Neamul Românesc, octombrie 1931 (Anul 26, nr. 219-245)

1931-10-14 / nr. 229

A DIRECTOR POLITIC N. IORGA redacția și ADMINISTRAȚIA Mf. Miercuri 14 Octombrie 193­­8» BUCUREȘTI (I) » * pi _________ANUL XXVI — No. 229 Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) | Abonamente. Pe un an, 600 Lei—Pe ș­ase luni, 300 Lei ___________________t­elefon _________________________ Pentru autorități și instituțiuni: 1003 Lei BIRSCTOS N. GEORGESCU Intîlniri la București Har Ne bucurăm de venirea miniștrilor străini ai Aviației și nu putem mulțămi în de ajuns cui i-a chemat la București. Nu numai pentru că aviația va înregistra progrese care vor putea fi datate, în ce privește ho­tărir­ea, de aici, de la noi, dar și pentru că acești înalți demnitari străini vor fi văzut cu ochii lor ce e Romînia. Romînia pe care nu ni e rușine să o arătăm, oricît ar purta urmele unor suferinți pe care ni­ci nu le-am provocat, nici nu le-am meritat. A cunoaște această țară după ce spun sau măcar după ce reprezintă în străinătate Romîni fără măsură la vorbă ca și fără valoare personală ori după injuriile unei anume prese, care uită că de mai mult timp se știe romînește și peste graniță, e­a face injurie acestui pămînt admirabil și acestor oameni buni. Iar, cînd vine cineva la noi, îi putem spune fără teamă atîta : privește, ascultă și judecă singur ! & “ Și In Bucovina In țara plăcșilor și a fagilor, nu s’au ivit, se pare, până acum fruntași politici ca d-nii Sever Bocn, Romulus Boilă și Aurel Dobrescu. Din acest punct de ve­dere clar, moșia luii Ștefan cel Mare a rămas în urmă. In ce privește însă politica, slavă Domnului are și Bucovina un număr proporțional de res­pectabil de bărbați de stat și deci nu e de mirare că răzbufnesc și aici aceleași văicăreli, aceleași pretenții și aceleași violențe de limbaj ca și în Ardeal. Astfel la o adunare, care voia să fie o mare adunare populară, ținută Duminică la 6 curent, în Capitala Bucovinei, s’au formu­lat, după titlurile ce le luăm din­­tr’o gazetă în limba germană (in­dependentă ?) următoarele desi­derate: „Jos cu sistemele admi­nistrative balcanice“, „Bucovina Bucovinenilor“, „Contra extin­­derei nesocotite a legislalției din Regat“, „Contra aducerii unor funcționari superiori din Regat în Bucovina“. Daci același regionalism și '"aici ca și în Ardealul d-lor Vai­, Mamin Am luat înadins notele de mai sus dintr’o gazetă minoritară cu pretenții de independență. De tonul oficiosului național-țără­­nist și al celui liberal din Cer­năuți, nici nu mai vorbim. Cele două surate care se înjură reci­proc, țigănește, merg țină’n mâ­nă când e vorba să înjure guver­nul, țipând ca din gură de șarpe că guvernul d-lui Iorga tratează provinciile ca pe niște colonii a­­fricane. Dar sa revenim la chestiunea întrunirii. Ziarul german mărtu­risește că n’a fost ceva spontan, ci că expresia revoltei populare este opera unui comitet organi­zator. Cine este în fruntea comi­tetului ? Este veselul Dori (me­­dant) Popovici. D. Dori Popo­­vici a încheiat seria cuvântărilor făcând un expozeu în care cu cu­noscuta lui obiectivitate, s’a plâns că guvernul n’a lăsat pe Bucovi­neni să intre în Parlament și că nu numai funcționarii superiori, ci până și măturătorii de stradă și pompierii au fost cărați din­­ Vechiul Regat, iar un d. Hoștiuc, președinte al Asociației pensio­narilor, în loc să se mărgineas­că la apărarea intereselor pensio­narilor, n’a lipsit nici el dela cu­noscutul cântec că Vechiul Re­gat a trimis în provincii tot gu­noiul­­ ce criminală insultă la a­­dresa atâtor magistrați și func­ționari cinstiți, cari după război și-au ărăsit căminurile, pentru a alerga în provinciile realipite și a lua locul străinilor dușmani ,până-n ajun. Interesant este că populația chemată de comitetul poznaș a­­menința să scoată cu scandal și cu bătaie, din ședință, pe unul din aranjatori, d. dr. Sbiera, fost primar al Cernăuțului învinuit de administrație proastă. Era toc­mai indicat să protesteze împo­triva administrației de azi! Oratorii cari s’au perindat n’au cerut de fapt lucru mare: îmbunătățirea soartei funcționa­rilor și plata șefilor la timp, a­­mânarea plății chiriilor, în ace­lași timp, reducerea impozitelor, dar și reducerea cheltuelilor mi­litare. Domnilor din Comitet nu le trebuie „zornăit de pinteni nici zăngănit de săbii“; găsesc că se cheltuește prea mult cu avia­ția, și ei cred că Țara se poate ține mai bine fără armată bine echipată. Numai armatele de gură-cască de la întruniri, de agenți electo­rali și de agitatori fără scrupul­ă-și facă mendrele și Țara va fi fericită. Așa în Ardeal, așa în Bucovi­na și așa pretutindeni unde po­liticienii în loc să explice oame­nii­,­ greutățile ceasului de azi, pescuiesc în apă tulbite. I. CONST. DELABAIA ----------x£ji---------­ In jurul desființării unei școli comerciale Un confrate s’a ocupat de ca­zul școalei comerciale elementa­re de băeți din Cluj, desființată pe ziua de 1 Sept. col. Comenta­riile făcute cu acest prilej arătau că autorul articolului nu cunoș­tea adevărul cu privire la aceas­tă școală. Pentru lămurirea con­fratelui și a opiniei publice, ară­tăm aici motivul desființării ace­stei școli. Datele le-am cules de la ministerul Instrucțiunei, unde direcția învățământului profesio­nal a întocmit un referat. In acest referat se spune : „Școala comercială elementară de băeți din­ Cluj a fost desfiin­țată pe 1 Septembrie 1931, pen­tru motivul că nu avea o popu­lație școlară care să justifice existența ei. Efectivul era următorul: clasa I, 24 elevi ; clasa II, 14 elevi; cla­sa III, 4 elevi. Pentru acești 42 elevi, repartizați în trei clase și dintre care ultima avea numai patru, statul suporta o cheltuială amixală de 600­ 000 (șase sute de mii) numai cu salariile persona­lului“. -xMx- Silințele noastre și guvernanții de pomină Opoziția e prin definiție pesi­mistă. Guvernanții de ori, în spe­cial, cei cu budgetele formidabi­le, și ca sumă, și ca goluri, mani­festă o dezamăgire care ar putea să fie impresionantă, dacă nu s’ar ști cât e de artificială. Intr’o formă în care mahalaua d-lui D. R. Ioanițescu se recu­noaște cu ușurință, se azvârlă gu­vernului de teh­nicien­i insulte și trivialități, cu ușurința cu care, deunăzi, se înstrăinau bogățiile Statului, cu desinvoltura cu care, tot pe acele vremuri rentabile, se zvârleau comisioane cifrate cu zecile de milioane... Dar inspiratorii presei domnu­lui Mihalache, sunt oameni de stat și fruntași ai unui partid „de guvernământ“. Vom lăsa neobser­vate grosolăniile, ori­cât ar fi vi­zibilă exuberanța cu care sunt de­bitate. Și l­e vom opri la argu­mente.* Nu vom reuși să aducem un budget echilibrat la 25 miliarde. D. C. Argetoianu se silește zadar­nic, cred valoroșii eroi ai defici­telor enorme, să aducă regulă, în haosul și în ruina budget­ară pre­gătite cu atâta competență de gu­vernul trecut, mai ales de guver­nul trecut. Din chiar cifrele budgetelor guvernului de pomină, aduse în discuția anonimului național-ță­­rănist care e și un nepriceput, se vede că în 1931, budgetul Ma­­niu era de 35 miliarde! In afară de cel al regiilor autonome, care umfla aceste 35 miliarde cu încă 18 miliarde! Depresiunea prețurilor era evi­dentă, sărăcirea producătorilor, notorie. Massa birnicilor nu mai putea să răspundă unei fiscalități nebune și pe alocuri anarhice, menținând și impunând împotri­va legilor și angajamentelor for­male admise de Stat. Piețele de consum erau din ce în ce mai slabe. Rezervele mon­diale de cereale erau formidabile. Criza de consumație, deci criza producătorului, era un fenomen evident, chiar pentru cei cu ve­derea scurtă. Numai guvernul na­­țional-țărănesc, dominat de sa­­vantlâcul eftin al gălăgiei, men­ținea budgetul din 1930, sporin­­du-l prin regiile risipei autono­me, la peste 53 miliarde!! Iar în privința sporirei func­țiunilor și salariaților, a avut o politică dominată de tendințele criminale ale electorilor, și de disprețul scandalos al banului pu­blic. * Domnii aceștia, ne dau astăzi, lecții... Au curajul să se îndoias­că de budgetul restrâns, și să creadă că guvernul va năpăstui pe funcționarii de carieră... Politicianii faliți, Boilii și es­­cursioniștii permanenți, agrama­ții ulițelor și demagogii risipi­tori, în, atitudini de critici... Spectacolul e penibil. De ce provoacă lumea, politicianii tutu­ror provocărilor ? Conferința interministerială a aviației — Vânătoarea de la Balotești.­ Recepția de la castelul Mogoșoaia — In cursul dimineței de eri, dis­tinșii oaspeți veniți in Capitala noastră în vederea conferinței in­terministeriale a aviației, au vizi­tat, conduși de d-na și d. Valen­tin Bibescu, parcul și­­ împrejuri­mile castelului Mogoșoaia. La prânz a avut loc, în pridvorul­ castelului dejunul la care a parti­cipat și Principele Nicolae. După amiază, oaspeții, împreună cu Principele Nicolae au pornit in automobile spre moșia Balotești, unde a avut loc o vânătoare de epuri și fazani. Tot timpul miniștrii străini și-au­ manifestat încântarea față de frumusețea peisagiilor românești de toamnă. LA ȘCOALA ITALIANA Dimineața, d. ministru al avia­ției italiene Balbo, a plecat de la Mogoșoaia la București unde a vizitat școala italiană din strada Luigi Cazzavillan. Aci a fost în­­tâmpinat de numeroși membri ai coloniei italiene din Capitală. Se­cretarul fasciei, d. Tazzi i-a urat bun sosit. Luând cuvântul, d. general Balbo a rostit următoarele: Venind la București am stats­­facția să găsesc colonia italiană strâns unită. Acesta este adevăratul mod de a-ți­­ servi patria. In ultimii cinci ani am călăto­rit peste mări și țări, am ajuns de pe malurile Mediterane până la coastele Pacificului. Oriunde am fost am găsit italieni. Națiunea noastră se întinde peste tot și oriunde ajunge aduce cu ea civilizația romană. Ori­unde se află un italian este și o patrie. A trecut vremea când Italia era mică și când conaționalii noștri trebuiau să-și ascundă naționali­tatea. Trebue dar cu toții să ne servim patria. Noi aviatorii purtăm culorile ei peste ceruri, voi o puteți servi prin muncă. Suntem un popor care de curând ne-am ridicat ca una din marile puteri ale lumii. Noi nu avem însă dorința să facem cuceriri. Noi vrem să progresăm și să contribuim la binele patriei prin muncă, și prin pace, în bună în­țelegere cu celelalte națiuni. Cer tuturor italienilor din lume să fie uniți pentru mărirea pa­triei lor. Scopul ducelui va fi împlinit numai atunci dacă toți vom fi a­­lăturri de el”. RECEPȚIA DE LA CASTELUL MOGOȘOAIA La 10 seara, s’a oferit oaspeților de către d-na și d. Bibescu, o re­­cepție în castelul Mogoșoaia. Parcul și castelul au fost lu­minate feeric. Țarani și țărance, în port național au umplut alee­­le parcului, cu făclii în mâini a­­poi în sunetele unei fanfare mu­­­­zicale, au executat fel de fel de locuri românești______________ In afară de oaspeți, au parti­cipat la recepție.: d-nii Nicolae Iorga cu d-na. C. Argetoianu cu d-na. Vasilescu-a­rpen cu d-na, general Ștefănescu Amza cu d-na. Ionescu Sisești cu d-na. Vâlcovici cu d-na. Puaux, minis­trul Franței cu d-na. Palairet, minstrul Angliei cu d-na, Kirs­­chholfes, însărcinatul de afaceri al Germaniei, Pasetti, însărcinat­tul de afaceri al Italiei, d. Mun­­teanu Râmnic cu d-na, Tangal, Aristide Blank cu d-na, general Cihosky cu d-na, general Lăză­­rescu cu d-na, Grigore Gafencu cu d-na, colonel Paul Teodores­­cu, colonel Palase, atașatul mi­litar al Franței cu d-na, Disti­­donne Costel, Gatosky cu d-na, Trancu-Iași cu d-na, Victor Că­dere cu d-na Van Saanen, Meridi, general Tedeschini, co­lonel Negrescu cu d-na, Salardi cu d-na, Paul Rabatel, colonel Pinnat, lt. Colangeli, maior Știu­­bei cu d-na, maior Argeșanu cu d-na, maior Em. Ionescu cu d-na, colonel dr. Anastasiu, co­lonel Enescu, maior Burduloiu, d. N. Georgescu, secretar gene­ral al Monitorului Oficial, depu­tat cu d-na, d. Pant­ini Șeicaru deputat cu d-na, d- T­ Devechi, deputat, maior Ermil­ Gheorghiu, ing. Zamfirescu, d-rele Catargi, Smaranda Brăescu, căp. Bănciu­­lescu, secretarul Aero-Clubului cu d-na, colonel Marinescu cu d-na, maior Cernescu cu d-na, căpitan Pantazi cu d-na, lt. Pa­­pană, misiunea militară italia­na, ofițeri aviatori din garni­zoană, etc Recepția a luat sfârșit la ora 2 noaptea. ----­----x U ----------­ D. Grandi invitat la Was­hington Roma, 12 (Rador). — Agenția „Stefani“ anunță : D. Grandi, ministrul de exter­ne al Italiei, a primt pe d. Kirk, însărcinatul c afaceri al Statelor Unite, care i­a remis din partea d-lui Stimson, secretarul Depar­tamentului de stat, uni mesagiu conținând invitația adresată de guvernul american d-lui Grandi de a face o viztă la Washington­ D- Grandi a mulțumit și a ru­­ngt pe însărcinatul cu afaceri să anunțe pe d. Stimson că acceptă bucuros invitația și va pleca în Statele Unite în cursul primei jumătăți a lunei Noembrie. * Roma, 12 (Rador). — D. Gran­di se va îmbarca la 7 Noembrie plecând la Washigton. Ministrul de externe va rămâne numai trei zile în Statele Unite, unde va discuta cu d. Hoover și cu guver­nul american problemele­­ actuale de politică internațională. * Alt stat care părăsește etalonul aur Londra, 12 (Rador). — Deși nu s-a dat nici un comunicat oficial până în prezent, agenția „Reu­­ter‘‘ crede a ști că statul Rodesia de Sud (Africa de Sud), a părăsit etalonul aur. Aurul din România de Victor Stanciu 4) In minele romane găsim scări făcute din câte o tulpină de stejar, găsim ciocane de piatră și bronz, resturi de ale roatelor cu cari ridicau apa din mină și cari seamănă foarte mult cu roatele de apă ale zarzavagiilor horticultori, găsim piulițe în cari mărunțeau și amalgamau ,a­urul, găsim lampe primitive în cari ardeau grăsimi și luminau bezna subterană­ Dar cât de greu trebuia să fie minie­ritul, în ace­ste condițiuni. Caracteristic pentru puterea de concepție romană este „Ce­tatea*’ cea mai însemnată ex­ploatare minieră din vremea Ro­manilor. Deasupra Roșiei de lângă A­brud se ridică Cetatea, un fost vulcan, în al cărui cra­ter a încremenit lava fierbinte. Pături de cenușă și lavă din cari este zidit corpul vulcanului zac jur împrejurul vârfului și simt șerpfuite de cărările­­ cari duc din sat spre locul minelor rămâne piatra mărumțită „făinu­rile” cum îi zic Roșienii ocupă întreg terenul. Nimeni nu crede că partea cea mai mare a ace­stora e fărămizită, de mână o­­menească, și că se poate culege din ea fluturașii de aur brodați pe piatră. După câteva cotituri drumul nostru se sfârșește înainte „por­ții cetății”. Stânci golașe se înalță spre cer găurite de porți și tereștrii în cari nimeni nu a pândit cu arma să vie dușma­nul, sunt tunelurile prin cari minerul roman urmăria filoa­nele aurifere. Pentru ca să nu fie nevoiți să lucreze la lumina oarbelor opaițe. Romanii au prins să sape în vârful munte­lui și să facă o căldare uriașă, îndepărtând tot materialul din interiorul acestui munte. Omul se pierde în mulțimea stâncilor ce parcă stau să se prăbușească cu coridoarele lor cu tot, dân­­du-și impresia unei zidiri ciclo­pice cu zeci de etaje. Pietri­ pră­bușite ocupă fundul clădirii și închid drumul spre interiorul pământului spre care s’a îndrep­tat minerul. Dacă Jules Verne ar fi cunoscut Cetatea noastră, ar fi început călătoria spre cen­trul pământului din acest loc. Partea de către răsărit are cu totul aspectul unui zid de ceta­te ciuruit de gloanțe. In „stolna’’ din stânga acestui zid mai vine și astăzi băeșii săraci din Roșia să încarce desagii din spatele calului cu piatră, pe care o ma­cină în părul Roșiei ce curge la poalele Cetății. Nimeni nu-i în­treabă dacă au sau nu dreptul să ridice piatra din acest loc- Dar probabil simt ei, ca urmași ai vechilor romani, că au mai mult drept să ridice câțiva de­sagi de piatră de aici decât Ár­pád, după numele căruia s’a nu­mit în trecutul apropiat această stem­ă-Cu cât, te îndrepți .mai mult în timp și spațiu de Cetate cu atât simți mai puternic măre­ția operei romane. Casele albe, ale Roșie­i, cu bisericile ei cu tur­nuri roșii, cu morile ei de pia­tră șiruite de-a lun­gul văii șerpuitoare par niște jucării de ale piticilor ce i-a lăsat urmașii în culcușul lor. Când am ajuns în ulița mare, pare că ■ simțim și mai isbitor contrastul dintre cetatea ce stă de pază acestui sat și între așe­­zămintele omenești. In „ulița” mare, ca în toate „ulițile’’ din Roșia găsim șteampurile — mo­rile de măcinat piatra auriferă. O roată de apă cu un „fus’’ lung, pe care sunt fixate câteva pene numite bob­âie”. In fața acestor bolcâie sunt săgețile, stâlpii de lemn perpendiculari, cari cu băncile lor — pene de lemn bătute în săgeți, se prind de ,,bolcâie’’. Săgețile sunt astfel așezate că prin rotirea roții sunt ridicate 30—50 cm. în sus și lăsate apoi să cadă în piulițele cari sunt la partea de jos a să­­geților. Piulițele sunt săpate în­­tr’un trunchiu de lemn tare și au în partea de jos „bocuri” de fag pe cari cad săgețilei, înar­mate la călcâiul lor cu o cre­­menci sau chiar­ cu o placă, oțel. In piulițe se pune „măei­­jdȘu­l ’ — piatra auriferă. Apa învârtind roata pune în mișcare săgețile cari pisează piatra până o fac „făină’’. Aceste făinuri con­țin aurul ce trebue separat de piatra stearpă. Cum aurul este unul dintre cele mai grele me­tale, separarea se face destul de ușor. Făinurile sunt ridicate de un șuvoiu de apă, care pe scân­durile înclinate pe care curge, numite „hertie” lasă aurul mai greu în partea superioară a ace­steia, dar piatra mai ușoră călă­torește mai departe, la gârlă. Fiindcă, nici aici nu este altfel decât în viața omenească, Au­rul mai greu rămâne în adân­curile piulițelor și ’n prima parte a hertiei- De aici se culege și se amalgamează cu mercuriu; se obține astfel un metal alb, a­­malgamul de aur; acesta pus în un cuptor special la căldură de 360 ° mercurul se evaporează și aurul rămâne curat; astfel aurul în foc se lămurește. CVa «rmnj " Activitatea antinațională a unui înalt prelat­ ­ <— Circulara Episcopului Alexatarus Rusu — Eparhia greco-catolică a Ma­ramureșului, acea regiune izola­tă din punctul de vedere națio­­nal-românesc și pe care a putut-o păstra neînstreinată numai con­cordatul încheiat cu Roma pen­tru promovarea bisericei Unite, are astăzi nenorocul de a fi păs­torită de un înalt prelat, care nu numai că nu-și înțelege datoria sa de cleric dar procedează ast­fel ca și cum ar fi însuflețit de sentimente anti-românești. Următoarea circulară a aces­tui prelat, reprodusă de ziarul „Carpați‘‘ din Brașov face dova­da ciudatelor concepții ale con­ducătorului sufletesc de la Baia ISVOARE PENTRU PREDICI „Cu plăcere anunțăm veneratu­lui cler e parohial ca M. On. Dr. Coloman Bakkayi, parohul rom. Catolic din Băi­ța, considerând greutățile de azi ale vieții, oferă fraților preoți, cu preț , de jumă­tate lucrările sale: „Vasárnapi és ünnepi l­ezke“, „Népies evangé­liumok magyarazata“, „Római katolikus katekizmus“... Prima are 460 pagini și să ofe­ră cu 50 lei iar două în format mai mărișor, are 420 pagini și să oferă cu 60 lei. Ambele aceste lucrări scoase de autorul înzestrat cu o mare experiență pastorală prin anii 1925—o îmbie ori­cărui preot cu­noscător al limbei maghiare, bo­gate izvoare pentru predici aju­­tându-l în această principală în­datorire a slujbei sale de păstor al sufletelor... Baia-Mare, la 31 August 1931. No. 2849—1931. ALEXANDRU m. p. Episcop“ Cel care semnează această cir­culară pentru răspândirea lite­raturii maghiare în părțile cele mai expuse ale românismului și tocmai acolo unde se cer mari sforțări spre a reînvia graiul strămoșesc este Episcopul A­­lexandru Rusu, care a avut un rol trist în luptele ce au înveni­nat și au frământat primele tim­puri ale Unirii. Este acela care a îndemnat poporul să nu participe la încoronarea primului rege al României întregite și care, în ca­litate de înalt prelat greco-cato­­lic a disprețuit portu­l acestei bi­serici îmbrăcând o rasă de călu­găr franciscan­ și revoltând ast­fel chiar pe clericii bi­sricii Unite. Nădăjduim că ierarhii acestui cprelat­­ vor lua măsuri pentru ca sentimentele românești să nu fie sfidate prin acte ca cele cuprin­se în documentul de mai sus. Chemai Pașa grațiază... De curând, președintele R­epu­­blicei turcești, vestitul necredin­cios, Chemal­ Pașa. Albanezul june turc de odinioară, a fost a­­dus în stare să ierte de pedeapsa cu moarte pe căpitanul Sabri­_­­ Bei, fapt pe care-l încuviințează o lume întreagă. Căpitanul Sabry- Bei a fost trimis in anul 1914 la­­ Londra să iivețe meșteșugul D­ viaturicesc. La isbucnirea fasbo­­­­iului mondial s-a înrolat ca sim­­­s­plu soldat în armata englezească și a luptat până in 1918 pe fron­­­ I­iul francez. Din­­ pricina vredni­­­­­­ciei, sale a ajuns Colonel. Pentru­­ că însă țara sa, târziu mult după­­ ce intrase el în armata englezea­­­­scă, a declarat război alăturea de­­ puterile centrale, puterilor înțele­­g­­torii. Sabry-Bei a fost osândit , în „ contumacie“, la moarte de către­­ curtea marțială turcească, pentru „ crima de înaltă trădare. De aceea , după sfârșitul războiului și-a vă­­­­zut­ de treabă în armata engleză. E Asta, până in 1923, când i-a venit. I vestea că mama sa, bătrână, s’a­­ îmbolnăvit și duce cea mai cum­­­­plity lipsă.­­ Un prieten al său, un căpitan I l-a dus­ cu un distrugător de tor­­­­pile, pană la coastele.. Asiei mici I intr’o noapte neguroasă în o­ I­land a ajuns în cuprinsul Tur­­­­ciei. In primejdie de a fi prins și I spânzurat, s’a furișat el dibaciu­l până’n satul mamei sale. Acolo, I necunoscut, căci făcea ■pe sluga I mamă-sii, a trăit opt ani încheiați. I La aceasta a fost de m­ult ajutor­­ și faptul că vecinii mamei sale se­­ fereau de mătușe din pricina o­­i­sândirii fiului său și o dispre­­ț luiau.­ Pe la sfârșitul lui August I mama­ sa a­ murit și la inmormân­­­­tarea ei, n’a mai putut ține secre­­­­tul și s­a dat el însuși pe fată. a­­ fost cercetat și a mărturisit că nu e servitorul ci fiul iubit al mamei­­ sale este el. A fost arestat. Dar I­carul Ga,zi-ul Chemai a auzit de­­ acest tragic episod a poruncit ca I­habry­ Bei să fie adus înaintea sa. I — De trei ori, i-a zis Chemai, I­I!Ț ai Pus viata în primejdie, a­ I data in războiul balcanic pentru I Turcia apoi pentru Anglia pe­­ frontul de Vest. In sfârșit a treia s­eara, vreme de opt ani de zile , pentru mama dumitale. Și pen­­­­tru că eu nu știu, dacă pentru I j mama mea, pe care mi-am iubit-o , cu o deosebită căldură, aș fi a­­­­vut curajul ca în împrejurări ca­­ acelea prin care a­i trecut dum­­i­neata, să vin în Turcia, te gra­­v fier. Chemai strânse prietenos M I mâna­­ ofițerului. Este cel dintâi B I caz când o osândire la moarte a B unui turc care a­ luptat în râs- B­boiul mondial împotriva Turciei B a fost ridicată. Sabry-Bey a fost­­ primit în armata turcească ca o­­­­fițer activ cu gradul de maior. B Chemal Pașa e și el naționalist­ I și știe filozofia naționalistă că B fapta frumoasă a unui fiu al na­ I­­iei se răsfrânge nu atât asupra­­ l lui cât asupra nației lui fl LORDUL AMULBEE ministrul aviației britanice D. IT­ALO BALBO ministrul aviației italiene D. DAMESNIL ministrul aviației franceze Celebrul aviator COSTEL O. G. VALENTIN BIBESCU %

Next