Patria, decembrie 1858 - octombrie 1859 (Anul 1, nr. 6-87)

1859-01-15 / nr. 14

8. 3 A PATRIEA­ ­ Aîla deschiderea Senatului și a Corpului legisla­­tiv va fi foarte pacinic, și M. S. ar fi de­­clarat, în n­isipea dziselor cătră D. Hib­­ner, că scopul său nu era nici cum ai da un înțeles de declarație de rezbelu. u­n secretar al ambasadei de London, este în­­sărcinat a aduce M. S. Reginei Victoriea o asemene încredințare. Una din celulele, care mai mult au contribuit a înlătura pe­­ricolul unei lupte înarmate, este că nnci resculare nu s'au produs în Pialrea, și că de­me­nță­­în nici este vre­un alt motiv dpent­regere între Franțiea și Austriea, pontabilitatea rupturei tratatu­­lui și prin asta să se uie în o poziție foarte de f­avorabilă. Zelul docală că situațiea s'au îndreptat, cel energic a acestor doă puteri au mărtu­­risit partidei franceze, doritoare de rezbeli, că ma­ioritația Puterilor Europeene sus­ți­­ne cu energie pacea, și că călcarea ei o socotescu ca o nenorocire. Sardiniea însă nu este de asemene opnie, camera în a ei adresă respunzătoare au promis a face sa­­crificii pentru realizarea dorinței italiene. Spre a aprecia politica Sardiniei, noi mă­­năm ne­cetitorul Aa articolul Gazetei Taime l sub rubrica Marei Britaniei, unde se dispune toată alternativa unei asemene întreprin­­deri. Regele de Neapoli, Rape precum se știe, înarmează, prin un acru au eliberat peste 60 inși osăndiți Se crede revolt­a, vor urma, spre împăcarea spiritelor țară. Piemontul adună pe marginea Lom­­bardiei o armie de observație. În­științările proaspete din Lombardia sînt mai bune. ac­cesul studenților, ca­­a universităței din Padea, poporar­ea practică și unul aceluie e, ce voca a produce­r­ii guvernului în forma unui puternic corpus de trupe din nou întrat, sau rădicat și influen­­al Constituționelului, se lămurește că politica Guvernului Franțeiu s'au plecat cătră o dispoziție păciuitoare. De ce ade­­verează, precum foile mai serioase pretind, și că Angli­a și Prusiea întrebuințează toate mijloacele spre a înlătura conflictul de amenințătoare terorismul uciderilor pe ascuns, se ferea a CE ecsprima chear în a lor nu fi răsplătiți cu o lovitură omorătoare de pumnariu, la nenorocitul profesor Bricio pentru un sfat binevoitoriu. De purtarea cea plină de putere, hotărâ­­toare și statornică a Austriei sau oprit lu­­­­­­mea în învăluirile înspăimăntătoare a zi­­lelor din urmă. Fără predicare de glorie se poate rosti cu glas mare, că Austriei au cășt gat o satisfacție mai mare de­căt a birui, prin bucuriea fără îngrijire a deseori sau pierdut cele mai bune roduri à biruințe. Este o însușire firească a naturei omenești de a spera ceea ce dorim, însă în vieața privată și polivlinoe seote perinolor șii votărim­­iriu a presupune sangvinic ca singur înplinirea do­­rințelor și a speranțelor, și în acest modu a se deda unui fatalismu, carele, dacă fac­­tele ăi contrezic, se preface în nedumerire desperată. În toate înpregiurările este bine, lucrurilor în ochi cu a privi seriozităței nerve nestruncinate, și chiar pretinde neapărat această bărbătească e­se­­cutare de putere. O simptomă a unei disbinări sau ivit pe fa­­­­ță și au dus lumea în o așa neliniștire, căt chear în Paris sau înfiorat despre efectele propriului cuvănt. Acum se răvar­­să m­ult de vorbe înblănzitoare despre a­ fad­ul de ea au arătat adecă tăgăduește, ce din contra se lățește înaintea ochilor lumei. Ar­telegrafică prin ficului Constituționelului prezicere înzestrat cu o nota bene, face a­­ceasta cu o retorică demnă de însemnat. Da­­că acest articol au produs pentru un moment liniștire, el cu toate aceste, prin condițiile este pentru viitorime nu mai puțin ne­liniștitori, în scurt, Constituționelul susține de condi­­anume Austri­a d­e a păre că lumea, și încredințările formațșțiea voește să păstreză pacea, da­­că tractatele nu le vor eamenința seau ju­g­­nici prin eventuela dispoziție privirea Seșen­e puteri să iee 60 de au avut asupra ei înaintea Europei ves­­tdi­elde. După ce Adversarii Austriei au voit să găsas­că în­­ța acelor glasuri, care, înspăimăntate de ni, însă sentența despre aceasta, în cân­­din atitudine adă de Viena tru aceasta un motiv de la cabinetul privirea ce luasă Serbiei, însă se știe că garnizonei de Beligrad, nici cum nu era de natură a calca tratatul de Parie, căci prii­­mirea unui asemene agiutorii avea să se facă după învoirea puterilor. Din cuprinderea unui nou articol se mi­­tra cărtea să nu mai fie îngăduită vre­o .­ Pentru relație, o păstrează pentru sine, că tractatul de Paris s'au încheies în Paris, ar ecsista dritul Însă cum că interpretaț­ea Franțeză poate greși, Austriea este pănă acum în faptă dovedit, n'au jignit tractatul nici prin acta dunăreană, în cetăței Belgrad, precum s'au dovedit îndeș­­­u­tul diplomaticește și prin publicitate. Constituționelul susține împu­­tarea și se pare că voește a face de con­­diție a păcei o concesie de slăbăciune și defăimată din partea Austriei, oficial față, precum și simtoamele L polT în agiutoriul propus ,repet­uta­ cuiu­iI­UE­­ N HO € în de amnestie, pentru KE alte asemene acte în momentana închidere au produs la în­­înțăleaptă contra­­cte urmare patrie, spre a timpul nostru­­ eau eceprimat .Cu a­cest cuvânt, însă desbinarea nu să sub­icape­dă t toate aceste de pace, apoi se crede, că acolo infalibil și suveran a interpretației. (Va urma). preună PRUSIER Cabinetul Prusiei face mari opiniele în­­cu acel al Angliei spre a restator­­nici buna înțălegere între Franțiea. La Berlin s'au celebrat în 16 Ianuarie în ființa unui mare număru de cavaleri mi à person­­a primmi acuma Fostul Ministru Prezident Baronul Mantau­el au venit la­nilor care s'au învrednicit ordine de diferite clase. Berlinu spre a cuprinde postul său de de­ Austriea și cu solenitate serbarea ordinului capete atăt de împătimite, această frumoasă orănduire de figuri AU șa ape nimeru fără confuzie, această lașcizare de d­­raperii, de Un nu era decăt puțină spumă, unu obiectu confuzu și po­­trivitu de a face opoare unei lovituri de hazardu, obiect ne­ for­­mat, care nu cere decăt puțină culoare aie € e te d ten » oo nu pre o figură eșantă, s­au vre­o deplină: ee de desempuri. Ce com­­de istorie urmată, în Nu not să mă hotărăsc a părăsi aceste exemple, fără a rug­a de alta, deci pentru că presupun cu cuvănt KB niște mișcări așa de drepte industrie, și că mare prea singură, fără artă, nu poate pare ceea OpB și fără artă în mașinnile aceste­­i mari de de artă în cel întăiu mișcătoriu ce au făcut coardele, rile i-au regulat mișcările, aceste înpărțiri de lumină, aceste gradații entactă perspectivă, în fine seză cu nimenire. Dar cel puțin pictorul toate căle celu mai frumosu geniu potrivite de a înfățoșa în vărful pensonului, ce au deplinit a artei lucrare parație de la această spumă cu unu plapu care imaginațiea cea sumețu, sprijinite de această secura cea ce de coloare, compun ne cesitoriu de pictor o singură putea CB o înfăța­ | de o aura de­plină nu alesese acum cu pre­­această Ast­­ce arată atăta cun post dreaptă încheie fire legile simple ale m­­ecanică, nu pot să se facă fără oare­care Videm prin aceasta că mintea cea mai că materiea singură, nu toate nici prin nici prin lovirile capricioase a­le care să fie numai niște simple ma­ri presupu înțelepciune­a și ca­ Ast­fel cu filosofii cei mai opuși a ceea ce arta au și a hazardului și că din pensona fără rește mai abundentă (mănoasă) și știința regulilor, a ajung­e un tablou minunatu. Abpa de a recunoaște că ceea în prot­vire ință. St, scării, hazardului, a face animale, il șvni. Filosofii înș­malelor, nu se pot ai carii nu atribuesc nici geniul cel mai a nevoie a spre cunoștinți, d­e­­cei mai statornici au fi­­p­ar ave nici vine De unde această ue a unui pictor poate întruni? Pre lăngă aceste, de p'ar fi vorba decăt dupre­i de la gura unui calu, mărturisesc despre o aseminea, și pe care o presupun fără a o cerceta, că o lovitură de penson aruncată în mănie dată, după decurgere­a veacuri întregi, ar ne îmvinsă în atăte spirite bune? cugetare, colob­ele felu­lu­i decăt pboct cele mai spumaă, pentru KA CB se pregătea­scă un puținu hazardu Și apoi înce­put, această înpreună, a lua pentru puțină spumă stom­ea ce să citează aminte că oamenii o greutate ne­mărginită a crede că animalele o cunoștință, și KB ar fi simple mașilni.

Next