Opinia, august 1947 (Anul 39, nr. 263-289)

1947-08-01 / nr. 263

iv etal 1- '"’X XX L | hl)0NAiV.b*NTi:. : i \ * i_ti 35A900 . 3 l«ni « 5.CGC.OOO i;. irc{? rinderi, aHorM# Atenerete tipografice .5. b'tRADA LAf’UȘNEANU Nr. 37 tr. 2. Prerafinds, aceiaş tragedie a emigrărilor spre Palestina Birouri «I© speculăţi bande de faxul vaporului „Ufraa“excroci. S’a arătat, în reportagii e documentate, drama imigranţilor Evrei care segrămădesc la Satul Mare , iau în alte localităţi dela frontiera Ungariei, aşteptând să treacă clandestin graniţa şi să pornească la marea aventură, având în ţaţă mirajul Palestinei. In cele mai multe cazuri, lumea acesta sugestionată cade pe mâna excrocilor, pierde întregul avut şi rămâne predă celei mai negre mizerii. Dar nu-i un fapt specific României. Dorul acesta de ducă, decepţiile şi mizeriae întâmpinate pe drum, «nvîntele amăgitoare şi ajteraţiile excrocilor, se întâmplă şi tn alte ţări, în **ot«S proporţie ca la noi. In Italia, Grecia, Turcia «litt constituit adevărate consorţii, cu vase proprii «pentru transporturi ilegale cu agenţi răspândiţi pretutindeni pentru recrutarea de clienţi. In jurul acestor tbirouri de emigrare mişună tot felul de excrocî care speculează naivitatea „jidovului rătăcitor* şi profită de suferinţa omenească. In toate ţării« sunt birouri de emigrare care folosesc unor ideologii stofoiste şi colectează fonduri. Săbile cele mai importante provin din Statele Unite. O parte din bani e folosită la cumpărarea vaselor de transport, altă parte sprijină activitatea de rezistenţă a organizaţiei palestiniene Jrgun Zwei Lenini", iar cea mai mare parte...) alunecă în buzunarele „organîzaîorilor". Dirijarea«migrărilor devine astfel ! îndeletnicire fructuoasă. Felul cum se fac îmbarcările şi transporturile e migranţilor, constitue o adevărată tragedie. Ziarele engleze citeaz căzu! scandalos al corvete „Ulma”. Acest vas vechi , impropriu, a fost cumpăra de către un grec, de la marina americană, cu jorent de 18.750 lire sterline. Orecul l-a revândut cu preț aproape dublu, unui speculant italian. Vasul are o capacitat de transport de 412 tone , poate îmbarca normal 20 persoane. Pornit dintru port italian şi apropiindu se de coasta palestineană «Ulma“ a fost capturată flota engleză, şi s’a constatat că avea la bord 13S pasager», adică de şapt ori mai mult decât capacitatea normală de transport Lumea aceasta înghesuită era lipsită de apă şi din hrană, se declaraseră numeroase cazuri de boa!; • (între care şi vărsat negru) . La debarcarea nenorocîţile în insula Cipru, s au găr câteva cadavre şi câftv« OCtMHii. lată condiţiile I« care si consumă trista aventură i emigrărilor. Şi iată dec, oamenii sugestionaţi şi amugiţi de tot soiul de ex croci, trebue să-şi revîe în fire şi să curate aceste pie căi spre degradare şi mie zerie! Simplissul negustoresc al plugarului '• Stimulat de faptul «â în staţiunile de pe litoralul nosmaritim oul se vinde cu fc.j.oco lei bucata, d. Prof. G. Călinescu face, prin »Naţiu* «3a următoarele reflecţii: „Ca să ştim dacă negustorul e bandit, se sade să aflăm cu cât cumpără el ouăle de la ţăran. Şi cum puteam fi mai bine decât ieşind în «ori în calea producătorilor? Aşa am şi făcut. — Cât dai ouăle, femeie?« am întrebat eu. — 25.000. — Păi atât le vinde şi negustorul. , — Atât le vând şi eu ! Am fost chiar de faţă la un început de târg între un ţăran şi un comerciant. Acesta din urmă oferea 2o.ooo iei 40 ® un ou; ţăranul vroia 25000. De Ce? Pentru că negustorii «la prăvălie, cumpărând odatătu toptanul ouă mai ieftine, şi punându-le preţul de 25000 le la revânzare, au urcat fără să vrea costul ouălor. Este ştiut; omul care vine de la ţară priveşte în vitrine, află preţul negustoresc şi cere şi el exact atât. Că negustorul plăteşte chirie şi taxe, că trebue să ia ceva în plus ca să câştige, asta nu-l priveşte. Dar du-te în vaf de munte şi cumpără lapte, şi vei avea uimirea să ţi se ceară exact la Bucureşti. Din acest citat instructiv se desprinde ideia, pe care noi am subliniat-o şi în alte prilejuri, că ţăranul e primul factor care scumpeşte marfa. El nu cunoaşte mecanismul negustoriei, nu ştie ce-i aceia‘ legea cererii şi ofertei, ci se lasă prins de mirajul sumelor mari. Şi bietul om nici nu bănueşte că prin negustoria lui simplistă şi prea lacomă, îşi dăunează lui însuşi. Nici nu visează că exagerând preţul ouălor, laptelui şi cepei, atrage scumpirea produselor orăşeneşti care-i sunt de trebuinţă, şi că în acelaş timp provoacă deprecierea banului pe care îl strânge în sân cu atâta evlavie. Cum însă din această naivitate negustorească a ţăranului sporesc dificultăţile de trai ale societăţii întregi, trebue găsit un corectiv şi se impune a se face plugarilor un minim de educaţie comercială şi socială. COMP. II Nu eu. Prietene Ţi se întâmplă de multe ori să mergi pe stradă şi să opreşti pe cineva, luându-l drept un bun prieten pe care nu l-ai mai văzut de ani. Omul oprit în loc, se uită la tine nedumerit şi te întreabă din privire ce doreşti, cu aerul unuia căruia nu i-ai trecut pe sub ochi niciodată şi care nu-ţi ţine în minte chipul nici măcar cât de puţin. Ruşinat că l-ai oprit pe cetăţean deja treburi, în stradă, cauţi să o dregi, prezentând scuze şi dând explicaţii încurcate, mestecând mereu în şirul vorbelor ce le îndrugi câteva zeci de „mă iertaţi“, v’am confundat!“ şi la care primeşti, odată cu un zâmbet împrumutat adhoc, nu „au face nimic”. La despărţire se întâmplă să dai mâna, să te recomanzi, iar dacă vreodată te vei mai întâlni cu persoana în cauză, sau o saluţi sau să te salute. Sunt unele cazuri, însă când ai dea face cu oameni care nu mai întreabă dacă eşti tu sau altul,ci te asaltează pe loc. Interlocutorul îţi vorbeşte şi iar îţi vorbeşte, iar tu stai resemnat şi asculţi. O întâmplare similară mi-a fost dat să văd şi să simt. Treburile gazetăreşti te mână, prin toate locurile. Mergi la toate birourile instituţiilor şi deschizi uşi ce nu prea sunt deschise de multă lume. Mă rog, meseria ţi-o cere! Ceasul bătuse 12 jumătate. Fână la 1, ora când pleacă ■ii In cursul acestei săptămâni Camera urmează să reia în discuţie proectul de lege pentru judecarea criminalilor de război. In acest scop o comisiune prezidată di d-nii Ed. Mirto la ever, cu şunca legată de gât, cu părul încărunţit dar aranjat, discută cu două cucoane, ce mă cunosc şi le cunosc prea bine. Aruncând ochii spre mine, domnul şef şi-a lăsat jos tocul cu care demonstra doamnelor ceva, făcând cu st rotocoale în aer sau trăgând cu coada lui linii drepte pe birou şi mă privi cu multă bucurie, ca şi cum i-aş fi fost un frate sau o rudă apropiată. Ridicându-se din scaunul ce scârţâia, a venit spre mine, mi-a întins o mână grăsună şi m-a poftit din toată inima să şed pe scaun. — Frumoasă p r i m i re ! mi-am zis în gând. Se vede treaba că mă cunoaşte mai de mult........ De cunoscut însă, nu-l cunoşteam de loc. Doamnele, privindu-mă şi văzând ceremonialul cu care am fost înscăunat, au devenit Stelian Niţulescu urmează a pune de acord textul proectului de lege din iniţiativa parlamentară depus săptămânile trecute în Parlament, cu un text nou a cărui iniţiativă ar reveni guvernului, nu mai zâmbăreţe şi mai atente. — Ce mai faci nenicule ! explodă şeful, aşezat din nou la locuitui. O întrebare promptă şi precisă. — Cu treburile, prin oraş li răspunsei cu aceiaş siguranţă. De bună seamă că mă cunoaşte, m’am gândit eu. In sinea mea mă întrbeam cine să fie generosul şef de serviciu, care-mi arată atâta dragoste şi atâta curtoazie. M’am gândit că poate l-am cunoscut vreodată, dar l-am uitat ca pe toţi uitaţii. Cu toate acestea, m’am decis să-i arăt că-l cunosc. In cele câteva minute cât aveam să stau cu el de vorbă nu puteam să-l fac să creadă că l-am pierdut din rândul cunoscuților. Era și jenant pentru mine să-i spun omului deadreptul că m’a interesat atât de CONST. SÂRBU .v (Conlâiîârstir. pag. 2 a) »»Paalni 500a*tet ztarn popuua cot io a OiVsciar d. A„ Un sport, pentru domnișoare ref ile. ---~V», * - ■ ac .sisini ín ultitâ cursă tări ;ndo!%14 î 1 Și sportul par* inícre-íJ-íií, firííhs «ie. o întrecere, |n c&-e «dnicurMitils au palifie oh Acest nou «en rin sport se bucură fle o luare popuîftrttate pest* ocean Astăzi la Praga fâlfâie tricolorul Astăzi, la Praga, în capitala Cehoslovaciei, se desfăşoară un festival internaţional al tineretului. Bătrânul oraş, în casele de piatră, înnobilate de un popor brav şi muncitor, s’a îmbrăcat în strae de sărbătoare, pentru a primi vizita unor tineri din lumea întreagă. Printre drapelele care fâlfâia în bătaia vântului, îşi înfrăţeşte culorile şi tricolorul nostru. Trotuarele, pieţele, gradinele, împodobite cu tufele sălbatice ale munţilor şi codrilor Boemiei, se vor umple cu o lume întreagă de tineri, ce-şi vor striga în veselia, zgomotul şi încrederea lor, problemele şi năzuinţele generaţia ce se ridică, precum şi răspunderea ce-i revine în asigurarea păcii şi în construirea unei lumi frumoase. Spunea, Masaryk, cândva profetic , ţările mici, trebuie să adâncească prietenia dintre ele, pentru a o putea folosi la maximum spre binele tuturor. El punea un mare preţ pe prietenia cu România. Această ‘'prietenie nu s'a desminţit. A recunoscut şi Jatt Masaryk, fiul marelui preşedinte Masaryk, care spunea într‘un interview, acordat unui ziarist român. „Noi, cehii, nu vom putea uita niciodată purtarea frăţească a Românilor faţă de noi, după încheierea ruşinosului de la München, când toţi prieteni ni?!ţ.r!Î ce,au părăsit şi au profitat "Chiar de pe urma nenorocirii noastre, numai românii au rămas neclintiţi lângă noi şi ne-au arătat în momente cruciale, foarte penibile, dragoste desinteresată, devotament şi spirit de jertfă*, Desigur, la rândul nostru, nici noi românii, nu vom putea uita ajutorul pe care cehoslovacia l-a dat ţării noastre la Paris în timpul conferinţei de pace,precum şi acţiunea pe care doamna Beneş, soţia preşedintelui republicii, a condus-o în iarna aceasta pentru ajutorarea Moldovei însecetate. In împrejurări grele, cumplite, Cehoslovacia şi România s’au dovedit a fi mari prieteni. Şi astăzi, când capitala acelei ţări frumoase, — care dovedeşte lumii întregi că merită să trăiască independentă, aşa cum a îndrumat-o geniul şi munca ei, — este în sărbătoare, printre nenumăraţii oaspeţi, vor fi mulţi tineri români care vor purta pe piepturile lor, decoraţiile cu care şeful statului prieten a distins pe acei ofiţeri şi soldaţi care au luptat pentru eliberarea Cehoslovaciei, funcţionarii nu mai era cine ştie ce, material, pentru gazetă, nimic. Scontând adesea pe neprevăzut, se întâmpla să găsesc ştiri destul de bune şi de preţioase de acolo de unde nici nu m-aşi fi aşteptat. O uşă singuratică a unui birou neaglomerat mă tentează. Fără multe calcule, apăs pe clanţă şi intru. Ştiam că după uşă nu mi se vor deschide perspective minunate şi nici nu voiu fi întâmpinat de lucruri uluitoare. Am regăsit din ochi biroul negricios şi şchiop, o hârtie în geam cu pavăză în contra soarelui, trei ordonanţe pictate cu puncte negre de muştele ce alergau în goană prin odae şi natural pe domnul şef, care cu toate greutăţile alimentare actuale, se menţine încă bine. " Domnul şef,subarpă pusă Sunt mărturiile unei prietenii indestructibile, prietenie care în viaţa popoarelor joacă un rol tot atât de important ca şi în viaţa indivizilor, prietenie care în viaţa europeană de mâine va juca unrol important. Sărbătoarea Cehoslovaciei e sărbătoarea tuturor prietenilor ei, a tuturor acelora care iubesc această ţară, pentru tot ce acest popor a dat civilizaţiei şi umanităţii prin geniul lui, prin munca şi spiritul lui combativ şi de creaţie, în lupta de secole pentru libertate. Festivalul internaţional al tineretului care desfăşoară pe străzile, bătrânului oraş, cu ziduri de piatră înobilată de patima secolelor, vădeşte spiritul nou şi sănătos al unei generaţii ce se ridică azi, înfrăţită prin foc şi sânge. SAVEL DAV CU .Inoriftf Aupuv ' * Redacţia fi halvirsitiți , IAŞI, STR. LAPUSNEANU hr 37 ,3$ Ili I mm mh;FO*NS: Redacţia. , , Administraţia Serv. de noaste.. Nr. raw „ 21»4S Colectările de cereale ! In vremile de prefaceri so*i dale prin care trecem mişună printre noi aşa zişii „oameni* sperietoare",—alarmişti de tot soiul, care văd pretutindeni numai rău şi aşteaptă zilnic producerea celor mai cumplite catastrofe. Aceşti „oameni-sperietoare* 11 n’au pregetat luni şi ani de zile să prezică ultimaturi diplomatice, intervenpi străine şi chiar un nou război mondial. Prezicerile se încăpăţinau să se împlinească , dar se prezintau alte prilejuri pentru tot atâtea preziceri noi şi la fel de alarmante. Ultimul cal de bâtae al „oamenilor sperietoare“ l*au constituit colectările de cereale. Alarmiştii ne-au asigurat foarte categoric şi cu argumente peremptorii culese dela radio-Londra şi radio-Ankara, că ţărănimea noastră va as• !scunde cerealele, nu va preda ! cotele, se va împotrivi cu vi* t o lenta. In sfârşit, ţărănimea va face revoluţie. Iată ne în plin sezon al co- I lecturilor. Şi operaţia se în* deplineşte în cele mai satisfăcătoare condiţii. Ţărănimea nu ascunde nici o cereală,nu manifestă nici un fel de impotrivire şi nu face nici o revoluţie. Un singur gest de vrevoluţie“ a fost schiţat, de un singur ţaran după haina pe care o poartă, şi nu la arie, ci pe un aerodrom de lângă Bucureşti- Insă era o scenă de operetă... Ţărănimea muncitoare reproducătoare, în afară de cuminţenia ei tradifionalâ, una macar n’ar fi avut vre-un te*mei să fie nemulţumită. .. Un minim suficient de producţie nici nu*i supus la vre-o obligaţie de predare. Din cantităţile mai mari, * i se lasă omului necesarul de sămânţă, iar din prisos, trebue să cedeze o cotă foarte modestă, şi aceasta contra cost plătibil imediat, Intr’adevăr, costul nu» prea mare în raport cu preţurile pieţii, totuşi , îndeajuns de remunerator., Aşadar, producătorului îi rămâne destul pentru însămânţările viitoare, are hrană suficientă, îi rămâne şi un surplus apreciabil pentru comercializare. Nu există prin urmare nici un motiv ca ţăranul să eludeze obligaţia de a preda cotele atât de modeste cerute de Stat şi pentru care, dealtfel, primeşte remuneraţia, cuvenita. Prin organizarea bine chibzuită a colectărilor şi prin înţelepciunea plugarului, se împlineşte o mare operă de solidaritate socială şi de redresare economică a ţării. Iar „oamenii-sperietoare “ înşelaţi încă odată în prezicerile şi în aşteptările lor, vor trebui să caute alt subiect pesimist spre a-şi continua, îndeletnicirea lor tristă şi mereu stearpă. Lt. Şt BUMTfiwnim In privinţa dizolvării partidlui nafional-tărănis! Dând urmare cererii exprese a partidelor din Blocul democratic, guvernul a hotărât dizolvarea partidului naţional-tărănesc de sub şefia d.lui Maniu. In aşteptarea acestui act politic, ziarele au căutat să dea o încadrare juridică, re* ferindu-se, ba la legea Mârzescu, ba la decretul Carol, ba la decizia Antonescu, etc. Din acest punct de vedere, lucrurile sunt însă mult mai simple. Ne aflăm sub regimul armistiţiului. 15 die «e»’ venţia de armistiţiu spun«:« „Guvernul român se oblig** să dizolve imediat toate ««'■ ganizaţiile pro-hitleriste (de tip fascist) aflate pe teritoriul românesc, atât ceîe politice, militare sau paramilitare, cât şi orice alte organizaţii care duc propagandă ostilă Naţiunilor Unite şi« particular Uniunii Sovietice* nepermiţând in viitor existenţa unor astfel de organizaţii", în acelaş sens e redactată Art. 5 din tratatul de pace semnat de România. Aceste obligaţii internaţionale au un adevărat caract constituţional pentru ţara noastră în situaţia de astăzi. Şi dacă partidul naţionalţărănesc e socotit că s-a aliniat organizaţiilor care dat propagandă ostilă Iunimii Sovietice, dizolvarea lui intră în cadrul textului de mai sus, fără a fi nevoie a se recurge la diverse acte şi decizii perimate, mult încât, habar n’am de numele lui. Lăsându-i toată libertatea de exprimare, eu m’am pus să ticluesc răspunsuri evazive, până ce voiu căpăta informaţiile necesare și apei să ies ca și cum nu s’ar îi întâmplat nimic. — Cu ce te mai ocupi ? mă întrebă el cu largheț. Tot cu ingineria ? — Eu inginer ? m’am întrebat în minte. Mă pregăteam să-i spun că mă confundă, dar nu doream să-i stric impresiile și nici să-i scad prestigiul în fața cocoanelor. — Nu, cu gazetăria Ei răspund repede, voind a trece peste acesta anterogari banale. — La Odobești ai mai fost de asta toamnă ? mă luă singur cu întrebatul. Legiferarea judecării criminalilor de război .