Neamul Românesc, octombrie 1922 (Anul 17, nr. 221-246)

1922-10-14 / nr. 232

U­i foil mni Kih­ail Deci, după contractul diplo­matic semnat de mai multe Puteri învingătoare contra celui mai teribil Imperiu cu­noscut în epoca modernă ca șeful unei armate revoluționare, ridicate contra voinții unui Sultan legitim pe care diplo­mația l-a uitat și în stăpînirea și în căderea lui, Mustafa Chemai va intra în Constan­­tinopol. Și o întreagă lume îndelung umilită, după spas­mul de orgoliu din vremea alianței provocătoare cu Ger­manii lui Wilhelm al II-lea, bucurîndu-se că scapă de supt amenințătoarea cravașă a po­lițiștilor englezi, va aclama cu un entusiasm nebun — reser­ved­u-și vre-o nouă spar­gere de geamuri la creștinii de toate spețele — armata na­țională biruitoare. Nu nu facem Husii asupra celor ce vor urma. Genera­lisatul triumfător nu va pune de azi pe mine sabia în teacă pentru a face omagiu de bun supus Sultanului pe care l-a pus, pe care și l-a pus. Vor mai fi și alte ambiții care se vor ciocni cu ambiția lui. Și jocul de intrigi al Puterilor nu va înceta numai pentru că stă să dea altă formă. Dar la un lucru va putea servi această reîntronare a otomanismului la Constanti­­nopol, dacă el lui va avea mîndria de a trece de orice limite ale judecății, care­ sunt și ale adevăratei sale puteri. Spre Țarigradul unora, spre Constantinopolul altora mer­geau multe pofte. Unele, dacă s’ar fi îndestulat, nu ar fi putut să se menție, altele sar fi menținut cu cele mai mari pri­mejdii pentru cealaltă lume. Vă aduceți aminte de Țarul Ferdinand de la Sofia pe care l cerea inima, neapărat, la Sfinta Sofia ? Acuma, oricît s’ar uita de dulce la Mustafa Chemai re­­vanșiștii bulgari, din nou un zăvor se va pune megalo­maniei imperialiste din Nord. Un prestigiu militar pare că ar putea să-l fie la locul lui. Și aceasta va fi un avantagiu pentru orice Stat din Sud- Estul Europei pe care nu-l torturează vanități medievale. N. IORGA Soluționarea problemei bavareze O dată cu formarea Imperiului german problema bavareză, deja existentă de multă vreme, a avut nevoie de toată arta politică a lui Bismark pentru a fi conciliată cu interesele noului Stat. Pretențiile acestui al doilea mare Stat din Imperiu după Prusia, se basează atît pa străvechea sa independență cit și pe mărimea sa teritorială, și aceste elemente fi dau mare forță intimă. In transformarea actuala­ a Statului german, Bavaria a devenit iar o problemă, confundată s'ar putea spune cu problema germană. Învinuirea de trădare față de Im­periu, adusă de unii Bavariei, se basează pe o înțelegere a voinții, proprie poporului bavarez, și a ten­­dințelor lui. Fiindcă problema ba­vareză în clasa sa actuală nu tre­buie concepută nici separatist, nici unitar, nici monarhic, nici republi­can și nu poate fi redusă la unul din încercările de a resolvi problema bavareză care au dat greș, fiindcă au nesocotit desvoltarea organică și condițiile vitale ale acestui Stat. Prima eroare a fost introducerea sistemului parlamentar la sfârșitul anului 1918, cu puțin timp înainte de izbucnirea revoluției. Această încercare era un păcat de moarte împotriva structurii interne a po­porului bavarez­ , ea s-a terminat în mod necesar cu dictatura lui Eisner. Democratismul poporului bavarez are un caracter conservator și pro­fesional și nimic nu e mai străin de natura sa decît parlamentaris­mul. Țeranul bavarez nu știe ce să facă cu această instituție, el aspiră la o guvernare cu un ca­racter personal; lui îi impun figurile marcante de conducători, ca regele Ludovic I sau al II, dr. Heim, dr. Kahr. Cu bunul lui simț rural, el cere înainte de toate. In vremile de crisă, autoritatea absolută a unei voință puternice. De aceea, în urma revoluției, un Parlament de partid cu un caracter demago­gic nu se putea menține, ci numai o carieră economică, avînd în frun­tea ei o viguroasă dictatură per­sonală. Cu un instinct just al situației, Kurt Eisner și-a dat samă că aici e nodul vital al problemei bava­reze, văzămîndu-și dictatura sa pe consiliile de muncitori, țărani și soldați. Cu tot dilentatismul lui sîngeros, Eisner cîștigase încrede­rea maselor populare și e probabil că s-ar fi putut menținea­ încercă­rile lui de a alipi Tirolul Bavariei dovede­sc vederi largi, iar atitudi­nea lui separatistă față de Berlin era împărtășită de cea mai mare parte a poporului. Nimeni nu poate spune că ar fi devenit Bavaria dacă el nu ar fi fost ucis de contele Arco la 21 Februar 1919. Succe­siunea lui a fost luată de social­­democrați, conduși de un îngust și fanatic doctrinar, învățătorul Hoff­mann. Acesta a guvernat, de la Bamberg, Bavaria cu rețete socia­liste, încercînd s-o încorporeze în Germania unitară și să facă din ea o simplă provincie, cu o umbră de administrație proprie. Politica lui Hoffmann a întîmpinat însă o re­­sistență îndâratnică în poporul ba­varez, iar cînd lovitura de Stat a lui Kapp a avut loc Guvernul so­cialist a fost răsturnat, Guvernul Kahr, care a luat num­ele, a intrat în conflict cu Ber­linul, el nu a găsit însă în Parla­mentul bavarez puterea de rezis­tență care putea să-i asigure suc­cesul. Nevoit să se retragă, Kahr a făcut loc unui diplomat Lerchen­fed, care s-a ferit până acum să atingă rădăcinile problemei. Pentru a face Bavaria să reintre în drepturile ei vechi, unii politi­­ticieni se gî­ndesc la încheirea unui pact cu Franța sau la deșteptarea federalismului în provinciile renane, Saxonia, Hessa, pentru formarea unui front de apărare împotriva centralismului prusian. O încercare franceză de a separa cu forța Ba­varia din Imperiu ar aduce însă probabil o restaurare violentă a monarhiei. Statul bavarez avînd nevoie, în momentele de criză, de o mînă tare. Dar partidele burghese nu sînt regaliste, iar un monarh puternic nu ar putea guverna cu Landtagul și cu un Ministeriu care să depindă de Parlament. Primul pas pentru resolvirea pro­blemei bavareze ar fi crearea unei Camere profesionale sau economice. Basele li se pot găsi in Bavaria , în asociațiile rurale, sindicatele in­dustriale, asociațiile comerciale, a­­cestea ale funcționarilor sau a pro­ fesiilor libere ca și în comunitățile religioase. Aceste grupuri ar avea îndără­tul lor puterea reală a Statului, ele ar forma adevărata represintare a poporului. Deslegarea problemei bavareze ar fi însă incomplectă dacă Statul nu ar avea în fruntea sa un pre­sident cu puteri depline. El nu tre­buie să atîrne de Parlament, ci fun­damentul autorității sale să fie ca­mera economică. Dacă actat pre­sident trebuie să fie sau nu, un precursor al monarhului e o ches­tie secundară, căci aici e vorba de clădirea organică a Statului și nu de forma lui. Această soluție e insă singura care corespunde naturii poporului bavarez și numai ast­fel el poate deveni o parte inte­grantă și vie a patriei germane. Printr’o astfel de soluționare a problemei bavarese, aspirațiile ma­­jorității s’ar îndeplini și progresul așa cum îl vede Franz Wetzel s’ar realisa. Gh. Sofronie Soarta spitalelor Multe sunt căușele care au îm­­piedecat la noi o bună organisare a serviciului sanitar. Dar aceia care determină și azi menținerea aces­tei triste situații sanitare este lipsa de interes ce garnisește politicia­nismul nostru de bună tradiție. Și vina nu s’ar putea arunca nici un moment asupra membrilor direcției generale a serviciului sa­nitar, care fac cu pot, cum pot și după cît li se înlesnește această operă. Ce s’ar putea face pentru ser­viciul sanitar rural cînd personal nu există, materiale nici atîta ? Ce s’ar putea face la orașe cînd pu­ținele spitale care există funcțio­nează în virtutea inerției filantro­pice, care s’a anemiat și aceasta simțitor, precu­m și a unui idealism de care sunt așa de mult încălziți o bună parte din medicii noștri ? Gazetele arătau mai zilele tre­cute trista situație în care se gă­sesc spitalele din București și ob­servau nepăsarea vinovată din par­tea Guvernului, care de altfel a creiat și un Ministeriu al Sănătății, poate tocmai pentru a se putea spune că de asta lucrurile merg așa de prost. La aceste învinuiri oamenii re­gimului găsesc o scuză, pe care o și dau la lumină prin oficiosul par­tidului, afirmînd că toate lipsurile de azi «se datoresc, în mare parte (sublinierea e a­o-lor), felului cum au fost administrate în trecut unele bunuri ale Eforiei». O fi și asta, dar tocmai pentru aceasta Guver­nul ar trebui să intervie mai e­­nergic. Causa cea mare este însă lipsa totală a unei politici sanitare de a cărei eficacitate să garanteze Sta­tul și care să nu fie lăsată la dis­creția competințelor și competițiilor trecătoare ale diferitelor partide, care numai de starea sanitară a populației nu au vreme să se ocupe. Credem prin urmare că e tim­pul ca o politică sanitarâ sănătoasă să fie întronată atît la orașe, cît și la sate și spitalelor, în special celor din București, să li se dea putința să funcționeze în mod nor­mal. r.— 1 interiiro i. i­­m D. profesor N. Iorga a dat zia­rului «Universul» următorul inter­view : De ce participă d­l. Iorga la serbările încoronării ? Particip la serbările încoronării Suveranilor, ne spune d. Iorga, din devotament față de Coroană, din iubire față de buna rinduială. Bine­înțeles însă, cînd se va în­corona d. Ion Bratianu nu voi a­­vea ace­ași atitudine, deși din felul cum a cetit azi mesagiul, a dove­dit că d-sa are reale aptitudini de suveran. Atitudinea partidelor de opo­­ziție in actuala situație politică Particip la lucrările Corpurilor legiuitoare, fiindcă sînt consecvent cu hotărîrile luate de partidul mieu. Fiecare face după socotința lui și trage după ce face. Eu continui a crede că sistemul mieu e și cel mai legal și cel mai bun. In politică, ca și în războiu, re­tragerile nu duc decît la disolva­­rea trupelor. Alianțele politice nu se determină prin potrivirea de principii, ci prin identitatea de atitudini. Atitudinea partidului național din Ardeal nu e atitudinea mea și a partidului mieu. Ardelenii vor­­­ niște prieteni cu cari mă voi în­­tîlni cu plăcere cu alte prilejuri. Drumul mieu de azi nu mi-l schimb. Partidu­l țerănesc ? Nu mai intră în definiția mea de partid. Poate va fi fost cîndva, voia căuta în notele mele mai vechi. Cum judecă d. Iorga partidul liberal Partidul liberal s’a pus într'o situație greșită prin felul cum a venit la Guvern și prin felul cum a făcut alegerile. In felul acesta a făcut imposi­bilă colaborarea lui cu alte partide, de care, dacă nu l apropia carac­terul său conservator, desigur că-l apropia un patrotism, pe care nu înțeleg să i l contest, și capaci­tatea sa de a ajuta, prin lunga experiență ce are, la menținerea Ordinei de Stat,­ scop superior în acest moment oricărui altuia. la chestia misiunii navale englese Ministerial de răsboiu a trimes ziarelor, exceptînd pe al nostru, un comunicat pe chestia misiunii na­vale englese. Comunicatul vorbește de „unele ziare“ și «desaprobă o campanie». Noi, cari nu sîntem «un ziar», și avem un nume, am­ulat de dreptul nostru de a pune, fără a jigni pe nimeni, întrebări la care­ opinia publică are drept la un răspuns. N­ așteptăm încă precis și con­venabil; cel de astăzi nu există pentru noi. N. Iorga Incoronarea și manifestele opoziției Dintre partidele politice de o­­poziție, partidul național din Ar­deal și partidul țerănesc au luat hotărîrea a nu participa la înco­ronare. In manifestele­ lor adresate­­ erii, aceste partide dau toată vina situației ce ele au ținut să-și cre­­ieze cu acest prilej, pe partidul liberal, care reacționar și autoritar cum este, a avut ambiția ca înco­ronarea să se facă aupt guvernarea sa și numai lupt­a sa, cu toată lipsa de autoritate morală ce-ar avea-o, făcînd alegerile știute și avînd Parlamentul cunoscut. Nimic de zis. Suszisele partide caută însă a arăta că de­și nu participă la în­coronare din causa partidului li­beral, ele pun mai presus de lup­tele de partide persoana Regelui și că prin urmare iubirea lor pentru dinastie, rămînînd «nezguduită», strigă : «Trăiască regele Ferdinand și regina Maria». O logică care nu ne aparține. Nu era mai bine ca aceste par­tide să pună mai presus de pati­mile politice și încoronarea, nu numai Dinastia, întru­cît încorona­rea era a Regelui și­ a nimănui alt­cuiva și să participe la un act care consfințește stăpînirea regească peste toată țara românească ? Căci, cu partidul liberal răfuiala se va face, dar nu pe base care ar putea zdruncina ceva din aure­ola și autoritatea Coroanei, în ju­rul căreia la o astfel de zi avem datoria a face cu toții zid. a.— BULETINUL EXTERN 1111,1111 ■■■ i"’"1"■ " irniiwiiMMiiiiTinii— in Miié [mi fi In Hai Linia pe care se vor retrage trupele grecești o formează malul sting al rîului Marița de la văr­sarea ei în Marea Egee și pănă unde ea traversează frontiera Traciei în Bulgaria. Efectivele jandarmeriei turcești de ocupație sunt fixate la 8.000 de oameni, inclusiv ofițerii. Contingentele aliate de circa ș­apte batalioane vor ocupa Tracia Orientală. Retragerea acestor con­tingente și a misiunilor aliate va avea loc 30 zile după evacuarea trupelor grecești. Pe țermul Asiei, trupele Guvernului din Angora se vor opri la Ceanac, cincisprezece chilometri de la coasta asiatică a Dardanelor și cinci­sprezece khilometri la Est de linia Bosforului. * * Prezența trupelor aliate se va menține pe teritoriul unde ele staționează in present. Guvernul din Angora se angajează de a nu trans­porta trupe și a nu aduce armată în Tracia Orientală pănă la ratificarea tratatului de pace. Condiția va intra în vigoare trei zile după semnă­tură, adecă la 15 Octombre oara 4. In­­ _ _>*CMVUIUI Generalii aliați s'au pus de acord asupra princi­palilor de execuție. O conve­siune oficială a Aliaților va merge să găsească pe generalul grec Nider la Rodosto pentru a hotărî planul de evacuare a Traciei. Francesii ar fi la Adrianopol, Ciciline, Luleburgas. Englesii la N­­­dos­to. Italienii la Tehoriou. Fiecare mi­siune e presidată de un comandant de batalion. *$ $ Guvernul grec ar semna Convenția numai peste trei zile, dorind a examina condițiile ce privesc în special evacuarea Trade?. unii pentru mam Iraliei Acordul de la Mudanîa a suferit o schimbare în sensul că termenul evacuării Traciei de către Greci a fost prelungit de la 30 la 45 de zile. Germania și Comisia Reparațiilor Comisia reparațiilor va examina astăzi situația financiară a Germaniei. Redactorul diplomatic al a­­genției Havas a aflat de la delegatul englez Bradbury că comisia va cere Aliaților ca Germania să fie dis­pensată de orice plata în numerar în timp de cinci ani, cu începere de la 1 ianuar 1923. In schimb, comisia va orîndui ca să se execute o reformă fi­nanciară generală în Gemania. Se pare îndoielnic ca Guvernul francez să primească o asemenea propu­nere din cauza marei durate a moratoriului și a ne­­siguratei ce o prezintă reformă financiară proiectată, din punct de vedere al eficacității. Conferința Orientala de pace în cercurile politice aliate se spune că conferința orientală pentru pace nu sa va putea întruni la 1 Novembre, pentru că pănă atunci nu se va putea pregăti documentele necesare. Situația din Galiția Orientală Din sursă oficială S3 desciusce știrea răspîndită de ziarele americane că situația din Galiția Orientală ar fi serioasă și că Guvernul polon ar fi decretat acolo starea de asediu. Din contră, situația din Galiția Orien­tală este bună supt toate raporturile și Guvernul po­lon nu a decretat starea de asediu. Situația în Gracia Pe chestia Traciei știrile sunt contradictorii. Generalii greci din Tracia declară că armata e gata de luptă. Venizelos în Times susține că fără Aliați o opri­­re din partea Greciei în Tracia ar fi desa s­­troasă pentru ea. Intre timp delegații greci n’ar fi iscălit încă tratatul de la Mu­­dania, neprimind la timp instrucțiile din partea Guvernului respectiv. Dodecanesul s’ar agita contra trecerii lui la Italia. In ce privește situația internă, d. Zaimis este așteptat din străi­nătate spre a forma noul Guvern. Pănă la sosirea d-sale, Guvernul provisor prepară amnestia po­litică generală, exceptînd miniștrii din ultimul Guvern, funcționarii și militarii vinovați de desastrul din Asia Mică. In consecință, pe lîngă cei închiși pănă azi, a mai fost arestat generalul Hagianesti, fostul comandant al armatei grecești din Asia

Next