Patria, mai 1921 (Anul 3, nr. 94-115)

1921-05-16 / nr. 103

Tribulatiu din­ V. Coldiş Dl Vasile Goldiş a scris in „Dacia“ trei articole întitulate Orientarea no­­tit­ei a Ardelenilor, din care, daca sei dem un sfert din conţinut, în care-şi scrie autolo­grafia, la superla­tiv, asca mai scoatem două sferturi, in care se face rapetitorul unor eve­nimente foarte proaspete în mintea tuturor, ca acelea că adunarea dela Alba-lulia s’a ţinut în anul 1918, ci după guvernul Brit’aau a urmat gu­vernul Vâitoianu şi că. . . Ardealul face parte din trupul României, — dacă facem aceste scăderi, teza dlui Qoldiş se reduce la atât: Ardelenii trebuiau să rămână strâns uniţi, pentru ca cu toţii să între in partidul liberal. Curios exemplar politic treime să fi apărut dl Goldiş în ochi fraţilor din vechiul Regat, când au văzut pe articolele din „Dacia“ că se reco­mandă vicii-preşedinte al partidului naţional şi totuşi ia la socoteală par­tidul ! Ba mai mult: din plângerile dlui d­oldiş că n’a fost ascultat şi nici chiar întrebat de partid, la luarea unor hotărâri, fraţii din vechul Ra­gat, cu drept cuvânt ce pot întreba: dar ce fel de vice preşedinte era di Doldiş şi de ce, dacă ,lucrurile se, petreceau aşa, nu a făcut ieşirile de acum, la timp? Nici una din două, îşi pot zice cetitorii articolelor sale: sau dl Goldiş a fost în­rebat, dar nu a fost urmat de majoritate, ceea ce nu constitue nici-o iezere din partea partidului; sau dacă nu a fost urmat, şi totuşi a rămas mai departe în par­tid, a făcut-o cu un scop ascuns, care, drept răsplată, l-a adus în situaţia d­­astăzi. Dar ceea ce este mai surprinzător In articolele dlui Qoldiş, şi ceea ce dă pe faţă o psihologie care nu onorează pe un bun creştin şi pe un om poli­tic, cu profesiuni de imparţialitate, — este faptul dl­in cele trei articole al doale, partidul naţional n’a făcut de cât rău, membrii acestui partid n’au mers dela unire încoa e, decât pe drumuri greşite bun înţeles impn un om dl V. Qoldiş, şi la propunerile sale. Căci să nu uite dl Qoldiş, ci dacă prima greşală a Ardelenilor a fost excluderea socialiştilor din Ma­rele Sfat Naţional, — nu şi din Con­siliul Dirigent, cum spune dia, — vina o poartă şi dl V. Qoldiş, iar nu dl Maniu, care a lipsit dela seen­şedinţă. Dl Qoldiş a luat cuvântul atunci şi s'a făcut apărătorul naţio­nalismului, cu o vădită tendinţă la adresa socialiştilor. Dacă o altă greşală a partidului naţ­onal, după dl Qoldiş, a fost cola­borarea partidului cu Federaţia, vina o poartă numai dl V. Qoldiş, căci­ dsa s propus această colaborare in comitetul de-o sută la Albi-Iulia. Ei dar nu vina că partidul naţio­nal a colaborat cu Federaţia, preo­cupă pe dl Qoldiş, ci faptul că par­tidul naţional nu vrea să colaboreze cu partidul liberal. Iar dacă dl Qol­diş se pune în contrazicere, se explică numai aşa că peeaos gândeşte pro­priu, nu se potriveşte cu ceea ce a propus nesincer şi astăzi dia oferă un admirabil exemplar de analiză psihică, când omul tacticei oculte este învins de omul constrâns să lucreze la fel cu majoritatea partidului, cum a fost nevoit să facă la Alba-Iulia Intr’un cuvânt: dl Goldiș este un admirabil tip al politicei de duplici­tate în care, cele două atitudini, sfâr­șesc prin a se nimici una pe alta, cu desfigurare?, morală a eroului După dl Qoldiş nimic nu s’a făcut bun, decât ceeace partidul a făcut cu ştirea dssle şi tot ceeace s’a făcut fără dsa, a fost rău... Cu ce mirare trebue să fi cetit lumea această măr­turisire, când mai departe, în acelaşi articol citeşte că dsa în trecut a fost „umilul secretar episcopeacla Arad". Cum, se vor fi întrebând fraţii din vechiul Regat, aceia care ştiu pe de rost opera istorică a dlor Vaida şi Maniu, a­cum, dintr'un umil secre­tar, un mare cancelar, fără de care dacă nu era consultat, Ardealul mer­gea la prăpastia şi oare, ori de câ­t ori a fost consultat, a mers la victo­rie ? Sau dl Goldiş se fiţărniceşte şi în ceea ce priveşte modestia sau este sincer şi atunci se putea dispensa de­­consultarea sa. „Umilul secretar“ de pe vremuri. Ştiţi ce rol vrea să joa­e în Ilomâ­ni Mare? Ascultaţi din art. III, unde vorbeşte la persoana 1, ca şi o­spetele încoronate: „Bu vreau pe toţi ardelenii la un loc ci pentru ca prin forţa lor poli­tică sa urmăresc separarea ori aiun­­a om la Ardealului, ci pentru ca să­ desăvârşesc unirea.“ Va si zică d­l Goldiş, după cum­ vorbeşte, n­u vrea dânsul să despartă Ardealul de ţară, dar urmăreşte ca tot Ardealul să~l pună sub comanda­ sa şi ştiţi urds vrea să-1 dusă?* Spune în art Il.vade­ şi arată îndig­­­narea că „atacurile violente ala unora dintre daputaţii ardaleni contra parti-­ dului liberal, fără ca conducerea par-\ ridului să-l fi disavuat, sfărâm­ă acum definitiv şi a doua condiţie a soli- j daritîţei Ar­dealului*. Aşadar xdns nu este solidar ou, partidul liberal, sfărâmă solidaritatea I naţională şi vina partidului naţional aste cî nu a întărit solidaritatea Ardealului ca psteia-mumă, solidari-; zându ea cu solidaritatea partidului­ liberal, solidar în exploatarea eiono-­ mnică a Ardealului Iată care este greşala dlor Maniu şi Vaida, iată­ oare este suferinţa dlui Qoldiş. Pe viitor, pentru ca Ardealul să sa corigeze, "— Ardealul de toate nuan- j­aqie politic?, — să se pună numai decât sub comanda dtui Qoldiş, să­ numere dela dreapta spre stânga şi sa un singur om, să urmeze pocăit, şi umilit pe dl Qoldiş, — unde în-, t-’altă parte dacă nu in partidul li­beral ? Lăsaţi pe dl Goldiş să viseze. Dacă i-aţi trezi la realitate, i-aţi strica şi apetitul tantiemelor dina cele trei binci şi frumosul vis al unei nopţi le primivara, de a fi ca un principe ,­ Ardealului liberal. Tratatul româno­­cehoslovac Tratatul da alianţă dintre Româ­nia şi Cehoslovacia, prevede la chestiunea militară, că cete 2 State se oblig și a se ajuta reciproc în ca­zul unei agresiuni din orice parte, afară de Rusia, când această ob­ligaţie încetează şi ambii contrac­tanţi vor trebui să se apere prin propriile lor mijloace. In ceea ce priveşte restaurarea Habsburgkor, aceasta este privirs ca un casus belii şi orice primire favorabilă a vre­unuia din membri acestei familii de către unul din statele fostei­ monarch!!, Indrep- I lăţeşte Statele contractante *8 'preceadă­­ sancțiuni militare. . ~­EFEMEIlICE O fantă a „Titanicului1 Fiecare poate îţi aduce aminte încă de nenorocirea marelui vapor „Titanic“ care s’a scufundat paneca în anul 1912 îngropând sub valuri peste 1090 din cei 1800 de pa­sageri pe care-i avea pe bord. A fost unul din cele mai mari şi mai gro­zave naufragii ale ultimelor decenii. Zarele din toată lumea au făcut sgomot în jurul acestei nenorocite întâmplări şi victimelor le-au consacrat articole mişcătoare. Catastrofa aceasta a fost elvor şi un prilej de inspira­ţie pentru pictori, poeţi şi compozitori. Valsul „Titanicului“ era cunoscut pe vre­muri şi la noi, încet pu­ncetul s’au scufun­dat apoi toate în valurile vremii cu aminti­rea „Titanicului“ cu tot. Acum nu de mult, într’un oraş, din Sta­tele­ Unite a fost arestat un om, un vaga­bond murdar şi zireaţuros. Nu era atât bă­trân cât mai mult îmbătrânit de asprimea vieţii care o dusese. Era idioţii; din trecu­tul lui nu-şi aducea aminte decât nenoroci­rea, „Titanicului“ şi Universitatea din Ox­ford. Capelanul înch­isorii s-a interesat mai de aproape de acest om ciudat şi după oste­neli îndelungate a descoperit din puţinele cuvinte ale acestuia vaste cunoştinţe de chirurgie şi din domeniul muz­ic­ei. Din tim-­ pul dela 15 Aprilie 1912 încoace nenoroci-­ tul nu mai ştia spune nimic. Preotul a dat­ un inserat in ziare descriind cazul şi inte-j resându-le de familia arestantului. N’a tre-­ cut mult şi la închisoare s’a prezentat un’ sublocotenent din Filadelphia, care cetind în­ ziar inseratul și-a închipuit că ar putsa ta-­ t51 său să fie acela, care dispăruse in pri-j măvara anului 1912 când eu catastrofa va-­ porului. L’a recunoscut în lati­na-l zări. Era­ tatăl său dr John Brand, medic în Filsdel­­pi­ia. Cu toate sforţăril­a bătrânul nu şi-a­ mai putut limpezi gândurile, şi-a început în cele din urmă să suspine și să plângi despftMjdnit. * :­­ ARIST­AR­D & COMP. 50 nan» Partidul­­ ţărănesc basarabean Din Chişinău primim următoar­a telegramă: „Consfătuirea partidului ţărănesc basarabean, alcătuită­ din membri co­mitetului central, din grupal parla­mentar, din foşt­i parlamentari, din n. Jfir* ii 4•!i «*/ntviîfaIolAW î irtair\yia oî oilt ! Wmiuusiv.-U4A j­­■ Vb«y tw­a.hrwa ys fruntaşi ai partidului, în şidinţsle im 10 şi 11 Maiu 1921, devastând si­tuaţia politică a hotărât: 1. Partidul ţărănesc basarabaan este să rămână ca partid ţărănesc independent; 2 R cunoscând însă necesitatea formarei unui partid ţirănesc în în­­treaga ţară, partidul ţafinesa basa­­rabani va lupta pentru înfiinţarea acestui partid. Gruparea parlamentară a partidului este însârcimi-.tă l­u adu­­­cerea in îndeplinire a acestui dsside­rat Rezoltatul obţinut va fi raportat comitetului central şi congresului ge­­neral al partidului; 3. la activitatea sa pentru înfăp­tuirea programului şi pentru­ spriji­nirea p­ogresulu pe căi demoarati­ce­­a vieţii obşteşti din România, parti­dul ţărănesc­ bis-irabean va colabora leu forţele democratice din ţară, iup­­­tând ca toată tăria împotriva re­ndia­telor reacţionare ale oliganb'ai;­­ 4- Tactica partidului basarabean Iva fi determinată ca şi până aturn 'da organele superioare ale partidului lcare sunt: comitatul central şi con­­­­grasul general al partidului,­­ Preşedintele adunării P. Mipa • ree^rtistul comitetului central Ghi­­gradeeanu, I Hotărârea partidelor­­ din opoziţie — După cum se ştie part­id­e din opo-' z'ţia unită s’au despărţ­i înainte de serbâtori ca angajamentul de a-şl cla-. rifica fiecare , atitudinea şi directiva polică în congrese pe care le vor ţine la decursul vacanţei. Lă acest angajament s’a ajuns în urma svona-­ rilor care circulaseră în ultimele sap- t târr.âni — după ştirile tendenţioase, lansate de partidul averescan şi de­­ organele de publicitate care sprijinese deschis sau clandestin guvernul — de­spre desfacerea opoziţiei unite, şi mai, aies despre o presupusă nouă orien­tare a partidului naţional. Svonurile au fost dezminţite la timp, iar evenimentele ce au urmat au con-­­­firmat aceste dezminţiri. Până azi au examinat situaţia po­­ litică şi s -a precizat directiva politică: partidul democrat al unirii din Baco­, vina şi partidul ţărănesc din Basara­ i b­a. Din hotărârile acestor partide­ se vede lim­p ;dt că nimic nu s’a schimbat în atitudinea lor politică , ca şl până acum, aceste două partide !?Ij păstrează independenţa politică şl ce-i laboreazâ şl pe mal departe ca parti-j ■dele democratice, împotriva oligarhiei j I române. I Partidul naţional din Ardeal, dim j motive care au fost date în comuni-­ catuî oficios dl om­ucerii de partid,! i nlp put A să convoace până azi nici j \com­­ tal. îxîcuVv, nici pe cel de-o\ ’sută, pentru a hotărî asupra direcţi­ j vel politice as mal departe. Aceste două comitete vor fi convocate însă în curând, în decursul acestei luni, şi­­se va vedea atunci că nici în directiva|­f noastră politică n’a survenit nici o. ‘nouă orientare* Hotărârea partidelor provinciale de a-şi păstra unitatea şi independenţe, deşi­­ recunosc necesitatea unui partid de-­­mocratic pentru întreaga ţară, cum n’a fost până acum o niedecă in lupta­ comună pentru triumful democraţiei, nu va fi nici pe viitor. Presa partidelor oligarhice se va bucura de sigur, că nu s’a hotărât o fuziune imediată a partidelor din opo­­ziţie, şi vor vorbi din nou de desfa­cerea opoziţiei unice. Cetitorii, pentru a se cruţa de agitaţii zadarnice, vor face bine dacă nu vor mai da abso­lut nici un crezimânt celor ce se va scrie în presa oligarhiei, ştiind că partidele democratice române după cum nu le-au dat până azi prileje de surprize neplăcute, nu­­ va da nici pe viitor. , IV. I. C. Brătianu la 1857. Sub titlul gener­il de mai sus: Li­beralii etc. am publicat în Patria trei articole de lămuriri ştiinţifice, menite să dovedească Ardealului că pentru întârzierea de o jumătate de veac a­ soluţiunei chestiei agrare sunt vino­vaţi mai ales liberalii. A lor ar fi fost menirea şi datoria de-a sfârşi cât mai de­vreme cu această chestiune da bază a Statului român, nu a­­ con­servatorilor. Dar, purtaţi de aceleaşi interese, ai s’au unit cu aceştia, în to3 — să-i reducă economiseşte,la importanţa ce o meritau şi politiceşte să-i aşeza de mult la local spre car® pleacă acum. Cu această vină a libe­ralilor istoria nu va fi miloasă! Am arătat, aşadar, în acele arti­cole : 1. Că Ion C. Brătianu a fost duş­manul politicei agrare a lui Mihail Kogălniceanu; 2 Că dela 1864 până la 1916, în cincizeci de ani, nu s’a făcut pentru ţărani nici cât îa unicul an kogălni­­canesc 1864. 3. Că și în timpul din urmă liba­­ralii au dus înainte politica de tărî­­găneală a lui Ioa C. Brătianu — ceea ce, pentru mine, ca istoric, constitue un caz de interesantă ereditate de idei politice. Dar nişte gazate liberale, cărora eu, în special, am motive să nu le cer să fie erudite, mi-am contestat afirmaţiunile. Afirmaţiunile le voiu dovedi, aşadar, încă odată, cu argu­mente, pe care, dacă iarăşi se vor contesta, le voiu dovedi şi a treia oară, cu altă serie de argumente. Acum, în a doua serie, impusă de contestarea ce nu am meritat-o, voiu dovedi aşadar: 1. Că am apreciat exact pe 1. D. Brătianu — despre care afirm, în trea­căt, că însuşi avea obiceiul bătrânesc a face mărturisiri caracteristice şi sincere despre defectele politicei sale şi că de aceea, contra sa, poate fi citat el însuşi, adeseori. 2. Apoi voiu arăta câte împroprie­tăriri s’au făcut da ne urma legilor liberale, între anii 1864 şi 1916, con­­tab­litata exactă l I 3. In sfârşit voiu aduce material nou pentru a caracteriza politica a- I gravă a liberalilor în refugiul din Moldova şi după revenirea la vetrele iţărânaşti ale eroilor dela Mărîşeşti, Oituz, etc. Scriind de acestea eu ascult de cu­vântul Domnului, care a zis: „Să fia lumină­­ ‘ şi pe care în lumea aceasta , plină da rele şi de răi, trebue să-l ‘ imităm, făcând lumină, atât cât bietul om mărunt poate să facă. I La 1856, când în Paris se elabora­­tratatul de pase şi sa pregătit ast­fel şi convenţiunea, de care noi tre­buia să ne călăuzim, I. C. Brătianu ’se fifla în capitala Franţei.*) Acolo­­a avut, de­sigur, prilej să afle ce se­­aştepta în Apus dela ţările romi­­­neşti.8) Cu ce urmări însă?i vom­­ vedea.­­ întors în ţară, la 1857, I. C. Bră­­jtîanu s’a făcut agronom serios. » „Dior, — zise el odată, — eu sin­­­gur, familia mea, a luat embaticuri cum se luau; adică, dacă era cineva amic­a egumenul său,*) îi da parale, îi da embaticuri cu nişte condiţiuni foarte uşoare; de aceea zic că emba­­ticuriie care sa mătase statului sunt mai nimic.* (2,11, 25).­­ Aoaastă s’ar fi petrecut poate şi înainte da 1857; data siguift nu o ştiu/ Câştigul mare cumpărat ieftin, din embatic, se impunea dintr’un motiv economice general. Acesta este înţe­lesul însurisirei lui I. O. B. că l» 1857, abia sosit în ţară, „văzut pro­prietatea mare intrând din mână In mână“, din care cauză nu se ştie care va fi soarta“ proprietăţii celei . *) Vezi nu norii 62, 65, 64 din ,F*tria*. *) Tratatul de pace s’a isc&lita la 80 Mar­tie 1856. Convenţiunea din 7/19 August 1858 ne-a cerut, la art. 46, o revizuire fără întârziere a legei privitoare la raportul între ţărani şii proprietari. s. Seria 1, vol II, p. 400 din , Aste­zi le­­giurii privitoare la chestia agrară,“ adunate de D. O Sturdza-Sahseanu, Bucureşti, 1907 De aici înainte, conseevsmt, această publica­ţie, va fi citată.Ură titlu. Va «*.: Seria 1, li, 410! ’ *1 Crea! . "" mai in ţara noastră*. (2, II 446». Pro­prietarii erau nesiguri; da aseaa se asigurau cum puteau ! Odată I. C Brătianu a vorbit şi mai clar (2, II, 558). Fiind „nevoiaş“, a vândut, de silă, „multe proprietăţi mici, munţi, proprietăţi chiar de unda ;»a trage neamul mau, din Galeşi, din iBrateni.“ Ii le-au cumpărat ţăranii. * adaoge cî.­­ Situaţia economică a lui I. C. B. se clarifică. Proprietar isteţ, I C. Brătianu, văzân­­du-se silit a vinde proprietatea mică, »'a silit să şi-o păstreze pe cea mare. Era firesc. Nimeni nu-i cere proprie- I tarului mare ca, d­e patriotism, să sa I nimicească esonomiceşte.­­ Marele proprietar I. C. Brătianu Savea chiar o mare gospodărie îngri- Îjită. Eu cunosc cel puţin una : cea Lţiepa moşis Mihteşti, despre care Ion Io­­născu dela Brad vorbeşte Inîr’o certi­­tică cu titlul: ,Arenda moşiilor sau Ipovăţuiri ptntru proprietarii ci-şi dau moşiile în arendă.“ (Bucureşti, 1864). In această broşură se povesteşte, la pagina 161 şi eu reproduc ca dovadă ultimă a situaţiei economice a celui­­ menit să fie, mai târziu, omul da jStat care a fost:­­ „Capitalul necesar unui arendaş,­­ care exploatează o moşie locuită, este ‘mai tot acelaş preţuim dane, cu va­­rriaţiunile numai ce vin dela numărul lelăcaşilor, întindere» moşiei şi felul­­ cultural. Şi vedem, care este suma acestui capitol. ş „La Mihăeşti, de ei­, dl Ion Bră­­­­lianu face o cultură de porumb, fi­indcă moşia se află pe valea Oltului,­­care este foarte proprie pentru această plantă. Dl Ion Brătianu a introdus în acea parte a locului cultura grâului şi a rapiţd. Valea Oltului, fiind înfun­dată, n’ara sire aurare ierna de pro­ducte şi, prin urmare, sileşte pe cul­tivator ca să consume porumbul în îngrăşarea porcilor şi, prin aceştia, sâ-l prefacă în bani. „La Mihîeşti se fcfla şi 44 de clă­­caş!, cu care nu se poate îdera tot pământul, se dă, dar, în arendă peste 100 pogoane, la ţărani, care se pogor din munte şi cultivă porumb, plătind tren di câte Vi­gilban da po­gon. Cu 44 clăpaşi a câte 22 zila dala fiecare seau 962 plus 222 zile de la cei cu 4 boi, ades­ peste tot 1118, se poate faca o curteră de 160 pogoane. „Pentru ca să dau o idee cât se poate de exactă despre capitalul tre­buitor pentru exploatarea Mihfisști­­îor, însemnăm aici pa saart chak­ro- 1 life de cultmn­ă urmate în anul 1863: 138 zile cu 4 bal â'3V1 lei una 448 20 134 „ „ 2 „ „ 271 „ „ 301­ 20 1417 „ „ mâd­îe „ U/s „ . 2145’— 341 „ „ «arul „2 „ „ 631’— 1067 „ „ mânii» „ XA „ » 1100 20 Totalul . 1204517 la car® ar trebui să se adaoge: să­mânța, porumbul şi griţel mâncat, rachiul beat şi fânul şi o­zul con­sumat. „Productul moşiei acesteia, adecă veniturile ei, au fost, în ac­elşi an, de 20929 lei.“ Din ascete date, comunicate unui amic de I. C. R. însuşi, reiers chipul unui igconom, care şi ştia utiliza mo­şia, cara înovaază (introducerea grâu­lui şi rapiţsi­­) şi cars ce sfrineşte ca agronomi specialişti ca Ion Ionemu. Un astfal de agronom nu sa des­parte uşor de moşia sa — cade ex. C. Negri, cara nu eră un realist. — Un astfel da agroao­a.nu primeşte lesne idei revoluţionare în domeniul drep­tului da proprieb­is; şi'eombite chiar pe calce revoluţioaeazi, cum I. C. Brătianu l a combitat pa M. Cogăl­­niceanu, îa 1264. Moşi Coatac hi Na­­gri saut rar», rar, da totI Esta ome­­ness să fia rari, iar vorba #îia: s’o «tim şi noi!* Aplieâ'îda-i aeam şi lui I. C. Bră­­tianu metoda lui Taine (şi alţii), de-a explica pa o® d­a mediul său — şi dia med*ul slu e’ar putea* ds şi alte (Uimire pe paginii M-a) ! Liberalii şi chestia agrară — Mai ales pentru cei dela fără, din* sate — (Continuare 0 35 „ „la arie „27s „ „ 27*20 178 „ „ la seceră 2 „ „ 856 — 25 pogoane alături de porumib 9 „ „ Sul'20 20 pag. *lăt. grâu 9 „ „ 210 — S.mbr. â 7 slugi .... 2060 — H'ana »bigilor.................... 1263 29 Leafa îngrijitorului . . . 8520 — Comunişîii dela noi s’au­ afiliat la internaţionala ’ a Eil­a In ziua a patra a congresului to-­ muniştilor, cara a’a ţinut la Bucureşti,* au uimit d scuţ’unile asupra sfinerei la internaţionala III. După mai multe cuvântări se proceda la vot şi ia ia-­ trebarea afîliei ei necondiţionate la in­­terasiţionala III dela Mos­cova, se de­clară 432 voturi pintru şi 111 contra. Congres ştii au îatonat internaţionala pe care au tântat o româneşte şi. .. ungur*ş‘.e. » . ■ .­­ I stă un f.noroen nsm­ai. petrecut Iceă in Capitala ţârei româneşti: f­ân -­­ ta-ea îo ungureşte, spre plăcerea a­­­mirai lui Horthy 1­­ Fracţiunea comunistă, care se îl­­ sub coadita erau exaltată a dlui Cri-­­stescu,­ a întâmpinat o vie opoziţ­e din partra muncitorilor, din cela două ■ partida socialista române. Ea este pri- j vită ca o aaţiimne anarhică şi nici par­­tiduile aşa zis „burgheze* nu o con­damnă «sa da vehement, la partidul socialist. ­»««« rîîrrînrTiaBaafiBgBBB Publicitatea politicei maghiare Ungufji provoacă desordid­ in ţinuturile ce se cuvin Austriei — Aceeaşi metodă o practică şi în Ardeal — Totuşi guver­nul maghiar doreşte uniunea sub M. Sa Regele Ferdinand Za­rele din Visna, Pir­ga şi B ,di­­pestR S3 ocupă foarte de a­roape cu situaţia actuală a Ungariei, în legă­tură cu evenimentele din ultima vreme. Astfel, după cum afirmă ateste z­are, situaţia a devenit atât de crotică îa leg­ltură cu osuparea Ungariei ocnidentale, sedată Austriei prin trotilul da pase, încât acest te­­ritor va fi ocupat de armata Aliaţilor în luna aceasta, pentru că austriacîi nu sunt în stare s’o ocupe fără a da naştere unor ciocniri sângeroasă, înaintea ocupirei teritorului cedat Austriei, însă se va muta şi comisia Aliaţilor îa Budapesta, pentru a supraveghia asupra demobilizatei ar­matei m­­ghiare. In vederea acestor fapte politicianii mighiari, printre cari au fost conţii Bathien, prim ministru, Bánffy, mi­­nistrul de externa, colonelul Lehár, care şi-a subordonat armata în Szom­bathely ofragelui Carol cu care­a aventurai acestuia, asemenea şi alţi politiciani, au avut o consfă-­uire se­cretară. In aceasta consfătuire au ho­tărât să provoace tulburări înainte de­ a sosi comisia Aliaţilor la Buda­pesta şi să proclame independent te­­ritorul cedat Austriei, ca să nu fie nici al austriacilor. După ziarele amintite asemenea manopere au vrut să arate, că gu­vernul nu este în stare să se opună voiaţ­e populare şi astfel ar fi fost silit să accepte situaţia, pe care chiar la iniţiativa guvernului maghiar ar fi provocat o teroriştii albi.­­ Ungurii de altfel fac toate sforţările­ posibile pentru menţinerea acestui­­ teritor­ii pentru raanexarea celorlalte­­ teritorii deslipita de Ungaria.­­ Iredenta maghiari de altfel face mare propagandă și în Cehoslovacie, ca să provoace dosordine pentru a­ putea reocupa teritoriile alipite la Cehoslovacia. Cea mai i­nteusivă propagandă însă o face la noi pumni Ardeal, după cum am arătat în mai multe rân­duri.­­ In ultimul timp însă contela Bathlen, actualul prim-ministru al Ungariei a iniţiat încă o propagandă, pentru menţinerea Ardealului în spi­rit maghiar. Susţine însă pe de alta parte uniunea personală cu România, cum a fost cu Austria, ca să-şi poată salva totodată şi imensele moşii pe cere le ara in Ardeal. Aceste sun­t numai uneltiri pentru reîntregirea Ungariei prin provocarea neînţelegerilor între Statele su­pern­bte I . BEBIMET ! De ce nu a primit „Viitorul“ an­cheta cerută de Reşiţa? Din teamă că s-ar putea cere an­chete, nu de instituțiile de afaceri li­berale, ci de publicul speculat. Primi­rea anchetei de la Reşiţa ar fi creiat un precedent periculos. -------------------------------------------­ Mm ál titiumm 103

Next