Neamul Românesc, septembrie 1921 (Anul 16, nr. 197-223)

1921-09-26 / nr. 219

A«* έn? STVMoa­n-i 219 - abonamentul p Pe un an în țară. 160 lei Pe șease luni . . 80 » Pe trei luni . . . 40 » Pentru străinătate dublu. •Foaia Partidului Nationalist-Democrat - r­­­ íifii WMlli Ellltni ....... •vrinimi / REDACȚIA 12/60. 1 ELLl NN­I ADMINISTRAȚIA 5/4Î. Apare zilnic a București, Luni, 26 Sept­embrie, ?§Sî Director: N. IORGA REDACȚIA Str. Domnița Anastaaîe * ADMINISTRAȚIA i Strada Lipscanii Noi o­i tj _® , _­­ __ _____ Doi dispăruți Din Cluj se anunță moar­tea profesorului Precup. In acest Ardeal liberal în care principala îndelet­nicire e azi a se face poli­tică de partid pentru a se rupe cît mai mult solidari­tatea națională și a se face cît mai mult pe placul duș­manilor noștri celor vechi și statornici. Precup era unul dintre acei oameni rari al căror gînd se în­drepta numai la cultura românească, aceia care îm­pacă, înfrățește și duce mai departe acest neam rămas în urmă. Nu-și călca astfel obice­iul unei vieți în­tregi de muncă și devotament Pro­fesorul din Blaj fusese tot­deauna între aceia de la cari cu siguranță se cere munca spornică pentru bi­nele obștii. Ca stîtea ori l-am văzut îndeplinind, mo­dest și bucuros de isprava lui, sarcina care i se dă­duse și pe care el o primia recunoscător că poate fi de folos. După unire, ca ins­pector al învățămîntului superior, el a adus însem­nate servicii. Păcat numai că dorința lui de a face nu­mai cele de nevoie pentru școli s’a lovit, mai ales în timpul din urmă de a foste­­mistuitoarea patimă de par­tid. Am o scrisoare din ul­timele lui zile în care se arată scîrbit și gata de a se retrage. D-nul Vasile Sion, care și el dispare prea răpede, era cu totul alt temperament. Nervos, iute, gata de supă­rare și, îndată ce era supă­rat, de războiu, cu oricine, pentru orice, el era odată, cu același foc, la Serviciul Sanitar un administrator strașnic, neadormit,­­gata oricînd să sară asupra e­­pidemiei și s’o distrugă. Nu ca pe o nenorocire publică, ci ca pe un adversar per­sonal, aș zice, ca pe un adversar politic. Căci violent om de par­tid era și doctorul! Libera­lismul n’a avut niciodată, ca ideie și ca alcătuire, un mai militant apărător. Cu o lume înț­rengă era gata să se iea la trîntă pentru «ai lui». Tot aș­a, înnainte de răz­boiu, germanismul era pen­tru dînsul un zeu de care n’aveai voie să te atingi. Acestei foi i-a adresat o scrisoare în care apăra școala germană din România — și cu ce aprindere ! Dar, iată, nici pasiunile lui nu țineau mai mult decît interesele țarii, fiindcă pe urmă, cînd a văzut ce ticăloșii fac prietenii săi, a făcut contra lor o șarjă ca aceia. Era dintre puținii oameni cari, într’o societate de calcule, aducea pasiune, — și, mai la urmă, acesta e motorul care mișca lumea. Cine n’o are, păcat, dar cine o are s'o întrebuințeze cât mai bine ! N. IORGA arăta. Liga maghiară In ultima ședință, a hotărit, după îndemnul d-rului Ga­briel Pal din Sereda Ciu­­cului, să colaboreze cu cele­lalte naționalități în lupta contra legii agrare. In a­­cest sens se va trimete și un apel comun al Sașilor, Șvabilor și Ungurilor din Ardeal, Ligei Națiunilor spre a zădărnici aplicarea acestei legi. Aține-te d-le Garoflid, căci devii mare european! v. FALIMENTUL Cuco»știm din stadii starea fa­lmentelar Is noi Innam­is da răz­boi«. "«"«®« ceva aars eteristia.U­nii citori# faliți erau aici de Birsei, încît din vînsarea avatului lor nu a« guum­area nici pe jumătate «halisistiUa făcuta cu lichidarea falimantelor lor. Erau mici negustorași — foarte numeroșî — mai ca samă din so­bis nuri s rural«?, pa­sara o kgs­a m*ne pcîului îi distrus«», îm­bogățind numai site­pa uniri is comună. A fi faliți, dimpotrivă, apăreau cu date de de milioane. Aceștia recurgeau de ebisaie la concordate, ca să scape da închisoare. Și reușeau-Intre acesta două extreme, fa­limentele mijlocii amu prea rare. Faptul se explică. Pătura mij­locie re­presinta comerțul făcut mai cu cinste. Dacă însă cântăm să ne dăm rari bine sama de acest feno­men, găsim că faliții înfățișau la noi ori lipsa de tar­dări, pen­tru prima categorie da care ne-am ocupat, ori frauda pentru cai cu pasivuri de milioane. Cei d’intîiu nu puteau, cum se zice, lega două căpâtîie, cei din urmă își pierduseră, tocmai prin ticăloșia mijloacelor între­buințate, orice încredere pe piață. Primii a­jungeau faliți mai mult material, cei din urmă mai mult moral. Pentru unii ca și pentru alții vonia însă o vreme cînd nu mai puteau face față obli­gațiilor contractate. Și atunci nevoia îi constrîngea pe cei d’in­­zi­iu să dispară din comune și să-și încerce norocul în altă parte, cu aceiași șansă de nereu­șită; cei din urmă să recurgă la concordate, pentru că știau prea bine că acei cari îi coman­ditau, aveau nevoie de ei pen­tru o stracare de marfă proastă pe care o aduceau <*u nemiluita din țerile­­ rentrale. Cu siguranță oft vor fi și mai puternici acești negustori obișnuiți cu falimentul, mai ales acum,cînd actualul Gu­vern aderă la înființarea unei Camere de comerț austro-române, după cum relatează ziarele, iar din consiliul ei va face parte chiar primul ministru al țării, dupăt oua arați un ziar al «a­­vszuului. Os si v*r face însă fapții de el însuși Gaversul va da faliment? Concordate nu li se mai acordă, de­și strigă că sînt «‘»ari de ele. Dar aici e chestia mai mult de tocmeală, și în această pri­vință, recunoaștem, nu putem prevedea. Vadam însă altceva: țara în­treagă nu mai voește să acorde credit Guvernului care, speriat, a amînat aș «zarea impositelor pentru la iarnă... în credință ofi prină atunci, va mai putea dăi­nui prin împrumutări și vin­­zări de producte, pentru ca fa­limentul să fie deplin. Aceasta o credem. G. D. Scraba Urmările votării legilor cu toptanul Parlamentul nostru a vo­tat după retragerea opozi­ției de la ședințe o sume­denie de legi, fără ca să fi existat pe băncile opoziției măcar un represintant se­rios. Urmările acestui sistem legislativ au început a se EXEMPLARUL 50 S * B­i Răspuns unei calomnii Chestia sanatorului de la Bisericani (Urmare și sfirș­t ) Reflecțiile d-lui Pavlov asu­pra atribuțiunilor personalului superior al sanatoriului — care după cl-sa ar fi în număr prea mic și pe care în competința sa universală se anunță cu o deo­sebită suficiență, pornesc de la aceiași mentalitate de defăimare. Ni s’a făcut în alte rînduri — cu exact aceiași bună cre­dințâ — obiecții In sens contra­riu că avem prea mult personal pentru numărul de bolnavi pe care îi îngrijim. Nu avem nici prea mult nici prea puțin per­sonal ci atît cît am socotit ne­cesar pentru buna funcționare a instituțiilor noastre. Lipsa de urbanitate la servi­tori de care se plînga d. P*v‘or­o o remarcă care își are ialiul și și se referă la incidentul pe care bolnavul acesta l-a provo­cat. Infirmiera care i-a atras insă atenția off abuzează de si­tuația sa privilegiată da­r inte­lectuală și procedează ca cel mai nedisciplinat dintre bolnavi a avut totuși multe precauțiuii oratorica, de­oare­ce era și ea jenată ca să-i semnaleze in con­­duita sa și orientala sa vncurie. Disprețul suveran al d-lui Pa­vlov pentru modul cum bolnavii sunt alimentați la sanatoriu do­vedește și rea credință și ingra­­itudine. Cu nouă iei pe zi, sumă pa care d-sa o socotește nein dentuisitoare, sumă care nu e rigidă și pa care o depășim cînd medicii ne arată ort nu e deajuns, pentru hrana bolnavilor — și alei sirscoeră • nosft­eaismuls de earece dată solistaîna tava­­fițiior plătește douăzeci și ciași de lei pe zi pentru unii din bol­navii săi în suma aceasta, e su­­r­prinsă pe lingă alimentația și întreținerea generală a bolna­vilor (retribuția personalului, Ineâiziț, luminat, etc­.) și eastaî de întreținere ai unui bolnav, in orice cas nu e supt douăzeci și cinci da lei. Se ajunge totuși la ascultatul că foarte sau ți bol­navi cîștigă destul est gresiata în timpul serei Ier­­lisstpht! d-lui F&vlov­e el însuși eemvm­ggtst. Ia interval«! de la 9 Ia­lis pftnft la 9 August — îa k’o tawft prin urmare — «îi a stat în sanate la d. Pavlov, a ciști­gat două kilograme cum reiese din foaia sa de observație. D. Pavlov a calomniat cu bună știință în articolul său instituția da la Bisericani. Bolnavul acesta — am cercetat personal la Bisericani pașul său — caruia medicul șef i-a dat toată atenția — calitatea sa de căpitan invalid de război și de profesor îi creza titluri speciale în considerația sa — a abuzat de situația sa. Incidentele provocate de acsst bolnav — conflictele cu alți bol­navi pentru complicitățile sale sentimentale cu o funcționară a instituții care a fost depărtată din serviciu tocmai pentru mo­tivul că încuraja atitudini ne permise într’un sanatoriu pri intr'o lumină puțin favorabilă moralitatea sa. D. Pavlov pe lfngă calomnii a făcut și o faptă rea de­oare­ce căutînd să discrediteze insti­tuția de la Biserici nu a putut creza nedumeriri și deserien­­țări în spiritele bolnavilor cari stat îndreptați acolo pentru oara lor. Din considerații pentru publi­cut cetitor am răspuns articolu­lui d-lui Pavlov pe care îl pu­team ignora de­oarece patima și reaua credinți reieșeau din tot conținutul său. ii regretabil că presa care poate și trebuie să aibă un rol așa de presum­pănitor pentru luminarea publi­cului și al cărui concurs prețios i’am apreciat ca recunoștință în numeroase circumstanțe pentru opera de propagandă a societății pentru profilaxia tuberculos«­ primește — fără a fi controlat prealabil — să fie ecoul unor resentimente care pleacă de 1« motive cu totul personala și «are nu au­tist ui temei de se­riositate. Societatea pesta« profilaxia tubsrstid­ei urmărește un pro­gram de interes public general și­ susținută de opinia publică a are­a *&?aretat-o pentru opera sa de propagandă și ds as­stan­ță, ține totdeauna să arate ca­­lomniile debitate pe socoteala sa. Am ținut pe de altă parte să lămurim și pa profesorul Iorga a «ărsi în nan­a autoritate mo­rală ținem să s piatră« îs spri­­jinaî epsrai noastr ® șî aă-i ««*­­ries«» că psrfieta sa bună ira­diată, se ears aimesi »* se Îndoseșta, A feat­îndată îs eroare prin caleman­le uzai bolnav cere a abusit ie­­seredarea sa. Dr. S. Inmeieu Simplicitate — după citirea nici unei cărți nouă - Nu simplicitatea băbuței care grămădea vreascuri supt rugul lui Hubs cai încununat cu co­roana de batjocură a criticilor, on­o­sită simplicitate, cu atît mai mare cu cit e mai senină, la în­­demîna oricui, fiindcă orice s’ar zice, trăim toți cu aceiași expe­riență de natură și de oameni și cugetăm toți după aceleași nor­me ale unei logice așa de vechi, înalt putem s'o credem eternă. Simplicitatea de simțire care în­lătură, după o analiză sinceră și omragioasă, tot ce credem noi ca se află în inima noastră, fi­indcă așa ar ședea mai bine; simpiicitatea da oo­stare prin care, după o operație destul de grea, se curăță de zgură aurul pur; simplicitatea de formă pare, din atîtea mijloace de expresie, sîcea pa acela care e mai obiș­nuit fiindcă e mai firesc. Cta mai ales simpletratea de atitu­dine, care face din omul ce se înfățișează un public cu un gînd, cu o vorbă, cu o faptă un sim­plu comunicator modest al unor lucruri care, cînd te uiți mai de aproape, vin oarecum de la sine. Această simplicitate este și o mare virtute morală, dar mai ales una din garanțiile vieți­io­rale- Căci cum vrei d-ta să pu­tem trăi și lucra împreună dacă fiecare iese cu voința glontelui pornit din pușcă și, căutîndu și un drum în care nu se ferește de nimeni, lovește orb la ținta pe care a avut-o în vedere ? Daca,patima individualității, pre­făcută în mania de a se indi­­vidualiza, aruncă zilnic forme și formule, modalități și apucă­turi, care să cere societății o inițiare ape ci al fi, pentru ea, mîne să răsară cu­ individua­list, care, avînd de la Domne­­scu și cu deosebire de la voința sa, altă pretenție, ar cere altă inițiare, tot in afară de biețile deprinderi ale noastre, bătrînii, ia la cinzeci, ba poate și de la patruzeci de ani în sua ? Și ce ta faci dacă și cetitorul — căci cine vrea să rămîie pasiv astăzi ? — ara și el, da la pretenția lui și de la Dumnezeu cel în trei tklpuri adorat, o individualitate a lui, fabricată cu atîtea sudori, de care nu s’ar despărți in rup­­tul capului, fiindcă, vezi, altfel ce-i râmîne ? Nu, cu asemenea tendinți, fie­care cu ideia lui, cu vocabularul lai, cu gramatica lui, nu ajun­gem numai să distragem litera­tura, care e un act social și prin aceia că, oricît ar căut exce­lența, sa sprijină pe basm «noi normalități comune, dar că pe­riclităm și supt raportul moral o societate pe care tot astfel de individualizări economise au a­dus o pe marginea prăpăstiei supt raportul material. Și e păcat, pentru ofi zgomo­toșii novatori ai eresiilor gîn­­dulai nu- ș­i dau seama de unii munci șî fa frînare intelectuali, dacît geniu și dacii sacrificiu al minților celor mai înnalți, este in ceia ce pănft ieri se admitea ca bun moral al tuturora. N. Iorga (Din­­ Gazeta Transilvaniei.) Buletinul Zilei Știri iași radiograms Y­anizelos contra regelui Constantin In cercurile diplomatice se afirmă că fostul prim­­ministru al Greciei, d. Ve­­nizelos a adresat comitetu­lui apărărei naționale grece din Constantinopol, o scri­soare în care sfătuiește pe ofițerii venizeliști să per­siste în lupta ce duc pentru isgonirea regelui Constan­tin. Această cerere este o consacință a ultimului eșec al armatei grecești. Confirmarea retragerea Grecilor Sa anunță oficial din Angora că urmărirea Grecilor la Vest de Langsinos sontinuă supt pre­siunea iarnă. Grecii părăsesc mari «antități ds armaessat și «uni­ți »ai, Ajutorarea învățătorilor ruși După declarațiile profesorului Mikhola, acum in Fraga, la acțiunea de ajutor a învățăto­rilor din Petrograd, au luat parte: Finlanda, Geho­slovacia (prezidentul republicei a donat un milion), Norvegia, Olanda, Elveția, Franța, Spania, Ger­mania care a trimes cărți și publicațiuni nouă de ale sale. După propunerea lui­ Goreki, la Petrograd, s’a întemeiat un că­min al învățătorilor, unde se îndreaptă toate ajutoarele. Până la 1 Septembre s’au trimis zece vagoane cu alimente și alte o­­biecte. Cu ajutoarele venite până acum se crede că vor putea fi scoși din iarnă cin ei, șase mii de învățați ruși. Știri diferite Din cercurile financiare gu­­vernamentale se dă ca sigur plata despăgubirilor de război. In bonuri de tessut, nu In nume­rar. Chiar cele trei mii de lei se vor plăti tot astfel. De, banii de abia ajung pen­tru afacerile conducătorilor. Studenții francosi sosiți ieri la Capitală au fost primiți ca toată­­ fildura de populația Capitalei și de studențimea bucureșteană. Zilele acestea excursioniștii vor visita exposiția și diversele monumente istorice și­­ altarele ale noastre. Se suspendă acordarea de va­lută studenților aflați in străi­nătate, din causă că actualele mijloace ele tisiunului nu mai permit niciun sacrificiu, și dea­­bia ajung pentru plimbările la bai ale miniștrilor și diverșilor delegați și trimeși. Diferența de salar­ea se cu­vine funcționarilor Statului cu începere da 1/ 1 Aprilie 1921, se va scorda numai celor ca­re găsesc în serviciu. Azi au sosit la Tarșevia de­legații c omisiunii trimese de ta­verna­ cehoslovac în stop de a încheia o convențiune comer­cială cu Polonia. Pesta­ național bulgar Ivan V&zod­ a murit la 91 Septembre de un atac de apoplexie. El era în vrîstă de 71 de ani. Fanerariile naționala vor a­­vea los Miercari 21 ort. Congresul general al preoți­lor din Româ­nia Mare, se va ținea la Chișinău în zilele de S, 6 și 7 Octombre. Se va discuta : Rolul pastoral al preotului In împrejurările ac­tuale; situația socia­l, morală și materială a preotului față de ceilalți factori apsiați; preoți­­mea și politica; asociațiile preo­țești. Participanții vor avea o re­­ducere de zS ia antă pe e. L r. Ministrul Cilia? Psinte bul­gare a demisionat , iar sentanea Sobraniei a fost închisă după ce s’a votat abolirea consorțiu­lui cerealelor, al căror comerț devine astfel 1­ber. La 24 — 25 septembre se va serba a B a aniversare a bătă­liilor din Dobrogia, de către, legionarii cebi. sari au Intrat în com­punerea diviziei sírba­vo*­tastare, care a luptat la noi. Cresta sora a sosit la Berlin m o comisie a sovietelor aran­jează chestiunea schimbului de mărfuri între Germania și Rusia sovietică. Regele a plecat feri la Sinaia, unde va sta până la 10 Orion­­feria. Un eșalon de 199 de­ciziei de Don au trasat prin Bulgaria pentru a merge în Ungaria, unde au fost angajați în servi­­ciul sto vsm­ului ungar. Un ofițer al comisiei intera­liate de control a descoperit într’un mic restaurant din Ham­burg, celebrul tablou «Maria Mig­dalena* de Correg’­o, care a f­ost furat la Cambrai de sol­­dsti germani, cari i’au vîndut pentru o sumă de nimic, ca el nu-i știau valoarea. Organul zilnic al Dobrogei Farul, datorită unui mare ma­estru în ale politicei, reporter însă de meserie, conchide din conferința d-lui P. P. Saciu, nici mai mult nici mai­ puțin, că na­ționalismul nostru a devenit cum că-i zică d-sa? —«internațional înlăuntrul granițelor naționale». De unde această finețe de gîn­­dire, și această logică empirică ? Denfusia însă sa explică îndată ce Intri mai adînc un argumen­tarea lui generis a d-lui repor­ter și mai ales dacă o pui in legătură cu titlul de latinească demnă de... urbea lui Ovdta. Naționaliștii-democrați reci- vivus.

Next