Opinia, septembrie 1935 (Anul 31, nr. 8516-8541)

1935-09-01 / nr. 8516

JIlVHOtt Un C.mi.dor aeia /isc a făcut recent o „descoperire senza/onala“. Verificând scriptele administraţiei financiare de Încasări şi plăţi din localitate, a constatat că deşi foarte mulți contribuabili răi platnici au fost executaţi, restanțele rămân aproape tot ca de mari. Meditând, controlorul fiscal a găsit un sfârşit acea cauză, pe care o cunoaşte toată lumea. Cauza este că au fost executaţi cetățenii care datorau mai puţin fiscului, iar cei care au de achitat ţări de zeci, poate sute de mii lei, continuă să fie toleraţi—cum e firesc să se întâmple cînd domină interesul şi serviitismul. De fapt, răul cel mare vine mai intăi dela impuneri. In prezent, ca şi’n trecut, foarte puţini cetăţeni se pot tăuaa plătesc staiwui, /udeluiw şii comunei, tocmai acea cetăţmr/& din veniturile lor reale, care ii cuvine. Cei muifi şi păraci sunt tn genere impuşi exagerat, iar cei pufini și mapufifi îşi aranjează deobiceiu treburile, tn chipul cel mai favorabil. j\.noi lucrurile încep abia să se mnctlrce : toată turnee— idei şi fapte atării că nu impozitele se Unii sunt impuşi exagerat, iar ap îşi aranjează treburile In chip ffcvoratoîl cei baga fi, ca şi cei săraci —strigi mnir’un glas că im- punerea nu e dreaptă, că vremurile sunt bune, că e criză şi şomaj şi că nu e de unde plăti birun. Or, tocmai această teribili Încurcată convine de minune tuturor celora care intenţionează să spolieze fiscul: iii baji joc de lege, încasezi şi dai cât, cum şi când crezi de cuviinţă, conducându-te exclu ■ siv după bunei tău plac şi puţin tfi pasă de sancţiunile ce nu se apucă niciodată. Trebuie aşadar—trebuie de zece luni—o reformă, care să cuprindă absolut toate operafiunite dela fisc« E nevoie de o dreaptă şi cinstită aşezare a dărilor; e nevoie de funcţionari destoinici, pricepuţi, conştienţi şi bine retribuiţi, evident. Trebuie ca şi cetăţenii să-şi cunoască obligaţiile şi să nu caute şi se sustragă deja o datorie elementară. Trebuie şi e nevoie... Dar până una alta tot pernele celor săraci se vor scoate din case și tot se vo mai acorda • păsuiri inUrmmabie celor cu restante mici. I. L BASARABEANU M0 M mnomei Petru, Mihai, Maria, Ana, etc., şi să le Înlocuim cu nume noui ca : „Duraluminium, Auto, Avon, Micro, Ecran, Radio, Trimotor, Vitamina, Torpedo“... Interesant, nu? Ce- ţi zice de un anunţ de căsătorie intre „d-ra Radio Vasilescu şi d. Trimotor Ionescu?..*. Situaţie gravă — Nu găsești că situația e cât se poate de gravă ? — Ba da, chiar astăzi mi-a sosit soacra... Jjprintul și bastonul ■ n doi-trei ani, englejii nu renoiit^ 1® moda baston.ii.ui. Foarte rar se mai vedea câte ua entrlez cu baston« A ixttrsrvenlt insă un fapt hotărâtor P tatra renașterea' model, de Wales, Înainte de a ^-RÎNITUL DE WALttS . 9 k3l ’vilegiatură, a apărut pe purtând un baston. Se VfL (prinţul dă tonul modei 9 _ îs«cinţfi, chiar gea doua - m- ■» ^ eleganţi din Londra ,.T încerut să poarte bastoane. ne anţeles, în genul celui moştenitorul Angliei. \ i-m-1* 1 de Wales a reabilitat noua mişcare în ^a_ţia noastră, s’au trainistit în Mexic, în Venezuela,., tuşi s’a făcut o graisiune. Ca să ne treburile bine, ne- i neapărat şi undor la... Polul Nord! că s’ar găsi can-----stră-strănepotul sat din Franța, o avut bucuria rară, sta la botezul sfrăului. Bătrâna are 87 ei 67, nepoata 46 -nepoata 27 ani şepetu',„ opt zilei bănică speră să sziua botezului unui frănepot, să-i ajute ,fa. UA AI Ambasadori facerile-s afacerii Se ştie că Japonia ese categoric poţi ivni că Italiei în chestia conflictului cu Abisinia. Dar comerţul e una şi peltlta alta! Dovadă: In magazinele din Egipt şi Somalia se vând cămăşi negre de provenienţă japoneză. Cămăşile poartă eticheta „ Made în Japan‘ şi sânt special fabricate pentru sodaţii fascişti. Dealtfel pe cămăşi sânt cusute inscripţiile : „Viva il Ducerit şi „Abisinia e a noastră!“ Intr’adevăr, afacerile sânt afaceri !... Mama futuriste O revistă futuristă cu concepţii „ultramoderne“, propune să abandonăm numele Învechite: Ioan Nefericita reghii Astrid O viaţă luminoasă şi o moarte năprasnică Nefericita regină Astrid a Belgiei sta născut in Suedia, la ziua de 17 Noiebrie 1905, fiică a prinţului Karl de Westgotland şi a principesei Ingeborg de Danemarca, nepoata regelui Gustav al V-lea al Suediei. Primind o educare neobişnuită pentru firele caselor princiare, principesa Astrid fusese pregătită pentru viaţa practică. Astfel ea îndeplinise in cursul unei luni, funcţiunea de infirmieră de spital muncind toata ziua ca orcesoră de ocrotire. In luna Martie an-ui 1926, prinţul de coroană Leopold al Belgiei a sosit incognito la Stockholm. Acolo s'au văzut pentru prima oară, iar in luna Septembrie a aceluiaş an, Leopold şi principese Astrid s'au logod. La 4 Noembrie 1927 a avut loc la Stockholm căsătoria cvilă iar la 11 Noeambrie acelaş an Va oficiat la Bruxeles căsătoria religioasă. In ziua de 11 octombrie 1927 principesa Astrid a dat naştere primului copil, prinţesa Josefine Charlotte, căreia i-au urmat doi băeţi, prinţul Baudoin (moştenitorul tronului belgian) şi prinţul Albert. După sfârşitul tragic al regelui Albert, principesa Astrid a deveni regină prin încoronarea soţului ei Leopold al 11-lea, in ziua de 23 februar 1934. ^ rege al Belgiei. Modestie şi cumpătat Acestea sânt pe scurt amănuntele biografice. In ce priveşte caracterul şi purtările reginei Astrid, o publicistă belgiană, Yvonne Gamer, care a vizitat in repetate rânduri pe nefericita suverană, relatează o serie de eminente interesante. Iată câteva din cele ma caracteristice: Regina Astrid era de-o rară modestie și cumpătare. Garderoba ei atât de sobră, părea o garderobă particulară. Găseai acolo o singură toaletă de gală și câteva rochii de stradă și de casă, lucrate cât se poate de simplu. Printre ele se ala și un halat de bucătărie. Fiindcă trebue să se știe că regretata suverană a Belgiei era o pasională a artei culinare. Plăcere?!, gospodăriei Nu erau rare zilele când regina Astrid putea fi văzută la bucătărie, cu mânecele suflecate, activând febril deasupra vaselor. Suverana Bel* giei gătea cu 'o tt. adevărată plăce«.C.(i. ie şi era foarte bucuroasă când rr i se spunea ^jă *•% mâncarea e reşită. Şi aproape întotdeauna i se pulsa spune acest lucru. Regina Astrid era o artisti i special la prepararea duelurilor. Cremele şi torţele ce le făcea, aveau un mire succes la Curte şi nu odatâ defunctul rege Albert era încântat de dulciurile pregătite de nora sa. Aceiaş pasiune defuncta suverană a Belgiei o avea şi pentru lucrul de mână. Ia orele libere, ea broda şî croşeta cu deosebită plăcere. In camera ei erau feţe de mese şi de perne, perdele şi şerveţele lucrate cu grijă şi îndemânare. Sport şi literatură Aceste ocupaţiuni n'o sustrageau însă cu totul şi dela alte îndeletniciri. Astfel regina Belgiei era şi o sportivă pasionată. In deosebi turismul ky-ului erau sporturile pre- Nu făcea îost abuz In? ’erate. această direcţie şi nu consacra n ci odată sportului mi. mult decât două ore pe zi. berile, care nu erau ocupate de spectacole şi festivităţi, erau închinate literaturii. Două trei ceasuri înainte de culcare, reveneu revistelor, ziarelor şi cărţilor, Regninstrid preferateratura nordicilor şi mai ales cărţile în care era descrisă puterea de devotament şi sacrificiu a oamenilor. Suverana citea mult în fiecare seară şi decora char că nu poate adorm decât cu o carte în mână. Suflet pe mamă Parcă ntotdeauna soarta loveşte în cei mai buni ! Dar cea mai mare pasiune a nefericitei suverane, erau copiii. Regina Astrid era într'adevăr ceiace se numeşte o mamă model. Deseori putea fi văzută cu copiii el, prinţesa Josehina şi prinţii Baudoin şi Albert, asistând la părăsi şi serbări populare. Regina Astrid nu lua loc întotdeauna in I f Ltrihning Trials. Prefera (după obiceiul scandinav) să vie în mijlocul mulţimii, ca o simplă particulară. Astfel regina Astrid a devenit foarte populară, iubită şi respectată. A fost o figură aleasă, un suflet distins, care ar fi putut rămânea o admirabilă regină. Destinul năprasnic a vrut însă altfel. Se pare că într'adevăr soarta loveşte în cei mai buni. Regina Astrid şi regele Leopold Hatchul Garmanis-Romînia La Erfurt s-a disputat matchul de foot-ball între echipele naţionale ale Germaniei şi României. După cum se ştie, germanii au învins cu 4 la 2,pei noastre, In clişeu, o fază interesantă a matchului (mometul când Bugariu, portarul echitre, prinde o minge dificilă. ^ DUMINICA SEPTEMBRIE |&3 P ii £ tvi i i GRATUITE OPINIA Ecm K©* 30 ICLISErt I A 82-3 Schiţă în casion Hymann Prizant E un autentic actor şi îşi merită titulatura da „star“, de ADRIAN PASCU Sunt un credincios frecventar al teatrului evreesc—deşi înţeleg prea puţin, limba in care se joacă şi nu pot suferi, producţiile pieţei artistice americane, acele oribile „ghiveciuri“ intitulate „operete comice" şi obişnuite repertoriului acestui teatru. Totuşi, preţuiesc mult pe interpreţi, pentru deosebitele calităţi ce dovedesc, irosindu-şi talentul şi energia, in crearea monumentelor de artă, din ce face o minte de european, refuză să conceapă. De mulţi dintre aceşti „martiri“ ai unui public cu gustul viciat, mă leagă strânse prietenii şi amintirea multor seri, de râs îmbelşugat şi neuitate creaţii. In galeria acestora, Hymann Prizant, ocupă un loc aparte. Nu ştiu dacă e şi el „american", deşi orice „star“ trebuie să fie numaidecât „made in U. S. A.“, să se poată bucura de simpatiile marelui Public evreiesc; dacă are Conservatorul; dacă e pun câte teatre la Neveto. (Continuarea ll-a) HYMANN PRIZANT JfiiCMvnente omeneşti fraiilii mi Hilnie (Din carnetul unui medic) S'a închis mormântul unui om, care atâtea vieţi scăpase, pe el neputând sa-l scape din gheara veşniciei, nimeni Nu-mi amintesc câţi ani or de atunci, dar ştiu că l-am întâlnit intr'o toamnă în clinică, păşind nesigur pe sălile întunecoase şi lungi ca nişte tuneluri. Era mic de statură, capul mare, ochii bulbucaţi, iar picioarele groase şi scurte aveau forma a două paranteze. Paşii solitari deşteptau ecouri neobcinuite, tulburând melancolia pereţilor sobri. Privindu-l, aveai în faţă o fiinţă dintre acelea care-ţi inspiră milă şi pe care timpul le naşte cu oarecare economie. Era o caricatură dureroasă a bipedului uman, născut dintr'un capriciu necunoscut al naturei, sau poate cauze bine determinate, pe care noi astăzi nu le putem decela, i-au hotărât lern«. Soarta i-a fost vitregă dela început şi persecuţia sa l-a urmărit mereu cu persistenţă drăcească, pină la mormânt. Abia eşise medic de vreo 4—5 ani şi curând sa şi văzut în imposibilitate de a-şi exercita profesiunea, din cauza unor infirmităţi cari-i apăreau tocmai când i se cerea mai mult calm și de rece. Cred că un dia*' : 'ur, nu poate fi p'j ediul stăpân ■ , o me» morie şi o judecată limpede, cu imaginaţie ti îndrăgată. El se cîa ia CO-, , si examinau av dureri de : urări de vedere, depre tihj isihie«, care impedecau dit i/un sfârşit evatîir . î ›• si •ffimbaisss ›,• elanul lui pentru profesie şi viaţă. Mi-a povestit într’o seară, ca unui frate, cum a luptat mult cu sine însuşi ca să se învingă. Această dramă tainică care se petrecea între fiinţa care era şi fiinţa care voia să fie, l-a debilitat aşa de mult, încât sufletu-i părea o sdreanţă bătută de vânt intr’un vârf de copac uscat. După un timp, fiindu»i jenă şi frică să se mai ducă la bol* navi din pricina stărei sale de nervi, a renunţat la postul pe care»l avea, stând mereu în casă în stare de agitaţie sau torpoare, căutându-şi in con» glimeratul cunoştinţelor sale să-şi fixeze diagnosticul. De obicei, medicul când e bolnav, îşi pune diagnosticul cel mai grav. De data aceasta, deşi era destul de evident, totuşi era prea înspăimântător ca să fie crezut. Cu toată starea rea în care se găsea, a fost chemat să dea un ajutor urgent la un bolav care se prăpădea. Simțuloriei a învins pentru roodurerile proprii, dar a tara m pajuiu ..u Italia subt arme Manevrele militare Am relatat cura s’au desfăşurat în regiunea Bolzano marile manevre mlitare italiene, in prezenţa regelui Victor Emanuel şi a ducelui Mussolini. Au luat parte 503.000 soldaţi şi ofiţeri, experimentându-se nouile arme hotorizate. In clieut soltar ,talieni întorcându-se deja manevre.