Neamul Românesc, iulie 1921 (Anul 16, nr. 144-170)
1921-07-31 / nr. 170
Amil al XVI-lea n~1 170: ABONAMENTUL Pe un an în țară. 160 îei Pașcale luni . . 80 » Pe trei luni . . . 40 » Pentru străinătate dublu. EXEMPLARUL 50 BANI Foaia Partidului Naționalist-Democrat » TM«ÎB 15 TW. " Apare zilnic București, Duminecă, 31 iulie 1921 Director: N. IORGA redacția Str. Domnița Anastasia, ADMINISTRAȚIA Strada Lipscanii-Noi n-I 12 Președinți nenorociți... Retragerea opoziției din Parlament a bucurat, cum se știe, peste măsură pe onorabilii și politicoșii membri ai majorității Tatălui, așa de lipsită, cum se știe, orice ar spune Fiul Tatălui, care e ministru de Interne, de orice urmă a Duhului Sfint. Dar ea trebuie să fi scîrbit foarte mult pe dd. Duiliu Zamfirescu, Chior ăacu, Imbroane și Dăianu (pe d.Eusebiu Popovici nu-1 pomenim fiindcă d-sa presidează cu gîndul aiurea, așa încît tot ce-1 încurijeară ni e indiferent, fiindcă-i rămîne necunoscut). In adevăr domniile lor, chemați pa rînd a prezida ședințele Parlamentului, în care înțeleptul de la Vîlcea este leader, aveau o frumoasă ocupație pe care lipsa minorității menită tuturor ofenselor li-a răpit-o. Ocupația consista în a căuta victime, ceva ca prinderea muștelor pe geam. Unul din minoritatească, I. I. strănută, be mișcă pe scaun —o c Urmare la ordine! Întreabă poate de ce e vorba,— încă una. Se obrăznicia să declare că tot nu înțelege, — a treia. Iar, dacă mai ziceau ceva și alții, o privire ageră descoperia în mulțimea zgomotoasă care e acela care trebuie trimes la «comisie». Iar «comisia» știe să lucreze. Nici la tribunale secția penală n’am văzut o procedură așa de expeditivă cu sau fără apusat, din două cuvinte gătim vînatul pentru președintele cel mare. Păcat că victima avea dreptul să se apere în plen, pierzînd prețiosul timp al Adunării... Altfel s’ar fi petrecut scurt și în cea mai perfectă rînduială. Să fi avut astfel de satisfacții și să nu mai aibi perspectiva niciodată, aceasta este o tragedie. Condoleanțele noastre președinților nenorociți. N. IORGA Evoluții economice II. ¥ 0 fapt concret. In Județul Brăila, în comuna Voden, parte dintre locuitorii împroprietăriți și-au găsat locurile necultivate, iar la Suțești, peste optzeci de țigani lăntari împroprietăriți și-au arendat loturile lor de cîte cinci hectare, ba încă unii dintre dînși le-au și vîndut, cu cîti patru-cinci mii de lei totul. Chestiunea agrară a primit, cum vedem, o soluție politică... fiindcă, natural, nu e o soluție economică să împroprietărești oameni cari n’au nici mijloace să muncească pămîntul, și nici nu se pricep la el, pe cînd alții, cari meritau să fie înproprietăriți, sînt lăsați pe din afară. Mai acum cîțiva ani ea făcuseră la noi împroprietăriri la fel, cu ioturi care se închiriază pănă în ziua de astăzi. Apoi ei au mai văzut înstrăinări de pămînturi pentru ca averile sătenești să fie irosite, uneori pentru băutură, la munte ca și la cîmpie. Ar fi prea lung aici să vorbim de stricarea răzeșiilor din Putna. Toate aceste rele au aceiași obîrșie: chestiania agrară a fost privită numai din punct de vedere politic, și, trebuie a’o recunoaștem, cu oare oare vederi naționaliste mai scurt?, pentru apărarea Patriei. Dar și aceasta numai întrr’atît ori nu s’a putut nega că proprietatea mică e singura capabilă să apere o țara... Cu totul altfel se poate privi chestiunea din punct de vedere mai înnalt, tocmai acela de care un adevărat om de Stat are datoria să se... intereseze: apărarea intereselor economice ale țării, prin apărarea intereselor micii proprietății și, vom adăogi, nu numai rurale, ci și urbane. Pentru o mai bună lămurire ne vom ocupa acuma numai de proprietatea rurală. Dacă se studiază statisticile diferitelor țerii producătoare din Europa pentru ultima sută de ani, se constată că toate prețurile până la răsboiu au fost în scădere, ori cel puțin staționare în ceia ce privește economia rurală supt diferitele ei forme. Cifrele le avem la îndemînă pentru oricînd. De aici reese conclusia că economia rurală a fost continuu speculată, iar tendința e să fie speculată ei mai puternic pe viitor. Totuși, s’ar găsi pentru noi prilejul de a îmbunătăți situația întru cîtva. Prin ziare a apărut o știre cum că Guvernul monopolisează producția grnului în anul acesta, probabil în concepția de a reacționa In ce privește valuta, dacă nu cumva vor fi la mijloc și vreunele angajamente politice. Dar să presupunem — greu de tot— că s’a avut în vedere numai îndreptarea valutei Să adrogăm însă că prin notițe de ziar s’au arătat vederi potrivnice măsurilor guvernamentale. Cu cine să fie dreptatea ? Credința noastră e că nici cu unii, nici cu ceilalți. La noi se privesc lucrurile mai numai din punct de vedere politic. Cum am arătat, cu surprindere se va constata la iarnă, cu tot monopolul decretat, că valuta nu se va fi rădicat. Sucrul își era dinnainte explicarea lui. Monopolul griului va duce firesc la un trop între Țara noastră și alte țeri; se va primate grîu și se va primi,, să zicem, unelte industriale, Vom fi speculați ca și mai înnainte — iar, drept culme, populația va plăti ca și până în present, doi iei el cincizeci o pine, pe cînd în Franța se plătește 1,25 franci, deși griul este importat de la noi. Lăsînd libertate exportului, se va ajunge la același lucru. Un Stat e dator să-și apere produsele solului Rău, iar aceasta nu se face prin trocuri exploatatoare ale producătorului agricol în avantagiul industriașului și mai cu samă al negustorului de fantiliile luxului. Dar ne pierdem vremea insistînd. Dacă privim lucrurile din punct de vedere al economiei naționale interne, găsim că urmările pot fi și mai grave, cum am arătat: pămînturile trec în arenda ori chiar proprietatea speculatorilor. Soluția logică a ei ar fi fost ca, prin legea agrară, atît de frămîntată asupra unor puncte secundare, proprietatea rurală să rămînă neștirbită în întregimea ei și în mînile numai ale acelora cari știu s-o folosească. «Bunurile de familie» sînt singurul mijloc, de care actuala lege agrară habar nu a avut, recunoaștem, din nepricepere. Q. D. Scraba Sisteme de politică pe care le-am putea imita Anglia a dat încă odată lumii exemplul noilor virtuți politice care i asigură, din veac în veac, un loc unic în istorie.A doua zi după victorie, evident că și după întețiri germane, ajutate de capitalul trebuitor, două mari primejdii răsăriră, amenințind însăși existența Regatului unit. De o parte, muncitorimea în mine, din ostenelile căreia iese puterea motrice a miilor de vapoare ce culbieră toate mările, s’a pus în grevă, cerînd, cer acea orbire ce caracterisează adesea acțiunea maselor populare înșelate și aduse la paroxismul furiei, ca lofile ce li se servesc să fie superioare produsului rezultat din ostenelile lor. Iar, de alta, Irlanda, fanatizată de șefii naționali de sîngele pur al Spaniolului de Valera și al Polonei contesa Markiewicz. Irlanda care în maw parte vorbește azi limba englesă și iea parte întru toate la viața intelectuală a poporului engles. Irlanda care în Ulster adăpostește de trei secole o numeroasă populație anglosaxonă și protestantă, cere despărțirea de Marea Britanie pentru ca, în condiții imposibile supt raportul real, practic, să formeze un bisat Stat aparte. Și cererea și-o sprijină prin asasinate și dări de foc vrednice de cel mai impur bolșevism rusesc. Innaintea acestei duble amenințări, oamenii de Stat englezi nu și au pierdut capul. Nu și i-au pierdut nici prin descurajare, nici prin terorism. Față de muncitori s'a păstrat admirabilă răbdare, așteptând aproape două luni ca oamenii să înțeleagă singuri în ce prăpastie stau să arunce odată ce existența patriei lor, viața lor însăși. Față de simseiniști, anarhiștii naționali ai Irlandei, au scos numai o poliție devotată gata de sacrificii, rareori o armată care proceda prin represalii crude, dar in limitele strict determinate ale coșurilor speciale-iar, la urmă, Regele Angliei a avut marele curaj și frumoasa încredere de a merge în mijlocul războiului civil pentru a l potoli, ca prin farmec, prin cuvîntul înțelepciunii. Resultatul îl vedem: Lloyd George discută la Londra cu «președintele Republicei irlandeze», iar minierii și-au reluat pretutindeni lucrul. Sisteme de politică pe care le-am putea imita. Ori nu ? N. IORGA (Din ziarul «Patria» din Cluj) cât fără milă soldații căzuți pe cîmpul de luptă. Din mărturiile depuse de însăși soldații Kaiserului a reușit vinovăția comandanților germani. Acela care a învinovățit mai mult pe generalul Stenger a fost maiorul Drosius, de fupt comanda sa. Procesul s-a desbătut la Palatul de justiție din Lippspa cu toată punerea în scenă pentru apărarea onoarei armatei germane. Generalul Stenger, invalid de războiu, a apărut în uniformă, cu zeci de decorații pe piept. El a negat complect că ar fi dat ordinul de care îl apusase maiorul de supt comanda sa, ca și cea mai mare parte dintre numeroșii martori chemați înnaintea Tribunalului. Culpabilitatea generalului Stenger reeși cu evidență. Cu toate acestea el fu achitat pe motivul că un general german... nu poate să mintă. Vina e aruncată pe maiorul Crusius, arătat de medicul expert ca suferind de «o nevroză circulatorie», boală care s’ar manifesta la fel cu epilepsia și care are atîta influență asupra acelora cari vin în atingere cu bolnavul încît ea poate să producă tulburări grave la toți cei sănătoși. Orosius s’a ales cu doi ani de închisoare. Ceia ce e mai interesant, e constatarea medicului Anton, cel cu «nevroza circulatorie», și care explică pe deplin căușele războiului. In Germania a fost cineva real bolnav denumita boală, care cuprinse apoi pe toți. G. JIEl SE li OREI' 99 . Articolul 227 al tratatului de la Versailles punea supracusare publică pe fostul Kaiser, iar articolul următor prevedea extrădarea tuturor acelora cari comiseseră acte potrivnice legilor și obiceiurilor de războiu. Dar la acest din urmă articol, Aliații au renunțat, rămînînd ca Germania însăși să pedepsească pe acei nelegiuiți cari ordonaseră împușcarea în masă a răniților, cum s’a întîmplat în pădurea «Sainte-Barbe» și lingă Sarrebourg în August 1914, odată cu despănțuirea furiei teutone. Printr’un ordin pornit de la un general Stenger, comandantul brigăzii 58 de infanterie, armata învingătoare a Kaiserului a împuș STATELE în care Ministeriul de Industrie și Comerț are atașați sau agenți comerciali Paris; Gr. Arapu, atașat comercial Legațiunea României; I. Rojniță, agent comercial Legațiunea României; Bruxelles, Șt. Lupașcu, atașat comercial,Legațiunea României; Titus Panaitescu-Vifor, atașat comercial legațiunea României; Roma, J. Sillescu, atașat comercial Legațiunea României; Víona, G. Dimitrîu, atașat comercial VI. Miiazwardeingassa 2; Londra, Gr. Mihăescu, atașat comercial, Legațiunea României; Berna, Albusin, atașat comercial, Legațiunea României; Budapesta, V. Stătescu, agent comercial, Legațiunea României; Atena, Virgiliu Ciulei, agent comercial Legațiunea României; Berlin, Gh. Christodulo, dr. I. Edsleanu, (onorific) Charlotteaburg 99 Kaiserdam; Hamburg, V. Dăscălescu, agent comercial Holzdam no. 16, II. Varșovia, C. Bălăcescu, agent comercial Vieyska no. 10; Praga, Richard Tufk, atașat comercial, Legațiunea României, Genova, Octavian Văleanu, atașat comercial, Consolate di Romania, Piazza St. Matteo, 16; Madrid, N. V. Serdici, agent comercial, Legațiunea României; America-de-Sud, D. M. Popovioi, atașat comercial, Rio de Janeiro, R. Assemb’őa 117—20; Smirna, I. Bilimatohi, agent (onorific); Budapesta, P. Ciobanu, atașat comercial, Legațiunea României. O antologie românească în Idiș D. Solomon Segal, adresînd o scrisoare alui profesor N. Iorga spune că «își îndeplinește o plăcută datorie de conștiința fă, cînd cunoscut că a terminat de tradus în idiș un prim volum de antologie, cuprinzînd peste două sute de bucăți în versuri» din nouăzeci de poeți români, și ori în gîndul d-sale este să meargă mai departe și să adauge la acest prim volum de poesii și un volum de bucăți alese din cei mai de samă prozatori ai literaturei românești. «D-le profesor, terminînd acest volum nu puteam sfi cuget la nimeni altul înnaintea dv. Intr’adevăr, pentru noi intelectualii Evrei, doritori sa cunoaștem și să ne apropiem comorile sufletului și ale culturii românești, dv. sînteți nu numai un nume sintetic, dar aproape un simbol». Continuînd, apoi, d-sa declara că nu are cui spune mai bine decît d-lui Iorga, «chiar azi, în Romănia Mare, că voim să trăim frățește cu concetățenii noștri Romîni. Nu am pe cine informa mai grabnic despre bunele noastre gînduri și străduințe decît pe dv.» In deosebi, pentru acești frați ai noștri cetățeni, cari vorbesc și cetesc idiș, învățînd însă zilnic și limba românească am cules—în idiomul nostru familiar —un braț de fiori din grădina poesii românești. N’ași fi putut să le arăt mai avantagios adevăratul suflet romănesc, decît grăindu-le din Eminescu și Coșbuc Antologia fiind terminată, e gata de tipar și pănă în spre toamnă cred că va fi imprimată. Sper d-le profesor, că în cugetul d-voastră noutatea ce va aduc va găsi ecouri de simpatie». Și traducătorul încheie astfel scrisoarea sa: «Fac din buna d-voastră disposiție față de lucrare un excelent augur pentru mine și vă rog sa credeți ori, ori care vor fi deocamdată greutățile sau criticile pe care Ie voia întîlni în calea mea, ele nu vor putea nici pe departe, sfistea în cumpănă cu aprobarea lui Nicolae Iorga». La acestea d. N. Iorga a răspuns cu următoarea scrisoare : Stimate d le Segall. Intru cît pot judeca, traducerile d-tale sînt exacte și armonioase. Orice încercare de a face cunoscut sufletul romănesc în expresia lui superioară, care e literatura, nu poate trezi decît mulțumirea noastră, la care ai dreptul. Coreligionarii d-tale oari sînt azi cetățeni egal îndreptățiți ai României, fără a cunoaște încă limba noastră, vor sfia mulțămită estonetelor d îale închinate unui scop eșa da nobil și de folositor, că au intrat în legătură politică de acum nedesfăcută, cu o nație care a prins din cultura Orientului ca și din acela a Occidentului ce i-a părut mai bun pentru a crea apoi cu fondul ei propriu, o cultură vrednică de interes. Felicitîndu te pentru gîndul d-tale adus la îndeplinire și vrînduți puteri pentru a munci mai departe pe această cale, te rog a primi încredințarea considerației mele deosebite. . _________N. Iorga Buletinul Zilei Știri după radiograme Ratificarea tratatului de la Trianon In ziua de 26 Iulie s-a făcut la Paris schimbul de ratificări ale tratatului de la Trianon supt preșidențial lui Jules Cambon. Monumentul de la Dower Datorită unei vigilente patrule instalată la Dower, s’a putut trece în siguranță pe Continent 12 miloane de oameni, cari au schimbat situația războiului. Pentru comemorarea acestei patrule salvatoare s’a ridicat la Dower, prin subscripție publică un monument, care s’a dezvelit ieri, iar la Casa Blanchesser lîngă Calais un obelise, care va fi în curând desvelit. Prințul Moșteninitor al Angliei va asista la dezvelirea monumentelor. Mica înțelegere «Vonkov» din Praga publică o convorbire cu d. Hiotu, ministrul României care declară de imposibilă o confederație dunăreană care n’ar fi decît reînvierea Austriei. Mica înțelegere, dimpotrivă ar fi basatâ pe voința liberă a noilor naționali și pe respectul reciproc al suveranității lor. Prietenia Ceho-Romînâ e întemeiată pe aceste base durabile. Știri diferite Un ziar guvernamental anunță că la 15 August se vor întruni la Berlin atașații comerciali din Europa întreagă. Curios, Ministeriul Industriei terminînd cu așezarea industriei țării a numit o comisie pentru punerea în valoare a lacului Snagov. Ministeriul Domeniilor numește o comisiune care să înființeze concursuri pentru selecționarea uneltelor muncii agricole- Gaofi zicînd Ministeriul Agriculturii ? «Opera Guvernului», își găsește un puternic apărător în persoana lui La Fontaine, oare ori va convinge, ori va învinge pe «nerăbdătorii amatori de putere» Sabia a fost trasă— morile de vînt Blau în așteptare. Ambasadorul României la Buda Pesta a dat un interview ziarului unguresc «Uj Nemzedek», prin care se arată dorința Guvernului «să dea cît mai curînd posibil relațiunile comerciale cu Ungaria» — probabil pentru aplanarea diferendului de miliarde cerut de Ungaria ca despăgubit pentru campania din 1918, învățătorii minorităților dornici de a învăța românește, sunt plimbați în chip zădarnic pe drumuri, pentru a se întoarce acasă mai rău de cum au plecat. Strașnică organizație! «Boemia», ziar ceh face cunoscută surprinzătoarea veste că la Marienbad poliția a interzis jocurile de noroc și a expulzat pe acei cari le conduceau. La noi oficialitatea se înființează. Cu începere de la 1 August se majorează tarifele C. F. pentru mărfuri de mică și mare iuțeală, afară de cele cuprinse cu tariful I. Din adausele aceste de taxe se va face un fond special pentru plata de prime proporțional cu salariile funcționarilor, și celelalte Ministeriul de Războia a luat decisia să concentreze în cursul lunei August și Septembrie pe ofițerii foști prisonieri și pe cei cari au cunoscut numai partea sedentară. Intr'un articol din ziarul «Steagul» se spune că ministerial de Finanțe ar fi ștampilat coroanele și biletele Băncii Generale conf scate la Graniță «i le-a lansat în circulație — ceia ce constituia «aproape o fraudă».