Neamul Românesc, octombrie 1922 (Anul 17, nr. 221-246)
1922-10-14 / nr. 232
Ui foil mni Kihail Deci, după contractul diplomatic semnat de mai multe Puteri învingătoare contra celui mai teribil Imperiu cunoscut în epoca modernă ca șeful unei armate revoluționare, ridicate contra voinții unui Sultan legitim pe care diplomația l-a uitat și în stăpînirea și în căderea lui, Mustafa Chemai va intra în Constantinopol. Și o întreagă lume îndelung umilită, după spasmul de orgoliu din vremea alianței provocătoare cu Germanii lui Wilhelm al II-lea, bucurîndu-se că scapă de supt amenințătoarea cravașă a polițiștilor englezi, va aclama cu un entusiasm nebun — reservedu-și vre-o nouă spargere de geamuri la creștinii de toate spețele — armata națională biruitoare. Nu nu facem Husii asupra celor ce vor urma. Generalisatul triumfător nu va pune de azi pe mine sabia în teacă pentru a face omagiu de bun supus Sultanului pe care l-a pus, pe care și l-a pus. Vor mai fi și alte ambiții care se vor ciocni cu ambiția lui. Și jocul de intrigi al Puterilor nu va înceta numai pentru că stă să dea altă formă. Dar la un lucru va putea servi această reîntronare a otomanismului la Constantinopol, dacă el lui va avea mîndria de a trece de orice limite ale judecății, care sunt și ale adevăratei sale puteri. Spre Țarigradul unora, spre Constantinopolul altora mergeau multe pofte. Unele, dacă s’ar fi îndestulat, nu ar fi putut să se menție, altele sar fi menținut cu cele mai mari primejdii pentru cealaltă lume. Vă aduceți aminte de Țarul Ferdinand de la Sofia pe care l cerea inima, neapărat, la Sfinta Sofia ? Acuma, oricît s’ar uita de dulce la Mustafa Chemai revanșiștii bulgari, din nou un zăvor se va pune megalomaniei imperialiste din Nord. Un prestigiu militar pare că ar putea să-l fie la locul lui. Și aceasta va fi un avantagiu pentru orice Stat din Sud- Estul Europei pe care nu-l torturează vanități medievale. N. IORGA Soluționarea problemei bavareze O dată cu formarea Imperiului german problema bavareză, deja existentă de multă vreme, a avut nevoie de toată arta politică a lui Bismark pentru a fi conciliată cu interesele noului Stat. Pretențiile acestui al doilea mare Stat din Imperiu după Prusia, se basează atît pa străvechea sa independență cit și pe mărimea sa teritorială, și aceste elemente fi dau mare forță intimă. In transformarea actuala a Statului german, Bavaria a devenit iar o problemă, confundată s'ar putea spune cu problema germană. Învinuirea de trădare față de Imperiu, adusă de unii Bavariei, se basează pe o înțelegere a voinții, proprie poporului bavarez, și a tendințelor lui. Fiindcă problema bavareză în clasa sa actuală nu trebuie concepută nici separatist, nici unitar, nici monarhic, nici republican și nu poate fi redusă la unul din încercările de a resolvi problema bavareză care au dat greș, fiindcă au nesocotit desvoltarea organică și condițiile vitale ale acestui Stat. Prima eroare a fost introducerea sistemului parlamentar la sfârșitul anului 1918, cu puțin timp înainte de izbucnirea revoluției. Această încercare era un păcat de moarte împotriva structurii interne a poporului bavarez , ea s-a terminat în mod necesar cu dictatura lui Eisner. Democratismul poporului bavarez are un caracter conservator și profesional și nimic nu e mai străin de natura sa decît parlamentarismul. Țeranul bavarez nu știe ce să facă cu această instituție, el aspiră la o guvernare cu un caracter personal; lui îi impun figurile marcante de conducători, ca regele Ludovic I sau al II, dr. Heim, dr. Kahr. Cu bunul lui simț rural, el cere înainte de toate. In vremile de crisă, autoritatea absolută a unei voință puternice. De aceea, în urma revoluției, un Parlament de partid cu un caracter demagogic nu se putea menține, ci numai o carieră economică, avînd în fruntea ei o viguroasă dictatură personală. Cu un instinct just al situației, Kurt Eisner și-a dat samă că aici e nodul vital al problemei bavareze, văzămîndu-și dictatura sa pe consiliile de muncitori, țărani și soldați. Cu tot dilentatismul lui sîngeros, Eisner cîștigase încrederea maselor populare și e probabil că s-ar fi putut menținea încercările lui de a alipi Tirolul Bavariei dovedesc vederi largi, iar atitudinea lui separatistă față de Berlin era împărtășită de cea mai mare parte a poporului. Nimeni nu poate spune că ar fi devenit Bavaria dacă el nu ar fi fost ucis de contele Arco la 21 Februar 1919. Succesiunea lui a fost luată de socialdemocrați, conduși de un îngust și fanatic doctrinar, învățătorul Hoffmann. Acesta a guvernat, de la Bamberg, Bavaria cu rețete socialiste, încercînd s-o încorporeze în Germania unitară și să facă din ea o simplă provincie, cu o umbră de administrație proprie. Politica lui Hoffmann a întîmpinat însă o resistență îndâratnică în poporul bavarez, iar cînd lovitura de Stat a lui Kapp a avut loc Guvernul socialist a fost răsturnat, Guvernul Kahr, care a luat numele, a intrat în conflict cu Berlinul, el nu a găsit însă în Parlamentul bavarez puterea de rezistență care putea să-i asigure succesul. Nevoit să se retragă, Kahr a făcut loc unui diplomat Lerchenfed, care s-a ferit până acum să atingă rădăcinile problemei. Pentru a face Bavaria să reintre în drepturile ei vechi, unii polititicieni se gîndesc la încheirea unui pact cu Franța sau la deșteptarea federalismului în provinciile renane, Saxonia, Hessa, pentru formarea unui front de apărare împotriva centralismului prusian. O încercare franceză de a separa cu forța Bavaria din Imperiu ar aduce însă probabil o restaurare violentă a monarhiei. Statul bavarez avînd nevoie, în momentele de criză, de o mînă tare. Dar partidele burghese nu sînt regaliste, iar un monarh puternic nu ar putea guverna cu Landtagul și cu un Ministeriu care să depindă de Parlament. Primul pas pentru resolvirea problemei bavareze ar fi crearea unei Camere profesionale sau economice. Basele li se pot găsi in Bavaria , în asociațiile rurale, sindicatele industriale, asociațiile comerciale, acestea ale funcționarilor sau a pro fesiilor libere ca și în comunitățile religioase. Aceste grupuri ar avea îndărătul lor puterea reală a Statului, ele ar forma adevărata represintare a poporului. Deslegarea problemei bavareze ar fi însă incomplectă dacă Statul nu ar avea în fruntea sa un president cu puteri depline. El nu trebuie să atîrne de Parlament, ci fundamentul autorității sale să fie camera economică. Dacă actat president trebuie să fie sau nu, un precursor al monarhului e o chestie secundară, căci aici e vorba de clădirea organică a Statului și nu de forma lui. Această soluție e insă singura care corespunde naturii poporului bavarez și numai astfel el poate deveni o parte integrantă și vie a patriei germane. Printr’o astfel de soluționare a problemei bavarese, aspirațiile majorității s’ar îndeplini și progresul așa cum îl vede Franz Wetzel s’ar realisa. Gh. Sofronie Soarta spitalelor Multe sunt căușele care au împiedecat la noi o bună organisare a serviciului sanitar. Dar aceia care determină și azi menținerea acestei triste situații sanitare este lipsa de interes ce garnisește politicianismul nostru de bună tradiție. Și vina nu s’ar putea arunca nici un moment asupra membrilor direcției generale a serviciului sanitar, care fac cu pot, cum pot și după cît li se înlesnește această operă. Ce s’ar putea face pentru serviciul sanitar rural cînd personal nu există, materiale nici atîta ? Ce s’ar putea face la orașe cînd puținele spitale care există funcționează în virtutea inerției filantropice, care s’a anemiat și aceasta simțitor, precum și a unui idealism de care sunt așa de mult încălziți o bună parte din medicii noștri ? Gazetele arătau mai zilele trecute trista situație în care se găsesc spitalele din București și observau nepăsarea vinovată din partea Guvernului, care de altfel a creiat și un Ministeriu al Sănătății, poate tocmai pentru a se putea spune că de asta lucrurile merg așa de prost. La aceste învinuiri oamenii regimului găsesc o scuză, pe care o și dau la lumină prin oficiosul partidului, afirmînd că toate lipsurile de azi «se datoresc, în mare parte (sublinierea e ao-lor), felului cum au fost administrate în trecut unele bunuri ale Eforiei». O fi și asta, dar tocmai pentru aceasta Guvernul ar trebui să intervie mai energic. Causa cea mare este însă lipsa totală a unei politici sanitare de a cărei eficacitate să garanteze Statul și care să nu fie lăsată la discreția competințelor și competițiilor trecătoare ale diferitelor partide, care numai de starea sanitară a populației nu au vreme să se ocupe. Credem prin urmare că e timpul ca o politică sanitarâ sănătoasă să fie întronată atît la orașe, cît și la sate și spitalelor, în special celor din București, să li se dea putința să funcționeze în mod normal. r.— 1 interiiro i. im D. profesor N. Iorga a dat ziarului «Universul» următorul interview : De ce participă dl. Iorga la serbările încoronării ? Particip la serbările încoronării Suveranilor, ne spune d. Iorga, din devotament față de Coroană, din iubire față de buna rinduială. Bineînțeles însă, cînd se va încorona d. Ion Bratianu nu voi avea aceași atitudine, deși din felul cum a cetit azi mesagiul, a dovedit că d-sa are reale aptitudini de suveran. Atitudinea partidelor de opoziție in actuala situație politică Particip la lucrările Corpurilor legiuitoare, fiindcă sînt consecvent cu hotărîrile luate de partidul mieu. Fiecare face după socotința lui și trage după ce face. Eu continui a crede că sistemul mieu e și cel mai legal și cel mai bun. In politică, ca și în războiu, retragerile nu duc decît la disolvarea trupelor. Alianțele politice nu se determină prin potrivirea de principii, ci prin identitatea de atitudini. Atitudinea partidului național din Ardeal nu e atitudinea mea și a partidului mieu. Ardelenii vor niște prieteni cu cari mă voi întîlni cu plăcere cu alte prilejuri. Drumul mieu de azi nu mi-l schimb. Partidul țerănesc ? Nu mai intră în definiția mea de partid. Poate va fi fost cîndva, voia căuta în notele mele mai vechi. Cum judecă d. Iorga partidul liberal Partidul liberal s’a pus într'o situație greșită prin felul cum a venit la Guvern și prin felul cum a făcut alegerile. In felul acesta a făcut imposibilă colaborarea lui cu alte partide, de care, dacă nu l apropia caracterul său conservator, desigur că-l apropia un patrotism, pe care nu înțeleg să i l contest, și capacitatea sa de a ajuta, prin lunga experiență ce are, la menținerea Ordinei de Stat, scop superior în acest moment oricărui altuia. la chestia misiunii navale englese Ministerial de răsboiu a trimes ziarelor, exceptînd pe al nostru, un comunicat pe chestia misiunii navale englese. Comunicatul vorbește de „unele ziare“ și «desaprobă o campanie». Noi, cari nu sîntem «un ziar», și avem un nume, amulat de dreptul nostru de a pune, fără a jigni pe nimeni, întrebări la care opinia publică are drept la un răspuns. N așteptăm încă precis și convenabil; cel de astăzi nu există pentru noi. N. Iorga Incoronarea și manifestele opoziției Dintre partidele politice de opoziție, partidul național din Ardeal și partidul țerănesc au luat hotărîrea a nu participa la încoronare. In manifestele lor adresate erii, aceste partide dau toată vina situației ce ele au ținut să-și creieze cu acest prilej, pe partidul liberal, care reacționar și autoritar cum este, a avut ambiția ca încoronarea să se facă aupt guvernarea sa și numai lupta sa, cu toată lipsa de autoritate morală ce-ar avea-o, făcînd alegerile știute și avînd Parlamentul cunoscut. Nimic de zis. Suszisele partide caută însă a arăta că deși nu participă la încoronare din causa partidului liberal, ele pun mai presus de luptele de partide persoana Regelui și că prin urmare iubirea lor pentru dinastie, rămînînd «nezguduită», strigă : «Trăiască regele Ferdinand și regina Maria». O logică care nu ne aparține. Nu era mai bine ca aceste partide să pună mai presus de patimile politice și încoronarea, nu numai Dinastia, întrucît încoronarea era a Regelui și a nimănui altcuiva și să participe la un act care consfințește stăpînirea regească peste toată țara românească ? Căci, cu partidul liberal răfuiala se va face, dar nu pe base care ar putea zdruncina ceva din aureola și autoritatea Coroanei, în jurul căreia la o astfel de zi avem datoria a face cu toții zid. a.— BULETINUL EXTERN 1111,1111 ■■■ i"’"1"■ " irniiwiiMMiiiiTinii— in Miié [mi fi In Hai Linia pe care se vor retrage trupele grecești o formează malul sting al rîului Marița de la vărsarea ei în Marea Egee și pănă unde ea traversează frontiera Traciei în Bulgaria. Efectivele jandarmeriei turcești de ocupație sunt fixate la 8.000 de oameni, inclusiv ofițerii. Contingentele aliate de circa șapte batalioane vor ocupa Tracia Orientală. Retragerea acestor contingente și a misiunilor aliate va avea loc 30 zile după evacuarea trupelor grecești. Pe țermul Asiei, trupele Guvernului din Angora se vor opri la Ceanac, cincisprezece chilometri de la coasta asiatică a Dardanelor și cincisprezece khilometri la Est de linia Bosforului. * * Prezența trupelor aliate se va menține pe teritoriul unde ele staționează in present. Guvernul din Angora se angajează de a nu transporta trupe și a nu aduce armată în Tracia Orientală pănă la ratificarea tratatului de pace. Condiția va intra în vigoare trei zile după semnătură, adecă la 15 Octombre oara 4. In _ _>*CMVUIUI Generalii aliați s'au pus de acord asupra principalilor de execuție. O convesiune oficială a Aliaților va merge să găsească pe generalul grec Nider la Rodosto pentru a hotărî planul de evacuare a Traciei. Francesii ar fi la Adrianopol, Ciciline, Luleburgas. Englesii la Ndosto. Italienii la Tehoriou. Fiecare misiune e presidată de un comandant de batalion. *$ $ Guvernul grec ar semna Convenția numai peste trei zile, dorind a examina condițiile ce privesc în special evacuarea Trade?. unii pentru mam Iraliei Acordul de la Mudanîa a suferit o schimbare în sensul că termenul evacuării Traciei de către Greci a fost prelungit de la 30 la 45 de zile. Germania și Comisia Reparațiilor Comisia reparațiilor va examina astăzi situația financiară a Germaniei. Redactorul diplomatic al agenției Havas a aflat de la delegatul englez Bradbury că comisia va cere Aliaților ca Germania să fie dispensată de orice plata în numerar în timp de cinci ani, cu începere de la 1 ianuar 1923. In schimb, comisia va orîndui ca să se execute o reformă financiară generală în Gemania. Se pare îndoielnic ca Guvernul francez să primească o asemenea propunere din cauza marei durate a moratoriului și a nesiguratei ce o prezintă reformă financiară proiectată, din punct de vedere al eficacității. Conferința Orientala de pace în cercurile politice aliate se spune că conferința orientală pentru pace nu sa va putea întruni la 1 Novembre, pentru că pănă atunci nu se va putea pregăti documentele necesare. Situația din Galiția Orientală Din sursă oficială S3 desciusce știrea răspîndită de ziarele americane că situația din Galiția Orientală ar fi serioasă și că Guvernul polon ar fi decretat acolo starea de asediu. Din contră, situația din Galiția Orientală este bună supt toate raporturile și Guvernul polon nu a decretat starea de asediu. Situația în Gracia Pe chestia Traciei știrile sunt contradictorii. Generalii greci din Tracia declară că armata e gata de luptă. Venizelos în Times susține că fără Aliați o oprire din partea Greciei în Tracia ar fi desa stroasă pentru ea. Intre timp delegații greci n’ar fi iscălit încă tratatul de la Mudania, neprimind la timp instrucțiile din partea Guvernului respectiv. Dodecanesul s’ar agita contra trecerii lui la Italia. In ce privește situația internă, d. Zaimis este așteptat din străinătate spre a forma noul Guvern. Pănă la sosirea d-sale, Guvernul provisor prepară amnestia politică generală, exceptînd miniștrii din ultimul Guvern, funcționarii și militarii vinovați de desastrul din Asia Mică. In consecință, pe lîngă cei închiși pănă azi, a mai fost arestat generalul Hagianesti, fostul comandant al armatei grecești din Asia