cozile Umanelor. 3) Dar constatarea cea mai importantă este ci acest val nu e simplu, nu e unul singur, ci primul, cel de la Apus, e înnădit, e prelungit cu un al doilea spre Răsărit și, prin urmare, de nu sunt contemporane, adîd: între valul apusean, care începe de te zidul lui Isac și se tensină la coada Catlabugei și care e mai vechiu— și cel răsăritean, nu se continuă de pe malul opus al Catlabugei, ci se înrădește la doi chisoaretri și jumatate spre Vest de capitaleilui anterior, ar trebui să treacă un interval de timp, în care se vor fi petrecut oarecare evenimente istorice..