Opinia, ianuarie 1912 (Anul 9, nr. 1484-1506)

1912-01-15 / nr. 1494

3 ban! Exemplarul ABONAMENTE Bani Exeipîaruî ainSTUEI 50 Bani Redaeți& șl Aamimlsfcipafclas IP.§!f. SI. Wmm 25 IX -No. 1484 Duminică 15 Ianuarie 18S2 Măria Sa Trec ceasuri, trec zile şi Măria Sa avizează. Atenţia întregei ţări e îndreptată spre Coroană ; ţara întreagă aşteaptă înaltul verdict al Măriei Sale. Cele două opoziţii au încetat ostilităţile, şi aşteaptă. Acum guvernul a luat ofensiva. La ce bun ? In ce scop ? Cînd Regele avizează agitarea guvernului e semnificativă. Pe cine voesc guvernanţii noştri să înşele ? Dacă din avizarea Coroanei ar reuşi ceva sorţi de izbîndâ pentru guvern, dacă numai din coada ochiului avizul Regal le-ar fi favorabil, n’ar mai avea nevoe de agitare; iar dacă acest aviz li e defavorabil agitarea e prisoselnică, căci rămîn tot slabi. Guvernul a erijat în oratori improvizaţi pe toţi mamelucii de Cameră şi Senat, plus lume altă măruntă , toţi în unison au dat credit guvernului. Dacă această masă de oratori e însuşi parlamentul, iar cetele de cetăţeni auditori e însăşi ţara, cu ce a câştigat mai mult d. Carp întru întărirea ‘situaţiei sale . Mîne Duminică o mare întrunire în Capitală. Alţi oratori mai de efect, cu exordiuri insinuante, cu peroraţii umflate, cu declaraţiuni de perfectă tărie, şi guvernul va zice că stă pe roze, după atîta profuziune de vorbe, de laude, de drăgostoase declaraţii. Şi cu toate acestea guvernul e pe ducă, iar majorităţile n’au cuvînt, căci mai presus de guvern, mai presus de majorităţi e ţara, e Măria Sa. Şi unul şi altul din factori sînt edificaţi că guvernul e slab şi nu mai poate merge. Iar Regele avizează. De cît, sîntem un popor mic, cu tradiţii politice rupte şi tulburi, cu clase sociale disproporţionate. Jos o masă imensă de ţărănime şi săracă şi bogată, şi cu pas şi fără pas de bunul său obştesc, prin portul său, prin vorba şi prin traiul său, prin cultura sa această ţărănime e ori scoasă din vălmăşagul luptelor politice, ori chiar, acei puţini cari întră în hăugaşul vieţii publice se poartă tot ca ţărani. Această mare mulţime de săteni abia stăpînesc jumătate din pămîntul de arătură, aşa că şi folosul ce-l scoate ei din pămînt e slab de tot. Sus în vîrful piramidei sociale o clasă foarte redusăde mari proprietari, unii boeri de rasă, alţii ciocoi mai proaspeţi, iar alţii ţarani ori burgheji rădicaţi. Această infimă minoritate se bucură de rodul a jumătate de pămînt arabil, are pentru el toate legile, toate aşezămintele, toată cultura, tot statul. Măria Sa ţine foarte mult samă de acest fapt social. Şi cum dinastia noastră este prea mare prin obîrşia sa pentru ţara noastră prea mică, tot aşa această dinastie îi place a se comporta foarte de aproape cătră această elită socială, în care şi cucare se întîlneşte zilnic, căci îi face oarecum cinste şi se cinsteşte cu dînsa. Restul 7... gloata anonimă, gata a primi ordinul Măriei Sale şi a-l asculta orbeşte, dar nici de cum în a dirigui. Mai mult, Măria Sa al nostru deprins a nu se uita la rostul mulţimei s’a deprins a se ascunde in dosul aşa zişilor şefi de partid, singurii cu cari lucrează, singurii pe cari-i recunoaşte şi ar fi prea fericit dacă aceşti şefi, unul sau doi, doi sau unul ar fi numai nişte personalităţi marcante fără să aibă mare coadă după ei. Ar jubila Măria Sa în ziua cînd ar şti că ţara aceasta Romînească şi norodul acesta romînesc aste sşa de docil, ca să nu-l supere pe Măria Sa, cînd a scula de pe scaun pe cc. Mitiţă şi va pune pe cc. lorgu, sau ar scoate pe Petraki şi ar pune pe Take. Manifestarea mulţimei evita s’o vază şi chiar s’o auză; e o muzică în această manifestare dacă nu sinistră, dar îngrozitoare. E vitetul norodului, care se deprinde cu viaţa publică şi cine ştie la ce duce acest gust de viaţă publică o dată deschis drumul şi cărarea spre dînsa. Cît timp norodul acesta al nostru n’a avut prilej a manifesta politiceşte, s’a putut crede că Măria Sa e în spiritul norodului cînd avizază. Dar n’a fost aşa. De astă-dată a putut şi ţara să manifesteze pentru un om, pentru un partid. Ei bine , Măria Sa a avizat altfel de cît a indicat norodul. De ce ? Era constituţional ? Era în drept ? In statele constituţionale, unde guvernul e al Măriei Sale, şi numai parlamentul e al ţării, Kaiserul poate aviza fără indicaţia norodului , dar la noi asemenea avizează avizări sînt riscate, sînt tulburătoare, şi în fartă. Un an de zile de cînd Măria Sa a avizat altfel decît voinţa norodului şi iată că acum agitarea crește în valuri. Se cere intrarea în legalitate, în drept Măria Sa iar e silit să avizeze. Dar cum ? Cu un guvern omogen, dar slab , cu un parlament omogen, dar slab, și cu toate aceste stă pe ginduri. De ce? Pentru că avizarea de astă dată — și vezi e pentru prima oară aceasta—este pornită din o adevărată manifestare a norodului. Măria Sa acum e silit să avizeze, nu de dragul bourilor, ci de tulburarea norodului. E prima dată cînd Coroana e silită a se mai scoborî cu ceva din înălţime; e prima dată cînd ţara se saltă cu ceva mai sus. Şi iată de ce stă pe ginduri; şi stă pe ginduri fără voe. Se introduce în mecanismul de palat un factor nou, voinţa norodului ; şi acest nou factor întrupat în crearea şi înfiinţarea celui de al treilea partid, încurcă pe Măria Sa, nu din cauza şefului — şeful nostru e prea cunoscut Coroanei — ci tocmai din cauza partidului. Cu cît partidele sa întăresc mai mult, cu atit avizarea Coroanei va fi mai tulbure, mai posomorită; şi cu cît partidele vor cuprinde în ele mai multă chelie, mai mult cămeşei, cu atîta va fi o problemă greş politică pentru o dinastie prea mare. E mai uşor să faci pe un norod monarhic, decît pe un monarh democrat, căci înalţarea e norma, iar scoborîrea e excepţie. Şi cu toate aceste Măria Sa, avizează. Şi în cîntarul avizărei Sale, sigur că nu uită faptul că deoarece Singur i a adus pe boeri Sa putere, fără indicaţia ţării, nu ştie cum sî-i ţie tot la putere contra atîtor indicaţii şi mai violente , şi mai intensive. Noi aşteptăm avizarea Măriei Sale, pentru că ştim că Măria Sa e la o mare răspintie politică şi e greu unui Monarh care a domnit 46 ani cu un sistem, să vină acum să-şi schimbe sistemul, deşi intru multa sa înţelepciune va putea adeveri adagiul a greşi e omenesc a stărui în greşeli e diavolesc. Tot învăţul are şi dispăţ şi avizarea Coroanei din 1812, va fi cel puţin de data aceasta îa strura indicaţiunilor norodului. politica In biserică Boala srensos, Scoala periculoasă de care sufere slăbitul orgaoîSssîi al ţării româneşti e, fără îndoială, politica. Actuala criză bisericească se datorează în întreginta politicei. în adevăr, actualul guvern e în neputinţă să găsească un candidat la locul de Mitropolit primat, datorită politicei Introdusă în Biserică. Să ne explicăm. De ce nu vrea nici unul din episcopi să primească a candida la Primăţie ? Episcopul huşilor a spus-o Samurii ,oartra că nu vor să dea pacea pe plteavă, pentru că nu vor să părăsească locul sigur de episcop, pentru scaunul aşezat pe un vulcan de intrigi. Adevărul e că situaţia Primatului de minus, va fi foarte şi foarte expuşi. În adevăr, pină la scoaterea lui Athanasis Soirmescu din scaun aveam pe un singur fost primat —pa. P. S. Osnaitie Petrescu — fără scaun şi totuşi cu o hotărâre da achitaredin partea sf. Sinod. Da ia isprava d°iui C. G. Arion, cu scoaterea lui Athanasia fiflironescu din scaun. la adăpostul isisei aite hotărîri achitătoara — avem doi foşti primaţi în situaţiuni identice. Aşa dar doi pretendenţi cu drepturi şi farşî egale, ia scaunul primaţial. Fiecare din ei sprijiniţi dacă nu chiar direct de partidele politice şi bisericeşti, în orice caz simpatizaţi de aceste grupări şi sprijiniţi de unele personalităţi marcantă. Cu asemenea rivali redutabili lupta va fi foarte grea, şi episcopii noştri dându-şi seama de dificultăţile cu cari vor avea de luptat, refuză să primească asta în fruntea Bisericei noastre Dacă politica nu s’ar fi amestecat în biserică, n’am fi avut azi pe un Ghenadie Petraşcu sau Athanasis Mironescu fără scaun şi totuşi achitaţi şi în cazul acesta Biserica ar fi fost ferită de ucigătoarea criză prin care trece în clipele de acum. --H.AM «W OU* W.1WW"«--. Primul şi al doilea excedent Din excedentul budgetar pe anul curent în sumă de 16 milioane—nu s’a dat nimic pentru Iaşi, din excedentul pe anul viitor —în sumă de 66 milioane — iarăşi nu s’a dat nimic. Un oraş sărac ca Iaşul, fără venituri comerciale, industriale, viticole—are toate drepturile să fie luat în seamă, cînd starea ţării este aşa de înfloritoare, că excedentul, de la un an la altul, a crescut cu 50 milioane. Cînd ministru de finanţe a fost d. Take Ionescu şi excedentul era numai 13 milioane, Iaşul avuse o parte foarte largă în pomelnicul distribuirei sumelor. Ministrul Carp, moldovean, n’a dat nimic Iaşului din două excedente cu un total de 83 milioane. Domnul Carp nu s’a jenat, însă, să dee două milioane pentru isprăvirea liniei ferate care va lega Romanul cu Buhăieştii, prin Ţibăneşti, şi, ca să scape de stăruinţele generalului Teleman, a daţi 1.500.000 lei pentru linia Crasna-Huşi. „ Ori cine ar fi fost ministru de finanje, în afară de d. Carp, s’ar fi gîndit să dee ceva şi laşului, d’intr’un excedent de 66 milioane. Şi dacă interesele laşului n’ar fi fost date, pe mina unui om fără voinţă şi fără iniţiativă, cum este domnul Grecianu, desigur că ar fi silit pe ministru să se pomenească în listă şi de Iaşi. Trebuie să recunoaştem, recunoaştem chiar cu plăcere, că fiind prim ministru domnul G. Gr. Cantacuzino, el a avut oatenţie cu totul osebită pentru Iaşi, cum întregul guvern prezidat de el fusese animat de cele mai inimoase atenţiuni pentru a doua Capitală Altfel guvernul actual. Misiunea lui pentru Iaşi a constat în a conrupe pe partizanii politici ai celorlalte partide— şi atita tot. Dacă opoziţia nu s’ar fi retras din Cameră, s’ar fi găsit de sigur, un deputat, care să fi atras atenţia ministrului de finanţe asupra Iasofobiei sale. N’a făcut-o, însă, nici un deputat guvernamental al laşului, fiindcă nici unul nare cuvenita demnitate, n’are nici curajul să protesteze contra unei asemenea nedreptăţi. Domnul Carp a uitat laşul. Dar n’a uitat să-și ridice prețul moșiei sale proprii—din excedentul de 66 milioane. (»ifi ) operetă — Prezidează: D. Grecianu ; interpelează : N. Miclescu; propune proecte : G. Scortescu. Camera trece în secţii. — Ca la retragerea minorităţii din Parlament—senatul trece regulat în secţii. Camera, însă, se prezintă mai veselă. D. Grecianu, vice preşedinte, care de leac nu s’a ivit pînâ la retragerea opoziţiei, pe jilţul predinţial—a devenit dcum preşedinte perpetuu. Domnul Grecianu prez de®ză cu mare curaj, căci are impresia, că se află la clubul carpist din Iaşi. Biata Cameră a ajuns în halul să fie spectatoara interpelărilor eterne ale deputatului N. Miclescu şi să înregistreze proectele ce le fabrică d. G. A. Scorţescu. D. Miclescu este identic cu celebrul artist, care cu prilejul serbărilor din Septembrie, decorase piaţa Unirii cu o fintină făcută din moloz şi împrejmuită de 4 prepelicari funebri. Acelaşi domn Miclescu este identic cu interpelatorul asupra stării învăţămîntului superior în Iaşi. Domnul Scorţescu, vestitul, legiferează pe hîrtie. La minut a combinat un proect de lege, i-a găsit cele şapte semnături şi l-a depus şi în aplauzele Adunării. Fiindcă cunoaştem pe tustrei leaderii Camerii, pe domnii Grecianu, care prezida, pe d. Miclescu, care interpelează și pe d. Scorțescu, care a devenit mașină de scris proiecte de legi,întrebăm dacă Țara a meritat să aibă asemenea parlament. Opereta poate să fie ceva ce reprezintă viaţa—dar Parlament-operetă, în realitate iată ce nu ne-am închipuit că ar putea exista, după decenii de viaţă parlamentară. Dar situaţiile ridicole au totdeauna explicaţia lor. Viaţa parlamentară la noi n’a încetat numai fiindcă minoritatea s’a retras, dar fiind că majoritatea remasă reprezintă falimentul unui guvern născut cu sila. Camera ca şi Senatul nu mai pot funcţiona astăzi in mod normal. Opoziţa salva situaţia, fiindcă lupta se dădea între dînsa şi banca ministeriala—cu intermitenţe umoristice spre pildă cînd se iveau oratori generalul Skeletti sau Pascal Toncescu. Acum guvernul apare cu cine discuta şi lasă să dee spectacole, în plină Cameră, o operetă cu primadone funebre ca d. Scorţescu După falimentul moralităţii şi al cinstei politice, prin alegeri violente , guvernul Carp aduce falimentul Parlamentului. GUVERN ANORMAL Î Te întrebi de ce oricare cetăţean conştient de datoria sa către patrie, desinteresat chiar de laurii pe care îi visează luptători, politici—dar nu sufletul căruia domneşte simţul sfint al Corştiinţei nepătate, care nu-l lasă nepăsător la strigătul de revoltă care vuieşte în ţara întreagă, pornit de nelegiuirile , unui regim nebun de guvernământ, înfierează partidul puterii cu epitetul de „anormal* . Dacă acum nu au faianţat o vrăjmaşă nu şi-ar fi urmat furtuna sălbatică şi n’ar fi adunat din codru toate frunzele uscate şi vreascurile putrede, pe care să le arunce asupra norodului, astăzi această întrebare nu ar fi avut fiinţă, pentru că pa ea binefăcătoare, pe care astăzi o imploră ţara ar fi domnit în sufletele tuturora. Cînd un guvern nu este întruparea cuvîntului unui popor, ci este produsul spontan al unei împrejurări anormale, atunci acel guvern nu poate fi decît „anormal“. Cînd fiecare ostaş, din ceata celor ce au puterea, nu este apărător vrednic al celor care i-au pus arma in mină, ci alesul minciunei şi al procedeurilor anormale, atunci această ceată este „anormală“. Aşa este guvernat d-lui Carp. Oare oameni care s’au născut şi au î erescut în alt regim de obiceiuri ş- dej viaţa, oare oson ni care nici odsta nu au putut să înţeleagă nici macar una din nenumăratele nevoi ale poporului, pentru că totdeauna au trăit departe de el, pot să ţie în mod slfibe firele puterei din care nasc legile ţârii ? Aceşti nobili de origină adevărată sau imaginară, şi numai ei sunt în stare să calce în picioare orice legi şi obiceiuri, ca să forţeze sau să rătăcească pe un rege, pentru a se urca ei, în carul de aur al Puterii, pe care să-l răstoarne în mocilă. Aceşti ciocoi, şi numai ei, în nepriceperea şi întunericul concepţiunilor lor anormale, au fost în stare să conrupă, să tubure şi să detrugă tot cea ce a fost normal, moral şi util ţării, iar pe întinde distrugerii să zidească templul anormalităţii şi palatul nepriceperii fenomenale. Iar cînd un guvern ca al dlui Carp, în faţa chestiunilor mari, care cer o rezoluţie grabnică şi inteligentă, îo loc de fapte mari ,aruncă expresii „spirituale“ sau „ziflemele“ ca : „regele şi dorobanţul“—„fierul roşu“—„eu sunt contenciosul administrativ“—„pe acest popă am să-l rad“ etc.—titluri de capitole cu conţinut tragicomic—atunci acel guvern trădează o incapacitate uimitoare, care nu-i mai permite o clipă să mai ocupe locul unde a fost aruncat de anormalitate. Neputincios şi temător de ameninţările celor ce nu le pot îngădui neputinţa, la un moment dat, au devenit intriganţi ordinari, căutînd să discrediteze reputaţia nepătată a partidelor de opoziţie, prin aruncarea de învinuiri senzaţionale, atăcînd persoane, abătîn- du-se de la datoria cerinţelor de odio general, sub masca mincinoasă a apărării intereselor statului. Au cerut să violeze opinia publică ocolind justiţia şi declarînd sentinţe în anormalele cer- curi parlamentare pe care le-a părast opoziţia indignată. Gind un guvern crede, că voinţa sa j ţ' este lege şi că un singur cuvînt al său poate sfărîma lanţul constituţiei,—cea mai sfîntă icoană a unui popor, atunci voinţa acelui guvern nu mai este voinţă ci pornire necumpănită şi anor■ mala. Dacă ţara aceasta nu este moşia fe- I ri ciţi ior ciocoi cărora nu le este per mis să tragă brazda nelegiuirii şi a necinstei prin mijlocul ei, şi dacă în ţara aceasta sunt oameni geniali, care şi au sacrificat totul numai pentru binele ei, atunci cea mai sfîntă datorie a tuturora in ceasul acesta este să se stringă în jurul acestor apostoli ai neamului şi să lupte pentru nimicirea celor îngimfați. ttosfto Aflase Valoarea creaţii] fizice RATIONALE ■ 19 II Wer etwas Treffliches leisten will Ilätt’ gern was Grosses geboren, Der sammle stil und unersehlaft Im Pleinsten Punkt die grösste Kraft. Schiller. Dat fiind importanţa sistemei Im Ling, precum şi principiiler sale ştiinţifice, hotărî, pe întemeetor de a fonda în Stockolm un institut. Cu mari greutăţi, la început, fiind pe acea vreme teoriile emise de Ling nu erau aşa de bine cunoscute ca astăzi, stătu! suedez în fiinţă Institutul Regal Central, la anul 1813, care există şi actalmente, şi al cărui centenar se va serbători peste doi ani. Acest institut, ale cărui cursuri sunt asemilate ca ale celorlalte facultăţi din Suedia, are trei ani de studiu şi anume : i anul întăiu : cursul pentru profesori, din ..cari se recrutează profesorii pentru şcoalele statului ; şi anul al treilea : cursul pentru directori, avînd dreptul de a conduce institute de gimnastică medicală Pentru a obţine diplome de absolvire , se cere ca toţi trei ani să fie frecventaţi de către candidat. Secţiunea femeelor cuprinde numai doi ani de studiu. Cursul anului întăiu cuprinde , in fiecare zi, de la 745—840, gimnastica pedagogică ; de trei ori pe săptămînă anstomiie, în al doilea trimestru cu disecţiuni ; de două ori pe săptămină fiziologia ; de patru ori pe săptămînă gimnastica pedagogică, teorie ; în fiecare zi de la 950—1050 şi la 255—355, două ore, aplicaţiuni practic a gimnasticei pedagogice cu elevi: de prin şcoli ; în fie-care zi, de la 1155—1245 şi de la 155—245 scrima cu floreta şi sabia. Cursurile anului al doilea cuprind : In fie care zi, de la 745 — 840, gimnastica pedagogică ; de cinci ori pe săptămînă anatomia cu disecţiuni ; de două ori pe săptămină fiziologia ; de două ori pe săptămînă mecanica umană ; de două ori pe săptămînă gimnastica pedagogică, teorie ; de trei ori pe săptămină gimnastica medicală cu principii de patologie ; în fiecare zi de la 850— 1050 şi de la 255—355 aplicaţiuni practice a gimnasticei pedagogice cu elevii de prin şcoli ; în fie care zi de la 1155— 1245 şi de la 155—245 scrima cu fioreta şi sabia. Cursurile anului al treilea cuprind: In fie care zi, de la 7—9,“aplicaţiunea gimnasticei medicale la pacienţi; în clinica şcoalei; în fie-care zi, de Ia 12—1 juni. cursul de anatomie, fiziologie şi patologie , în fiecare zi de la 1 jum.di aplicaţiunea gimnasticei medicale, teoretice şi practice, ca pacienţi în clinica şcoalei. Cursurile anului întăiu şi al doilea ale --------—................................................................................................................ Un curs de anatomie, cu disecţiuni, ţinut de prof. dr. Walgren, la Institutul Central din Stockholm.