Opinia, noiembrie 1915 (Anul 12, nr. 2607-2630)

1915-11-26 / nr. 2627

r­v X 11 IN AŞTEPTARE De atîta amar de vreme da­­nd stăm la cotitura unui drum, am început să cre­dem că aceasta e o stare normală a noastră şi că nu vom fi vrednici să cîr­­nim la dreapta ori la stînga. Şi cine ne-a adus aici ? De­sigur, cei cari au avut conducerea destinelor ţării în momente grele ca acestea vor avea o mare răspundere în cauză, dar nu e mai puţin adevărat că şi evenimentele au con­tribuit cu mult la a nu pune în atare si­­tuaţiune. Oamenii vor avea să răspundă, de e­­xemplu. Ce au făcut pentru realizarea idealului naţional ? Vor fi traşi la răs­pundere de­sigur, pentru că n’au proce­dat cu energie în momentele ce se pă­reau priincioase pentru acea realizare, vor avea să răspundă pentru că e-au satisfăcut atunci ceia ce clamoarea pu­blică şi aproape generală, cerea ? Dacă ar fi să facem puţin pe proorocul, cel puţin în această chestiune, am putea prevedea că dînșii se vor justifica, vor găsi argumente temeinice în sprijinul a­­titudinei ce au pastrat, dar noi vom în­scrie încă o deziluzie în paginele istoriei noastre. Evenimentele? Da. Trebue să le facem o parte cît se poate de largă în ceia ce ni se întîmplă nouă acum. De la prevederea omenească putem cere ceva. De la prevederea oamenilor de frunte ai ţării avem dreptul să cerem şi mai mult. Dar este cert că aşa de repede au mers lucrurile, că într’atîta dînsele au fost con­tra aşteptărilor tuturor, în­cît îndoiala de astăzi are raţiunea sa. Relativ la ceia ce putem noi oamenii să prevedem, şi întru cît ceia ce preve­dem se şi poate realiza aidoma, să ne amintim de două evenimente ce ne-au fost contimporane. Acum cîţi­va ani în urmă, cam prin 1905—1906, se purta un războiu mare şi crîncen în extremul orient. Rusia şi Ja­ponia dezlegau prin sabie neînţelegerile dintre dînsele. Era un războiu numai în­tre aceste două State. Ce prognosticuri se făceau în ţările ră­mase în afară de acel conflict, despre rezultatele lui? Cei mai mulţi de la noi ca şi din alte ţări, vedeau înaintea ochilor lor zdrobirea Japoniei şi triumful pansla­vismului în acele părţi din orientul înde­părtat. Am asistat adeseori la discuţiuni vio­lente chiar aici la noi în ţară între par­tizanii, puţin, la număr, ai japonezilor şi adversarii lor mult mai mulţi, partizani ai Ruşilor. Care a fost însă rezultatul final al a­­celui mare războiul Rusia a fost învinsă şi nevoită a cere pacea. Japonia mică a reuşit să pună capăt pretenţiunilor ruseşti de prin părţile acelea. Prevederea celor mulţi a dat de data aceasta greş. Un alt eveniment, petrecut mai aproape de timpurile actuale a fost războiul balcanic din 1912—913. Cînd s’a auzit că o coaliţiune s’a format între Bulgari, Sîrbi şi Greci ca să sfărăme e­­ghemonia turcească din Balcani, mulţi­mea, marea mulţime a celor neangajaţi în această aventură, compătimea pe coali­zaţi. Era o părere generală în Europa, ca şi la noi, că Turcul va zdrobi această coaliţiune şi cît se poate de repede. Se făceau pariuri, se discuta cu multă violenţă, dar sentimentul general era fa­vorabil puterii turceşti. Rezultatul? Turcii bătuţi, siliţi să în­­chee pace şi să primească toate condiţi­­unile învingătorilor ! Şi de data aceasta prevederile mulţimei iarăşi nu s’au realizat. Dacă ar fi să aplicăm observaţiunile acestea la starea de astăzi a lucrurilor, ni se va răspunde poate cu zicătoarea franceză: ,comparaison il est pas raison". In adevăr, acum stau în luptă nu două state de însemnătatea Rusiei şi Japoniei, ori nişte stătişoare mici ca cele din Bal­cani, ci cele mai mari şi mai civilizate State Europene. Stau faţă în faţă, peste 200 milioane europeni ai împătritei înţelegeri contra peste 150 milioane ai Puterilor centrale. Europa toată este în foc, căci ce însem­nează în acest haos şi zîngănit de săbii, cele 40—50 milioane, cari stau de-oparte ? Şi cînd te gîndeşti că dintre cele peste 350 milioane de oameni, ce se află în stare de războiu, marea, enorma majo­ritate dintre ei se află într’o situaţiune, fără voinţa ei?!­­ Partidele militare din ţările beligerante, —şi la ce “ cifră neînsemnată se reduc ele faţă de enorma masă de oameni de cari vorbim?—au hotărît să fac nodul gordian al timpurilor în care trăim, prin sabie. Aceste partide militariste au dezlănţui urgia de care suferim acum d­e toţii. Ori­cît n’am fi partizani ai ideei că is­toria sa repetă, însă în faţa celor cu ve­dem petrecîndu-se sun­ ochii noştri, tre­bue să convenim că ea conţine mult a­devăr. Pînă mai eri Regii şi Împăraţii, pentru capriciile lor, tîrau lum­ea după dînşii şi o zvîrlea Intr’­ vrăjmăşia aproape perma­nentă. Locul lor l’au luat astăzi partidele mi­litariste. Regii erau cîte unul. Partidele militariste sunt formate din mai mulţi, dar cîţi faţă da­u normele mase de oa­meni ce se aruncă, din voinţa acelora, unii asupra altora cu gind de distrugere ?! Am schimbat forma, dar fondul a rămas acelaşi. Putea-vor generaţiile viitoare să găsească un alt chip prin care să se pu­nă capăt măcelurilor ce însîngerează o­­menirea ? Noi cei de astăzi nu putem prevedea aşa ceva şi nu putem prevedea pentru că chiar de este să se intîmple, în ori­ce caz e prea departe de noi. Deci, dacă avem în vedere "cele ce s’au întîmplat în mic ca războaele ruso­­japonez şi cel balcanic, ne explicăm de ce ajunşi acolea unde ne aflăm acum, stăm şi ne gîndim. Un important membru din Federaţia Unionistă ne spunea ci faţă cu cele ce se văd că se petrec astăzi, nici dînşii nu vor să forţeze lucrurile, ci socotesc ci o aşteptare se impune. N’am făcut mişcarea cînd trebuia s’o facem, acum e grea şi nu ştia?!... Zicea el, se va I mîine. V. I. Radu „ Iarăși chestia exportului! Zbn* de ieri» foat piled de rar prize pentru publicul cetitor al ziarelor noastre. Dimineaţa, zia­rul « Universul », prin pana di­rectorului sdu politic, vestea cd războiul s’a îndepărtat. Seara, * Unidependeac« Reumanie » fă­cea teorii curioase despre con­flictul de intersss dintre agricul­tori ţi restul ţdrei. Daed fapta d-lul general Crănii­­ceanu a putut surprinde — întru cît acelat general anunţa, ddună­­zi, ed războiul s’a apropiat ţi că campania din Serbia trebuie sd aducă după] sine intrarea ime­diată a României în războiu; — dacă faptul enunţat de zisul ge­neral a putut surprinde ţi pe u­­nii chiar să-i satisfacă, — spusele oficiosului liberal au uimit ţi de­sigur au nemulţumit toată lumea. Conflict între Interesele agricul­torilor ţi acele ale ţărei întregi ! Unde au văzut aşa ceva scriitorii liberali ? Sub ce formă se mani­festă acest conflict ? Ştiam pînă­­acum — ţi acesta-i adevărul-că de la buna stare a agricultorilor noştri, a plugari­­,#r­ * clasei care munceşte real­mente în această ţară, depinde buna ,t*r* generală a ţării ro­­mâneţti. Pentru­­ prima oară se vorbeşte acum de un conflict, al *e Terbette fără să se producă o urmă de dovadă. *A admitem un moment _ proesdînd per absurdum — că lu­crul le exact. Care i sistemul care se impune ? Foarte simplu. Dacă interesul general—respectiv interesul momentan de stat—cere e® exportul să fie oprit, niminea nu s’ar putea opune, niei o clasă n’ar pretinde lucruri, care să în­semne un avantagiu de clasă, în dauna interesului general. Cu o condiție însă. Dacă se de­cide prohibirea, ea să fie efectivă. Dar oare așa procedează gu­vernul nostru ? De formă exportul ie liber — de fapt ie prohibit. Dar starea aceasta de fălţitate se pretează minunat pentru toate gheţefturile, toate matrapazlîcu­­rile, cu permise vîndute pe ve­­rezie, cu traficuri de vagoane, cu o stare de conrupţiune pe care nici chiar ţara romînească n’l it,­1 N­em ......M 1 ttossa AdaMfltmala­­ TiptgraSa I. ialdaar, »«ifi.­ »KSiJSiSif? Telei#» N#. Ifi Sut? direcţiunea urmi Comitet­ul UM Xlil—Wo. 26 $7 Jlol 2" să înceteze guvernanţii cu pro­­cedeuri meschine, iar teoreti­­cianii liberali cu teorii de ocazie. Dacă interesul general cere ca să fie oprit exportul , să se ia în consecinţă şi bărbăteşte măsurile cuvenite. Dar dacă nu, atunci să se înceteze imediat cu o stare de lucruri care însamnă îmbogăţirea familiei ştiute şi a tuturor ghe­şeftarilor partidului, să se înce­teze cu starea de lucruri de as­­tă­zi, care însamnă un dezastru pentru ţară. — -*»«.*»» «c r+H*#»#«-****"*-*.*­­ OAMENI ŞI LUCRURI Frezzo-Fregoli magistrat Cassaţia a zis : „halt!“ Bunul simţ, o­­dată cu spiritul de dreptate, a biruit. Jon­gleria cu „exerciţiul funcţiunei“ va mai conteni, iar publicul nu va mai vedea a­­tîrnînd sabia lui Domocles, ca o veşnică teroare. Unde începe şi unde se sfîrşeşte exer­ciţiul funcţiunei, dacă, întocmai ca Frezzo- Fregoli un procuror, poate să se declare, instantaneu, nocturn’şi diurn, personagiu învestit cu puteri discreţionare. Cu puţină imaginaţie ne putem închi­pui un atare personagiu vizitînd, noaptea, buduarul unei demi-mondene, ori al unei simple femei publice. O altercaţie, o neînţelegere la... plată şi o îndrăzneaţă vrea să reţină paltonul ma­gistratului, ca să-şi încaseze taxa. Şi a­­tunci iată pe junele membru al parche­tului îmbrăcînd roba de procuror şi, în asistenţa vre­unui gardist, pornind cer­cetările pentru... furt de paltoane, proces de mic parchet, penitenciar, judecată su­mară, apel la colegialitate, solidarizare de magistraţi, salvarea demnităţii judici­are nocturne, principiul sacrosant denu­mit „exerciţiul funcţiunei“ ş. a. m. d. E rău ales exemplul ? Nu-ţi vrea doa­ră să-l alegem mai rău, să ne scoborîm­ în taverne, ori să ne urcăm in saloane cu joc de cărţi.? Prea ne cereţi multă imaginaţie ! Aşa­dar suntem de acord : lăsaţi publicul să trăiască, să respire. Are şi el „exerciţiul funcţiunei“ şi viața e prea serioasă, ca să atîrne de capriciile celui dintăiu par­venit, strecurat în magistratură cu pova­ra unor caziere judiciare date pe seama „păcatelor tinereţei“. Ajunge, Rodit»». Note Răzleţe Cerneală şi hîrtie. Un vlnt puternic suflă de la nord şi străbătlnd toată ţara, el se izbeşte în creasta şi piscurile munţilor ur­iaşi, pen­tru a se reîntoarce din nou furios cu suflul său, rece ca moartea. Prin case, biurouri sau redacţii, la adăpostul acestei furtuni, stau scribii şi scriu la gura sobei. Ei rostogolesc pămintul şi strigă: I­roşiţi­­! Şi alţii dorm. In unii pari că a intrat strechia, şi alţii par’că au fost pişcaţi de musca ţe­ţe. Dormiţi! « Nu vin să vă tulbur somnul ». Dar se scrie, şi se tipăreşte. Atîta se tipăreşte că de nevoe s’au înfiinţat fabrici de cerneală tipografică şi butoaele cu acest pleu sumbru, negru ca zăbranicul, se golesc şi ele — doar nu sunt butoaele Danaidelor. In lipsa cernelei tipografii toarnă gaz in călă­­mările maşinilor. Noroc că avem atâta gaz în subsolul nostru. Se nimicesc păduri pentru a fi pre­făcute in hîrtie de tipar. Dar tot nul ajunge. Editorul „Universului“ din Capitală, ameninţă cu proces pe fabricantul de hîrtie pentru că nu-i poate da cantitatea promisă. „De ce nu v-aţi făcut mari depozite pentru vremi grele“ îi spune fabricantului. Aşa e, are dreptate Universul, de ce v- aţi păstrat hîrtie albă pentru zile negre ? „Abonaţii noştri, mai spune acest ziar, sunt ameninţaţi, că vor avea mai puţin de cetit...11 Un adevărat pericol universal... Scrieţi şi tipăriţi. I Prefaceţi păduri in mormane de hîrtie albă, tot mai bine de­cît frăi albe* — și curgă valuri de cerneală, tot mai bine decit șiroae de singe. O goană vinatoreasca a fost organi­zată alaltăeri la Cucuteni, de cătră un mare număr de vinători. Numai vreo cinci epuri şi doi mistreţi a fost întreg rezultatul. Sau vinătorii aceştia au avut goană, sau — să nu mă audă conu Nicu — n’au avut muniţiuni. * * * Ziarele se întreabă cum de se vind boii noştri la Viena, cind e oprită ex­portarea lor, cam pe unde trec ei graniţele ? Poate că zboară. De calul înaripat, Pegasul, am auzit noi, de ce­ri ar fi şi boi la fel?* * * Boii noştri. Dispoziţiile sânt şi rămân scrisa pe hîr­tie. Cină trec graniţa’h­eireada Vreţi ca oamenii să-i vadă ? Ce se scrie Pe hîrtie Poate, boii doar s’o creadă... ** * Comercianţii s’au prins de greutăţile ce le face la vînzare şeful de la ma­gazia sărei din Iaşi. Dar şeful acesta este inimos. El i- a vindut sarea tocmai tn zilele cînd am fost lipsiţi de apă — ca să nu mincăm sarat... Bravo şefule! *** Invidie. Cind se nimereşte un cîştig la un colector de loterie din Iaşi, colegii lui se umplu de nă­duf. ** * In piaţa Unirei s’au îngrămădit toţi bărbierii, unde plătesc chirii enorme. Am putea-o numi „Piaţa Sevtilei“. E o barbarie ca o bărbierie să plătească aşa chirie. Se crede că ei vor face o unire ca nici unul să nu stea in piața Unire. INFORMAT . Campania împotriva d-lui E­­mil Costinescu ia o conzistenţă tot mai mare. Agricultorii vor chema la răs­pundere pe ministrul de finanţe asupra faptelor sale personale, întru­cît cei ştiu că, în ce priveşte politica economică, ea este opera guvernului întreg şi nu numai a ministrului de finanţe.­­ Intre alte fapte, care vor fi a­­duse în dezbaterea parlamentu­lui şi a întrunirilor publice, va fi şi acuzarea că d. Emil Costinescu pentru a obţine materialele prime de care are nevoe la fa­­bricele sale, a acordat compen­saţii scandaloase nemţilor, com­pensaţii pe care, în proporţii cu mult reduse, le-a refuzat altora. * Cei ce au avut ocazia să vie în contact cu partriarhul de la fi­nanţe afirmă că d. Costinescu de­clară tuturor că măsurile luate au fost regulat cerute de minis­terul de războiu, care la inter­vale regulate îl avertiza să ia măsurile cuvenite, fiind­că pînă într’o lună avem războiu. 13 In curînd va avea loc o mare vâ­nătoare la pădurea seculară dela Ţibă­­neşti a d-lui P. P. Carp. jpg’ Ştirea dată acum cîtva timp de „Opinia“ se confirmă. Guvernul nu va face nici o discuţie, în chestia ex­ternă. In acest sens d. Ionel Brătia­­nu va ceti o declaraţie la începutul dezbaterilor. ■ n­ Corespondentul nostru din Capi­tală ne anunţă, că aseară s’a întrunit senatul universitar şi consiliul facultă­ţii de drept, pentru a cerceta cererea d-lor Gr. Dimitrescu şi Gh. Tabacovici de a fi transferaţi la catedrele similare din Capitală. S’a luat un vot de principiu şi anume: Senatul universitar s’a pronunţat contra transferărilor. Cei doi profesori din Iaşi au fost tri­mişi la concurs. Unitad pag, tíl, 50 tob . IV. 40 . SS Aseară s’a constatat un nou caz de anghină difict­ică la liceul internat. S’au luat toate măsurile de­ izolare şi prevenire. SS Chestiunea Rang a avut repercusiuni şi în grindurile organizaţiilor interesate. Duminică a avut loc în sala clubului social-democrat o mare întrunire convo­cată de „Federaţia generală a chelnerilor din Romînia“. S’a votat o moţiune foarte energică. Deasemenea asociaţiile chel­nerilor din, diferitele oraşe ale ţării au votat moţiuni de protestări cari s’au­ ti­­­mis, intre altele, ministerului­­de justiţie cerîndu-se măsuri contra procurorului care a lovit pe chelnerii Suchăr şi Mîn­­drescu. SS Reprezentaţia piesei Notarul ce urma să aibă foc aseară la teatrul na­ţional, a fost contramandată, din cauză că nu s’a plasat de­cît un număr res­­trîns de bilete. SS Aflăm că un trio de tineri din so­cietatea ieşană a terminat o revistă lo­cală în trei acte, a cărei reprezentare dată in folosul societăţilor de bine­facere din oraş va fi un eveniment teatral şi monden, care va atrage tot publicul ieşan. Revista are să fie jucată în luna ia­nuarie, imediat după sărbători. D-nele Aurian, Floric, d-nii Leonard şi Bărcănescu din Bucureşti precum şi d-rele Anicuţa Cîrjă, Horga, d-nii Borgovan, Lefter Kalmuţchi, Mitrofan, Moruzan etc., au promis concursul lor. In curînd vom da titlul şi alte amă­nunte. SS Vom publica mîni un articol intitu­lat „Lipsa pîinei şi scumpetea în gene­ral“ datorit d-lui G. D. Şerban. SS Casa meseriilor a autorizat fabricile Textila (Copou) şi ţesătura (Socola) să-şi reangajeze vechii medici ai fabricelor plătindu-i din casseta particulară. Cassa medicală va acorda în schimb medica­mentele necesare. SS In urma unui denunţ venit la pri­mărie, s’a făcut o ancheta la clopotarul Aedros Frangulean de la cimitirul arme­nesc de la „Eternitatea“, la care s’a gă­sit o cantitate de 1650 kgr ceapă ascunsă în podul casei sale şi alte 70 kgr. as­cunse în clopotniţa bisericuţei de la ci­mitir. Ceapa a fost confiscată, lasîndu-se nu­mitului numai 50 kgr, conform dispoziţiei administraţiei comunale. Greşit s’a publi­cat că această ceapă s’ar fi găsit în clo­potniţa bisericei Armene din Iaşi, şi că cantitatea ei ar fi fost de 2000 kgr. Adn­inistraţia bisericei în urma dispo­ziţiei luate de Epitropi l’a amendat pe numitul clopotar cu o pătrime din salar. SS Cele spuse de ziarul nostru, drept răspuns la Insinuările în potriva directoa­rei şcoalei medii de fete, par a fi fost atît de concludente, îneît ziarul care a lăsat să se strecoare zisele insinuări, pă­răseşte terenul faptelor pentru a păşi pe acel al înjurăturilor. Cum în tradiţia ziarului nostru este a nu răspunde la atacuri personale şi cum nu se mai produc fapte n­oi, punem punct acestei chestiuni şi declarăm orice polemică închisă Sî­­n fundacu! Grigoraş, la casa No.­l,s’a constat un caz de febră tifoidă. Bolnavul a fost izolat. îî­­n cercurile militare, se afirmă că ministerul de război va acorda cîte o a doua primă de echipare, ofiţerilor con­centraţi de zece luni. îl D. Tom­a, ajutor de primar, consta­­tînd că angrosistul de pescărie din Hală, Zelik Helin, vinde cu preţuri mai mari de­cît cele stabilite prin tariful maximal, a încheiat un proces verba­ de contrave­­nire,­­pe care l’a înaintat ministerului de Comerţ. , SE Eri fiind aniversarea morţei d-nei dr. Philip Blumenfeld, s’au oficiat rugă­ciuni de către“ elevele şcoalei israelite, cu acelaş nume. Directoarea şcoalei a pronunţat o cu­­vîntare scoţînd în relief meritele filantro­pice ale defunctei. SS D. Const. Stere, rectorul universi­tăţii, soseşte mini în Iaşi. SS Curtea de apel s. I a condamnat pe scapeţii Teodor Alexandrov, Lorentz Sezof şi Martin, în solidar să plătească 200 lei despăgubiri civile subcomisarului Gh. Onescu, de la brigada de siguranţă Iaşi, pentru că l-au calomniat că ie-ar fi luat mită, cu ocaziunea cercetărilor pen­tru descoperirea vinovaţilor în chestia castrărei minorului Ivan lacusov.

Next