Opinia, octombrie 1911 (Anul 8, nr. 1413-1435)

1911-10-26 / nr. 1432

5 bani Exemplarul ABONAMENTE Om *si o . o o . 20 lei 8 teii . . o . o HO „ UÂE €@KSIB¥AŢ0R­DE10CBAf B«dacti»tiAdiniaistaitîa. Si,­, fi. îjw 25 Sub direcţiunea unui Comitet 5 bani Exemplarul ANUNŢURI Um ramd Im pag. m, 50 Bani n î­ ss î­n nr,« * /•:••• î' m , Âml VSîî—isî, 1432—Mercuri 26 Octombre I9IiNq Activitate stearpă Toată lumea se întreabă, care sunt proectele de legi ce guvernul, le va aduce peste trei săptămîni înaintea Par­lamentului. Răspundem noi, nici unul. Guvernul n’are timpul să se ocupe de asemenea nimicuri. Preocuparea d-lui Carp, cînd a luat succesiunea liberalilor s’a măr­ginit la o singură chestie mare aceia a eftenirei vieţei. Problema a fost resolvată pe de-an­­tregul şi cu o extraordinară destoinicie. Viaţa s’a eftenit considerabil în a­­ceste 10 luni de guvernare junimistă şi toate clasele sarace ale naţiunei se scal­dă* azi în fericire şi abundenţă. De-ar ţine Regele pe d. Carp la putere ra acar o Întreagă legislatură, s’ar întîmpla să vedem unica minune pe globul pămîn­­tesc, că există o ţară în lume, anume Romînia, în care nu se ştie ce e sărăcia şi în care mizeria a dispărut ca prin farmec, graţie unui guvern boeresc. Dar să lăsăm gluma la o parte, şi să vorbim puţin serios, de­şi recunoaştem că e greu să vorbeşti serios cu d. Carp sau de politica d-sale. Zilele trecute vorbind de politica e­­conomică a d-lui Carp, învederam cu fapte precise că această politică este un imens moft, că departe de a fi dat re­zultatul de care se lăuda şeful junimist, din potrivă a produs un efect contrariu aşteptărilor sale. Că preţul alimentelor de prima ne­cesitate s’a urcat şi mai mult, că lo­cuinţele celor sarmani, au devenit şi mai scumpe, că în sfîrşit viaţa claselor nevoiaşe e şi mai grea de dus, iar traiul a devenit pentru ele un adevărat supli­ciu, toată lumea o vedea și o­ simte. Prin urmare, nici d. Carp, nici altul din guvernul d-sale, nu mai poate grăi un cuvînt de programul economic al guvernului, pe care cu atita aîaiu și emfază membrii guvernului îl etalau în toate întrunirile publice ca o reformă de natură a revoluţiona viaţa econo­mică a ţarei. Toată reclama aceasta tăcută în jurul programului economic, al guvernului, a putut dura 10 luni, cu vară cu tot, mai cu seamă ca în timpul verei, ori­ce activitate politică e suspendată. Acum am intrat în toamnă, lumea începe să se intereseze de chestiunile politice, iar peste trei săptămîni parla­mentul îşi deschide porţile, pentru a-şi începe viaţa celei de a doua sesiuni parlamentare. Ei bine, cu ce se presintă guvernul, acestui parlament, care de­şi e socotit ca cel mai ticălos parlament, pe care l-a avut ţara românească, totuşi trebue să lucreze ceva spre justificare diurne­lor ce are să încaseze? Vedeţi, nu vrem să fim pretenţioşi cu guvernul şi să­­ cerem reforme de na­tură organică. Asemenea reforme nu se pot face de cit de guverne care au căpătat puterea prin forţa şi voinţa opiniei publice, cari au combătut în opoziţie politica parti­dului ce deţinea puterea şi de ale cărei principii şi concepţii sunt diametral­mente separaţi ? Dar dacă d. Carp, are şansa de a fi scuzat pentru modul cum a obţinut pu­terea, ca să nu vină, cu reforme mari şi serioase, nu e mai puţin adevărat că măcar crâmpeie de proecte de legi, tre­bue să aducă înaintea Parlamentului. Pentru asemenea lucrări de mică im­portanţă nu se cere nici pricepere, nici curagiu. Se vede însă că-i lipseşte gu­vernului şi una şi alta. Pricepere — pentru că încetînd de multă vreme de a face politică de idei şi opoziţie de partid, creiatoare în ţară de curente de opinie publică, şi mul­­ţumindu-se numai cu mila regală, d. Carp, n’a mai simţit nevoia să studieze problemele politice şi sociale, care inte­rnes­ză actualmente naţiunea. Curagiu — pentru că ştiind că toată clădirea guvernamentală, stă numai pe degetul regelui, iar nici de cum pe forţa par­tidului şi simpatia naţiunei, o asemenea clădire se poate, în ori ce moment şi într’o clipă dărîraa, atunci cînd s’ar în­cerca să se hazardeze în acte de guver­nămînt cu caracter mai serios. De aceia se explică pentru ce activi­tatea guvernamentală a d-lui Carp, e atit de stearpă, şi pentru ce în toată apropiata deschidere a parlamentului, nu se vorbeşte şi nu se vede nimic care să ne arăte ce va mai face guvernul în scurtui timp cit va mai deţine pu­terea. Democrat „Sa chibzuliasca in linişte“ Noi am spus de mult chiar din ziua în care Sinodul şi-a dat celebrele sentinţe, prin care fostul mitropolit Athanasie Mi­­ronescu a fost achitat, iar P. S. Sa Epis­copul Saferin condamnat, că scandalul din Biserică nu va înceta, şi că, mai mult, va lua proporţiuni mai mari. Dreptatea noastră a ieşit la suprafaţă. Pe de o parte demisia lui Athanasie Mironescu a avut în opinia publică uni­cul răsunet ce-l putea avea, că a fost preţul achitării scandaloase a fostului mitropolit şi al condamnării şi mai scan­daloase, a Episcopului de Roman iar pe de altă­ parte, atitudinea demnă, persis­tentă, înălţătoare, a acestuia, de a se plînge Sinodului de nedreptatea ce i s’a făcut, de a cere revenirea asupra con­damnării sale nedrepte, adăogînd că în ori­ce caz este şi se consideră Episcop al Romanului. Cit de suggestive sînt ultimele vorbe ale protestului înaltului prelat: „Sunt şi rămîn Episcop al Romanului „şi rog pe Prea Sfinţii Părinţi să chib­­­zu­ască în linişte şi să revie asupra „nedreptăţii comise, căci alt­fel se vor „provoca mari tulburari, ameninţătoare „păcii în biserică“. Da, să chibzuiască în linişte sfinţii părinţi, pentru că sentinţele lor n’au fost chibzuite în linişte, şi chiar n’au fost de loc chibzuite. Supuşi tentaţiunilor şi in­gerinţelor guvernului, membrii Sinodului au pronunţat două sentinţe nedrepte, dind o dublă lovitură unui om nevinovat , condamnîndu-l şi achitînd vinovatul do­vedit şi în contra căruia luptase, con­dus de un înalt principiu. Să chîbzuiască în linişte sfinţii părinţi şi să se gîndească, că aici nu ie vorba numai de soarta unui singur om, ci de soarta unei instituţii întregi, a cărei conducere o au şi de care ei sunt răspunzători. E vorba de creditul adine zdruncinat al Bisericei în opinia publică, prin purtarea scandaloasă a judecăţii ce au dat membrii Sinodului, prin denega­rea de dreptate, mai bine zis, de care s’au făcut vinovaţi. Şi chibzuind în linişte, sfinţii părinţi vor putea vedea că în interesul dreptăţii şi al liniştei în Biserică, nu există altă soluţie de­cit a revenirii asupra greşelei comise. Această soluţie se impune cu atit mai mult, cu cit ea va fi dovada nestrămu­tată a dreptăţii divine, triumfătoare asu­pra dreptăţii lumeşti şi mai ales asupra dreptufii guvernului, care a căutat şi a reuşit să trafich­eze politiceşte într’o ches­tiune tot atit de departe de politică ca soarele de pămînt. Să chîbzuiască în linişte deci sfinţii părinţi, şi mai ales să nu trăgăneze chib­zuinţa lor, căci au avut destul timp să , se gîndească, iar lumea s’a plictisit aştep­­tind atita ca lucrurile să-şi reia mersul lor normal. Şi doar se ştie, că,plictisirea poporului este semnul sigur al revoltei sufleteşti, Şumuleanu. Situaţia aceasta, însă, este mai tristă­­ pentru ziarul guvernamental local, care­­ luîndu-se şi el după dl. Şumuleanu, se întoarce împreună cu el, publică în­tr’o zi rapoarte care’l apără, iar în altă zi II somează să se astîmpere. Nouă, care privim indiferenţi schim­bările de busolă ale d-lui Şumulea­nu, ne este absolut indiferent în ce termeni se află d-sa cu oficina guver­namentală de la care, la nevoe, îşi aş­teaptă sprijin şi salvare. Ne place, însă, să constatăm că şi d-sa nu face de­cît să oglindească lip­sa absolută de orientare, care a ca­racterizat totdeauna ceata prietenilor săi politici, naţionaliştii fără busolă. Ceea ce ne place mai mult, însă, este confirmarea ce ne dă acum ziarul gu­vernamental, despre oscilaţiile acestui celebru personaj. In adevăr în somaţia ce’i făcea în numărul său de ieri, ne arată că ceea ce am spus noi altă dată, nu este de­cît prea adevărat. Dl. Şu­muleanu „se linguşeşte la toate parti­dele politice“ pentru a fi ridicat la rangul de profesori. Cum­ că acum şi acest interesant ca­racter întoarce spatele guvernului, ca atîţia alţii, care nu ştiau cum să se plece mai jos în primăvara trecută, nu este de­cît o nouă dovadă de tăria con­vingerilor care cimentează marele par­tid naţionalist. Cum­ că, iarăşi, vîntul care agită a­cum această giruetă politică, este duş­mănia personală sau ştiinţifică, cu vre­unul d­e chimiştii care sunt „prieteni politici“ ai ziarului guvernamental, ne dovedeşte că între chimişti convingerile politice sunt floare la ureche și că la nevoe ştiu să linguşească „toate parti­dele politice“. ----smaasssagssaaxBBss^smm»^^ -— Roza vînturilor Ne amintim cu toţi din studiile e­­lementare de Fizică, despre un foarte distractiv instrument, care se întoarce cum bate vîntul şi numai după ce s’a tntors se poate cunoaşte ce vînt bate. In situaţia acestui instrument uşurel a ajuns fizicianul şi chimistul nostru dl. Peste hotare Mandarinii din China şi mandarinii noştri Parcă la noi fusese odată ceartă mare, nu a se şti, dacă doctorii în medicină au dreptul la conducerea destinelor ţâ­rei şi nu numai avocaţii. Discuţia a fost provocată de ura gro­zavă, pe care d. D. Sturza o nutrea pentru corpul avocăţesc. La noi chestia a fost clasată,­dar a fost rezolvită în China, unde un doctor în medicină, se găseşte azi, în fruntea mişcărei revoluţionare. Anexarea Tripolitaniei şi războiul ce a urmat, interesează cu deosebire Eu­ropa, pentru consecinţele ce eventual poate să aibă, aşa că se dă o prea ne­însemnată atenţiune celor ce se petrec în China. Şi cu toate aceste e prea interesantă mişcarea revoluţionară din China, con­dusă cu un tact deosebit şi fără multă vărsare de sînge. Ultimele ştiri arată, că dinastia mandoiurană, domesticită, a făcut nenumărate concisiuni şi e pe cale a face altele. Nu va trece mult şi China va avea o constituţie şi un minister responsabil, dacă nu se va întemeia chiar o repub­lică model, de pe care multe ţări îşi­­ vor lua exemplu. Dar mai ales va dispare o organiza­­ţie, care la urma urmei a înfricoşat în­treaga populaţie, vor dispare manda­rinii. Prin mandarini se înţeleg toţi aceşti mari guvernatori şi, v. ca regi, care piuă ori, erau încă a­tot­puternici în China. Ei se credeau veniţi dea dreptul înzes­traţi cu atot­puternicia cerească. Dis­puneau de viaţa şi averea poporului, fără a da vre­o socoteală de faptele lor. Un distins ziarist francez, povesteşte în această privinţă un fapt caracte­ristic. Sosise într’un orăşel chinez şi fu im­­portunat de cîţi­va hamali chinezi. Se plînse mandarinului, cu unicul gînd de a se face acelor hamali o admonestare. Dar mandarinul, zimbind, îl rugă să treacă peste o oră. N’a trecut ora şi în piaţa publică, au fost aduşi între baionete 30 de chinezi, luaţi din grămadă, cari n’aveau nici un amestec cu supararea francezului. Ală­turea de ei mergea călăul. Fără nici o judecată, acei 30 chinezi fură trîntiţi la pămînt, iar călăul primi ordinul să le repezească capetele, ordin ce fu execu­tat, cu o cruzime mai mare, de cum se taie vitele în abatoarele europene. Ziaristul francez fugi îngrozit,­­ iar mandarinul decretă ziua aceasta, ca mare zi de serbătoare. ! Vor dispare mandarinii în China şi va începe o eră nouă. Dar o teamă mai mare cuprinde azi o populaţie, aşezată la porţile orientu­lui — nu cum­va d. Carp, — altă dată propagatorul unei ere nouă, rămas sin­gur, fără a avea în ajutorul seu acel puternic element democrat, care ar fi o adevarată pavază pentru interesele ţărei, —să nu alunece pe povîrnişul u­­nor închipuiri şi sfaturi particulare, şi sub înclinul unei reforme descentral­i­­zatoare, să transplante în ţară, manda­rinii cari dispar din China. D. OAMENI ŞI LUCRURI Intre sublim­ul ridicol Pierdută între noutăţile numeroase ale zilei, a circulat, pe ziua de eri, în unele ziare din Capitală şi o ştire... li­terară, cam în cuprinsul următor. Ziarul partidului liberal din locali­tate publică un comunicat autorizat, prin care face cunoscut că mai mulţi mem­­bri ai elitei intelectuale din localitate , public, magistraţi, avocaţi, profesori etc., fără osebire de culoare politică, vor al­cătui în curînd un nou comitet emi­nescian al cărui scop va fi mutarea mo­numentului lui Eminescu din colţul par­cului municipal în grădina publică. Cea mai mare parte din membrii ve­chiului comitet vor face parte şi din cel nou. Comitetul se va compune din cel pu­ţin 50 de persoane şi va scoate în cu­rînd o revistă. Preşedinţia acestui comitet va fi în­credinţată d-lor Vlahuţă, Coşbuc sau Caragiale. Prin acel comunicat partidul liberal îşi mai ia angajamentul ca cea dintăiu activitate liberală, să transporte monumentul la locul arătat mai sus. .. E lucru netăgăduit că oraşul Ga­laţi, ridicînd, din iniţiativa cîtorva scrii­tori şi oameni de inimă, un monument ilustrului poet, s’a onorat pentru tot­deauna, ca să nu zicem că s’a reabili­tat, dovedind că nu este numai, după expresia unui poet, un „oraş cumplit de negustori“... Dar ce notă de... provincie răsună în comunicatul pomenit mai sus și născut, fără îndoială, în cercuri anumite, unde literatura este întunecată de nourii po­liticei,—ba nu : ai politicianismului Făcutu-s’a politică în împrejurarea is­torică a imortalizării celui mai mare poet al României ? Nu ştiu şi socotim că nu. Fost-au jignite oare­ cari personalităţi, oare-cari amoruri—­proprii ? Se poate ! Dar ce însemnătate au lucrurile aceste, cînd, înaintea tuturora­- şi de­asupra tuturora—trebuia să planeze, dătătoare de gînduri luminoase şi senine, ima­ginea sublimului cîntăreţ sărbătorit în forma nemuritoare a bronzului ? Dar nu ! Iată că „elita intelectuală“ a Galaţi­lor n’are ceva mai bun de făcut decit a da... comunicate de felul celui citat mai sus. Şi ce anunţă „elita“ cu pri­cina, sau căutătoare de pricină ? ...Că, fără a face politică, va urmări scopul de a.. strămuta monumentul sub cea dintăi administraţie... liberală. Ştiam că la Mizil, ori în alte aseme­nea importante centre politice, se stră­mută unicul felinar existent, cînd în faţa casei primarului conservator, cînd în faţa celui liberal, după cum e la pu­tere un partid ori celalalt. Dar de cînd au monumentele literare soarta felina­­relor politice din micile localităţi de provincie ? Se poate că s’ar destina vre-un loc mai frumos monumentului. Dar prea are aierul că această onoare îi s’ar face în ciuda cuiva, iar nu—din sinceră con­vingere şi admiraţie pentru polet. De aceea ni s’a părut foarte ciudată notiţa—comunicat şi ni s’a părut absurd de provocator cuprinsul lui, — a doua zi după desvăluirea monumentului. Lăsaţi icoana marelui poet neumbrită de micile paterni şi, pentru a nu pro­fana sublimul,—păziţi-vă de ridicol! Rodion -= Conflicte de idei =­ Corespondenta unei femei cu un om de scoală i­ Octombrie 19 .. Se^ poate să ai dreptate : fiind mai în vîrstă, meritul ar fi mai mare. Dar nu văd, întru cît trecerea frontierei ar fi trebuit să mă schimbe atît de mult... Cum aş fi putut să renunţ cu desăvîr­­şire la ideile ce cu putere se înrădăci­naseră în mine ? Cel puţin dă-mi un răgaz să mă reculeg. Aşi fi vrut să nu-ţi dau decit lucruri de o importanţă generală. Dar dacă îmi ceri amănunţimi „pentru că de multe ori acestea sunt mai prielnice“ — mă supun cu toată inima. De la oricare altcineva, aş considera aceasta ca zis din politeţă. Pentru d-ta însă, o aseme­nea presupunere ştiu, că ar fi o jignire. In orice caz cel mai folosit din această corespondenţă, sunt eu. Primul curs l-am avut la Literatura franceză. Un amfiteatru mare. Curat. Luminos. Peste o sută de studenţi şi studente, în­tre care şi două femei de peste 50 de ani. — ceea ce îmi mai scade din me­rit... — nu-i aşa ? E un amestec curios : toate virajele şi toate naţionalităţile. Profesorul apare. E un om mai mult bătrîn. Slab. Urli. Are o barbă lungă şi ascuţită Vorbeşte însă, clar şi frumos. A fost vorba despre Eduard Rodt care a scris romane de analiză psichologică. Aduse foarte mari laude acestui scrii­tor „de prima ordine“, căci nu imită genul naturalist al lui Zola. Părerea profesorului este, că omul fiind un a­­nimal urit, viaţa nu trebue descrisă aşa cum este. Aşa­dar, îmi zisei, am a face cu un idealist. Noroc că există idealism şi i­­dealism, după cum exista atîtea isme care amestecă ideile şi credinţele oame­nilor... Legenda turnului Babei îmi vine în minte şi mă pomenesc într’un mo­ment dat, că profesorul continuă a de­scrie pe Zola şi naturalismul lui, cît mai rău, iar fila carnetului meu ră­măsese albă.. Cînd eşti de la curs entuziastoul meu se ştirbise mult. înfăţişarea puţin sim­patică a profesorului şi mai ales critica aşa de nedreaptă, chipul de a fi înţeles pe Zola tocmai contrar, de ceea ce este el, îmi strînse inima. De altfel înche­ind, profesorul ne îndemnă să­­ cerem orice lămuriri: „car il n’y a pas de sot­­tes question; il n’y a que de sottes ré­­ponses.“ Dar puteam eu oere să mă re­­folosesc de această gentileţă? Bri dimineaţă am avut cursul de Pe­dagogie. Sunt Introdusă de Concierge în cabinetul directorului şcoalei normale unde se ţine acest curs — directorul fiind şi profesor la Universitate. Dar mai întăi cite­va cuvinte asupra acestui personaj, care poartă numele de concierge. De bună samă dacă scrisoa­rea aceasta ar fi citită de altcineva de­cit de D ta, indignarea ar cuprinde pe cititor. A descrie pe îngrijitorul unei şcoli, cui? Unui profesor, în sfîrşit u­­nui om de şcoală, care poate fi pus cît de sus ! Dar cînd acest îngrijitor de şcoală e un om curat îmbrăcat, foarte îngrijit, politicos, deştept la minte, cu mult bun simţ şi foarte conştient de funcţia ce o îndeplineşte ; un om care te pune în curent cu lucruri ce nu pot fi date decit de un cunoscător, cu o atitudine demnă şi nu umilă, nici o­braznică, cînd te serveşte mai delicat decît cei dintăi cavaler, să judece ori­cine dacă un asemenea om nu merită atenţia şi bunăvoinţă reciprocă. Părerea mea fu întărită după ce văzui şi rela­ţiile demne şi corecte dintre profesor şi el. In jurul mesei din mijloc suntem 1­5, între care 4 studente ruse,­­5 tineri in­stitutori trimişi de Statul portughez şi un director de şcolă primară din Ame­rica. Profesorul e un om înalt. Slab. Capul sur şi barba neagră. Fără a fi simpatic, figura lui exprimă multă bu­nătate. Vorbeşte cu inimă. Ne-a amin­tit că ne va pune în curent cu lucrurile cele mai noui. Şi-a făcut studiile în Ger­mania la profesorul Stog — predeceso­rul lui Reia. Călătoreşte mult şi a vă­zut multe şcoli. Toata aceste prelimi­nare mă dispun şi imaginaţia mea îmi prezintă nişte tablouri surprinzătoare. E rîndul Didacticei speciale, care va alterna cu un curs asupra Noutăţilor pedagogice. Ni se recomandă cîţi­va an­

Next