Patria, ianuarie 1920 (Anul 2, nr. 1-20)

1920-01-15 / nr. 9

Joi 15 Ian. 1£2CX mmmammtmammBrnamesam ESSHEraai tmsm­memsp* *^ DIRECTOR: ION A GÂRBICF ' TM Qt\. HEDACTl V Sl A L'.. ^ CLUJ. ST­R. REG li A NU NȚ Ulii RUDA PRIMESTE A I­ M • N1 S I lL A T I A SI aDENTUI . \D AN'î’A', BUCURESTI țAv^V aaMsa^ jb«b PARTIDULUI NATIONAL ROMAN ORGAN Al Aij«l IL Numaru! 9 PRIM REDACTOR: RAPU DRAGNEA ABONAMENTUL: PE UN AN 90 LEI — ISO COR. P^ Vi AN 45 LEI ~ 90 COR. PE V. AN 23 LEI — 45 COR. TTTT 'R'Tr'OT­T J REDACȚIA ÎS—81 J. LiLiHiL UtN \ tipografia 18—88 Mâine se va consacra întru Mitropolit­­ al bisericii unite părintele vicar dr Vasila Smitu. La me­morrfe va grăbi la Blaj, »3 ia parte U solemnitate şi să salute pe noul Ar- j hiereu, de care sft lergi atâtea nădejdi, ce-şi aşteaptă realizarea. Nimbul legendar ce plana deasupra ve­­j chiului Baj ft’* disterem&t deodată on marile prefaceri, ce au dat naştere Româniri­ mari. Târguşorul modest, condus de c&lugări şi celibi odată va ajunge gnb conducere» al­tor o*ipeni, cu vederi mai largi, păstrând scânteia »fantă r. naţionalismului, c»,re a fi­xat gloria perpetuă a Birjului. S'a ».ihimbfet lumea întreagă. B­i jul trebuie *a ea schimbe şi el ! Să se dea teren de muncă tuturor ele­mentelor de valoare, chiar şi in cazul când aceştia nu sunt celibi şi au, întâmplător, idei mai avansate, ţinând paa ca lumea ce c­ vo­­iuiează. Să nu se mai dea profesorilor lefuri de batjocură, căci lumea de tzt are alte pretenţii; a» nu mai e o glorie să-ţi cari singur lem­nele In­­spate, nici să umbli în straie cârpite, ca afi aduni averi! Azi nu mai a un lucru cuminte, sâ a­­doni milioane şi sâ te uiţi la ele, făcând Bla­jul în starea Iui de sat neîngrijit. Nici lumină electrică, nici conduct da apă, nimic din con­fortul ce­­ afli azi şi la gate. Clădiri, foarte mult« clfld'ri ar trebui să «a ridice în Blaj, ca să­­,u mai fie lipea aceea mare de ovar­­fire şi *6 nu să ceară bieţ'lor chirieşi 5 — 6 mii coroane chirie, la an. Clă­diri, cât de multe clădiri, trebuie să se ridice îa Blaj, atât pentru particulari, cât şi pentru institute, din cari uneia sunt ab­­solut necoreapunză­toare. Noul Mitropolit are menirea atât de frumoasă şi atât de grea, da a preschimba Blajul cel vechi în Blajul cel nou.­­Are'toate can­tat­e urnii fam' mare, e­ra cea mai frumoasă vârstă a energiei de lucru, iar cât pentru zelul de lucru a dat probe cu vârf şi până acum. Preot cucernic, naţionalist tetraeigint, energie şi caracter de fier, se îmbina, în noul Arhiereu, ca o inimă nobilă, cu firea deschisâ a ţăranului din ţara Figăraşului. El e menit să şteargă colbul de pe hrisoavele vechi şi să introducă nou duh de vieaţă în multe lucruri, ce dormitau până a­­cum. Inconjurându-se cu oameni cu vederi la gi şi nori, va evita multe întrebăciri ale trecutului, şi nu se va închide în tumul de fildeş, rămânând neştiutor de ce aa petrece alături de sine ! Clerului va trebui să i se asigure o situaţie materială corespunzătoare, dacă nu vrem să ne pomenim azi-m­âne, cu bisericile goale ; biserica va trebui să facă sforţări uriaşe pentru susţinerea şpoalelor de la sate şi retribuţia învăţătorilor. Vremuri­ nou* reclamă oameni com. Des buele bisericii unite s’au încredin­ţat unui Arhiereu vrednic, care are şi capa­­bilitatea şi voinţa de a duce spre liman naia bisericei. v Dumnezeu să-i dea vigoare deplină, ca să vedem ba toţii is&hzMe multe din re-for­mele importante, ce se reelsmâ astăzi Bla­jului. Epoca Blajului istoric s'a încheiat; se începe aceea a Blajului de mâine. Mitropolitul Vasiie va avea rolul cel mai greu îa această opera de regenerare. Dâîul Domnului să fie cu Ei 1 „4L Ciwrct. \ Letopiseţ! Dl Gustav Ador, preşedinteie republi­cei elveţiene a prez­dat, la 1 ianuarie, pen­tru ultima oară consiliul federal, retrăgân­­du-se în vioaţa privată.­­ • Inventatorul ascensorului a fost fran­cezul Vfilayer, care a trăit în a doua jumă­tate a secolului »l XVII. * * Oprirea fabricare, și vânsarea băuturi­lor alcoolice în America, a dei rezultate triate. Zilnic se semnalează cazuri mortale din p­­oză că aa contama alcool denaturat și alte hecturi falsificate. Soarta Constantinopoluîui Din toate ştirile pe esrî le publicâ presa englezi, trere că soarta Consantinopolului­­ar fi rezolvată. Soluţiunea ar fi, bineînţeles, conform aspiraţiilor britanice, adică, domina­ţia englezi stab­litâ asupra strâmtorilor, sub aparenţa unei internaţionalizări. Toate aceste ştiri nu corespund însă dw­cât m&n­oitiox merossîte. Nici o hotârîre principială nu a fost, luată în convorbirile de la Londra. Lloyi George şi Clemenceau au convenit numai că trebuia sfârşită chestiunea Orientului. Lordul Curzon şi Bertholot au fost însărcinaţi de a pregăti lucrurile Convorbirile de până acum au avut caracterul strict al prepar­ativelor. B­rth­ riot nu a avut puterea de a lua disci­ziuni. De astfel, nu se post* transa o afacere da importenţa acesteia fără part ciparea tutu­ror aliaţilor, şi In special a Italiei şi Româ­niei, ale căror interna­tu raport cu strâmto­­rile sunt dintre cele mai importante. Opinia publică francezi este foarte ho­tărîtâ ca si nu apere teza menţinerei Soita­­nului la Constantinopol Ea nu va aimste sa se com'tă nftbutia de a aranja Rusia în bra­ţele Germini­îi,­ închizându-i drumul Me di­­teranei. Dintre toate combicaiilic puse în evi­­dențâ până acum, cea mai abăundă rsta ore:«, prin care ea cere ca să se mute o*lificul în Asia, initslând la Con*t*ntsuopol un regim analog cu acela c*re nu a putut funcţiona U Tanger, Mişcarea intelectuală ..Ilimul I Brill* — ■­ în cursul anului trecut Mediul nefavorabil tHeraturei — Literatura de rău­boiu — Evenimentul anului: Lucian — Publicaţiiieperiodic© Anul 1919, din punctul de vedere al mişcarei intelectuale, se caracterizează prin mărturisirea, pe care au f­icut o aproape toţi scriitorii, că trecem printr’o arizi, sau scoală inteleituală. Dacă «’ar colecta la un loc toate mSrtiriririle ficute In aceasta direcţie, s’ar vedea câ mişcărea intele­îtualâ a unui întreg an se reduce la constatare», că ea nu există. Mai precis: o literatură despre neexisUnţa ei. Cazul nu este fără precedent Acseaşi gosrte a avut-o mişcarea intelectuală şi In timpul cnirei urinei paiele-? române, adică de pe la 1856 până după întronarea Principelui Carol. Prima epocă mare a literaturai româ­neşti, epocii lui Mihail Kogălnîceanu, câtsd b’eu manifestat pe rând, marii noştri scriitori, datează dela 1840 până la Unire; iar a doua­­ epocă, epoca lui Endlosen, datează după Unire. In intervalul de la­ o epocă în alta, deşi au apărut multe scri­ri de seamă, totuşi nu observă un gol literar şi intelectual, un gol, care are multă asemănare cu­­seceta din zilele noastre. Cauza celor două goluri, cauza secetei pe care am întâmpinat-o tn cursul anului 1919, se explică prin preomparea exclusivă, a socîeifîţei, de politică, de interesele practica ale vieţei. Intr’o societate, ca şi Intr­au tem­perament, o manifestare se desvoltă, în dauna alteia. Astfel, de data aceasta, politica — cu toate anexele ei — s’a dezvoltat în detriruentul literaturei. Literatura a trebuit să cedeze în faţa politicei, un fsts îngrijo«'3rd de ziua de mâine, pe care a dus-o întreaga societate, care dă naştere mişcări icteleotuale. Nfi-am aşteptat Îs o »literatură de răz­­boi“, o literatură care si răsfrângâ nuele zbuciumari ale sufletului românesc, in cursul luptelor, care să zugrăvească frontul nostru şi care să rămână ca un document al acestor zile. Dari în cursul anului au apărut atâtea cărţi, cu firma literaturii de război, publicul nu a gă­sit ceea ce aştepta. Sunt pagini pa­lide, lipsite de avântul creaţiei, în care tii­­boiul apare transparent, nu t­u testă învâl­­vorarea aceea cu care este înzestrat. Ia afară de faptul, ca această literatură de multe ori a fost făcută din inter­es bănesc şi de către aceia care nu au luat parte la lupte. In afară de caracterul ei mercantil şi reclamagiu, chiar în cazul când a fost festin sincer şi de către frontişti, a fost lipsită de pulsaţia nor70&s\ a operei de artă. Scriitorilor care su­b imortaliza în forme de artă, rfe-hoiul românesc, le trebuie o perspectivă. Trebuie ca între timpul apa­riţiei acelor opere, să se aştearnă o perspec­­tivă separatoare, care înlesneşte ochiului a vedea m», clar, inimei a go desgoli de per- Bonalism şi temperamentelor a deveni me­ditative. In această situaţie, pe de-o parte cu o secetă fierari, determinată de cause bine stabilite, iar pe de altă parte cu lipsa de perspectivă între scriitor­i şi subiecte, apariţia poetul­ui Luc­an Blaga, s­­țmnaîatâ mai întâi in ziarul «Patria“, a fos* to adevăr, eveni­mentul literar al anului, tr lume întreagă gră­bit­ă, cu apfleaţi ani la vieaţa practic!*, indi­­firentă literaturei, consacrată exclusiv Con­ferinţei de pace, a trebuit să se oprească o clipă la ode doare volumaşe ale lui Blaga, să le guste şi să-l categorize»B ca printre scrii­­torii noştri creiatori ei de avelitori de orizon­turi nouă. Dar nici Biaga nu s’a putut bu­cura mult de atenţiunea publicului, care a trecut repede la preocupările lui de predi­lecţie. Dacă air fi apărut intr’alt timp, aten­ţiunea publicului ar fi stat mult mai mult încordată ei ca o vrasta a raporturilor care e’ar fi stabilit între public şi scriitor, în Ioc de câteva articole mediocre ale recenzi­­ştîlor de paft­ea, asupra lui, s’ar fi scris a­­devărate studii critice, ca în timpurile nor­male. Dar a trebuit ca şi acest poet să su­fere de viciositataa mediului, nefavorabil in­telectualismului. » Dacă aruncăm o privire retrospectivă asupra mișcării intelectuale a fiecărei­ pro­vincii în parte, constatăm că nici aaa din ele nu a scăpat regulei critice după care politica ra desvoltat In detrimentul litera­ture!', așa cum e indicat îndepărtatul Hiparate, că într’un organism boala aea mai gravă de­vine dominantă asupra alteia de-o intensi­tate mai mică. Vechiul r­igat ne-a dat pe rând multe volume, dar nu na-a dat o operă durabilă, care ste poarta şi pentru generaţiile viitoare, marca zilelor noastre. La Bucureşti, ca încă­pută­ anului, ateapanst rsvi»ta Luceafărul, dsr în psgirmie ei nu sta mai Întâlnit acel «nfla de intelectualism serafic, din care ea des­prindea atunci când apărea la Sibiu. In pa­ginile b'it-’ânw reviste ardelene au apărut nu ■ mele vechilor aosfflf dăruitorî, p* Sandu Aldea și Ion Agârbiosanp şi nume care ea impun tot mai mult publicului, ca al poetului moldo­vean Artur Eniseea, un parnasist padonat, două nuanţe care eu cam exclud între ele. Estrâsa revistă Convorbiri Literare și-a con­­tinuat drumul ai devenit istoria. Tot la Bu­­cureşti a apărut în cursul anului Zburătorul, o revistă care nu a putut să-şi cre­eze un nivel superior şi de multe ori a depozitat pe pagina de ei, atacuri mai mult decât personala. Pe urmele Vieţei Româneşti a mera­­t Iaşi revista însemnări Literare, care, feţit de ce­­lalalte reviste, s'a distins în cursa­ unui an, nu numai prin pubificerea unui material li­terar îngrijit, — îngrijit chiar cu riscul mo­­deratiei, — dar și printr’o critică literară, fragmentară, ce este dreptul, dar întotdeauna competentă. In paginele acutei reviste, a unor în­carnaţi literatori, B*an m­­i nume nene, cere nu sunt departe de promisiuni frumoase , dar, ca şi la Viaţa Românească, postul care ob­ligă o atenţie deosabită, este multilateralul Topârteanu, sens­ nesăţios vagabond prin multele genuri literare: post, prozator, poet de umor şi poet sentimental şi... critic li­terar. Ca şi celalalt poet cu care sa b»îau­­se azi, Nichifor Crainic, Topârceanu face o mare greşalâ când trece în domeniul criticei, acest perc viţios şi comcromiţâtor, pentru poeţi. WTWWigiaw^^wwMWtWMpjBqWMawsawiwwgiiwBssra •rr^r.’imesn^m.TM Basarabia, pentrn ea suntem aproape de Moldova — s’a n­oair&t printr’o totală I­psă ds mişcare intelectuală. Ia afară de câteva sume aparente şi disparante, singurul curun al intelectualitâtei, au fost academicienii Ien­­«uleţ şi Ciobanu, rseditoraî in ruseşte al vie­ţii lui Doroftei, după ştirile din discoperi­­t ii­e româneşti,, tradusă în cursul an­ului şi ai româneşti. Nici cel puţin biblioteca­ popular* basarabeană nu­ a apărut pa pământul urgisit al acestei provincii, căci ea apare la ... Bu­cureşti. Bucovina ne-a dat două ziare, „ Glasul Bucovinei* şi­­Bucovina*, acasia din urmă, înfieţiit de curând spre cinstea dlui Fiocdor şi spre salvarea ziaristicei de mediocritate. Dar Bucovina a fost mai norocoasă Poetul ei de sub robie, G Rodică a sco­s două vo­lume, în cursul anului, la Bucureşti: Cele doi Românii şi Bucovina care s'a dus, pe care, într’un stil literar, evoacă iec­are şterse şi colţuri de viesţa, din ţara fagilor. In ordinea acestei literaturi descriptiva de provincie, Ardealul a fost mai nen­orocos când a căzut sub pana dlui Radu Cosmin. A fost nenorocos Ardealul de toate privinţele, când, gândindu-na la tradiţia lui literară, con­statăm că In cursul unui an întreg nu a fă­cut să apară nici-o revista. Politica şi aici a dominat literatura. Cât va mai ţine această criză intelec- Itală, nu se poate prevedea. Am dori ca la anul, când ae va scria despre mişcarea inte­lectuală din cursul anului oara începe, si ss constate că el s’a caracterizat printr’o fecun­­d­itate creatoare de valori și prin ieșirea din cercul viţica în care a adus râsboiul, lite­ratura. 8. Arpașii. memorîam ... Z Id­.-i trecute Ea deredat :n­imăndi, unde îşi trăia rostul zilelor, cari i-au mat rim *» din o vieaţă, petrivrtâ în muncă şi evlavie crs­t necscă, dna Rzfila Depe năte Popes«’«. Soţul d Cinii D'jac, fosta­ viesr epis­­cope­so »1 Nlcsandr­ Iai, i i a iertat întreagă averea, prutstă din agonie-asta proprie, pentru scopuri filantropice.- sura»1 «ie 33000 cor., aa să se distribue burse pecir.? orfanii preoților lipsiți, iar 7000 cor. ■ ntru bioeria* din Nisăud. «f Văduva Ini a încarc «t opera caritatibilS a acestui vrednic alnj-tor ifi altirolui și «pă­rător al neamului a Au în vremile vijeliei tre­cuta. A lăsat şi dânsa 1» trierea din h­eaţă avutul, de care dispune», ca dar generaţiilor viitoare: 15000 cor. internatului dela liceul din Năsăud şi 8000 cor. bisericii din comoda Ş­euţiu. înmormântarea ei a svpt îoo la 23­­De­cemvrie. Respectul şi admiraţia localnicilor s’a manifestat în o­asieteaţa foarte numeroasă, care i-a­u ieftinit cortejul funebru ; direcţiunea liceului a publicat un anunţ special, iar pro­fesorii, elevii şi cor­ii şcosiei i-au dat onoru­rile cuvenite Dorumdn~şi întreg­i "1 pentru cei lipsiţi, aceşti fericiţi ter »n înscris numele cu litere de aur -or bine­ner.taţi pentru neam "ari cederză ceva din moli,. Candel» recuno­tmţU cofandarea lor în eterutat», pili» siuor vieţi altruista, es stetornio pentru vremile no*»tre mau F«e, o» exemplul *ov sâ afle imitatori­i aceia, pe cari vorbele nu i-i putea îndupleci, să jertfească pentru tr­ebuiatele obs­eții. Câteva date biografice despre nouî Mitropolit unit Născut la 13 Ianuarie 1873 îa CopSosl, lângă' Ffigiras, dia pirin­i tiraai. Studiile ie » terminat în B­aj și Roma. Din 1898 a io*­, ord­'ea n a % ...#j pan* la 1910, când » fost ales esnortic mitropolitan. A fos apiriîualul seminarului din Blaj, pre­fect al seminarului, profesor de dogme, răs­ti» »l internatului de băieţi, vice-preşedinte al Asociaţiei, membru de oneare al Soc. de Geografie, etc. A politicei: Hipnotizm şi spiritism, Blaj 1906. Teo­logia dogmatică fundarosm­ală, 2 volume, Blaj 1907. Teologia dogmatică specială, 2 volume, Blaj 1908 Principiile fundamentice ale religiuim creştine, Blaj 1909. Principiile morale ale re­giunei creştina, Blaj 1909. Ra­portul d ntr« religi®, ştiînţi şi so*i»t*te, Blaj 1910. / cord între an­eţi şi germani Lyon. — S’a incheAi acordul trhnic on delegaţii germani, care prevede dispoz­ţia întrSroi in fanctmas a trei coraisiuni inter­­diata în SiPzia, Arenstwp şi Marieuverdtr; dispoziţia tranaferfrii taritariilor Mamei «i Di­nlzig; dispoziţia re-ktivă la «vacufirea Si­­leziei de sus şi ocuparea de trupele *lwte şi dispoziţia petru circulţia trenurilor militare între Marienwerder şi AUcaslein. Adunarea generală a Asociaţiunii Ziua 1. Prânzul comun La ora 1., term­inându-sa şedinţa întâia a adunării generale, membrii Asociaţiunii şi oaspeţii sosiţi din vechiul Regat, au luat masa împreună în sala dela hotel .Unicum.“ Ţin «fi. feo *id, înainte de-a releva coastale ţinute la prânzul festiv, cât­eva constaturi, pe care nu le-am putut face în raportul întâi, pe care vi l’am trimis. Asociaţia nes. fiind împiedecată de răz­­boi, nu s’a mai ţinut adunarea generală din 1913. Se aştepta, ca la întâia ei adunarea generală ţinută la România-mare, publicul nostru să-i aducă toate omagiile aşa de mult meritat. La înfăptuirea României­ mari, a con­tribuit şi acest aşezământ de cultură prin munca lui de peste o jumătate de veac. Ar fi fost de aşteptat ca, pe lângă toate greutăţile de comunicaţie, pe lângă tot tim­pul de iernă, adunarea generală de azi să fie mai cerşetat de cât oricare alta. Dar trebuie, să constatăm cu durere, că dacă n’am avea îa Sibiu un public românesc deeiu­ de număros, dacă reprezentanţii arma­tei române, mereu coriştii de importanţa acte­lor naţionale n'ar fi participat în număr aşa de frumos, dacă nu «’ar fi ostenit sa vină­­ vechiul Rrgnt mambrii din Comitetul Culturala în frunte ca dl N Iorg», sală asociaţiunii ar fi fost aproape goală. ’ din Ardeal n’au venit­ nici la această adunare. Chiar arinate n’au ţinut, ca alte cur­­atatea acestei adu­nări le scuze el ne ! şi « ii de «itusţii laa,. 'rioate î­ g’ar căuta irită că ftod­ot«.­­ladrumată, iu măsm «copurile material» ale individual», că marile im­aie neamului sunt foarte uşor u Şedinţa I­«, a'a «uiţinut p atât d» înî-Iţi tORr* a a lui Iorgi careul de deschidere r prez Bârseanu şi prin B»lutul Basars deputatul Buzdugan. Numai faptul că pentru întâia oră Liga Culturală participă la aprbarea Asociaţiei noa­stre, numai colaborarea tuturor societăţilor culturale, care o să se desbată în această adunare, era motiv de ajuns să aducă la Sibiu sute de oameni. Sunt atâţi slujbaşi ai statulul cari in trecut n’aa contriba.» «a nimic la m­zseime» Asociaţiunii, sari azi au plăţi mari de la «lat, şi cari au spua »deseori c&­daca au jftin toina româneşte, s unt tot atât ds buni români ca şî noi, — «i bin», oamenii aosştia cari a’au luat paris luna la nici o adunare gierală a Asoiiraţiunii, n'au fost curioşi s'o vadă nici pe aceea de a er. In schimb, cu toatr­ greutăţile comuni­­caţie, când e vorba, de o adunare de consti­tuire a unei societăţi comerciale, lucrative, toţi cei interesaţi să grăbesc să fie prezenţi. Şi dacă te am spună acestora că spat români tomai nu numele, desigur ar zice că Ic facem o mare nedreptate. Sedieţa întâi, din cauza neparticipirii atâtora, n’a putut avea solemnst&îea tn care sa îmbrăca la frecat. Atunci veneau s’o sa­lute reprosantanţii tuturor epemeticiilor noastre, a bisericilor, a şcolilor. Azi nici sociit&tea Fondului de teatru nu şi-a trimis repre­zentantul său. Facem aceste constatări adevăr­at­e pentru a arăta toot, odată pa ce parti 'primejdioasă a început să «lunece sooistaîei noastră, de- 85nter*8ându-se tot mai mult de problemele din vie­aţa unui popor şi tonocindu-se tot mai tare în valurile pretocuplurilor str­at mate­riale.* La prânzul om­an a vorbit mai întăi presidentul Asociaţiunii, dl Andrei Bane­au pentru înalta familie Regală, arătând cât de mult s’a identificat dinastia română în idealul poporului nostru. Publicul a ovaţionat furtu­nos M. M­­. L. Regale-Orhenra a intonat Imnul regal. Pentru armata română a spus cuvinte de «ralţunfirp şi de recunoştinţă dl Dr. N. BBan,­­râspunzându-i generalul Boer, coman­dantul Corp, VIL de armată. D-sa spune că în vremea robiei militarii români n’au putut participa la sdunările Asociariei, dar că sa­­firtaste au fost totdeauna eUtarea de aceia cari au muncit pentru onrcers poporului român. Ca şi în şedinţa I aşa şi la prânzul co­mun centrl tutoror rteuniunilor a fost dl N. Iorga, care a fost sincer sărbătorit. Ia cinste» marelui deşteptător a neamu­lui nostru a vorbit păr. protopop al Clujului dl Dr. E. Dăianxi, care a spus câ­­ndinta de-a dărâma ostaşul român vech­­e graniţe dintre fraţi, un si­nger om a fost pentru care aceste graniţe n’a existat, al cărui suflet a fost împărtăşit, printr’o prodigioasa muncă purturzlâ, conştiinţii româneşti de pro­stinduL Acest om a fost N. Iorga, an adevărat avi­ator el spiritual românosa. Pomene­şte în termini de adâncă recunoştinţă muma ur­ase azi numai trebuie să ne gândim la ce am fă­cut în trecut, la meritele pe care unul sau altul la poate avea pentru înfiptuirea Ro­­mâniei­ mari, ci 1» c*saee trebuie să facem în viitor psntru d»«lvirsirea ei. Cu munca posidvS ce vera do-o de aici încolo, sa în­cepe meritul nostru. Cuv&ntrlai trsbuie să-i ia locul fspta Fomia«a*o&, solidaritstsa iaptsi în dlaad­a caît* ale poporului nostru, după vom a fost solidaritatea "fopiei în țârânimes noastră în I decursul râsbeitjîal. Dijputital s&s Dr. ROTH dup9.ee se I Boază în îomâneşta că nu po*sda înaă destul de bine limba novstrt, vorbeşte îa limba germană, adresându-sa domnului N. Iorga şi «punând cri poporul săsesc vx a totdsaunft­­­ectâţean credincio­s al Rominisi aiart. i Naţiunea săsiascâ nu poate nutri ten- I dirte Iredentiste, dar sa se alipeşte din tot I sufletul de noul etat român asânâ d-pu­r.» I convingere că acesta e un «lat al libertă­ţii, i adânc demoaratic, în care na a primejduită j fiinţa naţională a nici unuia din popoarele­­ cordcoun­oare.

Next