Opinia, decembrie 1934 (Anul 30, nr. 8288-8313)

1934-12-01 / nr. 8288

ANUL XXXI No. 8288 a­bonamente Lei 350 ... . pe un an 180 ... . „ 6 luni 9 95.... ■ ^ * . 1000 . . Instituții publice ATELIERELE TIPOGRAFICE IAȘI. — STR. LAPUȘNEANU 37 1 L­E U Ziar popular cotidian Oridecât con­t se produce o ciocnire de trenuri) au­orită­­ţile superioare celeris­t nu întârzie să stabilească ■vina vreunui acar, vreunui meca­nic sau vreunui impiegat de mişcare. Cine poartă aşa­dar, răs­punderea recentei ciocniri de trenuri de pe linia Chişinău­­luşi ! Evident că mecanicul, care a intrat cu o viteză ne­­reglementară în staţia Buco­­va­. S'a întâmplat insă, că de ■stădată un înalt funcţionar ceferist din Chişinău să gă­sească de cuviinţă să formu­leze o părere cu totul dife­rită. — „Răspunderea—a decla­rat acest funcţionar—o poartă In întregime direcţiunea C. F. Râului. Şi aici se fac eco­nomii tocmai acolo unde nu trebuie. In loc să fie puşi în disponibilitate trântorii cu lefuri de zeci de mii ani pe lună, au fost concediaţi sluj­başii cu salarii de mizerie... Cei menţinuţi în slujbe se văd astfel siliţi să muncească peste puterile lor. Frânării trenuri­lor care s’au ciocnit Luni la Bucovăţ, au lucrat cincizeci şi două de ore, neîntre­rupt. Să se mai mire cineva că ei adorm la frână !* Nu ştim dacă sinceritatea­­şi bună credinţa persoane care a făcut aceste declara­­ţiuni impresionante, nu tre­buie cumva să fie puse la în­doială. Oricum insă, o contra­­anchetă ar putea lămuri si­tuaţia. Dar până nu se va dovedi contrariul, adică până ce nu se va desminţi afirmaţia gravă­­ cu cele 52 ore de muncă is- ’ tovitoare, liber e oricine să creadă că nici la C. F. R. lucrurile nu se petrec mai bine ca aiurea. Ştiţi, aceiaşi poveste dezolantă cu intern­se personale care primează, cu o gospodărie proastă, cu e­­conomii aplicate strâmb, cu măsuri arbitrare, cu lipsa de pricepere şi devotament. L L. BASARABEANU IDEI SI FAPTE FfjiHffli m 1­mu Calvarul micilor slujbaşi ceferişti. In jurul unei ciocnir DIN TOATA LUMEA Cum mănâncă, oa­menii grăbiţi—In ma­rile oraşe din America, unde mişună tot felul de oamen de afaceri sânt mulţi care a’au nici timpul necesar să mănânce liniştit acasă sau la un restaurant Pentru aceştia o fabrică de produse alimen­tare din New­ York a creiat un mijloc practic de ospătari?. E vorba de o planşetă de lemn care se aşează în faţa pieptului, fiind legată cu o curea ce trece după ceaţă. Pe planşetă se află în farfurii de carton câteva feluri de bucate. Oamenii grăbiţi pot astfel mânca şi in timpul mer­­sului, sau în autobuze şi­­ ami­vaie. Apoi planşeta se închide ca o cutie şi este dusă la un restaurant, spre a fi din nou aprovizionata cu alimente. Mulţi americani sânt văzuţi pe stradă cu planşetă în faţa, mâncând repede în goana du­pă afaceri. Intr’adevăr, trăim In epoca vitezei.­ ­ Clubul contra fan­tomelor*—La Lond­ra sa înfiinţat un club de intelec­tuali, care luptă împotriva su­perstiţiilor considerate ca un semn de ignoranţă şi primi­tivism. Clubul vrea mai ales să distrugă legenda fantome­lor. Şi în acest scop s'a în­treprins o campanie intere­santă. Imediat ce se află că In­­tr'un loc sau intr'o casă ar exista stafii, câţiva membri a clubului pleacă acolo. Ei pătrund în acel loc sau în acea clădire şi arată super­stiţioşilor că nu e nici o fan­­to­mă şi că totul e o simplă legendă. In felul acesta clubul de la Londra speră să­ combată su­perstiţia stafiilor. In defini­­v, e şi aceasta o ocupaţie în vremuri de criză!... * Cea ma­i veche boală» — La un congres medical din Bruxelles s'a dis­cutat o chestiune, care este cea mai veche boală. După cercetările făcute de specia­lişti, rezultă că boala cea mai veche ar fi lepra. Din documente şi inscripţii s'a putut stabili că egiptienii şi asirienii sufereau în anti­chitate de o maladie cum­plită, care după simptome nu poate fi decât lepra. Şi e trist că această boală, deşi cea mai veche, n'are încă nici astăzi un leac sigur, frumuseţă sau bo­găţie? —Revista americană „The Variety“ a întreprins o anchetă interesantă. Întrebând sexul slab ce preferă: fru­museţe sau bogăţie ? Revista a primit 12.062 răspunsuri, care, după clasificare, au dat Următorul rezultat: 8.763 femei preferă bogăţia. Ele susţin că în epoca noa­stră ceia ce contează este ba­nul. Dacă ai bani, poţi fi ş urâtă. 3.299 femei au răspuns că preferă frumuseţe, fiindcă fru­­museţa aduce şi bogăţie, ştiut fiind că o femeie frumoasă obţine întotdeauna succes în viaţă. One are drepte, n­u ştim. Constatăm insă că marea ma­joritate s'a pronunţat pentru bogăţie, ceia ce dovedeşte că femeile sânt destul de prac­­tice !■■ _______ 1.200.000 lei o zi la Geneva Opera diplomatică de la So­cietatea Naţiunilor este plătită foarte scump. Un ziarist ame­rican a socotit că cheltuelile zilnice ale diplomaţilor şi sa­lariile pentru funcţionarii in­stituţiei de la Geneva se ridi­­că la un milion lei. In plus trebue adăugată cel puţin suma de 200.000 lei pe zi pentru întreţinere şi confort, automobile, telefoane­, cores­ponde­nţă, etc. Astfel Societatea Naţiunilor, când ţine şedinţe, provoacă zilnic o cheltueală de un mi­lion 200 mii lei. E cam mu­t pentru câteva discursur­­i memorii ! Conflictul germano-ceh — Am relatat conflictul isbucnit la Praga între studenţii cehi şi germani pe chestiunea posesiunii unor documente istorice. In e­işeu: manifestaţia studenţilor cehi în faţa universităţii germane din Praga,­ .................. ............................. sefsagsgsgasia^^ FmmîtupMe Propăşire socială prin fraudă şi şperţ Cum se poate vedea că naţional-ţărăniştii...au dreptate! Naţional-ţărăniştii au drep­tate. Toate furniturile către stat au ceva mirositor la bază. Toate costă pe stat scump, câte­odată cu 300 la sută mai scump, şi în schimb statul e servit cât se poate de prost. De aceia deficitele sunt mari, extraordinar de mari la toate institu iile, şi de aceia toate instituţi­le sunt prost utilate. O lucrare sau o furnitură la stat e pentru respectivii­­ an­treprenori sau furnizori, si­nonim cu un bilet de loterie câştigat, sau cu o moştenir­e americană. Secretul unei lucrări sau u­nituri la stat, constă în le­­gâturile pe cari le are cine­va cu cei câţi*va factotumi din instituţiile de stat. Cunosc un inginer din Iaşi de o încapa­­cita­e vădită cu tendinţă per­­severentă spre lenevie şi chiur şi care, totuşi, e foarte bine apreciat în toate cercurile co­merciale, pentru legăturile pe care le are în toate birourile instituţiilor de stat, de la dac­tilografă ce trebue să termine o hârtie la maşină, până la şefii de cabinet ai min­ştrilor ce au a ,‘pune la îndemâna respectivilor potentaţi, hârtia spre iscălire. Sunt forme la instituţiile de stat ce au darul să înebu­­nească pe novicele care s’ar hazarda cu o furnitură sau o lucrare. Mărturie o pot da personal cu următoarea păţa­nie : când m am dus in nu­mele „Căminului Ideal" să în­casez o ordonanţă de plată la Chişinău, am fost ţinut acolo pentru­­îndeplinirea tuturor armelor,... două săptămâni. In acest timp la Iaşi se lăţise svonul că... am fugit In Ru­sa / Desigur că în aceste îm­prejurări, la ori­ce furnitură ■au­­u­rare trebue să prevezi toate aceste cheltue’i care în­cep de a bacşişurile pentru „diligenţă", şi continuă cu toate spezele de ho’­el, trăsuri, ramvae, ţigări, cafele, restau­rant... • Aşa­dar, naţ­onal-ţărăniştii au dreptate că furnitura bko­­da nu este o excepţie şi că miliardele ura, au să ajungă ca laptele şi mierea pe drumu­rile Ca­­aaaului, dacă nu se oprea la timp. Dacă totuşi ne luăm după cele mai ultime păreri ale e­­conomiştilor liberului­ schimb, frauda, mita, prevaricaţiunea banului public, îndeplinesc o funcţiune socială : face să cir­cuit banul. Vă închipuiţi că statul ar fi economisit atâtea miliarde, cât se fură In plus, şi le-ar fi pus in casa statului ca exce­dente. Câte case de raport, câte hoteluri a la „americana“, câte palate şi câte vile ar fi rămas neconstruite îa Bucureşti, câte magazine de blănuri, câte de bijuterii­, de mobilă modernă, de flori, câte artiste cu sex­­appeal ar fi rămas şi în viaţa privată la fel de goale, ca şi pe scenele varieteurilor vizi­tate de profitorii acestor mi­liarde; câte bodegi automate şi neautomate nu ar fi exis­tat; în sfârş­t Bucureştiul nici n’ar fi fost cea mai risipi­toare şi luxuriantă metropolă intre cân­du­se un­i pe alţii, au ajuns să realizeze lucruri care, dacă nu impun prin dimen­siune şi durată de execuţii, sunt dozate din belşug cu acel, sfânt şi nepieritor netra­ductibil prin cuvinte, ce se numşeşte artă. Pe dl. C. Alupii îl putem clasa în fruntea acestui tineret ieşani. D-sa ne prezintă prima sa expoziţ­e personală de pic­tură într’o sală mică de pe str. Lipuşneanu, cu spaţiu şi lumină insuficientă, în con­trast cu lumina şi bogăţia de culoare a lucrărilor d-sa­­. Lipsa unei săli confortabile pentru acest scop, se resimte de multă vreme în acest târg oropsit al Iaşilor. Ar fi o da­torie elementară a edililor noştri să îngrijească de acea­stă lipsă, cum şi de celelalte din­­ mi, dacă frauda,­rgita, Prevari­aţiunea, nu ar fi ţinut în ţara românească locul spi­ritului de iniţiativă, de inter­­prindere, de risc şi de activi­tate con­traditivă ce s'ar fi ce­rut onorabi­lilor întreprinzători români. Judecat­, iubiţi cetitori, şi veţi sezisa alături de noi, ade­văratu' înţeles, profund so­cial, pe care-l reprezint­ă f­rauda, mita şi prevaricaţiunea. Naţional-ţărăniştii au drep­tate. _____ Lazăr Marcu Guvernatorul Irlandei şi nunta ducelui de Kent Guvernatorul Irlandei a tri­mis regelui George al Angliei o scrisoare, în care anu­ţă că nu poate participa la nun­ta du­celui de Kent. Guver­natorul invoca pretextul unei dispoziţii. In realitate însă, este alt motiv. Actualul guvernator al Ir­landei, anume Donald Buck­­ley, a fost pe vremuri băcan. El a fost numit guvernator în urma stăruinţelor repetate ale lui De Valera, preşedin­tele consiliul­ui de miniştri din Irlanda. Fostul băcan a găsit o for­mulă delicată să nu fie pre­zent la nunta ducelui de Kent, în mijlocul familiei regale şi aristrocaţiei engleze. Dealtfel poate nici nu s'ar fi simţit bine!... Citiţi zilnic Opinia ­ De ce vrem Metropolit pe Arhimandritul Scriban II vrem fiindcă şi un inte­lectual de rasă, dotat cu o putere de muncă şi un curaj care nu pot fi întrecute de nimeni şi nimic. E un literat recunoscut de toată lumea. Un gazetar de mare anver­gură. Şi dacă mai amintim şi lm­ba frumoasă şi curat român­cească de care se foloseşte acel om, ne împlinim cu a­­ceasta datoria de a recunoaş­te că Arhim. Scriban este u­­nul din cei mai reprezenta­tivi susţinători şi realizatori a limbii româneşti. Socotesc ca spunând aceste lucruri nu m-am abătut o clipă de pe cărarea obiectivi­­tăţii. Şi spun doar cu gândul curat şi cu dorinţa sinceră de a a înfăţişa pe omul aceasta necesar Scaunului metropoli­tan din Iaşi. Se miră multă lume de ce arh. Schriban a fost înlăturat sistematic de a ocupa vreun Scaun episcopal. Nu vreau să discut aici mo­­tivele acestei înlăturări, căci dacă aş face acest lucru, fi­gura acestui om ar ieşi cu un uit mărită. Totul e că azi trebue să se repare greşeala ce s-a repe­tat, în ciuda intereselor seri­­oase şi urgente ale Bisericii, faţă de Arh. Scriban, aşe­­zându-l în fruntea Bisericii din Moldova. Trebue să înţelegem odată că Scriban nu-i numai manta de vreme rea întrebuinţân­­du-l la orice, ori de câte ori eroile Bisericii au cerut-o —în calitatea sa de profesor universitar şi cunoscător pro­fund al doctrinei lui Isus Hristos, (a luat parte aproa­pe totdeauna la Conferinţele internaţionale bisericeşti), el e timpul să fie aşezat la lo­cul unde ar putea fi şi mai util Bisericii, dându-i tot o­­dată şi satisfacţia bine meri­­tată. Doamne, împlineşte-mi vi­sul de a-l vedea pe Arhim. S­riban Metropolit şi să ve­deţi apoi schimbare în viaţa bisericii! Să-l vedeţi apoi, la Senat, cum va şti să arate lumii întregi că Biserica or­­t­doxă,zisă şi dominantă în Stat, are şi ea reprezentanţi in senatul ţării. Dar ştiu că visul aceasta e prea frumos şi poate... va tre­bui să dispară RM Pr. N. Grig­oraş-Sin­e şt SAMBATA 1 DECEMBRIE 1934 Premii Gratuite 60.000 lei Seria 58-a Vizita n­oastră în judeţ,. snsete, electrica si inimiiaiu în satele din jurul Iaşului Tramvai sau autobuze?.. — Alte proecte — Intervenţiile d-lui Victor Iamandi­ li Dar şoseaua de adezit, în­spre Bucium, — drum astăzi în curs de execuţie, — mai are cântec Poveste... Socotit drept o naivitate"... D. Zipa ne-a mai arătat: — „Dacă vi-l reamintesc astăz este pentru a vă do­cumenta cu ce arme luptă clubul naţional ţărănesc“. Alte îmbunătăţiri Mai aflăm unele amănunte de importanţă pentru artera m­ărginaşă a Iaşului care este Buciumul. Se duc tratative, — ni s’a arătat, — pentru electrificar­­ea întregei linii Socola-Bu­­cium. Discuţiile se găsesc astăzi la un punct avansat şi, după toate probabilităţile, în vara anului 1935, Societatea comu­nală de electricitate va înce­pe chiar lucrările. Dl. Th. Zipa a mai accen­tuat: — „Intenţia noastră este de a lungi şi linia de tram­vai până în miezul Buciu­mului. Am avut o consfătuire cu d. ing. Wolanscky şi am d­e­­cu­at chestiunea. D-sa a alcă­tuit un proect şi un deviz. Lucrarea necesită însă inves­tiţii importante, find la pri­mul rând trebuinţă şi d. avi­zul C­F. R-ului, Direcţia g4ă a C. F. R. fiind sondată, prin anumite piedici. Dacă vom fi nevoiţi pentru o perioadă de timp să aban­donăm proectul, nu va fi din vina noastră". Interlocutorul nostru m­-a ablnnat însă că la primăvară, în orice caz, vor circula au­tobuze în acea direcţie. Iarna aceasta problema se Continuare în pagina ll-a Tiptişti moldoveni Ml MIM MM de O, BRIESE Criticul nostru de artă plas­tică, Dl. Hen­r Blaz­ac, cel mai calificat din Bucureşti re­cunoaşte in ultma recenzie ce o fece sa­onului.Oficial din toam­a aceasta („Adevăru Literar“ din 18 XI 934) un fal­ment al plasticei din capi­tală, cu puţine excepţiuni, în ceea ce priveşte noua serie a tineretului, pe care îl găseşte obosit. „Nimic ieşit din comun, e­­fecte zgomotoase, eforturi ste­­r­­e şi formule repetate prin care se jigneşte pur şi simp­u bunul simţ“. Aceasta este rezumativ, ca­racterizarea a­cestui început de sezon p­astic al Capitalei. Nu tot aşa se poate vorbi de pictura ieşană. Ultima ma­nifestare plastică a tineretulu care a expus la Tea­tul Na­ţional, ne-a dovedit cu priso­­sinţă că evo­uţia picturei ieşe­­ne, este într’o continuă şi a­­gîţată ascensiune. Elemente tinere şi viguroase ca D-na Dina Spiridon Stavăr, D-na Ştiube , Dl. Popa, A’upii, Ţo­­lea, Că­măruţ, Popovi­ci ş cei­­la­ţi care de abia sânt la în­ceputul carierei lor artistice, de ordin estetic, grozav de neglijate mai ales în ultima vreme şi care lipsuri se pot înlătura cele de mai multe ori, fără a fi nevoie a face apel la eforturi prea mari şi fon­duri extrabugetare. In colecţia sa, Dl. Alupii ne prezintă flori, portrete, nuduri şi puţine peisaje. In toate se resimte o vădită per­sonalitate. Viguros ca colorist, incisiv ca desenator, dulce, cald şi armonios în acordurile ce le îmbină cu deplin succes mai ales în portrete. Portretul d-rei D. este unul de cele mai strălucite şi edificatoare exem­ple. Premiat în mai multe rân­duri la concursurile Acade­miei de Arte Frumoase din Iaşi, obţine bursa „Alexandru Ne spune d. prefect Theo­dor Zipa că naţional-ţărăniş­­tii locali, astă vară, lansaseră o adevărata,,, bombă in pri­­vinţa şoselei ce se constru­­eşte. Ia­t-o: — „In goana lor de a nega tot ceea ce realizăm noi, ad­versarii au pus ihri'o vreme in circulaţie svonul că am vândut interesele Iaşului. Cu şoseaua de la Bucium am ce­dat-o pentru Tgr. Jiu spre a fi pe placul d-lui prim mi­nistru Gh. Tătărescu. N’am desminţit faptul de­oarece pentru noi, care eram cu conştiinţa împăcată, era Grigorovici", de mai mul­t ori in şir. Această distincţiune binemeritată a obţinut-o con­curând cu toate elementele cele mai bune din seria sa. Prin aceasta a dat dovadă că a fost cel mai tare, ani dearântul şi s’a bucurat de o deplină încurajare morală. Dar numai cu atât elementele cele mai bune ale Academiei de Arte Frumoase se vor opri în evoluţia lor şi se vor pierde, ocupând un post de desena­tor la vre-o clinică a Facul­tăţii de Medicină, sau în cel mai bun caz vor intra în in­văţământ ca profesori de de­sen şi caligrafie. Dacă oficialitatea încă nu s'a convins că are o datorie imperioasă de a ajuta la vre- Inflafie de miniştri In „Argus* găsim o compara­ţie foarte sugestivă. Confratele bucureştean arată că Belgia cu 8 miloane locui­tori, dar şi cu întinse colonii în Africa In suprafaţă de 2 si­­tua, milioane km. p. şi peste 12 mi­lioane locuitori,­are un guvern numai din 13 miniştri, şi fără nici uit subsecretar de stat. Franţa cu 550 mii km. p. şi 40 milioane locuitori, plus un imens imperiu colonial de 3 milioane km. p. şi peste 100 milioane su­flete,­ are 20 miniştri, din care un singur subsecretar de stat. România cu 300 km. p. şi 18 milioane locuitori, are 15 titulari şi 9 subsecretari, total: 24 mi­niştri! Şi când te gândeşti că guver­nul nostru ultra-voluminos, se munceşte să »simplifice“ apara­­tul de stat, care-i prea compli­cat şi cu funcţionari prea mulţi.. Ce-ar face dacă guvernul ar începe prin auto-simplificare ? Macar ca pildă. Continuare în pagina Ki-a

Next