Opinia, ianuarie 1899 (Anul 2, nr. 195-214)

1899-01-15 / nr. 200

2 şi denumire­ de Muntean şi Muntenia da­tă acestei ţări. Cercetînd istoria vom găsi că centrul verid­e! vieţi a fost Oltenia şi împrejuri­­mele vechii Sarmisegetusa, şi că dar nea­murile care au locuit pe acolo au bote­zat regiunile vinicole ,că vin supt­ munte zicîndu-le pe limba lor podgorii. De la ele au primit şi Românul şi păstrează şi azî vorba, cu toate că regiunile viilor s’au întins şi pe regiunile deluroase, care nu ma! sânt nici gora nici podgoria. In scurt dar păstrarea denumire­ de podgorie dat la regiunile vinicole ne ara­tă că cultura vie l a început din sud, din Oltenia, s’a întins apoi în Muntenia, unde avem Dealu Mare, apoi în Vrancea, unde avem podgoriile Odobeştilor, şi apoi în sus: Cotnari, Nicoreşti, Huş! şi laş­.De­ja Cotnari! erau regiuni vinicole in secol al XV-a, iar laş! devin podgorii în secol XVI-a după mutarea capitalei la Iaşi, iar Huş! devin podgorii în secol XVII-a după înfiinţarea Episcopie! de Huşi în 1592. Pare a se lega desvoltarea culture! vie! în anumite regiuni după mutarea centre­lor politice şi religioase, căci —ori­ce s’ar zice—dar via a fost un articol rezervat celor bogaţi. Domnii, boerii, mănîstirile şi apoi cel nevoeş­ au putut avea şi plan­tă vii. Şi azi cînd Răeşteanul de la Huşi zi­ce că are vie în podgoria Ochiului, arată că a împrumutat cuvîntul de la acei ca­re au adus practica culturii viei din jos, de unde în adevăr viile veneau supt­ munte. Gh. Ghibănescu In chestia Pensiilor Corpului Telegrafo-Postal. De cit­va timp se vorbeşte despre uni­­formarea personalului superior al corpu­lui telegrafo- postal, pe cînd un manifest îl citesc publicat în Ziarul «Evenimentul», ca emanînd de la cîte­va zeci de amplo­iaţi ai acestui corp, cu o notă a redac­ţiei, că acelaş manifest a fost trimis de­putaţilor. Nu ştim cam­ vor fi acei cîte­va zeci de amploiaţi, căci nu le cunosc numele, întru­cît acel manifest umblă prin întu­neric, dar dînsul nu o surprinde, cum a surprins pe toţi, de­oare­ce el nu este cunoscut de marea majoritate a corpului, de nici unul din tineret, de nimene din provincie, ci numai de acei cari l’au iscălit. Apariţiunea neaşteptată a acestui ma­nifest, şi svonul uniformărei în acelaş timp, amîndoue aceste lucruri apărute de­odată, de sigur că este o înscenare. Avem să vorbim de uniformare mai la urmă, întru cît ea este necesară sau nu, și în­tru cît ea se va putea pune într’o legă­tură cu modificarea legei pensiilor perso­nalului corpului telegrafo-poștal, ce se cere. E necesar însă de a vorbi în chestia manifestului celor câte­va zeci. Corpul telegrafo-poştal numară peste 2000 de amploiaţi. Când numai câte­va zeci din acea mulţime de funcţionari, vin şi fac o cerere, şi cînd restul corpului nu cunoaşte macar cuprinsul acelei cereri, în numele cui vin acei câte­va zeci de ne­cunoscuţi de formulează o cerere, vizând întreg corpul, cine le-a dat acest mandat ? După cum se ştie, de mult încă, prin câte­va manifeste adresate întregului corp, care a aderat, pe urmă prin o cerere că­­tră corpurile legiuitoare, arătînd starea FOIŢA ZIARULUI «OPINIA» F A N T A Z11 I După o muncă uriaşă de cinci ani, iată-mă în sfîrşit pe lista absolvenţilor —a cinci clase normale. Plin de bucurie că de acum nu mă mai numesc elev, ci absolvent al şcoalei.... şi în curînd nu voi purta nici acest nume, ci numele de învă­ţător»—­titlul pe care l-a purtat Hris­­tos «Mîntuitorul neamului omenesc» —pe acesta îl voi purta cu «Lu­minătorul Poporului Românesc». In suflet aveam mare bucurie!... Pe faţa mea rotundă şi senină se putea citi toată veselia !... In fine e­­ram mîndru, că de acum voi fi nu­mărat şi eu printre cei­l­alţi funcţi­onari ai statului. Voi intra şi eu în numărul celor trei mii de «Dascăli Rurali», şi voi gusta şi eu din mila bugetului imensa sumă de 81 lei!!!. Iute alerg în clas, împrumut de la un coleg o coală de hîrtie şi o calamară cu cerneală, mă aşezai pe o bancă şi redactai următoarea pe­tiţie : Domnule Ministru, Sub­semnatul..... Absolventul şcoa­lei... reuşind la examenul pentru «Di­ploma de Capacitate», vin a vă ruga să mă numiţi învăţător la una din cele peste o mie şcoli rurale vacante , dorind a fi num­it la o şcoală bună şi înzestrată cu toate cele trebuitoare; căci, eu sunt unul din numărul a­­celora care-s hotărîţi să moară lup­­tînd pentru: «Luminarea şi ridica­rea Poporului Românesc». Primiţi vă rog.................................... Aceste rînduri le am închis într’un plic şi le am trimes la locul destinat aşteptînd cu nerăbdare răspunsul. In intervalul lung de două luni nu mă gîndeam la altă nimic de­cît: decretul de numire şi cum am să mă prezint în faţa copiilor, cum am să fac cunoştinţă cu ei, cum am să încep convorbirile, cum am să pro­cedez la o lecţie de istorie, Geo­­ ­­ detestabilă din toate punctele de vedere a funcţionarilor telegrafo-poştali, s’a ce­rut de toţi, esceptându-se numai câţi­va bătrâni —acei cu manifestul de astăzi— reducerea anilor de pensie de la 40 la 30, ca la toţi funcţionarii civili ai statului. Cererea era şi este dreaptă, şi din cele mai umanitare, şi depusă pe biuroul ca­merei ; ea s’a admis în principiu, a tre­cut prin toate secţiele camerei, rămânând să se discute într’o sesiune viitoare. Dar veteranii, corpului rîvnitori de mă­rire, chiar atunci când vâd că puterile nu-i mai ajută, acei cu 80 de ani împliniţi, sau cari numai câţi­va ani îi mai desparte de această limită, cred că făcând manifeste de felul celor lansate cătră deputaţi, vor pune beţe în roate tineretului cult şi mun­citor. Aceasta nu se va întâmpla. Orici­ne va citi manifestul bătrânilor amploiaţi va trebui să zîmbească şi să vadă că a­­colo nu e cerere născută dintr’o absolută trebuinţă, ci numai o ambiţiune. In ade­văr, de ce se plîng veteranii noştri, şi ce cer? Se plîng că serviciul este greu şi obositor, că din causa aceasta se capătă boli de piept, neurastenie, boli de cap, de mâni, de stomac, iar ca consecinţă cer menţinerea, a 40 de ani de slujbă, dar să se reţină din pensie numai 10 lei la sută, în loc de 18 ca până acum. Cererea aceasta a acelor câte­va zeci, din 2000, este din cele mai absurde şi mai ridicute. Mai întâi, ca să se admită realizarea cerinţei veteranilor noştri, nu legea pensiilor corpului telegrafo-poştal trebue modificată, ci legea casei pensiilor civile. Or, această lege nu se poate mo­difica. Atunci care ar fi resultatul cererea ce­lor câte­va zeci de amploiaţi ? De­sigur că nici unul. Dar din expunerea de motive a mani­festului apărut tragem bune conclusiuni: o nouă declaraţiune care afirmă greuta­tea, importanţa şi responsabilitatea sluj­bei, pe de altă parte pune în evidenţă ambiţiunea şi pretenţiunea câtor­va. Căci ori ramura aceasta de administra­­ţiune a statului, serviciul telegrafo-poş­tal este unul din cele mai importante şi mai grele, mai epuizătoare de puteri, şi atunci o reducere de ani de slujbă pen­tru a avea dreptul la pensie, se impune. Ori­ce om cu bun simţ şi cu puţină raţiune poate să vadă că nu cu o redu­cere de 8 lei mai puţin la sută din pen­sie se va îmbunătăţi soarta rea a corpu­lui, ci cu o reducere de ani de slujbă. Reducerea aceasta de 8 lei nu se poa­te face fără a modifica legea casei pen­siilor civile—ceea ce nu se poate discuta­şi apoi la ce va folosi cei 8 lei mai pu­ţin reţinere, cînd din causa serviciului greu un amploiat nu va putea ajunge la vrîsta cerută de lege pentru a eşi la pen­sie cu leafa întreagă, ori va înceta din vieaţă înainte de timp, sau din causa boalelor căpătate în timpul serviciului şi din causa lui, nu se va putea bucura în linişte de munca şi pensia sa? Nu înţeleg acea pretenţiune şi ambi­ţiune ridiculă a celor cîte­va zeci de am­ploiaţi de acum bătrâni. Doresc ei să devie cu ori­ce preţ dili­genţi, controlori, inspectori, sub-director general de aci înainte ? Aceasta a atîrnat de fie­care, şi dacă pină în present nu şi-au realizat visul— şi altă dată erau vremuri bune, avansă­rile se făceau la timp, nu ca acum când un elev in loc de şease luni într’un grad, trebue să stea câte 4 şi 5 ani, sau un OPINIA oficiant în loc de 3 ani, câte 5 şi 6 — apoi aspiraţiunea aceasta de aci în­colo va fi mai mult lipsită de succes, chiar cînd numărul anilor de slujbă pentru dreptul la pensie ar fi de 40. E bine să se gindească matur acei cîţî­­va zeci de amploiaţi, să se lipsească de ambiţiunea care îi conduce, cerînd cu toţii reducerea anilor de pensie de la 40 la 30. Numai aşa vor dovedi că ţin la admi­­nistraţiunea din care fac parte, căreia şi-a sacrificat întreaga viaţă, doresc s’o vadă progresînd, iar macar pe urmaşi avînd o soartă mai bună. Idea egoismului şi a personalităţei trebue să dispară din minte. Numai aşa se va întineri şi reîmputer­­nici corpul cu elemente noi, culte şi in­teligente, care să corespundă cu progre­sele şi cerinţele noi de muncă a timpu­lui, cari să se impue, dovedind că admi­­nistraţiunea aceasta, corpul telegrafo-poş­tal represintă ceva în stat. O purificare a corpului e absolut trebuitoare. Numai aşa va eşi din stagnaţiunea în care se află astăzi. Tutoveanu. --------------------ojjo-------------------­ Sl­inti-JBitere-SK­U » . In Iunie viitor, Germania va serba la Francfort, cu un fast deosebit aniversarea naştere! lui Goethe. Deja comitetele s’au alcătuit, şi progra­mul e lucrat. Serbările vor­ ţinea trei zile. Intre alte petreceri vor fi iluminaţii, ba­luri, retrageri, banchete populare, cavalcade istorice şi representaţii teatrale gratuite. Trei ceremonii vor fi în special intere­sante : in dimineaţa primei zile, se vor trage clopotele de la Sînta-Caterina, care au legănat copilăria marelui poet german ; admiratorii acestuia apoi, se vor duce la cimitirul Sîntu-Paul, unde se vor depune flori pe mormîntul lui. La sfîrşit, o ser­bare populară va avea Ioc într’o pădure vecină cu Francfortul, intr’un loc numit Odihna lui Goethe. * Vechiul profesor de zoologie Carol-Fre­­derick Claus, a murit la Viena, în vrîstă de 61 de ani.* Cecil Rhodes a prețuit că executarea liniei ferate care va lega capul bunei Spe­ranțe cu Cairo va trebui să coste 9 pînă la 10 milioane de livre Sterlinge, adecă a­­proximativ 200 milioane franci; — aceasta fără subvenţia guvernului englez. * Ceea ce nu moare, splendida dramă a d-luî S. Prasin, se repetă mereu la teatrul naţional. Represintarea ei va fi însă pro­babil amînată puţin pentru a i se asigura o bună interpretare. ---------------------»3------------------— Agricultură comercia Industrie Tîrgul de cereale 13 Ianuar 1899. Urcarea din America continuă "şi avem de înregistrat astăzi o urcare încă cu 0/4 cent. la grîu în New-York şi Chicago. Care sunt cauzele acestei urcări ? Unele depeşi din streinătate spun, că ar fi pe de­­o­ parte cumpăraturile care se fac de afară grafie, Romînă, Matematică etc. Adesa ori mi se părea grele, că nu voi putea reuşi cu succes, ba la unele nereuşind de loc. (Va urma). Anl­riciu Fiind necesară pentru serviciul D-lor Judecători Sindici de pe lingă această secţiune m­a ladă de fier în bună stare şi de mărime mijlocie se anunţă cei in­teresaţi de a vinde o asemenea casă de fier, de a face oferta lor în scris subsem­natului pînă la data de 10 Februar a. c. Preţul maximum ce se poate oferi este pînă la trei sute lei, conform dispoziţiei luată de D-l Ministru al Justiţiei. Astă­zî la 12 Ianuar 1899, Preşedintele Trib. Iaşi Secţia comercială, D. G. MAXIM. AVIS D-nii cari vor primi trei numere con­secutive din ziarul nostru se vor con­sidera ca abonaţi. Ca atare, sunt rugaţi să achite abonamentul la casa adminis­­traţiunei pînă în opt zile de la data pri­mire! celui de ea număr­ de bursă, iar pe de alta împuţinarea stoc­­kurilor. Viitorul ne va arăta adevărata causă, care pentru moment rămîne numai în A­­merica, căci tîrgurile din Europa nu ur­mează această cale. Cursul din Buda-Pesta, Viena şi Paris arată o urcare modestă, numai de cîţi­va creitzarî sau centime, şi consumaţiunea se fereşte de a face nouî cumpărături. Contrar griului, păpuşoiul scade cu '/a pînă la '/, de cent. Plasarea acestui arti­col sufere dificultăţi; nici Anglia nici alte pieţe din Europa nu au intenţiunea să a­­corde preţurile pe care le cere expeditorii noştri. Am aflat despre vinderea unei cantităţi de păpuşoiui din Basarabia cu 10 fr. 75 dif. loco Havre, ceea ce corespunde cu 800 fr. vagoane la Brăila. Din interiorul terei ni se comunică unele mici vînzări cu 36 — 37 fr. chile. CURSUL DG ÎNCHIDERE: ieri Astăzi Diferința Budapesta Grid predarea în mart fl. 9.63 9.652 » » april » 9.47 9.47— Păpuşoiu» mal 9.87 9.881 Viena Gritt pred. în mart-ap. fl. 9.54 9.555 Berlin Grid pred. în mai mărci 160.-161.501'/. Sacara » » » 146.75147.25 50 Paris Grid pred. în ian.-apr. fr. 21.60 21.70 10­­, » mart-iunie » 21.65 21.705 Făină » mart-iunie « 45.50 45.65 15 New-York Grid pred. în mart cent. 79.’/, 80'|4 l'L » » mai » 76.-77'|4 l'L Păpușoi » » » 42.'L 421!, Chicago Grid pred. în mal cent. 72.-78'U 4'L » » iulie » 69.' s 705­ 8l'ls Păpuşoi » mal » 38.— 373­, 1­­­1. INFORMAŢII «Opinia» la Botoşani Politică Amicii guvernului au împrăştiat svo­nul, cum că: ei s’au unit cu conservato­rii pentru alegerele viitoare, cu condiţiune, ca ei să aibă 8 locuri şi să dee conser­vatorilor 3. Aceste sunt manevre electo­rale scoase de marii electori amici ai guvernului. Conservatorii nici au luat încă vre-o dispoziţie, şi dacă ar lua-o ar fi cu siguranţă convocaţi toţi membrii parti­dului şi consultaţi, cea ce n’a fost; prin urmare e o manoperă cam de prost gust. De la Comună La comună, din causa politicei, s’au în­credinţat cele mai multe funcţiuni la străini sau la de cei certaţi cu justiţia şi tocmai la locurile unde se fac încăsări şi rezultatul este că la regia comunală se încasază pentru comună mai puţin de­cît prevederele bugetare, macar că la venituri s’au prevăzut sume destul de mici. De la vînzarea vitelor, nu se încasază mai nimic, căci, şi acum ca şi ’n anii «Opinia» la Focşani Din Focşani ni se scrie următoarele: Infomaţia Opiniei despre permutarea D-luî Gr. Alexandrescu preş. Trib. nostru, prin schimb cu dl. Radian de la Suceava, şi atribuită unei presiuni sau desgust din cauza purtăreî incorecte a lui Săveanu, a produs o legitimă emoţiune în cercu­rile mai înalte focşănene. Aceasta din două puncte de vedere : Intriu perderea dintre noi a unui in­tegru magistrat şi al doilea se atribue o influenţă prea mare acţiunelor incorecte ele vestitului samsar. Adevĕrul stă ast­fel: Dl. Radian a cărei soţie este bolnavă şi ’i s’a recomandat de medici să pără­sească Fălticenii căci nu’i prieşte clima­tul, a rugat pe dl. Alexandrescu să facă schimb cu d-sa. Acesta n’a dat încă un răspuns definitiv. Deci, în ce priveşte rezultatul acestei învoeli, el depinde cu totul de alte îm­prejurări, de­cît de manoperile mai mult sau mai puţin frauduloase ale numi­tului domn. Un singur raport poate avea dl. Să­veanu cu justiţia şi acesta va fi în ve­­cinica-i calitatea.... de inculpat. Corespondent. Preşedinta societăţeî Carmen Silva a trimis Reginei o adresă de mulţumire ca răspuns la frumosul semn de afecţiune ce Suverana l'a dat oferind societăţeî portretul Sat. Gesellschaft fiír electrische UnternehinungeD DIN NÜRNBERG Bepresentant: Inginer S. MA ISC U Uşina centrală de Electricitate din Iaşi STRADA ŞTEFAN CEL MARE No. 2, (CASA NEUSCHOTZ). Cu onoare aducem la cunoştinţa onor. Public Ieşan că am deschis bi­rourile noastre oficiale pentru: Instalaţiuni exterioare şi interioare de ecleraj electric şi de aplicaţiunea electricităţei pentru scopuri industriale, punăndu-ne la dispoziţia onor. Public pentru executarea sus-menţionatelor instalaţiuni. Ca concessionar a iluminatului electric din oraşul Iaşi, suntem pe de o parte obligaţi prin contractul nostru de concessiune a executa la ce-­­­rere ori­ce soiu de instalaţiuni electrice după tariful instalaţiunilor comunale, iar pe de alta, având cel mai mare interes ca aceste instalaţiuni să fie executate în condiţiunile cele mai bune şi după regulele technice­ moderne, oferim garanţiile cele mai intense pentru instalaţiunile particulare execu­tate de noi. In acest scop am organizat un serviciu special, compus din personal bine instruit şi cu o practică îndelungată în ast­fel de lucrări. Avem în­tot­­deauna un depozit însemnat de material electric de cea mai bună calitate, aparate din cel mai nou sistem precum şi un bogat asortiment de lămpi de la cele mai simple până la cele mai elegante. Tot­odată aducem la cunoştinţa onor. Public, că am deschis în biro­urile noastre o sală de exposiţie, unde se poate vedea o mare variaţiune de Candelabre, Corpuri ele iluminat, Macini de încălzit, de călcat, de aprins țigări, ventilatoare etc, toate puse in mişcare prin electricitate, Funcţionând zilnic de la ora 4 — 7 sara. PLANURI, DEVISE, Şl ORICE ALTE INFOP.iVIAŢIUNI RELATIVE SUNT GRATUîTE. HST Facem Isalesaak­S de platsic. Biurourile sunt deschise de la 8-12 a. sn. şi de la 2-7 p. n». Directorul Ing. L. Teodoreanu , trecuţi cînd s’au constatat în condica­t souche din anul 1896, ştersături, pre­faceri şi adaosuri. De la accisele spirtoa­se, iarăşi dau deficit căci sub conserva­tori era dispoziţie, ca ori­ce transit de spirtoase să nu se elibereze pînă mai în­­triu nu depunea proprietarul o garanţie, şi după ce ducea spirtul L la o destinaţie, aducea de acolo certificat şi apoi i­ se elibera garanţia; astăzi s’au rădicat aceas­tă dispoziţie şi sub numele­ de transit se introduce în oraş spirtoase care nu mai esă dar nici nu plătesc comunei ci nimeresc în alte pungi.­­ Ca funcţionari certaţi cu justiţia sunt: Perceptorul de la abator fost condam­nat ca primar al comunei Călineşti pen­tru furt în anul 1875-76. Cotarul comunal, fost condamnat 6 luni la închisoare tot pentru furt. Comisarul comunal fost condamnat pen­tru furtul a nişte vase de aramă, luate de la un Rabin şi mai sunt încă alţii pe care-i vom înşira cu altă ocazie. Vînătoare In ziua de 10 Ianuar, d. Jules Văsescu, unul din elita judeţului Botoşani, au fă­cut o vînătoare pe moşia sa Cerviceştii, la care au fost invitaţi cei mai destinşi vînători şi alte persoane amatoare. Vî­­nătoarea a fost condusă de însuşi d. Vă­­sescu cu atita măestrie în cît au rămas fie­care foarte încîntat. Dejunul a fost­ servit la marginea pădurei, iar sala a dat o splendidă masă unde s’a petrecut pînă la ora 1 după mezul nopţei, la care oră toţi s’au înprăştiat ducînd cu ei mul­ţumirea sufletească de modul cum s’a petrecut. La această vînătoare s’a împuşcat vr’o 50 — 60 epurî şi un porc. Fie care vînător a avut partea sa de vînat.

Next