Neamul Românesc, ianuarie 1928 (Anul 23, nr. 1-23)

1928-01-15 / nr. 11

NEAMUL ROMÂNESC DIRECTOR POLITIC N.­­ORGA Duminică 15 Ianuarie 1928 ____ ANUL XXIII. — Mo. 11 ABONAMENTE: Pe an 600 Lei. Pe ș­ase luni 300 Lei pentru autorități și înstituțiuni 100S0 lei 3 LEI REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI. — Bd.ELISABETA No. 9 Telefon s 312/60 . G. T­A­Ș­C­A DIRECTORI­I 1­1 N.GEORGESCU Oameni mîndri în țară umilită «­ u e om care ca Românii, ajungând la un rost social, la o situație administrativă, la o avere sau la o reputație, să fie mindru de ce a câștigat ori numai de ceia ce l-a ajuns. O mare parte din gîlcevile stricătoare ale vremii de azi sunt datorite acestei neasemănate mândrii. Nimeni nu vrea să recu­noască pe un altul mai înzestrat, mai capabil ori macar mai în­cercat decât dânsul. Pentru o tăgăduire a rentelor sale închipuie sau reale conaționalul nostru e în stare să facă moarte de om. Să zicem că, afară de oarecare exagerări de sine, lucrul ar putea să aibă oarecare folos. Dar iată, ar trebui ca oamenii mân­dri să fie puțintel și la mîndria țerii lor. Dar cel care spumegă la orice atingere a funții sale suferă străzi cu legume putrede și cîni morți la marginea trotuarului, trenuri care rămîn în drum sau își lungesc întunecatul drum, sol­dați în zdrențe, edificii publice fără nicio îngrijire în mijlocul unor curți unde niciodată n’a crescut o floare, imbecili intelectuali tri­­meși peste graniță, profesori și studenți, pentru a ne face de rls, plus toate scandalurile de sus până jos. Văd pe străinii cari rîd și nu 11 pasă: doar nu e vorba de sacrul lor eu! . .*..**• ! » Și mă gîndesc ce bine ar fi cu oameni smeriți în țară minoră... N. IORGA Lupta noastră „Viitorul“ de ori comentând discursul d-lui I. Mihalache, pro­nunțat în adunarea de la Pitești, pronunța o amenințare : „Guver­nul actual, zice „Viitorul“, adânc convins că țara are nevoe înainte de toate de ordine, nu va tolera nici un fel de desordine sau tul­­burare și nu este câtuși de puțin dispus să se depărteze de la acea­stă îndatorire ce și-a impus-o pentru Interesul superior al ță­­rei“. Guvernul s’a convins cam târziu de nevoia de ordine pe ca­re o are biata noastră țară. De la moartea Regelui Ferdinand, țara aceasta trece prin momente gre­le și ea avea nevoe de o guver­nare sprijinită pe voința țărei, de un guvern capabil, și înainte de toate de ordine. Partidul liberal după ce a siluit voința țărei prin alegeri făcute cu baioneta, a dat țărei un gu­vern atât de incapabil încât nu numai că nu a fost în stare să a­­pere țara de tulburări, dar le-a provocat, în plină liniște, din chiar senin, în momentul când țara era în pre­ziua încheerei unui împrumut în condițiuni avantajoase, ministrul de interne înscenează un proces ridicol, bazat pe niște probe co­pilăroase, și a dat astfel, în străi­nătate, impresiunea că în țara noastră ar exista tulburări­ pe chestiunea dinastică. A doua zi după achitare, Mini­strul de Interne, care înscenase această mascaradă, trebuia des­tituit, iar dacă guvernul se fă­cea solidar cu dânsul, guvernul întreg trebuia să se retragă, pen­tru a reda liniștea și bunul renu­me țârei. v Guvernul nu a avut această tărie. Suntem dar în drept să ne în­trebam : cine pregătește desor­­dinea în țară ? Cine tulbură ape­­, i. c­.n­.n? face să trecem în o­­chii stramatății drept o țară de conspiratori ? .Pr­ogemul nu s'a mulțumit Cu această prima greșeală Gu­vernul a mers de la greșeală la cî­ina. El care avea datoria să păzească ordinea, „să nu tole­reze tulburări“ și „să nu se înde­părteze de la această îndatorire ce și-a impus-o pentru interesul superior al țărei“ a asmuțit pe studenți împotriva evreilor publi­­cand in „Viitorul“, în decurs de o saptamana, extrase combinate cu meșteșug din memoriile „Da­­, ei ”« a organizat congresul de la Oradea­ Mare în scopul de a ivi pe studenți să facă manife­st11 ostile unor anumite per­soane. K Cu riscul de a pierde țara, gu­vernul a făcut o politică de ură d estimare» ale cărei ur­m­ați se plătesc acum din sudoa­rea bietului contribuabil și ale cărei rezultate compromit bunul renume al întregei țări. Și pentr­u că țara întreagă nu « a sculat ca un singur om, pen­tr­u a alungă de la putere un gu­vern care prin incapacitatea lui compromite țara, își închipue oare acest guvern că poate să privească de sus o opoziție, care dacă a păcătuit prin ceva a fost printr’un exces de scrupul? Guvernul să fie încredințat că dacă opoziția, în urma crimei să­vârșite la Oradea-Mare, nu a eșit în stradă și nu a căutat ca prin o acțiune violentă să spele ruși­nea aruncată asupra țărei, a fost dintr’un exces de scrupul și din­­tr’un mare patriotism. Să nu creadă însă guvernul că răbdarea nu are margini și că o continuă pusilanimitate va opri opoziția de a-și face datoria. D. Mihalache a spus-o : Vom lupta cu armele pe care însuși guvernul ni le indică. G. TAȘCA Din toată Șefa poliției femenine din Varșo­via, d-na Stanislawa Paleologova, a obținut zilele acestea titlul de aspi­­•arț. După știrile ziarelor poloneze numărul polițistelor din Varșovia va fi mărit și se va înființa și în alte o­­rașe din Polonia corpuri de poliție fe­­menină Academia rusă de științe va înfiin­ța la Constantinopole un institut de profi știint-fîce Vor lucra aci a­­cademieianii Bartold­ Uspenski, prof. Samoilovici și alții. Mai târziu se va înființa un institut asemănător și la Angora, pe contul guvernului îur­­rwitr.i rrrceteren bogățiilor na­turale ale Turciei centrale. A­ROHAMENTE: Pe 1 an . . Lei 600 Pe 6 luni. . „ 300 Autoritățile și instituțîunile Lei 1000. sll­ilitii ăata dublu. Guvernul este în seriei neagră.. In situația alarmantă în care se sbate neputincios, grămădește alan­dala reforme economice, cari, d­eși în flagrantă contradicție cu întreaga politică economică practicată de ani, sunt menite, totuși, să întrețină puți­nele iluzii ce-au mai rămas despre competența și experiența liberală. In Franța Cată deosebire între noi și politica serioasă a guvernului d-lui R. Poin­caré! După o scurtă guvernare, când a înfăptuit ceia ce în secole de vintilism nici nu se va putea începe, d. Poin­caré refuză cu demnitate și dintr’un adevărat și înalt simț patriotic a agi­ta marile reforme financiare înain­te de a trece examenul alegerilor ge­nerale ce bat la ușă. Căci în Franța nu se poate face din marile interese publice cal de bătae electorală! La noi ale politicei de comprimare a prețu­rilor. In plus, prețurile continuau să crească, deoarece trebuiau, în mod firesc, să ajungă la nivelul prețurilor mondiale. Ei bine, ceia ce au fost prețurile ma­ximale, legea speculei, etc. pentru co­merț și­ industrie, este în finanțe, și regimul ce se prepară băncilor. Camă­ta, care exasperează popula­­rația ca și lumea noastră producătoa­re, nu se poate distruge pe cale de legiferare. Cauzele ei sunt lipsa de numerar și criza de credit, insuficiența într-un cuvânt a capitalului mobiliar de la noi Nu o repartizare a lui, se cere, ci o augmentare care nu se poate obține decât prin intensificarea producțiu­­­nii, care nu-i posibilă fără împrumut și stabilizare, ftntea roab­ii da lege asupra comerțului bancar La noi, contradicții de nepriceput în materie economică. Nici nu-ți abandonezi convingerile pășind serios spre o politică econo­mică de realizări, și așteptată de toa­tă lumea producătoare a acestei țări. Nici nu găsești atâta obligație, să lași locul altora cu un program cu­noscut verificat aiurea, și mereu a­probat, susținut, cerut de toată sufla­rea țării românești. împrumut și stabilizare Cum mare parte din finanța Capi­talei și a vechiului regat este în mâ­na băncilor liberale, nu se poate de­sigur, concepe atâta răutate calcula­tă în mintea acelora ce au elaborat acest proect. In altă parte trebue căutată cauza. Prin legiferarea comerțului de ban­că, se urmărește mai ales distruge­rea finantei din Ardeal. Ca și cum n’ar fi suficientă politica financiară de vitregie față de ținuturile de peste munți, dusă de partidul liberal. Acest proect, e lucrat de „Asocia­ția băncilor". Dar nici până astăzi nu se știe oficial cine l’a lansat. A­­­sociația nu îl recunoaște, fără să desmintă. Proectul de care ne ocupăm cu­prinde cele mai absurde dispozitiuni. Ascultat!. Faci închisoare, dacă de ex. primești cu 1000 lei depuneri mai multe decât vrea partidul liberal să te autorize. Trebue neapărat să fii societate anonimă: — alcătuitorii proectului uită că bancheria este co­merț prin excelență bazat pe aptitu­dinile individuale. Trebue să faci bi­lanț la fiecare trimestru. Bancherii, în activitatea lor pentru capitalul mobiliar, trebuesc stimulați la product­itate, nu îndemnați la so­coteli inutile. Am pe biroul meu legea din 1924 din Austria asupra băncilor (Bank­­hafftungsgesetz) legea din acelaș an din Cehoslovacia; legea italiană din 1926. Pretutindeni s’au avut în vedere Pretutindeni, s’au avut în vedere, în în primul rând, interesele acționarilor, iar nu tendința de înfeudare a ori­cărei organizațiuni bancare la poli­­tica financiară a vre­unui partid po­litic, ca la noi. Suntem o țară în plină creațiune. Forțele acestei națiuni nu pot fi dis­truse prin măsuri criminale de aca­parare, nici sabotaje în dezvoltarea lor prin legiuiri excesive și personale. Partidul Național da sub conducerea d-lui profesor N­­orga. Lupta pentru oxtinirea traiului, prin abolirea legilor care asigură exploatii nemiloase și carteluri provocatoare. Vrea întronarea reg­imului apărarea banului public, și a utilizarea lui numai spre banele tuturora. Vrea să se întrea cu abuzurile de ori­ce fel, care îm­bogățesc pe câți­va, și demoralizează pe toți. O viață întreagă s’a sunat și ful­gerat, în țară și în afară, direct și ca­muflat, împotriva celor mai imperi­oase nevoi ale vieții noastre econo­mice de a fi: împrumutul de reface­re, și de valorificare a bogățiilor noa­stre, — și stabilizarea monete­i care să ne facă munca productivă și să nu ruineze harnicele albine ale economi­ei naționale. Azi însă, șampionii guvernamen­­­tali au prins, în drumul prăbușirii, problemele împrumutului și a stabi­lizării, împrumutul, și nici stabilizarea mo­netară nu se pot realiza în mod efi­cace. Știe toată lumea că sunt simple focuri de artificii, civersiuni inutile pentru situația lamentabilă a guver­­nului. Iar în afară, cu atât mai puțin sunt folositoare.­­ Căci ultimele dispozițiuni de poli­tică economică luate de guvern se do­vedesc a fi nu numai în discordanță cu chestiunile împrumutului și sta­bilizării, ci, din nenorocire, în perfec­tă armonie cu toate măsurile specific vintiliste de politică economică și fi­nanciară Economice Reglementarea comun se laică Cine­i antonii anteproiectului ? Pob^wzle si mononolMl hangar Se cunosc dezastroasele consecinti Interni 24 Ianuarie. Situația ------Ministrul Justiției, d. Stelian Popescu, a convocat erî pe directorii ziarelor, în vederea legiferării delicte­lor de presă. Sperăm că se va ține seamă, in a­ceastă legiferare, și de libertatea scri­sului: • ............. D. Maniu s’a înapoiat în Capitală. Șeful partidului Național-țără­nesc a avut o consfătuire cu amicii d- sale politici. ------ Uniunea Camerelor de agri­cultură, va ține adunarea ei în ziua de ------ S’a cerut tuturor ministerel­or, tablouri de datoriile neplătite. E poate încă o dovadă de politica noastră excedentară. 1 ------Studențimea română se va d­esolidariza de profanatorii cimitirelor. Când va aplica acelaș tratament profanatorilor de idealuri 7 ------ Un confrate crede că finan­ța engleză nu va sprijini stabilizarea leului. Noi credem dimpotrivă. Căci e în Interesul bunei stări economice gene­­rale, ca toate valutele să fie stabile. • ----- D. C. Diamandi, ministrul nostru la Paris, a sosit în Capitală. — Și alți prieteni al d-lui dr. Lupu, l’au părăsit fiindcă a devenit liberal. Semnele vremei. — D. Jean Th. Florescu anunță că în câteva zile, va fi ministru al Muncel. ------Atașatul militar al Franței la București, a plecat la Paris, fiind bolnav. Locul d-sale va fi ținut de d. căpitan Perrel. • ----- A început campania electorală în Polonia. ------ Presa franceză protestează împotriva atitudinei guvernului ungu­resc, care nu admite să restituie cele trei mii de mitraliere confiscate în St. Gothard. ------Venizelos a plecat în misiune la Paris și Londra. ------ E semnalată o scădere a co­munismului în Statele Unite, în Anglia, în Germania, în Franța. ----- Guvernul francez a admis exportul capitalurilor franceze în străi­nătate. E încă o dovadă că se urmărește menținerea cursului actual al fran­cului. Hi jurul soiMNei SM B­le ament Descoperirea de la Sf. Gothard a căzut într-un timp foarte nefa­vorabil pentru guvernul maghiar, căci cu câte­va zile înainte, a­­celaș guvern a afirmat, prin reprezen­tanții săi, că ungurii nu vor lucra de­cât cu mijloace pașnice și că sunt pen­tru o absolută menținere a ordinei și liniștei în Europa centrală. Ziarele din Budapesta au căutat din primul moment să reducă importanța descoperirii care nu ar fi de­cât „un in­cident vamal de graniță". In schimb, ziarele au Înregistrat toa­te știrile indulgente din străinătate și au relatat pe larg asupra vacanței mi­niștrilor și asupra locului unde se află la vânătoare contele Bethlen. PROBA­BELEI CREDINȚE MA­GHIARE Cu toate astea s-au aflat din aceiași presă unele amănunte interesante, ne­cunoscute până în prezent opiniei din străinătate. Prin stațiunea St. Gothard au fost transportate piese pentru 1200 mitralietre fabricate din cel mai dur oțel. E vorba de mașini moderne cu 600 cartușe pe minut. Cunoscuta declarație a guvernului maghiar, că mitralierele au fost trans­portate spre Polonia, a fost de două ori desmințită de guvernul polonez, o­­dată prin desmințirea oficială pentru străinătate și a doua oară, prin răs­punsul ministrului de externe polonez. Din partea maghiară se afirmă că în­tregul transport care a fost trecut în grabă de oficiile maghiare pe linii se­cundare, și reținut cu tot protestul ofi­ciilor austriace, se află juridic în mâi­nile austriace, de­oarece oficiile va­male austriace sunt în posesiunea frah­­telor de transport. Toate împrejurările dovedesc că șe­ful de stație maghiar din St. Gothard, care a dat ordinile, a știut despre trans­portul de mitraliere hotărât mai mult decât despre toate celelalte transpor­turi. După comentariile presei maghiare, Mica Antanta nu este îndreptățită pen­tru un demers, și nici Liga Națiunilor nu poate cere Ungariei mai mult de­cât a făcut, căci purtarea Ungariei a fost corectă t transportul a fost des­coperit, reținut și în prezent se fac cer­cetări. Dacă destinația nu va fi aflată, marfa va fi nimicită după stipulatiunile în vigoare. O PIERDERE „DUREROASA“ PENTRU UNGARIA In acest mod Ungaria vrea să în­drepte lucrul într’o formă cu totul ief­tină. Pierderea celor 1200 mitraliere, prin descoperirea de la St. Gothard, va fi însă foarte dureroasă pentru Unga­ria, căci între altele, va fi urmată și de zâmbetul ironic al vecinului austriac. Cercurile locale maghiare sunt încre­dințate că Austria a pricinuit Ungariei această nouă neplăcere internațională în mod intenționat. Aceasta drept răs­plată pentru declarațiile recente ale ministrului de externe maghiar, că Un­garia nu va renunța nici­odată la Bur­­ghenland. Cu privire la literatura pentru sepii de C. Dinu, profesor Copiii, dela opt-nouă ani, citesc , au îndemnul să cetească. Silabisesc, cei mici, explicația scurtă a imaginelor din cartea, căpătată în dar; cei mai mărișori deschid cu gra­bă revistele, cumpărate dela chioșcul din colț, sau dela cârciuma satului, cu bani economisiți de multe ori de la „bomboane" , și cei mari alegăndu-și cu prețiozitate loc liniștit, își petrec multe ceasuri, furând slova cărților, re­comandate de profesori și părinți sau alese la întâmplare. Plăcerea cetitului e contagioasă. O lume de copii își deschid sufletul, pen­tru a sorbi duhul cărților. O carte de­vine pentru un copil normal o pasiune. Educatorul o va întreține. Prins în vraja ei, cartea îndeplinește un dezi­derat pedagogic : dă copilului o por­nire de stăpânire, în fața irezistibile­lor chemări ale capricioaselor instinc­te. Reacțiunea copilului împotriva co­rectivelor coercitive este înlocuită prin plăcerea pozitivă rezultată din lectură. E cel dintâi folos. Copilul, cetind, e cuminte atunci și își creiază posibilități să fie „cuminte” și altădată. Celălalt mare folos urmează de ri­goare și el, dacă părinți, profesori sau prieteni, vor sta de vorbă cu copiii a­­supra lecturilor făcute. Copiii au, de o­­bicei­, în fața cărții o atitudine con­templativă : ideile nu au destul relief, fondul nu se definește în ce are carac­teristic și sentimentele rămân difuze. Discuția cu copiii va avea de scop, ca în forma cea mai simplă, să se dea contur ideilor, relief fondului și nuan­ță sentimentelor. Copiii dobândesc noțiuni și imagini, își intrăripează închipuirea și intuiția , își ascuțesc spiritul de observație și vor deprinde exercițiul asociațiilor. Conștientul își lărgește sfera în dome­niul inconștientului, iar copii devin mai expresivi, mai vioi, mai ai noștri și ai vremii. Iar sub raportul sentimentelor, co­piii vor reacționa în fiecare împreju­rare în strânsă legătură cu structura afectivă a celor cetite. Din lumina căr­ților însorite, copiilor le va rămâne zâmbetul, cu care vor încununa orice activitate a lor. Bucuria acestui fel de cărți constitue pentru toată viața, re­zerva de luptă și de biruință a micu­ților lectori.­­ Cărțile frumoase și potrivite sunt pentru copii o binefacere. Numai, cât e vorba de cărți frumoa­se și potrivite. Am fi cu deosebire re­cunoscători, dacă în cea mai complectă bibliografie, am găsi menționate două­­trei articole serioase de îndrumare și selecționare a literaturii pentru copii, ne-ar fi imposibil să cităm instituția creată pentru educația poporului, care să aibă o secțiune înființată special ca să lucreze și să promoveze această li­teratură , nu cunoaștem grupul de pe­­dagogi, care, Însuflețit și generos, să fi discutat în două-trei ședințe consecu­tive și cu rezultate practice, această chestiune: literatura pentru copii. La drept vorbind, nici n’am prea putea spune. In sarcina cui cade înce­putul de rezolvare al acestei gingașe probleme. Academia lucrează pentru linia în­­tâia a științei, în toate domeniile: ins­titutul social pentru specialiștii în stu­­dii sociale ; institutul de filosofie pentru inițiații în filosofie; institutul de lite­ratură pentru crtici și poeți; Casa școa­­lelor pentru marile masse; Fundația Carol pentru alți. Bieții copii­ pentru ei nimeni. Ne­gustorii de cărți, ca să-și desfacă mar­fa, în vederea distribuirii premiilor școalre , sau grămada de cărți din raf­turi și după cunoștințele de speciali­tate ale indoetnicului funcționar comer­cial, clasifică literatura : pentru copiii de clasa întâia, pentru copiii de clasa doua, etc. Câte cărți s-au tipărit pentru folo­sința copiilor între 8 și 11 ani . Un moș Crăciun cu ilustrații ne­ar­tistice ? poveștile domnului Eftimiu, frumoase, ca formă, ca simetrie, dar absolut artificiale ? versurile așa de pu­ține ale doamnei Farago? literatura domnului Dulfu sau a domnilor Spe­ranță și Florian Cristescu ? Exceptând versurile doamnei Fara­go și unele din celelalte, restul e un articol de ocazie, pe care o cerea piața la un moment dat. Lipsește din ele ceea ce este esențiali­zarea și sfânta iubire pentru copii și pentru rostul lor. Dar pentru tineretul între 11 și 15 ani, cine s’a îngrijit . Cine a stat să precizeze, care este mentalitatea co­piilor noștri, la această vârstă 7 Cine a dat aceste preciziuni, ca temă gene­rală unui grup de scriitori, care prin febra rafinată a curentelor de modă, să fi strecurat și o rază de inspirație di­vină, proectând lumina ei, pe sufletul plăpând și complex al copilului . Câteva încercări duioase, câteva po­­triviri ale unei literaturi scrise pentru oricine, nu schimbă datele problemei. (Va urma)

Next