Opinia, februarie 1932 (Anul 28, nr. 7427-7450)

1932-02-02 / nr. 7427

ANUL XXVIII No. 7427 11A%,E N T E î-i\\ —, „Regele Ferdinand I Bucureşti Ştirbei Vodă ” (Adm. Com. Coroanei) Când li se adresează cârmuitorilor reproşuri, pentru că nu's în stare să atenueze macar (de curmat, nici vorbă) teribila criză ce ne bântue, aceştia răspund evaziv ■—„criza de la noi nu-i un fenomen a part®, ci e în funcţie de dezastrul general, de prăpădul economic mondial. Adică, noi stăm bine şi prosperăm (vorba vine) când prosperează alţii. Şi viceversa. Mai cu seamă, viceversa. In definitiv, poţi şi trebuie să combaţi felul acesta balcanic de a trata problema în chestie; poţi să aduci nenumărate dovezi în sprijinul tezei, că dacă am fi cârmuiţi mereu cu inţelepciune şi devotament, situaţia noastră (tocmai a noastră) n’ar fi chiar aşa de rea, aşa de îngrijorătoare. Un fapt înspăimântător nu’l vei putea nega totuşi: criza e mondială, dezastrul e universal şi consecinţele unei stări anormale, care dăinueşte pretutindeni (cântecul banal cu supraproducţia şi subconsumaţia) sunt îndurate de toate popoarele lumii, inclusiv de americani şi francezi. Peste tot domneşte o jale de nedescris, o zăpăceală formidabilă: milioanele de oameni se topesc de foame, în imediata vecinătate e unor imense stocuri de mărfuri şi alimente. De aici starea de veşnica nesiguranţă , de aici nemulţumiri şi nedumeri. De la un timp încoace, nu numai popoarele ci şi dregătorii lor, care până mai eri alaltieri susţineau morţiş că „treburile merg stimă“,nu se mai sfiesc a recunoaşte gravitatea excepţională a situaţiei. In prezent expresiile ca : „Europa e în ajunul unei catastrofe“ , „regimul capitalist e subminat“, „ne aflăm la marginea unei prăpăstii fără fund“, şi altele la fel, sunt rostite de buzele unui Mussolini, unui Laval, unui Bittning. * Dar tocmai când e vorba ca soluţii salvatoare să fie aplicate lucrările stagnează deodată. Se produc inevitabilele diverginţe de păreri. Cum îi în prezent, în preajma conferinţei de dezarmare. Germanii declară că nu vor plăti nici un ban Franţei; francezii jură răzbunarea şi susţin că vor sili Germania să se ţină de obligaţiile ei. Peste tot se anunţă măsuri şi paramăsuri represive împotriva vecinilor ; peste tot se ridică bariere economice; peste tot înfloreşte ura şi egoismul şi se ţes zi şi noapte întrigi nesfârşite. Şi cu toţii se înarmează, nimeni nevoind să renunţe de bună voie la pretenţiunile de ordin pecuniar ori teritorial. Intr'un cuvânt, dregătorii de tot soiul sunt „unanimi din a recunoaşte tragismul situaţiei, şi totuşi încurcă şi mai rău iţele , samănă discordie. Şi când te gândeşti că destinul omenirii e în mâinele câtorva diplomaţi, că ei sunt aceia care vor trebui să facă primul pas spre pacea cea adevărată... Atunci, de ce nu-l fac ? Pentru că sunt incapabili, pentru că sunt răi, sau pentru că-i chiar așa de greu? I. I. b. LUNA TRAGEDIE MONDIALĂ Actualităţi politice în preajma schimbării de regim Modificarea legii electorale.— Spre regimul guvernelor de coaliţie parlamentară D. Iorga a convenit (bine-inţeles) să-şi amâne demisia. Trebueşte înfăptuită negreşit Conversiunea (oricum), fiindcă ţărănimea o aşteaptă şi guvernul s’a angajat,—ba chiar a angajat şi cuvântul Regelui. E nevoe, pentru asta, de un răgaz de câteva săptămâni, din care timp, o criză de guvern ar complica situaţia.* Dar pe lângă Conversiune, se atribue actualului parlament şi misiunea de a modifica legea electorală. E o chestiune foarte importantă. Sub actualul regim electoral, nu se pot realiza la noi guverne de coaliţie. O coaliţie guvernamentală ar fi posibilă, prin înţelegere intre partide, înainte de alegeri generale. Insă asemenea înţelegeri nu se fac, pentru ca nu vor partidele. Toate încercările de până acum au dat greş. Fiecare partid vrea puterea singur, sau pretinde partea leului. Şi aceste pretenţiuni sunt sprijinite de un mare defect al legii electorale.* Regimul nostru electoral cu „prima majoritară“ este o absurditate. Se falsifică voinţa alegătorilor şi se promovează nefiresc teroarea de partid. Dacă e vorba de modificarea legii electorale, sperăm că se va suprima „prima majoritară“,dar respectândui-se reprezintarea proporţională. Atunci vom avea un indiciu că se pregătesc alegeri neutre şi complect libere, că intrăm în adevăratul constituţionalism şi că vom intra în seria guvernelor de coaliţie parlamentară. .. IDEI SI FAPTE Sânge pentru pâne Cazul unui şomer din Viena Ziarele din Viena relatează cazul impresionant al unui şomer anume Adolf Petters. Acesta a fost dus la poliţie, întrucât a fost găsit vagabondând pe străzi. La interogator s-au aflat câteva amănunte duioase. Adolf Petters fusese concediat din serviciu, pe motive de economie. A căutat apoi un post cât de greu, o slujbă cât de modest retribuită. Dar totul a fost zădarnic. Pretutindeni era refuzat. In cele din urmă, bietul om a reuşit să câştige o bucată de pâne într’un mod cu totul impresionant. Adolf Petters colinda toate clinicele, toate spitalele şi îşi vindea sângele pentru operaţiile de transfuziune. In felul acesta şomerul a oferit şase litri de sânge, obţinând preţuri bune care i-au permis o existenţă modestă. Dar abuzând prea mult cu cheltuirea sângelui, Adolf Peters a ajuns anemic, slăbit, aproape bolnav Medicii au constatat că nu-i mai pot scoate sânge. Bietul om pierduse singura sursă de câştig. Şi a devenit astfel un cerşetor vagabond. Ce timpuri am ajuns ! Oamenii îşi plătesc într’adevăr pânea cu propriul lor sânge ! IN PAG. 4-a ULTIMA ORA 3 LEI EXEMPLARUL ZIAR POLITIC COTIDIAN MARŢI 2 FEBRUARIE 1032 A N U N C I U R I se primesc Ip toate AGENŢIILE DE PUBLICITATE şi la ■ADMINISTRAŢIA ZIARULUI Iaşi. — Straifu îb Apuşneanu 39 ! Redacţia 39 Telefoane : Administraţia 394 ( Serviciul de noapte 367 O mare tragedie maritimă Am anunțat că submarinul englez „M. 2", plecat din Portland, s'a scufundat la o adâncime de 31 metri. Submarinul avea un echipaj de 54 persoane. Capacitatea vasului este de 1980 tone. Deasupra poseda o platformă mare, unde putea fi așezat un hidro-avion. S’au trmis echipe de ajutor, cu numeroşi scafandri. Dar speranţele de salvare sânt foarte reduse. In clişeu, submarinul a „M. 2“, care a înscris o nouă şi impresionantă tragedie maritimă. TOM Tpi £ Duel pentru un câne.—Cazul s'a întâmplat în Spania, unde duelul este încă în mare stimă. In orașul Sevilla, ofițerul Gardio s’a luat la ceartă cu vecinul său Arnaja, din cauza unui câne. Arnaja era învinuit că otrăvise cânele ofițerului, întrucât lătra toată noaptea și deranja lumea din somn. De aici un schimb violent de cuvinte între vecini, care a avut ca rezultat o ieşire pe teren. Ca armă de luptă a fost aleasă spada. Duelul a avut loc la marginea oraşului. După o dispută destul de serioasă, Amata a fost rănit la mână, iar ofiţerul pe faţă. Martorii constatând că duelul nu mai poate continua, au oprit lupta. Ieșirea pe teren n'a mai avut urmări grave. Este insă destul de interesant că un câne a putut provoca un duel!... * Fracul lui Saliapîn,—O întâmplare nostimă este relatată de ziarele franceze. Zilele trecute un negustor de haine vechi din Paris anunţase că posedă primul frac al celebrului bas Feodor Şaliapin. Anunţul acesta a atras numeroşi amatori, care vroiau să cumpere haina marelui cântăreţ. Se pornise o adevărată licitaţie şi fracul reuşise să obţie 3000 de franci, adecă aproape 20.000 lei. Dar negustorul nu s-a declarat mulţumit cu acest preţ şi a anunţat o nouă licitaţie pentru săptămâna viitoare. Intre timp insă, Şaliapin, care a aflat despre acest fapt, a publicat în gazete următoarea inserţie : „înştiinţez pe toţi cei interesaţi că in cariera mea nu am avut decât un singur frac, pe care-l păstrez şi acum. Şi nu m’aş despărţi de el pentru nimic în lume, întrucât pot spune că el a fost cel mai bun tovarăş al succeselor mele*. Bietul negustor I. .cum trebue să regrete I...* O scrisoare care a făcut de două ori înconjurul lumii. Un caz original este relatat de ziarul englez „Sunday Express“ O doamnă Jane Adalberth din Sidney (Australia) trimisese în luna Februar 1929 o scrisoare unei rude din Cairo (Egipt). Scrisoarea a ajuns abea zilele trecute la destinaţie, adecă a călătorit tmp de trei ani. In acest interval, după numeroasele ştampile de pe plic, s'a putut constata că epistola a făcut de două ori înconjurul lumii, trecând prin Asia, Africa, Europa şi America de Nord. Dar partea mai ciudată este că în timpul celor trei ani, scrisoarea buclucaşă a trecut de două ori prin Cairo şi totuş n’a fost predată la destinaţie. Poşta egipteană motivează că plicul era prea mâzgălit cu ştampile, aşa încât nu se mai putea distinge adresa exactă. E o scuză ! In orce caz însă, trebuie să recunoaştem că poşta noastră încă n’a furnizat asemenea recorduri... * Bucătarul deputat.—Un ziar englez anunţă că deputatul conservator Robert Maugham nu este altul decât fostul bucătar al regelui Angliei. La Curte bucătarul a reuşit să se facă simpatic unui fruntaş al partidului conservator. A demisionat din postul culinar şi s-a înscris în partid unde a depus o devotată activitate. Iar astăzi se vede ales deputat, în Camera Comunelor, unde nu va putea prepara decât..discursuri ! In epoca democraţiei... * O sinucidere originală, dar cu aspect lafiorător, s'a întâmplat în oraşul Hamburg din Germania. Şomerul Hans Görtner, în vrâstă de 32 ani, a hotărât să se sinucidă din cauza mizeriei. Şi a conceput un plan oribil pentru a-şi curma viaţa. In oraş se afla tocmai un circ. Şomerul s'a furişat in sala cu animale şi şi-a introdus capul între gratiile cuştii unde se aflau tigrii. Un tigru s'a repezit cu furie şi cu o singură lovitură de picior a zmuls capul omului. Lângă cușcă a fost găsit cadavrul decapitat al nefericitului sinucigaș. Teatrul şi repertoriile Greşeli de procedare - Pentru ce sânt teatrele în criză - Experienţe din alte ţări - Sistematizarea repertorului Statul român cheltueşte anual aproximativ 100 milioane lei pentru întreţinerea a şase teatre naţionale şi două opere. Modul în care activează în prezent aceste teatre, merită sau nu acest sacrificiu din partea statului? Cu toată strădania conducătorilor respectivi, de multe ori în sălile de spectacol bate văntu'. Este trist să mergi într-o sală de spectacol, unde fiecare loc este plătit dinainte de stat şi să vezi cum bieţii actori se sbat din toate puterile să încălzească inimile îngheţate ale acelor câţiva spectatori. Este şi păcat în timpurile acestea grele să cheltueşti lumina şi încălzitul primăriei pentru o reţetă de o mie şi uneori chiar câteva sute de lei. De ce indiferenţa aceasta a publicului faţă de teatru ? Criză ? Cum se explică atunci că la unele spectacole nu mai poţi să răsbaţi de mulţime ? Cum se explică faptul că cinematografele sunt aproape totdeauna pline de două trei ori pe zi ? In materie de spectacol nu există criză. Cetăţeanul îşi dă şi ultimul ban pentru teatru. După cum se duce la incendiu cu toată împotrivirea poliţiei, tot aşa s’ar duce şi la teatru dac'ar şti că se joacă ceva care să-i placă. Prin urmare indiferenţa publicului faţă de teatru trebue căutată în altă parte şi anume : In alcătuirea repertoriului şi interpretarea lui. Deci lipsa de spectatori, credem noi, se poate înlătura în mare parte printr’o alcătuire mai sistematică a repertoriului. Repertoriul unui teatru naţional trebue să cuprindă: piese pentru copii, ca :feerii şi farse a căror intrigă de multe ori cusută cu aţă albă, este mai aproape de puterea lor de înţelegere, piese pentru şcolari, începând cu teatrul lui Alexandri, Ureche, Hajdeu şi terminând cu Locusteanu P.» diferite localizări. Cu alte cuvinte toate — aşa considerate — „naivităţile dramatice* dinaintea răsboiului care sunt mult mai de folos şcolarului decât toate filmele şi piesele poliţiste pe care le vede astăzi. Astfel şcolarul se amuză şi în acelaş timp ia şi cunoştinţă de evoluţia literaturii noastre dramatice. Pentru soldaţi piese scurte cu caracter naţional şi altele cu caracter vesel. Apoi piese pentru publicul mare: Comedii, farse, inteligent scrise, comedii muzicale şi operete. In ultimul rând piesele repertoriului clasic, piese noi, cu pretenţii de literatură, precum şi piese de mare spectacol pentru publicul mai exigent şi cel mai greu de mulţumit Spectacolele pentru copii, şcolari şi „soldaţi* să aibă loc în matineu, de o durată aproximativă de 2 ore şi absolut gratuite. In acest mod se pregătesc viitorii spectatori. Pemru ca direcţiile teatrelor să se poată şi mai bine orienta în alcătuirea repertoriului, n’au decât să lanseze o „anchetă* în public, trăim doar în epoca anchetelor de tot felul, — așa cum a încercat Henriette Pascar la teatrul său de copii din Moscova (Mon theatre a Moscou, edit. Crés, Paris, Henriette Pascar, al cărei teatru a fost închis de bolșevici, a avut ingenioasa idee de a întreprinde o anchetă printre spectatorii mici ai teatrului său. Fiecare copil la intrarea în teatru primia odată cu biletul de intrare şi un chestionar pe care trebuia să-l complecteze şi să-l lase după spectacol la teatru, sau să-l trimită a doua zi. întrebările din chestionarul formular erau: Cum ţi-a plăcut piesa ? De ce ţi-a plăcut cutare actor mai mult decât altul? Cum aţi vrea să fie decorul ? Ce piese doriţi să se joace ? Ce iubiţi mai mult, comedia sau drama ? etc. Direcţia teatrului după ce cercetează aceste răspunsuri ştie încotro ar înclina preferinţa publicului. Astăzi toate teatrele din U. R. S. S fac oblgatorie această anchetă. S’a instituit chiar o comisiune specială pentru studiul spectatorului, pe lângă „Centrul de Artă* din Comisariatul Instrucţiei Publice. („Theatre russe contemporain, N. Gourfinchel). Cred (Continuare In pagina ii-a) in primul trimestru al chiriei. O sintetizare a greutăţilor care ne aşteaptă- Criza extraordinară a comerţului Ultimele zile din ianuar, timpul de plată a primului trimestru de chirie, au sintetizat aspectul trist cu care începem viaţa economică în anul 1932. Din informaţiile ce le-am cules, am constatat o serie da lucruri care dau de gândit. Astfel, unele prăvălii din centrul Iaşului au lichidat complect, iar altele s’au mutat spre periferii, unde s’au transformat in magazine mici de mărunţişuri sau băcănie. Cele mai multe chirii, scăzute încă la Sf. Dumitru, cu 20—25 la sută, s’au micşorat şi mai mult, iar unii chiriaşi au căzut la înţelegere cu proprietarii lor să plătească lunar chiriile. Ni s’a mai relatat şi faptul că s’a recurs şi la schimbul în natură. In loc de bani pentru chirie, ■ unii proprietari au primit mărfuri ! In centrul oraşului, unde înainte cu 5—6 ani se ofereau filoderme mari pentru eliberarea unui magazin, stau astăzi multe prăvălii deschiriate. Cauza ? O vom explica cu declaraţia ce ne-a făcut-o un cunoscut comerciant din localitate. — „Dacă marfa nu m’ar costa nimic (ne-a spus el), dacă n’aşi avea nici o datorie, încă n’aşi putea să plătesc impozitele şi întreţinerea,—din vânzarea care am făcut-o in ultimele două-trei luni". * La locuinţi nu s'au observat prea mari scăderi de chirie în primul trimestru. Dar nici aici situaţia nu-i tocmai bună. Mau La vrâsta de 80 ani în zbor peste Atlantic Ziarele din New-York relatează următoarea ştire intr’adevăr senzaţională : Cea mai bătrână aviatoare din America, Mrs. Alice Richardson, în vrâstă de 80 ani, a anunţat că va întreprinde un zbor peste Atlantic, cu aeroplanul ei „Puritan“. Raidul este proectat pe linia Miami—Irlanda. In acest scop, aviatoarea a început pregătirile necesare. Ea va fi probabil insoţtă de un pilot din Louisville şi de un observator din Miami. Bineînţeles, această ştire a produs mult interes în Statele Unite. Deaceia ziarele s'au grăbit să vorbească cu Alice Richardson. Și bătrâna aviatoare a declarat: —„Da, e perfect adevărat. Pregătesc în prezent un zbor peste Atlantic. Voiu pilota probabil singură, ajutorii mei având numai rolul de observatori. Dealtfel, pot să vă spun că un avion mă simt mai sigură decât în automobile. La 80 ani, atâta curaj și vioiciune ! Iată într’adevăr un record... american !.„ Pace sau război ? Se va vedea în maximum doi ani Marel om politic englez Lloyd George a acordat ziarului „Daily Herald* o convorbire, in care spune printre altele: — „Pentru rezolvirea situaţiei actuale în toată lumea se impun sacrificii eroice din partea popoarelor. Dacă statele nu vor face aceste sacrificii — toate statele, nu numai unele dintre ele — atunci e zadarnic să se spere o ameliorare. In situaţia de astăzi, lumea nu ar mai putea suporta ravagiile crizei decât maximum doi ani. In acest interval trebuie să se găsească soluţia definitivă pentru asigurarea păcii. Altmintrelea, după doi ani, ne-am putea aștepta la cea mai grozavă dintre catastrofeți. Necazuri învăţătoreşti, învăţătorul la ţară are un rost bine definit., Alături de preot, tovarăşul său de muncă în ogorul înţelenit al satelor, el a fost numit: dascăl, luminător şi apostol al satului. Şi pe drept cuvânt. Acolo, unde aceşti doi oameni s’au înţeles, s’au ajutat reciproc şi au lucrat mână in mână, au făcut lucruri de ispravă. Nu-i nevoie de exemple, căci faptul e îndeobşte cunoscut. In anii de după război înmulţindu-se şcolile normale, s’a mărit şi numărul absolvenţilor. Toate posturile, toate catedrele vacante în învăţământul primar ocupându-se, an cu an mulţi din absolvenţii şcolilor normale au rămas fără posturi. Stau şi se uită la diplome. In criza financiară ce ne bântuie, foarte mulţi învăţători nu şi-au primit salariile de 5—6 luni, îmi spunea un învăţător, că un coleg al său de la o şcoală din jud. Hotin, neprimind salarul şi negăsind bani ca să împrumute, a fost nevoit să se roage de sătenii cei mai fruntaşi, ca să-i primească să mănânce la dânşii pentru a nu părăsi şcoala In felul acesta, începând din toamnă şi până la vacanţa Crăciunului, înconjurase satul de trei ori adică luase masa la aceşti săteni de trei ori. Alţi învăţători, cari la 1 Noembrie trebuiau să plece la armată, având datorii prin sate pentru gazdă şi hrană, au fost nevoiţi să lase poliţe şi scrisori că-şi vor achita datoriile. In asemenea triste situaţiuni fiind pus învăţătorul, el se simte umilit, fără autoritate şi tot entuziasmul apostolesc se evaporează brusc. Noi ştim, de cât prestigiu se bucura in trecut învăţătorul la sate. El nu era pus în situaţiunea umilitoare de a cerşi de la părinţii elevilor hrana cea de toate zilele.. Zilele trecute am găsit într'un serviciu un tânăr funcţionar, care mi-a spus că-i absolvent de normală şi că nu a putut să-şi găsească loc. „Muncesc aici cu 60 de lei pe zi, căci cum n'am părinţi, aş fi muritor de foame. Tovarăşul meu, care-i absolvent de curs primar, dar cu o ucenicie la o şcoală de 2 luni, are 160 Iei pe zi“... Exemplele sunt prea dureroase, ca să te mai înmulţim... N. H.