Opinia, ianuarie 1898 (Anul 1, nr. 199-222)

1898-01-14 / nr. 208

ANUL I No. 208 Numărul 10 Bani ABONATEXTELE ncep la 1 şi 15 ale fie­careî luni şi ac plă­tesc tot­d’a­una înainte la Iaşi la Casa Administraţiei Injudeţe şi streinătate prin in­unluie poştale Un an in ţară 30 lei, in strainătate +0 lei Şase luni 1­* * * * 2*1­­MANUSCRISELE NU SE ÎNAPOIAZĂ administraţia No 43. — Strada Goliei —No. 42 Numărul 10 Bani ANOCIN­ÎILE în Iaşî şi judeţe se primesc numai la Administraţia In străinatate, direct la administraţie şi toate oficiile de publicitate Anunciuri la pag. IV .... 20 b. linia „ „ „ III .... 40 „ „ Inserţiile şi reclamele . . . 50 „ „ Un număr vechi şi 30 bani REDACŢIA No. 42— Strada «oiţei—No. 42­­ V­ag f " S» Ministerul de Interne Aşteptăm de două ani debutul partidului liberal şi de doi ani aş­teptăm zadarnic. De nicăiri nu se înseninează cerul colectivităţii —din potrivă, de pretutindeni se ridică nori cari întunecă orizontul d-lui Sturdza. De la o vreme, partidul liberal, care în opoziţie dedea pilda unirea celei mai desevîrşite, s’a dumicat aşa fel, la guvern, în­cît diferitele hîrburi scăpate din naufragiu pre­zintă aspectul unor bande rătăcite cari se învârtesc în loc pentru a regăsi punctul de plecare. In această situaţie, d. Sturdza, desnădejduit, ’şi a adus aminte de vechile legături dintre d-sa şi ros­­leţii cari ’i au jurat peirea, şi a făcut un apel desperat la unirea tuturor elementelor cari au oare­care afinitate cu cei rămaşi cre­dincioşi steagului. Se vorbeşte de împăcare — şi unele gazete din Bucureşti jubilează deja la perspectiva că In fine par­tidul liberal va intra In scenă cu forţele-i întregi pentru a da măsura puterei sale de întrebare guverna­mentală. Ideea d-lui Sturdza de a chema sub arme pe toţi membrii valizi spre a face încercarea definitivă a destoiniciei sale pentru guvernă­­mînt ne bucură pe noi mult mai mult de­cit însăşi pe liberali. Starea de pînă azi a colectivi­tăţii era de două ori vătămătoare: întîiu, fiiind­că oprea în loc, şi pentru un timp nedeterminat, mer­sul înainte al trebilor statului şi curma, cu chipul acesta, procesul de desvoltare pe care şi-l impri­mase tatei regimul precedent; şi al doilea, pentru că reducea opozi­­ţia la rolul enervant de spectatoare pasivă a unei privelişti demorali­zatoare. Eventualitatea unei probabile re­întregiri a colectivităţii ne surîde, deci, pentru­ că, pe lingă impulsul, ori în care direcţie ar fi, ce s’ar da maşinei statului cînd toate e­­nergiile s’ar exercita in acelaş sens — ni s’ar da şi noua putinţa de a interveni într’o situaţie lă­murită şi a ne spune cuvîntul a­­supra activităţii guvernamentale. Un regim nul, cum era regimul colectivist pînă acum, era mai pre­­jos de ori­ce critică — de aceea o­­poziţia nici n’avea cum să se a­­firme pînă azi. Trebuia ca guver­nul să înceapă a trăi, pentru ca, uzîndu-şi mijloacele de trai­, să slăbească în mod natural şi în mod natural să meargă către sfîrşitul neînlăturabil al organismelor vii. Altfel, dezarmată în faţa cadavru­lui, opoziţia ar fi urmat să aştepte multă vreme în neacţiune pînă ce ar fi intervenit un alt factor con­stituţional ca să ridice hoitul să şi cureţe terenul. Dar se împacă liberalii? Aceasta e problema de a cărei soluţie a­­tîrnă noua orientare şi a guvernu­lui şi a opoziţiei. Părerea generală e china. Toate frămlntările la cari asistăm nu vor duce de cît la o şi mai mare slă­bire a formaţiunei de la putere. Grupurile cari duc resboiți de moarte în potriva d-lui Sturdza nu s’au deslipit, ci s’au rupt de la trun­chiul comun —şi loviturile duşmă­neşti ce ’şi au administrat reciproc cu egală ardoare au lăsat răni a­­dînci cari vor singera pururea. Şi lupta aceasta, în care toţi soldaţii au căzut învinşi, se suspendă dar nu se curmă— şi se suspendă pen­tru că combatanţii nu mai pot sta în picioare. In aşa condiţii, nici vorbă nu poate fi de pace dura­bila, ci cel mult de un armistiţiu. Dovada ? E simplă şi evidentă. Liberalii, cari nu se stimează şi nu se respecta, s’au despărţit adînc şi s’au despărţit pe chestii de per­soane. Se urăsc oamenii aceştia cu o cordialitate surprinzătoare. Nimic nu lipseşte mai mult în tabăra co­lectivista de­cît stima şi buna cre­dinţă. Aceasta explică grija fie­că­­ruia dintrînşii de a lua, în potriva celor­l­alţi, garanţii adesea ofensa­toare. Motivul neînţelegerii azi este mi­nisterul de interne. D. Sturdza’şi-l rezervă, d. Aurelian îl revendică şi d. Eleva îl dispută pe faţă. A­­cesta este semnul evident că gru­pările vor supremaţia, prin urmare puterea, iar nu împăcarea sinceră şi desăvârşită. • A Tenacitatea cu care ministrul preşedinte se agaţă de portofoliul internelor, învederează dorinţa­ l de a avea cheia maşinei guvernamen­tale pentru a preveni la tot mo­mentul încercările de rea credinţa ale eventualilor amici;—şi ardoa­rea cu care disidenţii urmăresc dreptul de a numi prefecţi, dove­deşte indiscutabil scopul pe care-l urmăresc în noua lor tactică. Socoteala e lămurită: cine va a­­vea ministerul de interne, va avea puterea —şi cum toate grupurile vor puterea, toate vor acest mi­nister. De aceea d. Sturdza, feri­citul posesor al talismanului, va sfîrşi prin a renunţa la concentrare spre a păstra pentru sine portofo­liul care face obiectul dorinţei tu­turor. Şi din sgomotul de concentrare care ne asurzeşte de cîte­va zile, nu va rămîne, ca fapt concret, de­cît o ştirbire şi mai adîncă în pres­tigiul guvernului, care, provocînd tratativele, î şi a mărturisit însuşi neputinţa. In contra tuturor acestor preve­deri şi în contra logicei celei mai elementare, dorim, totuşi, ca de­zertorii se reintre în rînduri pentru ca partidul liberal să’şî facă în fine debutul. In acest caz, cu totul improba­bil, am avea cel puţin începutul sfîrşitului. G. Rădulescu. EDIŢIA DE SEARA IAŞI — MERCURI­U IANUARIE, 1898. Iluminarea Iaşului cu electricitate LISTELE ELECTORALE Formarea listelor electorale are anul acesta o deosebită însemnătate. Chiar dacă nu se vor întâmpla alegeri nepre­văzute, în Noembrie viitor vor avea loc alegerile generale comunale pentru toată ţara. Deşteptăm din timp pe toţi concetăţe­nii noştri, că cei ce au drept şi nu sunt înscrişi să ceară înscrierea din vreme, iar acei cari sunt înscrişi, să observe la timp, atît în listele provizorii, cit şi în cele definitive, dacă înscrierea lor a fost menţinută. Cei interesaţi, atît pentru lămuriri, cit şi pentru apararea drepturilor lor în caz cînd ar fi nedreptăţiţi de autoritatea co­munală, se pot adresa la redacţia „Opi­niei1" în ori­ce zi de la 10—11 jum. a. m. O statistică a „Maternităţei“ Avem sub ochi o statistică foarte im­portantă , o dare de seamă complectă pe timp de 15 ani asupra mersilui „In­stitutului Gregorian“, a institutului un­de mizeria se întîlneşte cu fructele vie­­ţeî destrăbălate. Broşura se datorează domnului pro­fesor doctor V. I. Bejan, medicul pri­mar al Maternităţei şi este făcută pe datele de la 1883 pănă la 1 Ianuar 1898. La 1 Ianuar 1883 se aflau în Insti­tut 316 copii ; de la acea dată și pănă la 1 Ianuar 1898 au intrat 1671; au părăsit intitutul de la 1 Ianuar 1883 —1898, 479 copii; au murit în acest interval 1267 copii; se află actualminte în căutare 241 copii. * Asupra lel­uzelor şi a operaţiunelor executate, statistica arată aceste cifre: în Noembre 1882 se aflau 11 femei le­­huze, de la acea dată şi pănă în 1898 au intrat 3044; au părăsit institutul de la Noembre 82 şi pănă la începutul lui 98 , 2963, moarte 13­,„rămase 19. In ce priveşte operaţiunele, s'au exe­cutat: 1 cesarotomie, 1 lapratomie, 88 aplicări de forceps, 44 versiuni, 40 em­­briotomii, 35 extrageri manuale a felu­lui, 64 extrageri a placentei, 20 tam­­ponaje. De la 1882—1898 s'au născut 2519 copii; 2098 au eşit, 415 au murit şi 7 se află actualminte în căutarea insti­tutului. De la 1883—1897 im număr de 179 de eleve au terminat­­cur­s­urile şcoalei de moşii şi 9395 consultaţiuni gratuite au fost date. * Autorul statisticei se ocupă apoi de modul cum a găsit Maternitatea în 1882, cînd a intrat medic primar. Condiţiunele igienice lăsau foarte mult de dorit pe atunci. Am extras aceste cîte­va date şi asu­pra lor promitem a ne da cuvîntul în­­tr’un număr viitor. Starea luî Gladstone Im urma ştirilor alarmante respin­­dite de unele ziare engleze asupra sânătăţei marelui om de stat care actualmente se află la Canne.«, fami­lia lui Gladstone a adresat următoa­rea telegramă: „D. Gladstone nu sufere de nici-o boală anume; starea lui de slăbiciu­ne provine «rin vrrsta înaintată-­. Cu toate acestea e sigur că familia e foarte îngrijită: fiica bătrinului om politic, miss Hélène Gladstone, care rămăsese In Anglia, a fost chemată In grabă pe lingă tatăl ei. ACTUALITĂŢI Arderea lui Zola Ori­cum am considera împrejurările de actualitate se petrec ciudate și nos­time întîmplări la Paris. Articole, broșuri, polemice, pamflete— nu sunt de­cît platonisme pe lîngă pro­paganda de fapt ce se face din partea tinerimei pururi doritoare şi dătătoare de acuzaţii. Intre cele mai interesante manifesta­ţii din ultimile zile este fără îndoială arderea în efigie a lui Zola. Romancierul popular al „Parisului» a fost atacat cu toată violenţa ce se pu­tea dezlănţui asupra îndrăzneţei lui în asemenea complexe împrejurări: Dru­­mont Va calificat de „ramolit“, Roche­fort Va taxat „bestial pornograf“, Gas­­sagnac l’a numit „infam“, Millevoye l’a condamnat la moarte şi zeci de oraşe sau „conspiat“. Dar nimic nu e mai interesant ca in­­tima manifestaţie—acea a elevilor—care au dat foc lui Zola în efigie pe o piaţă publică a Parisului, în mijlocul unei mulţimi imense ca acea pe care o zu­grăveşte scriitorul în Paris stînd împre­jurul guilotinei ca să vadă moartea a­­narhistului salvat. Şi elevii de şcoală, rezolvind marea problemă care agită republica, priviau icoana luptătondui bătrîn pierind în flăcări ispăşitoare. FEMEI CONTRA UNGURILOR Femeile şi fetele saşe din Transilvania au inceput o vie agitaţiune contra proiec­tului de maghiarizare. Un număr mare de dame distinse, sta­bilite in Sibiu, s’au pus in capul mişcărei. Ele fac propagandă în scopul de a aduna semnături pentru o adresă de protestare care va fi predată împăratului. Adresa a fost subscrisă de mai multe mii de femei şi de fete din toate colţu­rile Transilvaniei. In ziua de 10 a. c. o deputăţie de dame a plecat la Vi­ena. Damele se vor presinta monarchului,­­ vor predă adresa şi vor cere şi în mod oral ca împăratul să nu promulge legea asupra maghiarizărei nu­melor oraşelor. -------- ■«-nimirmrm— —----------­ Camera, a votat erî concesiunea încheiată între «‘«»miaua Saşi şi Continentul Gesellschaft «­in Nürn­berg, pentru iluminare.­* Iașului cu lumină electrică. * Sistemul de iluminare va fi cu cable a­­eriane. Pentru fie­care loc se va plăti 8 bani. Dacă sumele pe cari societatea conce­sionară le va încasa de la particulari vor trece peste 200 mii lei anual—comuna va percepe 8% din aceste venituri. * Să amintim că concesia a fost votată în şedinţa consiliului de la 8 Septem­ 1897. Depeşe Urgente Firul telegrafic a fost extrem de ner­vos în zilele din urmă. Povestea cu concentrarea liberalilor a stimulat pînă şi verva coresponden­ţilor cari nici la şease luni o dată nu deschid gura. Din pricina aceasta a tre­buit zilnic să tragem ediţii speciale ca să înregistrăm toate ştirile cari ni s’au comunicat urgent din capitală—şi coşul redacţiei geme de telegramele al căror conţinut a bracadabrant bresa logica şi bunul simţ al meticulosului nostru se­cretar de redacţie. Voia da cititorului, ca să priceapă cită perspicacitate ne trebue pentru a evita ridiculul, cîte­va din depeşite contradic­torii pe cari le am primit din Bucureşti cu menţiunea urgentă—şi aceasta numai în intervalul de 24 de ceasuri. Ogaisvia, Iaşi, urgentă. Drapelul anunţă concentrarea elemen­telor liberale mulţi sorţi isbîndă, întru­nit Sturdza Aurelian, discutat condi­ţiile. Aurelian cere trei portofolii şi in­ternele . Sturdza oferă două fără. Opinia, Iaşi, urgentă. Sturdza Aurelian certat. Tratativele împăcate întîmpină greutăţi mari. Stă­­tescu vrea concentrare, Cantacuzino ba. Opinia, Iaşi, urgenţă. Dreptatea publică lista ministerului concentrat şi adaugă că acesta e un ca­binet care va dura 12 ani. Stolojan a­­meninţă cu opoziţia. Voinţa Naţională promită că în momentul cînd va afla despre tratative, se va ocupa de chestie. Opinia, Iaşi, urgentă. Tratativele s’au rupt. Cabinetul se complectează cu Palladi la ministerul Djutara. Opinia, Iaşi, urgentă. Ziarele guvernamental înregistrînd întreruperea tratativelor de pace, zic de situaţia cabinetului s’a îmbunătăţit şi că partidul liberal acum începe a fi tare. E aşa de mare încurcătura, încît e mai greu să te orientezi în labirintul acesta de­cît în situaţia financiară a comunei noastre—şi nu e glumă! JON­­ IMII ELECTORALE SPANIOLE Momentul alegerilor generale se apro­pie şi o mare însufleţire se manifestează printre oamenii politici. Aspiranţii la deputăţie sunt foarte numeroşi, şi în ge­neral, nu caută a-şi atrage simpatiile alegătorilor şi prin urmare a umbla prin circumscripţiile ce doresc a repre­zenta , ci se pun însă în mişcare spre a solicita sprijinul personagiilor influ­ente şi a vizita pe miniştrii, pe cari-i caută de a-i interesa pentru candidatura lor. «Obiectul lor e de a obţine favoarea să fie cuprinşi printre persoanele care figurează pe lista oficială, numită alce : el Encasillado, fie că aparţin partidului liberal, fie că fac parte dintr’un grup de opoziţie. In adevăr, guvernul este acela care desemnează guvernatorilor de pro­vincie, cu rare excepţii, nu numai pe candidaţii cari vor avea să constituie majoritatea, dar chiar şi pe aceia cari vor forma opoziţia, ca necesară spre a asigura funcţionarea regulată a regimu­lui parlamentar, şi în urma şi numai în urma acestor instrucţiuni autorităţile le uşurează mijloacele de a triumfa. * «Calvarul ministerial, de care guver­nul se teme atît de mult în epoca ale­gerilor, a început prin urmare de cîte­­va zile pentru cabinetul Sagasta, căci acest din urmă, cu toate preocupațiunele pe care i le dă afacerile de o mare im­portanță pentru ţară, e silit de a în­drepta o parte a atenției sale asupra chestiilor de persoane, asupra interese­lor de menajat ale partidului, asupra combinaţiilor de făcut pentru ca echili­brul ce trebuie să existe între diversele grupuri ale majorităţei să nu fie tulbu­rat, etc... Şi fiind­că-i e cu neputinţă să cedeze tuturor solicitărilor, el va fi naturalminte condus de a nem­ulţămi pe mulţi în timpul perioadei electorale şi aceştia ar putea în urmă să-i creeze multe dificultăţi. « Se zice că prezidentul consiliului as­piră la aceea că deputaţii carii vor fi a­­leşi în viitoarele alegeri generale, se re­­presinte, în masura posibilului, opiniu­­nea ţării, şi ca guvernatorii de provin­cie vor primi instrucţii în scop de a e­­vita actele de violenţă şi întrebuinţarea oare­căror mijloace de presiune care a­­runcă cel mai mare discredit asupra sis­temului parlamentar. Dar bunele inten­ţii ale guvernului vor fi greu de înde­plinit, de­oare­ce moravurile politice nu s-au îmbunătăţit, iar relele practice elec­torale ari trecut în stare de tradiţiune ce se crede cineva obligat să respecte. * « De­oare­ce este probabil că viitoa­rele alegeri se vor petrece ca şi cele precedente, apoi se fac deja conjecturi asupra compunerei nouelor camere. Du­pă cele ce spune un ziar oficios, mai toţi deputaţi şi senatorii liberali, carii constituesc actualminte minoritatea li­berală, vor reveni în noul parlament. Drepturile dobîndite de silvelişti cari se găsesc azi în Cortezi, vor fi respectate care se va ceda încă mai multe alte mai multe alte scaune acestui grup, ca­re prin unirea sa cu conservatorii afili­aţi la directorat, va ajunge se formeze cel mai important partit de opoziţie. «Actuala cameră a deputaţilor este astfel compusă : conservatori 276; sil­velişti 12 ; liberali 109 ; carlişti 10 ; inte­­grişti, republicani şi independenţi 4; in total 41­­ deputaţi. Noua cameră se va compune în modul următor : silvelişti 40—50 ; conservatori independenţi şi grupul d-lui Romero Robledo 20; repu­blicani şi carlişti 30; integrişti şi inde­pendenţi 10; liberal­­i aproape 300. Gu­vernul are, se zice, interes a favoriza alegerea unui destul de mare număr de silveliști in detrimentul celor­lalte gru­puri conservatoare, de vreme ce eî for­mează miezul viitorului partid conser­vator. A se e£ti Im pagîisele următoare darea «le seamă complectă asu­pra seamlalaalaai cu featae «lisa ca­mera francesă, cu­ ocazia in­terpe­­lărei lui Cavaignac în chestia Dreyfus.

Next