Opinia, iulie 1939 (Anul 36, nr. 9189-9703)
1939-07-01 / nr. 9678
r / * îLkerspr® w®»!br©!« In zilele noastre, umbrela e la modă datorită d-lui Chamberlain. E interesant că această ustensilă protectoare a fost prima dată introdusă tot,in Anglia. Numele ei este pomenit pentru prima dată in artfil 800, când episcopul de Salzburg a făcut cadou o umbrelă abatelui Armin de Toms. In timpul lui Ludovic XlV-lea Umbrela era purtată de cucoane la subțioară, ca o podoabă. In Anglia existau umbrele, dar erau purtate de birjari sau de ser- vitori, care apărau pe stăpâni. De-abia in 1778 scoţianul Macdonald a lansat moda umbrelei purtată de fiecare cetăţean. El a încasat şi o bătae de la acei care tratau de pe urma portului umbrelei, dar nu s'a lăsat. Moda a prins şi astăzi umbrela engleză a ajuns un fel de simbol al Pălii, ca şi ramura de măslin. A propos de umbrelă ! In legătură cu recenţi vizită la Istanbul a d-lui Gr. Gafencu minierul nostru de externe, ziarele străine înregistrează următoarea întâmplare : Ieşind de la Patriarhul grec, d. Gafencu s-a reîntors din stradă, deoarece şi-a amintit că... a uitat umbrela. —„Ştiţi ce inemnata o umbrela pentru un diplomat“... a spus d. Gafencu, surâzând gazetarilor. Şi ziariştiştii prezenţi au botezat pe ministrul român „omul-umbrelă No. 2“.—No. 1 fiind considerat d. Chamberlain. ca? an Un munte călător Un munteînaintează cu viteză de 60 centimetri pe oră este comuna Hasenburg, inrşua; el duce cu dânsul şi şoseaua din care o parte se găseşte deja la 14 metri de vechiul său traseu. Biserica şi trei case sunt amediți föl©* f Populaţia speră că muntele se va nărui iatr'o mină. 090 000 Pi*©m5aa ©rifprmal Sintem deprinşi cu prejmierea celor mai buni şi mai sîrguineioşi elevi. La şcoala din Balsby*Cali-..fornia (Statele-Unite) se dau premii şi pentru...cei mai răutăcioşi elevi. Aceasta,i ideia originală a unui miliardar, care a dăruit suma de 50 000 dolari (aproxi, dativ 10 milioane lei) ar Im nn se da, anual, premiu elevuludovedit ca cel mai rău la sui fiei. Întrucît, spune ciudatul bogătaş : „ răutatea de sufet e un excelent mijloc de a reuşi în viaţă“. Observaţie cam deprimantă , însă destul de adevărată... C03 un Tunelul stils Marert M&raeceS In vederea construirei unui tunel sub Marea Mânecar, planuri noui, întocmite pe baze mult mai largi şi mai precise, au fost făcute de d. Allcé trasdevant, un mare inginer francez. Iată naie date cu privire la formidabila lucrare troiectată: Costul dupt. Aviz, ar fi de 43 miliard' le? lungimea tunelului, 50 de kiiometri; lungimea șoselei carosabile 8 metri; punctul cel mai adânc al tunelului î2q metri BUb nivelul mării. Se spune î njje de vechicule vo , trece în medie pe oră,„prin tqael, iar venitul realizat din traficul de călători şi mărfuri, ar putea fi de peste două miliarde lei anual. „ % I^îsn« tprotasporâ Din Londra anunţă, că un brutar a inventat modul de a ţine pâinea mereu proaspătă. Şi aceasta fără prea multă oboseală. Pâinea vine înmuiaţi, într-un lac şi li menţine atât gustul proaspăt cât şi tam. Locul este un lichid nevătămator, şi poate ţine pâinea în starea ei proaspătă 10—15 ani. Deocamdată inventatorul nu este dispus să-ş i vândă invenţia. Se mulţumeşte doar ca la fiecare nou născut din cartierul său, să-i dea o pâine muiată In lac, La peste 10 — 15 ani copilul să poată gusta. Inventatorul a primit numeroase oferte din diferite ţări,’ dar bretarii, refuzi sâ-şi vândă iayen" f"' -Makernai Lei 350 J 1 180 J COJ V 35 J 11500J ABONAMENTE: PtMf , pe tin as 4 • 6 luai a 8 lua „ 1 lua* j lltistitutii publica Atelierele truoipafiee ^Opiaia" IASI STR. LAPUSMEANU 37 T ANUL XXXVI No. 0678 1 LIU O discuţie interesantă s'a iscat, recent, pe chestiunea Zgomotului din oraşul nostru. Un concetăţean s'a plâns că aeroplanele fac exerciţii deasupra oraşului, tulburând prin zgomotul motoarelor— liniştea intelectualilor. Alt concetăţean a obiectat ca zgomot mult mai insuportabil fac vechiculele comerciale, tramvaele, clacsoanele maşinelor, negustorii ambulanţi, vitriţii etc. etc. Toate aceste surse de zgomot există într-adevăr, dar ele nu trebue să fie prilej de supărare pentru un orăşan. Zgomotul este inerent oraşului şi tehnicei moderne. Autocamioanele, tramvaele, autobuzele produc inevitabil zgomot şi zgudue zidurile. O metropolă modernă e un infern din acest punct de vedere. (Inchipuiţi-vă numai Zgomotul produs de trenurile suspendate, de la New York , sau de trenurile teresre care trec prin mijlocul oraşelor). Grămada vehiculelor pune, în centrele mari, o problemă a Circulaţiei. Zgomotul e lăsat pe planul al doilea, ca ceva inerent oraşelor. In centrele industriale, zgomotul este agravat de sirenele şi motoarele fabricelor. Numai dacă ne-am glndi (pentru un biet oraş ca Iaşul) la ferestraela mecanice care fac lemne toamna, nu curţ de - oamenilor, îici trebue să admitem că unele zgomote sunt de neînlăturat. Apoi zgomotul aparatelor de radio, părăzile cu fanfare şi alte detonstraţii ale vieţii actuale, sunt manifestări citadine intrate în obişnuinţă. Cine se supără, — nu are dreptate. In tîrgul nostru mişcarea e modestă şi deci Zgomotul străzii e destul de redus. Ce-ar zice ies uul supărăcios dacă ar trăi la Londra sau New- York ? Ieşanul supărăcios are un spirit patriarhal; chiar am putea spune, ruia. Liniştea, aşa cum o doreşte, e o linişte de sat. Dar noi suntem în oraş , un oraş mic, un zgomot adecvat. La Bucureşti e zgomot mai mare. In marele metropole mondiale, zgomotul e formidabil. Sunt unele zgomote într'adevăr deplasate certuri în stradă, cîntace de oameni chelici în timpul nopţii, clacsonări dese, violente şi inutile ale unui şofer nervos , dar asta-i chestie de bunsimţ şi de ordine jtolilienească. Zgomotul inerent oraşului,a un fapt care nu poate revolta pe orăşan. PROF. DISCUŢII Zoliidemse 1st*. Orientul îndepărtat După conflicutul de la Tien-Tsîh, a urmat conflictele din relaţţia jiriTtttnl, Trac—"Wr'", Kulangsu, Amoy, Fuceu etc. (vezi harta). Japonezii blochează metodic coastele chinezenesocotind drepturile concesiunilor internaționale. E o lovitură care atinge în special Anglia. Conflictul e foarte serios, dar Anglia își păstrează calmul și caută o înțelegere pe tratativelor. Aceste tratate sânt în curs. M Mm mteiumM în viaţa administrativi O «»rac1. «mf ©ni« ancheta pr2nS**«s farasnl In Ţara Moţilor, protoopiatulortodox a făcut onchetă extrem de interesantă printre locuitorii acestui important ţinut românesc. Scopul ei a fost informativ, fiecare ţăran fiind întrebat când a fost mai bine, sub regimul partidelor, sau astăzi, şi cine le-a deslegat mai mulţumitor nevoile şi problemele legate de existenţa lor. Plebiscitul a avut ca rezultat 98 la sută din răspunsuri în favoarea ordinei de astăzi. Insă mai sugestive sunt răspunsurile cu privire la cea de a doua întrebare, când lumea ţărănească a ţinut să arate concret pentru care anume motive este mulţumită acum de cârmuirea statului. Primul element al încrederii obşteşti pleacă de la restabilirea atmosferei de onestitate în viaţa administrativă. Ţăranii, în judecata lor dreaptă, au ţinut să arate, că până în vara anului 1938 ei trebuiau să muncească cel puţin o zi în plus pe săptămână ca să achite obligaţiile lăturalnice fixate de viciul corupţiei. Pe an, asta înseamnă ’ 52 de zile răpite de legea bacşişului. Nici un act nu se putea obţine fără ca ţăranul să nu fie dijmuit într’un fei sau altul; nici o nevoie, fie individuală sau colectivă, nu putea ajunge la deslegare fără preţul mitei. Intre popor şi aparatul de stat se adâncise o prăpastie atât de mare, încât ideea de stat apărea în situaţia paradoxală de a fi în vrajbă permanentă rea. ) e de- lAşa au grăit în toate satele moţii dir. Munţii Apuseni. El nu mai este nedrept ca în trecut, oamenii săi nu ne mai cer dame, pe la autorităţi nu mai suntem înfruntaţi şi legile nu mai au două feţe. Ar fi interesant ca ancheta să capete amploarea unui studiu de sociologie, deoarece răspunsurile au mai mult decât o valoare cotidiană, caracterizând însăşi raporturile dintre stat şi societate. Regimul parlamentar al partidelor, justificat cu atâta teorii frumoase, stabilise astfel de relaţii, încât statul se găsea în conflict cu satele. Lumea ajunsese să repudieze statul moral, într'o vreme când poporului i se vorbea că el deţine suveranitatea funcţiunilor fundamentale. Este preferat regimul autoritar, care reglemen-t tează amestecul în atrobu■ iele statului, dar, în acelaş timp, a purificat aparatul administrativ şi asta statului sensul şi înalat lui misiune morală. Dealtfel nu este nimic în afară de logică şi sensul firesc al aspiraţiilor. Ţăranii din Munţii Apusei nu fac altceva decât să confirme, că principiul responsabilităţii era o problemă centrală, că moralizarea vieţii de stat era nevoie sufletească pentru toţi locuitorii şi, că ataşamentul de astăzi verifică în întregime reformele aduse din Februarie 1938 şi până acum, pe linia mare a evoluţiei noastre istorice. Acelaş răspuns Îl dau oamenii pretutindeni, când sunt întrebaţi şi puşi să arbitreze între regimul din trecut și cel de astăzi. urniippi■■ ■L1.aijinj jaasmm MMBBHBBwai mmipriroi—p..mnmm Scrisori din Extremul Orient Cum s© prezintă intreprinderile de presă din Japonia Despre presejaponeză, cercurile largi ale opiniei publice europene nu ştiu decât foarte puţin. Până in prezent a domnit părerea că Japonia, ţara hârtiei, a rămas din punct de vedere technic cu mult In urma presei europene şi americane. In ultimul timp însă progresul technic din Japonia a făcut paşi gigantici, şi astăzi întreprinderile de presă japoneze pot concura cu succes întreprinderile americane. Spre a ne convinge de aceasta, e suficient, a cerceta unul din cele qm* mari ziare din Osakaj «Osaka Osachi Simbun“. Acest ziar a fost înfiinţat la 1880 şi există deci de 59 de ani, fiind cel mai vechi ziar al presei moderna japoneze. Editura acestui ziar, cor in afară de „Osaka O. Simţ bun" scoate şi câteva reviste are 2500 colaboratori. In acest număr nu se cuprind corespondenţii locali, un număr de 1200 şi corespondenţii străini în număr de 50. Funcţionarii, ziariştii, corespondenţii şi muncitorii, formează la un loc un personal de 3800 oameni. Majoritatea acestui personal lucrează într-o călire cu 13 etaje, care se află în partea centrală a oraşului. Pe turnul cu două etaje al clădirii se află un far şi un proiector pentru aeroplanele întreprinderii, şi o staţiune de radio. Etajele de jos ale întreprinderii sunt ocupate de ie de control ale ecestea sunt parte a celui de al doilea etaj se află magazine universale conduse de editură, precum şi săli de club pentru ziarişti. In etajul al patrulea se află o sală de reprezentanţii teatrale, o sală pentru primirea de vizitatori, o frizerie şi un ambulatoriu dentar. Toate aceste organizaţii aparţin ziarului. In al 9-lea etaj se află un restaurant european şi japonez. Celelalte etaje sunt ocupate de redacţiile ziarului. Tipografia se află în subsol. Ea se prezintă ca o mare fabrică, cu 24 imense maşini de tipărit. 17 maşini rotative tip „Osachi“ pot imprima într-o oră nu mai puţin de 2 milioane numere ale ziarului. Una din mașini tip „Elita” tipărește în mai multe culori pentru suplimentul ilustrat și pen lu revistele scoase de editura ziarului. Mijloacele de comunicații ale ziarului. SAMBATA 1 IULIE 1939 Ko 1298 • 1299 • 1436 Redacţia şi Administraţia IASI STR. LAPUSNEANU 37 Director î. R. CHIUI.M Omagiu în Parlament pentru d. C. Meissner „omul generaţiei „Junimei“ de odinioară* Din marele discurs la mesaj, rostit în Cameră de d. rim-ministru Armand Călinescu, desprindem cuvintele de omagiu la adresa veneratului nostru concetăţean d. C. Meissner. Dl. prim-ministru şi-a început discursul printr-o paralelă intre atmosfera parlamentară de odinioară şi cea de astăzi. Cu 14 ani în urmă, când d. Călinescu a pătruns întâia oară în Parlament, a luat cuvântul la validări şi a protestat împotriva metodelor sălbatice întrebuinţate de guvern a alegeri. Deputaţii majoritari au început să-l invectiveze sgomotos. Iată propriile cuvinte ale d-lui Călinescu : „Sgomot, invective, ameninţări in locul oricăror fastificări sau oricăror argumente In această atmosferă grea, o singură lumină îşi face joc. De aici de sus, preşedintele Adunării, venerabilul domn Meissner, cu un accet de indignare, intervine. Aşa nu se poate discuta trebue să mărturisiţi că vorbitorul ne grâeşte europeneşte. Asculta fi-î”. Este drept că omul acela aparţinea altei generaţii el aparţinea , Junime " de odinioară" cu tot ce însemnase ea ca cultură, ca educaţie aleasă, ca spirit rafinat. Am evocat această aminire, domnilor deputeţi, pentru a apropia regimul de erl de atmosfera calmă, senină şi de o înaltă ţinută morală sub care începe prima Legislatură a noului regim 1. • Omagiul adus d-lui Meissner, este şi un omagiu pentru laşul nostru care, prin atmosfera lui spirituală, a creat personalităţi şi curente predominante în societatea românească. MEISSNER SPUN M19-A1UCIIII In Anglia şi în Statele Unite, ziarele obişnuesc să facă anchete printre cetitori, asupra problemelor la ordinea zilei. Şi bineînţeles, în ultima vreme se pune, mereu, chinuitoarea alternativă: pace sau război ? Interesant este că la angloamericanî a început să facă progrese optimismul. La o anchetă în Londra,3 la sută dintre persoanele întrebate, eu răspuns că a$ se pot prenunța ; 30 la sută cred că va fi război ; dar 57 la sută apreciază uu j»imejdia de răzfoie în scădere. Asemenea in America. D« unde amim trăi luni 51 li sută socoteau cft războiu este inevitabil; astăzi numai 32 la sută şi-au trat această pârăre pesimistă. Majoritatea americanilor cred la menţinerea păcii. Să-i audă Dumnezeu ! Pomenisem in câteva rânduri că e vorba de plecarea unor elemente ale Naţionaluui ieşan, la teatrul „Muncă awMB— t Viaţa teatrală Arlâjşfii ieşeni mn^njeifi teatrul „Muncă şi yo® bun&“ din Bucureşti Ol. Tudor Călin ▼a Juca in r«ţp3a d~lu| Vidtor I. Popa, secondat de (iaa Petronela Popesc« şi de d. I« Lascar şi voa bună“ din Capitală. A* ceasta, îa urma dorinţii d-lui Victor Ion Popa, directorul acestui teatru de propag* «dăcare urmăreşte sfi-şi com teze cadrele ansamblului artistic. Unul din actorii leş ni car« a fost solicitat aă plece la Bucureşti • d. Ion Lascar, care a urcat cât se poate de onorabil scara succeselor. Şi tocmai acuta, când In ultimul timp a marcat atât de apreciabile succese, pleaci dala Naţionalul nostru. Căci d* Vr. Popa i-a şi perfectat angajamentul, urmând să intra m repetiţie cât de curfiaf) -*•» una din viitoarele premiers ale teatrului „Muncă s vo« bună*. Regretăm sincer că ne părăseşte d. Ion Lascar , cici e un actor cu bogate resuri it specifice calităţi care ii rezerv vau uiiiîsarea in anumite re* luri. Ii urâm însă succes pe scena bucureș6ană, de care tem siguri că-1 va aves aâad s«așaa că va. dîn^