Opinia, noiembrie 1931 (Anul 27, nr. 7352-7376)

1931-11-26 / nr. 7373

e Albert Einstein şi copilul curios Un interesant schimb de scrisori Celebrul savant german Albert Einstein a primit o scrisoare in­teresantă. Scrisoarea era trimisă de copilul Schmuel Glaser, în vrâstă de 12 ani, elev la gimna­ziul din Tel-Aviv (Palestina) şi avea următorul conţinut : „Mă chinuie de mult timp în­trebările pe care vi le trimit mai jos. Dar cum nici colegii nici pro­fesorii mei nu mi-au putut da un răspuns lămuritor, am hotărât să apelez la d­vs. Eu vă scriu în e­­braică dar d­vs îmi puteţi răs­punde în limba germană, căci voi găsi eu pe cineva să-mi traducă. Şi acum iată întrebările : 1) Dacă stelele de pe cer sânt mari cât pământul nostru, cum de se găseşte în lume atâta loc pentru stele? 2) Şi tot din aceiaşi cauză, cum pot stelele să se afle aşa de a­­proape una de alta ?“ Einstein a trimis copilului ur­mătorul răspuns: „Multe mulţumiri pentru scri- soarea d-tale. Când frumoasele portocale din Palestina ar fi de 7 ori mai mari decât sânt, ar putea fi totuşi expediate în străinătate. Ar trebui numai o ladă de 7 ori mai mare. Răspunsul la întrebă­rile d-tale este prin urmare că lada bunului Dumnezeu e foarte, foarte mare. Cu o călduroasă sa­lutare, Albert Einstein Acest schimb de scrisori între marele savant și copilul palesti­nian este viu comentat în ziarele Străine. Y ANUL XXVII No. 7373 ATELIErtfc^_ Vi^.ue.: IAŞI.—STR. LĂPUŞNEANU 87 „Kebaeh­ ’■nőm. Coroanev) (Adm. ')ani- 3 LEI EXEMPLARUL ZIAR POLITIC COTIDIAN 26 NOEMBRIE 1931 ANUNCIURI se primesc la torate AGENŢIILE DE PUBIÎCITATE şi »a. ADMINISTRAŢIA ZIARULUI Iaşi.— Strada Lăpuşneanu 37 Telefoane Redacția 391 Administrația 394 Serviciul de noapte 36'. VI Pană acum se punea întreba­rea : ce va face guvernul, faţă de indoelnica lui situaţie parlamen­tară ? Astăzi e mai just a interoga: ce va face partidul liberal? Intr' adevăr. Cuvântarea la mesaj a d-lui G. Tatarescu a clarificat situaţia In sensul că partidul liberal se consideră in opoziţie efectivă. Par­tidul consideră actualul guvern ca o primejdie pentru ţară. Con­secinţa logică ar fi ca liberalii să respingă proeetele d-lui Arge­­toianu şi să determine, prin vot căderea guvernului. * Dar ce perspective sunt, la des­chiderea succesiunii? Ce soluţie practică se poate întrevedea ? Pentru altă aventură de „tehni­cieni“ sau „personalităţi“, pentru un guvern dat de alt partid (sau toa­ifie de partide) in afară de cei liberal,­­ se înţelege că li­beralii nu se pot angaja. Iar despre şansa unui guvern pur liberal, pot avea aceştia vre­o siguranţă ? Se pare că nu. Şi in această împrejurare de mare îndoială şi de haos politic, le convine oare liberalilor să pro­voace criza de guvern ? * D. Iorga—suparat de atacul d-lui Tatarescu—a ripostat nervos şi cam naiv, spunând că „altceva a vorbit cu d. Duca“. S'ar înţelege că liberalii nu mai ascultă de şef şi vor să combată energic guvernul. Sau că d. Duca Înşeală guvernul, declanşând opo- liţia vajnică a partizanilor. Indeferent insă de caz, e fapt hotărât că liberalii se află in o­­poziţie şi au luat faţă de ţară obligaţia politică şi morală să răstoarne acest guvern pe care-l declară autor de dezastru obştesc. Pe de altă parte insă, e proble­matic dacă convine partidului li­beral să determine astăzi o schim­bare de regim. Şi de aici nedumerirea: ce vor face liberalii ? De atitudinea lor depinde soar­ta regimului. Rose-Amy — „Rose-Amy"... veţi întreba cu nedumerire. Ce vă ocupaţi de o artistă de varieteu, şi încă la o rubrică politică “ ? De dum­neasa personal, nu ne ocupăm Relevăm însă că intâm­plarea artistei, seamănă foarte bine cu publicitatea politică din ţara noastră. Rose-Amy îşi distra simţurile, intr’un loc retras, iar in public se iscase o gălăgie infernală de­spre o pretinsa dispariţie; şi apoi cercetări, discuţii morale, juridi­ce etc întocmai ca In politica noastră. Zvonuri senzaţionale despre a­­propiata cădere a guvernului, audi­enţe la Palat, pregătirea partidelor, discuţiuni grave constituţionale . Şi apoi se constată că nu-i ni­mic serios. Vre o audienţă proto­colară , un zvon ticluit la Capşa , o publicitate de complezenţă pen­tru un partid care abea îşi ved­­e certurile şi ambiţiile interne. Iar în fond, nu-i nimic serios. Gu­vernul stă la locuşorul lui, iar poporul continuă a fi strâns cu şurubul de agenţii fiscului! Şi în politica noastră e un­­­­­rieten grotesc, cu participarea nu­meroşilor Rose Amy masculini..." X. ACTUALITĂŢI POLITICE COMPLECTĂ NEDUMERIRE CE VOR FACE LIBERALII ? „OPINIA" LITERARA ŞI ARTISTICĂ V­orbe... Comentând un „fapt divers“... O femeie din Bacău a fost trimisă în faţă justiţiei, pentru că şi-a dus unica fiică pe drumul prostituţiei. E desigur un act oribil, acoperit de blam şi condam­nare. Femeia acuzată capătă o s­oistră cu­loare de eroină dostoewskiană, fiind abject asvârlită in rândul declasatelor. Şi în a­­parenţă, aceasta ar fi realitatea. Spunem în aparenţă, fi­ndică aşezat în cadrul împrejurărilor actuale, cazul îşi de­plasează oarecuar gravi­atea. Nu încercăm o scuză, dar nu putem trece peste apă­rarea pe care o oferă însăş viaţa. O mamă care-şi prostituează fiica e o de­tracată. Cum poat­e fi considerată însă societatea, care nu acordă membrilor ei posibilitatea unei existenţi caste ? Parcurgem o epocă bruta­l, când sto­macul răpeşte aproape toate preocupările zilei. Astăzi, pânea şi culcuşul rezumă parcă singurele probleme ale vieţii. In a­­semenea condiţiuni, ce pot face mama şi fiica, suspendate în mizerie, când nu gă­sesc nicio ocupaţie aşa zisă onestă, când n’au mâncat poate de câteva zile ? Ş­i criticăm, să pedepsim ? E foarte uşor. Dar înainte de a acuza şi lovi, e bine să judecăm adevărul din fundul faptelor. L b. ...$i fapte Edison romancier Un ziar american relatează că Edison începuse pe vremuri să scrie un roman. Celebrul inven­tator a fost rugat în repetate rin­­duri să-şi facă auto­biografia , dar el a refuzat categoric. In schimb a acceptat să cola­boreze la un roman ştiinţific, pe care dorea să-l compune scriitorul american Parsons Lathrop. Cei doi autori au avut câteva între­vederi, Edison furnizând nume­roase idei colaboratorului său. Dar când lucrarea ajunsese la jumătate, Edison a renunțat să-l continue și n’a mai vrut să audă de romanul său. In prezent, după moartea in­ventatorului, un editor din New- York intenţionează să tipărească acest roman neisprăvit. Ce este un geniu financiar? In familie. Mama coase, tatăl fumează şi copilul citeşte un ziar. La un moment dat, copilul în­treabă : — Tată, văd în gazetă şi nu înţeleg ce este un geniu financiar ? Tatăl meditează o clipă şi apoi răspunde : — Un geniu financiar e un om care reuşeşte să câştige mai repede şi mai mult decât chel­­tueşte nevasta-sa !.. Din viaţa lui Nobel Acum, cu prilejul distribuirii marilor premii Nobel, ziarul fran­cez „Nouvelles littéraires“ publică câteva amănunte interesante din viaţa fondatorului lor. Alfred Nobel prezintă o figură într’adevăr curioasă: mizantrop, pacifist şi fabricant de explozibile. In tinereţe a fost misoghin con­vins. Dar secretara lui, contesa vieneză Berthe Kinsky a reuşit să-i transforme. Nobel a devenit (Continuarea in pagina H-a) Un aspect al revoltei d­in K€$ — -»' . vm ■ d'. -- . v b Vi -V' .. ■ \ ' Iţi.-...$t~. '■ Precum am anunţat, la Kasmir (India) s’au produs violente tulburări împotriva maharadjahului de acolo. Maharadjahul r­eavând trupe suficiente, a cerut concursul autorităţilor engleze, care au reuşit să potolească răscoala. Lângă Kaşmir (precum se observă în clişeu) s-a construit in timpul revoltei un lagăr special, unde răsculații au fost internaţi, subt pară puternică. Ii IM T O AT A In Sicriu, înainte de moarte-Cazul acesta curios s'a întîmplat in orăşelul Prugfria din Cehoslo­vacia. O doamnă anume Marie Springier, în vrîstă de 54 ani, era chinuită de gîndul morţii. Avind acest presentiment al desnodă­­m­ntului fatal, i-a venit o ideie năstruşnică, vrednică de una d­e cele mai extravagante americane. Femeia şi-a pregătit un coş­ciug , l-a împodobit cu flori şi a pus la căpătîiu două lumânări. Apoi a chemat un fotograf. Ea s’a aşezat în sicriu şi fotograful a scos cîteva clişee. Presentimentul se adeverise. După puţin timp, femeia s’a îm­bolnăvit și sfârșitul funest n’a mai put­it fi evitat. Pe patul de mocru­ însă, bolnava privea fotografiile care o reprezintau pe catafalc. Ea se vedea cum va fi după moarte. Ciudat capriciu! * Liga contra scobitorilor.— La Paris s’a înfiinţat această liga originală. Un grup de tineri din buna societate a pornit o acţiune împotriva scobitorilor. In manifestul ligii se arată că scobitul dinţilor e un obiceiu ne­civilizat. In plus, această „deprin­dere urîtâ" e şi dăunătoare, în­­trucît vatămă dinţii. Membrii ligii acţionează în mod destul de violent Colindă localu­rile publice şi distrug scobitorile. Persoanele din restaurante care se scobesc în dinţi, sunt ridiculi­zate şi arătate cu degetul. Probabil, această ligă se bucură de simpata birtaşilor, care ar fi scutiţi de o cheltueală. Dar, tot atît de probabil, e antipatizată de dentişti şi de fabricanţii de sco­bitori. * Duel în vîrful munţilor.— In Tirol există un sistem original de duel. Beligeranţii se urcă în vîrful unui munte şi acolo are loc o luptă dîrză, pină cînd unul din ei reuşeşte să-l arunce pe celălalt in prăpastie. Un asemenea duel a avut loc zilele trecute pe muntele Aosta. Tinerii Lombardi şi Junod s’au luat la ceartă pentru o fată. Sfada s’a terminat printr’o provocare la duel şi lupta a avut loc în vîrful muntelui. Cei doi rivali s'au urcat până aproape de pisc şi acolo, în ză­padă, a început încăerarea. Sfâr­­ş­tul însă a fost fatal pentru a­­mândoi, căci la un moment dat, ambii au alunecat şi s’au rosto­golit în prăpastie. Jos, au fost găsite două cadavre. Faptul ar dovedi că şi in ţările cu civilizaţie înaintată, mai există obiceiuri destul de barbare. * Vitamina D.—Profesorul Adolf Windaus dela Universitatea din Göttingen a reuşit să descopere vitamina D. Când această vitamina lipseşte din regimul de alimenta­­ţie, se produc boli destul de grave. Astfel, descoperirea în cauză pre­zintă o deosebită importanţă me­dicală. Vitamina D a fost teoretic cu­noscută şi până acum. Profesorul german a izbutit insă s'o capete în laborator într'o formă chimică curată.* 8­0 iei un sărut.— In oraşul New-Haven din America, un tâ­năr s’a apropiat in stradă de o fată pe care n’o cunoştea Şi a sărutat-o. Fata l-a reclamat po­liţiei. Şi şeful poliţiei a aplicat tânărului o amendă de 5 dolari, adecă 800 lei. Ceva mai mult, poliţia din ora­şul respectiv a afişat o ordonanţă, prin care anunţă că un asemenea „delict“ va fi întotdeauna pedepsit cu amenda de 5 dolari. Recidi­­viştii vor plăti un supliment de amendă, iar acei care vor între­buinţa procedee brutale, vor fi trimişi în faţa tr­bunalului. Probabil însă că nu se vor în­registra prea mulţi „delicvenţi“, fiindcă trebuie să recunoaştem că 800 lei pentru un simplu sărut, e un preţ cam scump în aceste vremuri de criză­­.. Concertele Săptămâna trecută a poposit din nou,pentru câte­va zile în Iaşi, G­orge Enescu. Târgul moldove­nesc, cel mai bogat în amintiri dar tot pe atât de sărac în pre­zent, l-a adăpostit pe cel mai au­tentic şi mai ales fiu al Moldovei, încălzindu-se la armoniile dumne­zeieşti, cu care i-a umplut sufle­tul—în­deobşte năpădit de neca­zuri şi amărăciune. Cine­va in curent cu starea ci­vilă a lui Enescu a răspândit ves­tea, că maestrul împlineşte cinci­zeci de ani. La asemenea zile obişnuindu-se aranjarea unei săr­bătoriri, muzicanţii ieşeni (de me­serie şi amatori) l-au cinstit şi ei d­in limita puterilor, pe cel mai strălucit exponent al muzicei ro­mâneşti, între altele instalându-i bustul in încăperea Academiei de Muzică locale. Zilele de sărbătoare, recente, CRO­ICA MUZICALĂ de WRA Ti SLAVI US Enescu (noi aşa privim răstimpul în care cântă Enescu la Iaşi), au deştep­tat în noi întrebarea : intru­cât are vre-o importanţă vârsta atinsă în prezent de Enescu ? Denotă ea oare o etapă în activitatea lui, fie în aceia de interpret sau creator ? De loc. Nici una din laturile aces­tei personalităţi complexe nu tră­dează vre-o schimbare apreciabilă cu care să poată fi pusă în legă­tură data calendaristică. Compozitorul a atins cu mile geniului incă cu ani înainte şi judecând după vigoarea nea­­turată cu care veşnic tânărul E­­nescu îşi continuă rodnica, ba glorioasa activitate noi suntem îndreptaţi a trece pe un plan se­cundar această dată. A, când a da­t-zeu şi va ajunge Enescu la 70, atunci, acel care om mai va fi în viaţă, vom preface ziua aceasta nu într o simplă aniversare perso­­­nală, ci într'una a întregei suflări româneşi. Până­ atunci însă noi nu privim data de „50 de ani“ decât ca un incident cu totul secundar. Pentru noi maestrul rămâne acelaş stră­lucit şi unic exemplar dăruit în­tregei lumi de către Moldova noastră. Iar dacă la urările ce i s-au adus din toate colţurile, noi adăugăm şi ale noastre, dar nu numai acele de azi, ci întreg mă­nunchiul alăturat de vorbe bune şi calde din adâncul sufletului pornite, cu care l‘am blagoslovit în fie­care dată, pentru darurile cu care ne-a umplut sufletul ori de câte ori s‘a abătut şi a po­posit in mijlocul nostru. * Pentru cei mai mulţi, din nu­meroasa comunitate a închinăto­rilor din Enescu scria audiţiilor de săptămâna trecută nu conţine decât întărirea sentimentului de zeci de ani de zile cultivat. Ei au avut marele noroc­­ să găsească alinare ln imensa suferinţă din vremea anilor de război (şi refu­giu) prin toate laturile acestei u­­riaşe persona­lâţi artistice. Noua planetă există sau nu există? Contraziceri intre astronomi Am anunţat că un observator din America ar fi descoperit o nouă planetă, care a fost denu­mită Pluto. Diferiţi astronomi din lume au vrut să verifice această descoperire şi au întreprins cer­cetări. Dar rezultatele obţinute se contrazic. Un observator din Anglia şi altul din Sidney (Australia) au confirmat faptul. In schimb ob­servatoare din Germania şi Sue­dia n’au putut stabili nimic pre­cis în această direcţie şi înclină spre o părere negativă.­­ In consecinţă, nu se poate a­­firma încă cu certitudine dacă noua planetă există ,sau nu. In orce caz, cercetările continuă. O femeie modestă ajunge regină La Londra a avut loc căsătoria sultanului din Iohora cu o tânără doamnă Helen Wilson. De o re­marcabilă frumuseţe, ea a reuşit să atragă pe sultanul care se afla în vizită în Anglia. Şi imediat s-a făcut nunta. Ceva mai mult, au plecat în Iohora şi acolo fericita femeie a fost proclamată regină. Iohora este un ţinut de 7000 mile patrate, in Malaesia. Sulta­nul a organizat o încoronare fas­tuoasă. Au avut loc serbări gran­dioase în tot ţinutul La încoronare regina a purtat o coroană de aur cu diamante, un colier lung de perle, cercei cu briliante care ajungeau până la umăr, brăţări la mâini şi picioare, o rochie lucrată un fir de aur şi pantofi de argint. Bijuteriile regi­nei de Iohora au fost evaluate la un milion lire sterline, adică 700 milioane lei. Ziarele engleze comentează pe larg acest caz senzaţional al unei femei modeste, ajunsă astăzi pe tronul unei țări. Discuţii şi păreri Să se aplice san­cţiun­i Cazul băncii Blank de C. Diamand avocat Dacă dispariţiunea unor insti­tuţiuni de credit poate fi conse­cinţa cinstită a unor fenomene * economice, este neîndoios faptul că printre aceste nenorociri ade­vărate, apar şi cataclisme finan­ciare care oriunde ar fi socotit* consecinţa unor operaţiuni necin­stite patronate de cea mai neru­şinată îndrăzneală a unor band* de excroci, c* se cred infailibili la noi se sfidează suferinţa vic­­timilor printr’o protecţie specială, ce li se acordă. In laşul liniştit de odinioară în care micile economii ale tuturora serveau ca un sprijin al bătrâne­lelor, a venit caracatiţa Blank­ară, care în decurs de câteva luni nu­mai, a ştiut să pompeze zeci de milioane de depuneri ca pe urmă — la adăpostul unei dispoziţiuni ministeriale — să-şi închidă ghi­şeele pe trei zile şi de atunci banca stă tot închisă. A venit Blank la Iaşi şi s’a in­stalat, a criticat toate celelalte instituţiuni similare ca fiind infe­rioare şi a canalizat depuneri de zeci de milioane ce s’au sustras dela alte bănci ce azi fac cinste întregei ţări prin lupta eroică ce o duc in zilele de grea cumpănă pr­e care trece întreaga viaţă e­­conomică. Seratele chinezeşti şi japoneze ale d-lui Aristide azi Ie plăteşte ţara întreagă, căci prin rambursa­rea portofoliului putred băgat la Banca Naţională de excrocii de la Blank, Ministerul de finanţe îl achită Băncei Naţionale şi asta pe spatele unei populaţiuni isto­vite de plata atâtor impozite. Dacă nu se pot plăti salariile, dacă atâţia s’au sinucis — cura se scrie în gazete — şi dacă a­­tâţia sunt poate pe pragul sinu­­c­derei, cui se datoreşte duoă nu —i în oarecare măsură — d-lui Blank Aristide şi colaboratorilor săi, care după ce au adus ruină azi s-au mulţumit prin a justifica suferinţele dându-şi demisia, după ce au mâncat averile atâtor ne­voiaşi !! Cel mai înalt institut de credit, Banca Naţională a României, a spus sus şi tare că de cinci ani, se încheie bilanţuri false şi se dis­­tribue dividende fictive. O citim cu toţii, dar nu se văd sancţiunile. Care să fie oare cauza ? Cum adică, numai în Iaşi mai sunt ju­decători? Numai în Iaşi se fac cercetări în atari împrejurări ? Blank & Co sunt scutiţi de rigorile unor cercetări şi sancţiuni penale? Cum, Blank & Co sunt privi­legiaţi in senzul că pot prada ziua în amiaza mare, fără nici o teamă ? Oare ţara e a­nti Blank? Şi acum, fapte precise: Care dintre noi şi-ar fi putut permite să i se încredinţeze o sumă ca s’o transmită în altă localitate la altă bancă şi când se prezintă părţile cu cecuri, acreditive, ele să nu fie onorate, iar Directorii­­ Sucursalei din Iaşi, pentru a n­u vedea lacrimile bietelor sale vic­­­tme, a fost detaşat de la Iaşi la Sucursala din Cernăuţi. Şi la Ia­şi pe cine s’a lăsat? N’aţi putea să-mi spuneţi ? Neantul şi lacri­mile acelor ce suferă. Dacă am fi transmis prin poştă vreo sumă şi nu ajungea la des­tinaţie, poşta trebuia s’o plătească. Blank insă nu; el e omul zilei. Domnilor magistraţi i­eşeni, căci vă deoseb­ţi, — aici trăiţi sub atmosfera teiului dela Copou ; deschideţi puşcăria. Să se ştie că dacă sunt judecători la Berlin, sunt şi la Iaşi. In aceste timpuri întunecoase, trăind şi el aci, Enescu a reuşit să înjghebeze Soc. Simfonică, să-i instruiască componenţii şi să-i a­­ducă la un nivel de omogenitate atât de ridicat, încât după trece­rea viforniţei şi după plecarea lui din Iaşi, mulţi ani s'a mai puu­t menţine opera în condiţiuni care au dat posibilitate, ca un Wain­­gartner sau Nedbal să execut în Iaşi audiţii cu adevărat neuitabile. Aceasta a fost opera lui Enescu. (Continuare în pagina 11-a)

Next