Opinia, decembrie 1915 (Anul 12, nr. 2631-2655)

1915-12-08 / nr. 2637

ABONAMENTE Administrația­­ Tip«ir»fla if. R«l(!i«rr,’ Insi.- IVirte* N®. 86.-­XI.H—No. 2637.— Marți 8 Decembrie IMS Minciuni constituţionale La vremuri grele se arată defectele re­gimurilor politice, sub care trăesc deose­bitele ţări. Atunci mai ares se pune în evidenţă minciuna convenţională, fatali­tatea vieţii politice a naţiunilor, iar aceste minciuni, sau mai bine zis, micşorimi, apar cu prisosinţă mai cu sea­mă in ţări cu regim constituţional, cum de exemplu am fi noi. Noi începusem de altfel a ne conving® de falsitatea acestui regim chiar înainte de a se începe marele războiu actual. De aceia ne propusesem a modifica co­legiile electorale. Dar, constituanta noastră n’a avut timp să­­se ocupe de rezolvirea problemelor pentru care a fost chemată, împrejurări mai grele, împrejurări d® viaţă pentru ţară şi neam au distras aten­ţiunea ei de la acele probleme. Trăim deci pe vremea marelui războiu european tot cu Constituţia de la 1806, tot cu rînduelile stabilite dte din ea. De starea în care ne aflăm noi, sunt mulţi nemulţumiţi. Am putea preciza chiar că aproape toţi, cîţi cugetăm, cîţi trăim şi ne dăm sama de restul vieţii noastre in­dividuale şi sociale, suntem nemulţumiţi. Şi suntem nemulţumiţi cu toţii nu pen­tru aceleaşi motive. Auziţi ici pe unii plîngîndu-se că afacerile au mai merg, că viaţa economică a încetat , dincoace pe alţii că s’a scumpit traiul, că fie­care se îngloadă în datorii, ba ceia ce e şi mai rău,­­nici nu mai găsesc unda să facă datorii. Auziţi de o parte pe cei cari socotesc că idealul naţional e înmormîntat pentru totdeauna, pe ciad alţii, de altă parte, cred încă în realizarea lui. Auziţi ici că politica noastră externă trebue să iasă din fagaşul în care a trăit aproape jumătate de veac, pe cînd de dincoace se aude vocea­­celor cari zic că fericirea ţărei stă în continuarea acelei politici. Auziţi de o parte că există în ţara aceasta binecuvîntată de Dumnezeu, o presă care s’a pus în serviciul vrăjma­şilor neamului, care s’a vîndut acelora, pe cînd dincoace cei astfel învinovăţiţi a­­runcă aceleaşi acuzări celeilalte părţi a presei. Sunt de ajuns, cred, aceste cîte­va pro­­poziţiuni, pentru a arăta cît e de anor­mală viaţa noastră politică, economică şi socială, în zilele prin care trecem! Dacă acum am cerceta cauzele, cari ne-au adus aici ? Fără îndoială că în pri­mul loc toată lumea va zice că vinovat pentru o asemenea stare de lucruri, este războiul mondial, deci o cauză externă. Să fie numai atît însă ? Cauze interne să nu fi contribuit cu nimic la aceasta ? Să plecăm urechea un moment la cele ce se zic acum împrejurul nostru asupra acestor cauze, şi vom auzi numai­de­cît că marii şi singurii vinovaţi,­pentru cele ce suferira unei, sunt Regele şi Primul Ministru, deci o cauza internă. Şi iată unde ree­să falsitatea regimului­­ nostru constituţional. Ţara are reprezentanţi răs­punzători pentru tot ce i se întîmplă ei. Reprezentanţii au datoria a atrage la răs­pundere pe guvern, mandantul lor. Cu toată această organizare de răs­punderi, am ajuns să socotim că nu e ni­meni răspunzâtor. Ba, contra acestui sis­tem de răspunderi, facem răspunzător tocm­ai pe cel c are legalmente nu e, pe Rege. Ori, în cazul cel mai puțin rău, aruncăm toată răspunderea asupra unui om, Primul Ministru, care nu­­ are pe toată el sin­gur, ci numai îa anire cu atiţi alţii, pe care legea fundamentală a ţării li arată. Mineiuaă convenţională şi aici, ca pretu­tindeni la viaţa noastră ! Şi a cui poate f vina pentru că ase­­rveaea lucruri se pot petrece ? O găsesc în mare parte la atitudinea presei noastre.­­ o banalitate, socotesc, a se tot re­peta mereu că presa formează opinia pu­blică, pentru că adevărul aşa este. Or­a fiind ţări, în cari presa să fie o emana­­ţiune a opiniei publice de mai înainte formată într’un sens sau altul, dar nu la noi. Toată pătura aceasta suprapusă, pătură intelectulâ, care trăeşte pe la oraşe, nu vorbeşte de cît conform cu gazeta ce ci­teşte. Sunt mulţi, foarte mulţi acei cari nu’şi mai dau osteneala de a cugeta şi aşteptă atît, ca să­­ vină gazetele găseşte îa ele tot ce-i interesează şi deşi de ce s’ar trudi mintea? La răspîndirea acestei minciuni con­venţionale ca răspunzători de starea lu­crurilor din ţară sunt numai Regele şi Primul Ministru a contribuit in cea mai mare Aparte şi în primul loc, presa. Toc­mai terminam aceste rînduri, cînd văzui n­ un articol T­­oma Stelian, în „Naţionalul” prin care d-sa critică guvernul liberal pentru că în momente aşa de critice ca cele de astăzi, a desfinţat aproape par­lamentul. N’a fost acesta convocat, zice d-sa, nici­odată ca să-şi dea avizul asupra vreunei împrejurări dificile. Am întreba noi: dar astăzi cînd par­lamentul e convocat, cînd din acel par­lament face parte şi d. Tom­a Stelian, nu e şi a sa de părere că e ceva pu­tred la noi şi că minciunile convenţionale ar trebui să-şi restrîngă domeniul de a­­plicaţiune ? Dacă parlamentul n’are nici un mijloc de acţiune contra unui guvern, ce face, să se caute unul şi cum ne găsim in constituantă, să se introducă în legislaţi­­unea ţării. V. I. Rada ( tribunalele ordinare şi-l condam­nă. Pe un calomniator prin presă îl judecă Curtea cu juri şi îl a­­chită. Lumea s’a obişnuit astfel, lată pentru ce cuvintul presei nu are greutate. Dar dacă delictele «le presă «’ar judeca «Ic către tribunalele obiș­nuite, atunci ar fi și mai rău. IJna din libertățile ceîe'mai sfinte — libertatea gînfilrefi — ar fi pri­mejduită... Răul e așa «tar fără leac, de o cam «lată. E un rău organic. 151 întră îm complexul neajunsu­rilor statului nostru tînăr, pornit în salturi pe drumul progresului. G. Topîrceanu Cu prilejul unei interpelări Interpelarea d-lui Delavrancea a asimila ordinea zilei chestiunea libertăţii presei. Nu întră în cadrul modestelor mele preocupări întrebarea întru­cît ziarele vizate de d. Delavran­­cea, dacă sunt în adevăr «vîn­­dute», pot fi mai vinovate de­cit altele pe care zvonul public le-a aşezat în aceiaşi catego­rie , nici întru­cît faptul că te-ai vîndut Ruşilor şi nu Nemţilor, constitui o superioritate morală indiscutabilă. De asemenea iese din sfera competenţelor semna­tarului acestor rînduri, schiţa­rea mijloacelor practice şi a re­zultatelor pozitive la care tindea în definitiv interpelarea d-lui De­­lavrancea... Ceia ce însă aş putea face, dacă spaţiul mi-ar îngădu­i-o, ar fi să pun aici, pe larg, chestiunea pre­stigiului presei noastre cotidiane. Nu se poate tăgădui că prestigiul acesta s’a volatilizat până intr’a­­tîta, în­cît a ajuns astăzi o simplă fantomă aeriană, asupra căreia se îndreaptă, fără teamă şi ‘fără să întîmpine rezistenţă, exerci­ţiile de pugilat ale oricărui noc­tambul întîrziat şi hărţăgos, care ia umbrele drept realităţi. Cum se explică faptul ? * fie ştie cu cîtă uşurinţă cotidia­­nele noastre politice şi mai ales « independente », aruncă adver­sarilor politici sau personali epi­tetele cele mai scandaloase şi în­vinuirile cele mai grave. Se mai ştie însă că, tot cu atîta uşurinţă, publicul trece peste aceste calom­nii­ şi insulte, pe care nu le ia nici­odată în serios (dar pe care le citeşte întotdeauna cu plăcere). Cuvtutul presei nu mai are nici o greutate. Vinovaţi sunt, în primul rînd, gazetarii cari uită că a abuza de anumite libertăţi este a nu fi vrednic de ele. Exprimarea pă­rerilor e liberă,­fireşte, după cum liberă e şi circulaţia pe drumuri. Dar drumurile nu sunt libere pen­tru tîlhari. Un gazetar care ca­lomniază cu bună ştiinţă, e un asasin moral, care nu mai are dreptul să invoace principiul li­bertăţii presei, după cum un asa­sin de rînd, căutat de poliţie, nu are dreptul să invoace principiul inviolabilităţii domiciliului. A doua cauză, e lipsa de răs­pundere. In adevăr, cînd un om te-a calomniat ori insultat de faţă cu cîţiva martori, îl chemi la răspundere şi eşti sigur că vei obţine satisfacţie. Dar pe acela, de o sută de ori mai primejdios, care te-a calopmfat prin presă. In faţa atîtor mii de oameni, nu-l chemi la răspundere fiindcă eşti sigur că nu voi obţine satisfacţie. Pe un delicvent ordinar îl judecă Mici Polemici Yuan-şi-Ray, preşedinte de republică în China s’a proclamat împărat: ori­ce preşedinte de republic, e un candidat perpetuu la domnie.­ ­ La începutul războiul un personagiu politic a prezis că „tenuri se vor pră­buşi*. Dar exemplul Chinei ne arată că tronuri se reclădesc... « Noua împărăţie a Chinei va pub­lica desigur o carte... galbenă ca să-şi motiveze lichidarea npublicei. * Singur împăratul ex preşedinte al Im­periului ceresc e de părere că China nu e aşa de amară cum se spunea în ge­nere. * I­ Se va putea zice despre Yuan-şi-Kay că avea mai de mult ungrile ’’domniei- Şi încă friguri... galbene. al« Dacă iea cuvîntul » d. A. C. Cuza în discuţia mesagiului, atunci ne gă­seşte congresul păcii europene tot discu­­tind mesagiul.* Ieri a avut loc la hotelul Binder un banchet cu prilejul unei onomastice. Chelnerii au rămas nebătuţi. * A încetat „Romínul“. Despre acest anemic organ nu s’ar fi putut spune că „are şapte vieţi11. La urma urmei suntem cu toţii buni de rechiziţionat de cătră ministerul de război“. Ne-a divulgat poetul Alexandri cind a scris: Romínul are şapte vieţi In pieptu-i de aramă. * Noul împărat al Chinei, zice un bio­graf c are 7 soții. lată unul care deşi încoronat poate fi și încornorat. OAMENII ŞI LUCRURI Reactualizare In 1912 — cît de curînd se uită la noi întîmplările atît de vrednice de reţinut­ — se juca la Rimnicul Vîlcei „Contele de Luxemburg". Un tînăr din stat se uita mereu, provocător, la o tînără doamnă dintr’o lojă. Iritaţia soţului, ceartă, martori. Dar tînărul din stat era primul-procuror al parchetului De aci —proces de „ultragiu“, întru­cît ofensa ar fi fost adresată unui membru al parchetului în exerciţiul func­­ţiunei... Solidarizarea magistratura , acte cole­giale. Soţul ultragiat fu găsit vinovat cătră magistratul ultragiat. Vinovat — probabil — de a avea o femee tînără şi frumoasă, cînd primul procuror era tînăr şi avea mustaţa â la Wilhelm. Pe atunci nu era încă moda mustăţilor rase. Dar lucrurile ajunseră la Casaţie şi în 13 Noembrie 1912 secţia a doua dete decizia cu No. 2950 în următorul cuprins : „ Procurorul avînd atribuţiuni de poliţie ju­diciară, adică de a descoperi şi urmări delictele şi crimele, iar nu şi atribuţiuni administrative, cari se exercită de cătră agenţii administrativi, iar pe de altă parte ei neavînd cenzura şi poliţia spectacolelor, nici paza liniştea şi a mo­ralităţii publice, cari sunt date în atribuţiunile primarului oraşului, prin art. 57 din legea comunelor şi art. 15 din legea teatrelor, urmează de aici că procurorul nu se găseşte în exerciţiul funcţiunei sale cînd asistă într’un teatru la reprezentaţii, pentru ca injuriile ce i se adre­­seaz­t cu această ocaziune să constituie neapă­­rat un ultraj. Dacă se află în acest caz e un prim pro­curor— în local deschis, public, expus deci unui blam social, atunci cum poate concepe cineva „ultragiat“ pe un simplu — foarte simplu — procuror surprins la chef într’un stabiliment particular, cu lăutari, cu vinaturi care se suie în cap, — chiar în capul unui membru al parche­tului — şi care îşi arogă dreptul de a lovi, cu toate că vrea să fie socotit ca exercitîndu-şi funcţiunea pentru care e uns cu harul divin şi deci infailibil ? De la 1912 pînă la 1915 e doară atît­ de scurtă vreme ! STRUNA ZILEI Regelui Petru. Ziarele compară mereu soarta regelui Petru cu a Regelui Lear... Cu titlul „Noul Rege Leer“. Poetizat in vre­o dramă, Nu m’aș opri să te admir. De-iin singur lucru-mi este teamă: Să nu te joace“ Dragomir... INFORMAŢII 10. Va­sile Oroveanu, fruntaş al partidului conservator «temp­­erat din Caracal, fost prefect şi deputat, şi-a pus »candidatura la colegiul al 51-lea de Cameră, pen­tru locul vacant. I Prin­ această candidatură situa­ţia d-lui Octavian Goga, candi­datul fuzioniştilor, este grav com­promisă. Ziarul «Adevărul» apărut în Capitală, anunţă, după cum ne comunică corespondentul nostru din Capitală, că «1. Vasile Orovea­nu candidează ca independent, dar că de fapt va fi susţinut de gu­vern, care nu va pune candidat. După alegeri d. Oroveanu va părăsi partidul conservator-de­mocrat şi se va înscrie în parti­dul liberal. li Pentru d. Costinescu a început se­na neagră. După ce i s’a luat din mînă putinţa de a negocia vînzarea celor 50.000 va­­goani—vînzarea pe care, de o fi să se facă, o va efectua fericitul domn Con­­stantinescu- acum îi s’a luat şi dreptul de a acorda permise de export pentru vin. * De astăzi înainte aceste permise vor fi eliberate de o comisiune specială nu­mită din sinul sindicatelor agricole.­­ Ministerul de războiu a decis cum­părarea castelului d-lui Cantacuzino- Paşcanu, de pe moşia Erbiceni, de lingă Iaşi, pe suma de 250.000 lei. Castelul va fi afectat pentru instala­rea unui sanatoriu pentru convalescenţii militari.­­ Pregătirele din Bucovina. Ştiri din Cernăuţi arată că în­spre Co­lo­mea-Zd­ecinsky se fac uriaşe pregătiri din partea­ austro germanilor, in vede­rea ofensivei care va fi întreprinsă in spre Rusia de sud. Regiunea de la Cernăuţi in sus a fost proclamată zonă de războiu şi se pe­trece aci acelaş lucru cum s’a înttmplat şi la Temişoara, în timpul pregătirei ofen­sivei contra Serbiei.­­ Intr' adevăr, orice locuitor civil ce se află în regiunea de la Cernăuţi în spre Co­­lomea nu are dreptul de a eşi din a­­ceastă zonă militară. De asemenea ni­­minea nu poate pătrunde aci. Trenurile nu circulă de­cît pentru militari şi pina şi telegraful de la staţiile căilor ferate nu primeşte telegrame de la particulari. Totul este astă­zi sub exclusiva ad­ministraţie germană. Dinspre Ungaria vin prin gara Hatna zi şi noapte trenuri cu trupe, cu pro­­viant şi muniţii. Nici­odată n’au trecut pe aci atîtea trupe ca acum şi se spune că sunt trupelee care au fost retrase din Serbia. Au sosit peste o sută de auto­mobile blindate și vre-o trei­zeci de ae­roplane germane. Ca o dovadă cit de avansate sunt pre­gătitele, e faptul că au sosit și cirezile de vaci de lapte—căci se știe că minu­nata lorganizare germană a mers pînă acolo în cît trupele sunt urmărite de ci­rezi de vaci cu lapte pentru ca trupele să aibă lapte la dispoziţie. SS După toate probabilităţile dezba­­­­terile respunsului­ la mesagiu la Cameră vor fi amînate pentru o zi, fiind­că pînă atunci desbaterile de la Senat nu vor fi terminate. n* De m­îine Marţi,va fi reluată cir­culaţia trenurilor de la Ungheni spre Rusia. S3 Pentru a nu da loc la confuzii şi In­terpretări eronate credem nimerit a în­ştiinţa pe cetitorii noştri că tot ce­ va publica in „Opinia“ talentatul publicist Topîrceanu va fi semnat de d-sa. S­pri a avut loc la hotel Binder un banchet în onoarea d lui general N. Po­povici, cu ocazia zitei sale onomastice, Sf. Neculai. Banchetul a fost oferit de ofiţerii re­gimentului 7 Roşiori din Iaşi.­­" In astă seară Luni,­­se serbătoreşte în Bucureşt­i 40 de ani de teatru,­­al ma­estrului N o 11 a r a.­­Toată Capitala şi întreaga familie Regală vor asista la a­­cest­ festival al decanului scenei române. O delegaţie compusă din d-nii M. Popo­­vici, M. I. Pelia şi P. Petrone, din par­tea societăţii dramatice locale, a plecat ori cu expresul. Delegaţia va prezenta serbătoritul un bust al maestrului, o lu­crare de artă şi de asemănătoare lucrată de sculptorul D. Dimitriu-Biriad, profesor la liceul internat din localitate. Din par­te­a artiştilor ieşeni, o să vorbească d. Popovici, Eri Duminică, s’a celebrat la Huşi— în cercul intim a! familiei—căsătoria d-lui Eugen Petit, judecător de şedinţă la tri­bunalul Fălciu, cu d-ra Elena A. Mitache fiica cunoscutului mare propietar şi se­nator din Fălciu, Adam Mitache. Cele mai calde urări de fericire, tinerei perechi. 13 Comitetul societăţei „Sprijinul“ în dorinţa de a spori veniturile acestei so­­­ietăţi, va­­da în ziua de 26 Decembrie (a doua zi de Crăciun) o mare serbare în saloanele şcoalei Cultura prefăcute într’un lagăr de ţigani. Renumele societăţei „Sprijinul“ în or­ganizarea serbătorilor date de comitetul ei, e o garanţie pentru reuşita şi acestei serbări. Membrii societăţei, ara­cari din eroare nu s’au prezentat comisiunii, sunt rugaţi a se adresa comitetului. Biletele se vor prezenta la intrare. Hora, sârba şi bătuta vor fi dansurile de predilecţie. Sîmbătă 12 Decembrie a. c. seara va avea loc o reprezentaţie cinematogra­fică în Sala Sidoli, cu preţurile obişnuite în folosul societăţei „Pînea Săracilor“, îndemnăm publicul de a lua parte în număr cît se poate mai mare la această reprezentaţie a cărei scop e atît de fi­lantropic. Al D. E. Şaraga, cunoscutul librar din localitate a oferit pentru prizonierii ro­­mâni aflătorii în Austro-Ungaria şi în Rusia cîte 600 de exemplare, din istoria Ro­­mînilor de A. D. Xenopol, ediţia,, mare şi 500 din istoria Rominilor de A. D. Xe­nopol, ediţie mică. Aceste cărţi urmează a fi date prizonierilor spre cetire. Donatorul a primit ori din partea con­sulului austro-ungar Götz,o adresă de mulţumire prin care­ i se face cunoscut că volumele vor fi date prizonierilor ro­ndai din Rusia aflători în Austria, luîndu­­se toate măsurile ca să ajungă curînd la destinaţie. Consulatul rus n’a răspuns încă pînă acum. 31 Bizantologul, d.­profesor Tafran­ va ţine Mercuri 9 Noembrie în aula univer­sităţii din Iaşi, o conferinţă, tratînd des­pre însemnătatea descoperitor făcute la biserica Sf. Neculai din Cîmpulung, pen­­istoria ţării romîneşti. 31 D. profesor loan Petrovici a anun­ţat, că trebuind să sfîrşească pînă la va­canţa de Crăciun, ’prelegerile privitoare la filosofia lui I. Kant, pe lîngă cursul de Vineri de la 6—7, şi "1 Mercuri de îa 5—6 va trata acelaş curs de istoria filosofiei, în loc de logică, cum era pînă acuma. II Din cei 14 profesori ai liceului din Piatra-Neamţ, 8 sunt concentraţi. Cursurile s’au ţinut totuşi, regulat, cu cei 6 profesori rămaşi. Şi Cursurile internatelor se vor în­chide în vederea vacanţei Crăciunului în seara zilei de 19 Decembrie. Ale celorlalte şcoli la 23 cînd se vor da şi biletele pentru reducerea pe­ căile ferate. S3 Bibliografie. — Propăşirea anul I No. 3, revistă şcolară—„Versuri şi Proză“ anul IV No. 17.

Next