Patria, octombrie 1922 (Anul 4, nr. 212-236)

1922-10-14 / nr. 223

Cluj, SlmM.tttl4 Octomvrie 1922 UN LEU EXEMPLARUL iA*iS£»5%ii'i*rf.■'LVv'îrfi.-tGh/aVIL*. ~î? tf/nHWilWilA.« asaii. . .i^£ui Anul IV. % Numârul 223 Cum vede situaţiunea poporul... 'UA, ■.'I Zilele trecuta am stat d vorbă cu un om din popor, un­­ rau român din­­tr'o fruntaşa comună a Câmpiei Ar­­dealului. Şi din vorbă Sn vorbâ sm »tjuns la »treburde'ţănf*. Fi*ta blajină până alunei a­­iranului s’a intunecat d­e-odată. »Cum merg treburile pe la noi? Râu, rău ca la toată ţara. Mă ’ntrebi da ce merg rău ? i­u să ţi spun eu de cenuşa cum văd şi înţeleg eu lupurile. Şi sşi cum le vad şi ie înţeleg eu,­­ le v£d şi le înţeleg toţi ai noştri... s „Cotmanyu“ (Kormány guvern) a luatf ţera îa arendă, sntinap de tot. Trebueţ să plătească Stata!­ti multe milioméi şi să-i mai şi rămâie? Şi de unde să şi­ scoaţă aceste railioane şi să-i mai şi­­ juratic? Dela slujbaşi... Par slujbaşii noştri vechi, slujbaşii ! noştri ardeleni sunt oameni săraci, ei! ţi’au de tmnde plîti ca sâ fie lăsaţi în I rlujba sau să li se de«?? slujbe saşi! bune... Şi-eşa sunt daţi ,'efară. .Cor-! niaoyu” «duce alţi oameni cari au de unde plăti. Să ţ: spun o pildă. ,Fe­teou“ nostru din gară ('önök-şef) cică , a dat vreo 10.000 de lei pentru slujba lui. Be unde sî-i s­oaţâ şi să i ma: ş' rămâie? Cere iria cei caii au treburi cu e!­ea ,fetea". Iţi trebuie un vagon? Ai să bagi mâna în buzunar şi să-i dai. Şi ţi-o b­ai şi dai, ce să faci? Şi ca cu fenecul­ nostru stăm cu toţi slujbaşii. Ori u­nda te duci, trebuie să ţi bagi mâna la buzunar şi să dai,­­ dacă vreai să-ţi facă ispravă. Dar au şi ei, bieţii, d­eplate. Şi ei şi-au bă­gat mâna în buzunar şi au dat „cor­­raanyului“ ca să ?j:r gă unda au *­­mnfls... .Corma ny.i“1 e de vină la toate. El e de vină, dar pentru vina lui Io­nei, ţărănimea nevasta proastă, plătim... E râu, tare rău au ţera aceasta da ă ia a?âadă la „comnny11 şi de .cor.­ma­y‘ subarendată la slujbaşi...* Ţara e scoasă la mezat! Cine dă mai mult ? Aceasta e Icoana pe d­­e guvernarea l­utrală o reoglind­ite în sufletul naiv şi cinstit al poporului. .. Scoasă la mezat os pa vremea fa­usrioţilr, când ciocoii luau in ante­­priză veniturile domneşti şi ala Sta­tului prin licitaţiune. Ca pe vremea aceea de stricare de mora-’uri şi falşi fic­are de caractere despre bani poţi citi în orice manual de istorie .Corup­ţia morală în Stat şi inisocifisite ajunse la culme. Umiliră, nedemnitatea şi linguşirea fură împreunate cu făţărnicia, m.aduna, delaţiunea. Fiecine caută să şi p­otrivească treburile ori să şi croiască un drum în lume cum va putea , minţind, pârând, înşelând, fal­­sificând, cumpărând Scrupule morale nu existau .. .“ Olgarhia liberali, lipsită de orice scrupul morel şi preocupată numai de interesele partidului pe care se­ spriji­­neşte, nici or­ căutat măcar si se dea seama de urmările voribile ale dis­preţului ei faţă de legi. N’a căutat să-şi dee seama cum se vor restrânge în sufletul şi j­udecata mîss.lor popu­la»re: înregimentarea îa partidul liberal a tuturor celor cari nici odată n’au avut vre- o legs tară sufletească cu po­porul; scoaterea din arsenalul pdlititai opiniei publice româneşti a trădătorilor cauzei româneşti şî impunerea lor în muntea unor slujbe însemnate; frau­dele electorale, cu respingerea candi­daturilor, tastai cinelor sau felsin­esirii proceseior­ verbale, cari au făcut din alegeri o bătaie de joc; brutalitatea tolerată sau chiar protejată a organe­lor administrative, a jandarmeriei şi a u nor agenţi recrutaţi din tot ce are socie­tatea mai rău; suspendarea sau mu­tarea la puncte îndepărtate a funcţio­narilor ardeleni ceri nu putea« să cen­tifice interesele partidului la patere cu interesele superioare ale S­atului , crede­au Că legile au surtadus­ număr pentru ca să fie căleşte în picioare. In locuirea a estor slujbaşi cu elemente streine de sufletul poporului, necunos­estoare ale situsţiuifor locale speciale şi inspirate numai de dorinţa de a se face cât mai indispensabile ce­or cari le-au trimis; impos­i­litatea de­ a ob­ţinea satisfacerea celor mai juste ecren dacă ele nu sunt însoţite de gra­­ficaţii băneşti compromiţătoare pentru presti­giul autorităţilor publice; comedia de ua fast ridicol­a Im­proprie­tări­­ cu asistenţă de miniştri şi arhierei, cu porţi de triumf şi banchete costisitoare, — şi, ca să complectăm acest tablou trist, cele vre­o 100 de milioane şi mai bin vi­tiuite pentru o serbare, căreia guvernul i a luat caracterul istoric s­­naţional, coborându o la un act politic de partid ? Maeeele popu­lare au fost răccol­te din apatia şi letargia lor de prăbuşi­rea unei lumi pe cara clasele stfijâ­­nitoare căutaseră să li o prezinte ca o instituţiune divină eternă la con­ştiinţa tânără şi încă tulbura a unei lumi nouă, mai bune, mai drepte ! pentru toţi, ce trebuie să vie — ele se frământă, judecă şi fac distincţu­mi ,între prieteni şi duşmani. Instinctul­­ necesităţii unei or­dine legale, sen­ti­­­­mentul că este posibilă o aşezare a­­ lumii nouă pe ri­malii cari alături de­­datorii îngăduie un locşor modest şi­­ drepturilor — n’a dispărut încă din i sufletul lor. Ele mei­­ aşteaptă, mai I cred, mai speră —• și judecă .. . Iudecă ap­oim jujdecă ţăranul no- Istru de pe Câmpia Ardealului Judecă jeu elementele de judecată pe cari, le dă guvernarea de opt luni a oligar­hiei liberale. Şi judecata lui se re­zumă in suspinul amar:­­ Avem un guvern arendăși! I mmm me • T — Terorismul fasciştilor. Se pare, dik Itr.nici, cu guvern şi parlament a a­­■ jur.s să fie condusă de teroa e» f*sci­­ştilor. Pini acum partidul politic atât de apropiat suficteşte de cei ce spriji- I nesc in Ungari« regimul lui Horthy, se mulţimea sa masacreze pa comunişti,. Is£ şi impună voinţa în coasil ile mv-ui-ţ cipale. Azi ei operează împo­riva par­f­­ lamer tului, tfi prizind cu deman&Lwja jEAageroese şi atacuri vehemente pe toată lumea. I In urma atitudine­­lor, a demorstra­­­ţilor făcute pentru a aduce hotărârea i jdizolvării Camerei, se pare că însuşii i guvernul italian şi-a pierdut rapul. O telegramă din Roma educe ştirea, ’ că sub presiunea fasciştilor Camera au fost disolvaţi, publicându-se alegerii nouă. Parlamentul nou sles va avea ca­ întâia datorie să aducă o nouă legei electorală, ss Intdegs după vederile­ fasciştilor, ce nu sunt siguri, că vor c­âştiga­­ mari majorităţi în alegeri. 0 măsură, expulzările Mentalitatea aridă a guvest­anţilor­­ noş­tri a inventat cu prilejul incoro­* nării o rouă ilegalitate, ale efrei du­­­reroase consecinţe se vor răsfrânge nu­­ asupra lor, ci asupra nenorocitei acesteia Ş­i de ţări, bă­tuţi de Dumnezeu şî bân­tuită de toate r?rilr. Esta vorba de o recentă dispoziţie a guvernului dlui Bratism­, de a trimite peste graniţă pe toţi s­rjinii al­ături în ţară, pentru o mai mare sigura­nţă a serbărilor în­coronării. Măsura aceasta a­bitram­ luată fără nici o judecată mai temei­nică va avea în primul rând ca ur­mare o atitudine analogă faţă de ce­tăţenii români din ţările jicnite. Ca un prim început foile din Capitală sem­nalează iritarea justificată a reprezen­taţilor S­atelor bresate prin dispoziţia nesocotită a guvernului. Miniştrii plenipotenţiari, intre ceri şi al Poloniei au făcut demersuri pe lângă guvern, să revină asupra acestei măguri, care nu numai că Irită rapor­turile noastre de alien­ţ­k şi prietenie actuală, der pot avea o dureroasă repercusiune fi asupra legăturilor noa­stra viitoare. Clei fiecare eximlat, căruia îi s’a răpit în mod limtfi­ o existenţă cinstită, devine in patria hi un egent primejdios de propagandă împotriva ţării, care l’a maltratat. Pe de altă pstte­rs­ e o enormă greşeală, să se creadă, ci fiecare cetăţean strein este un element periculos pentru si­gurareţa noastră foternă. Ori o selac­­ţiune, în felul cum sa practică la noi totrs elemet-tele bune şi rele este o imposibilitate. Şi iarăşi fără n­ci un motiv prlpabil nu se poate expulsa un stăţeare stron, care îndeplineşte as­­toi în ţară o muncă cinstit!, fara a prejudiţia dispoziţiile legale, cari re­­glementează raporturile trtra popoare. Ori crede guvernul liberal, ca poate ,ălia în picioera şi aceste legi cu ace­­laş cinism, cu care is­cal­­ă pe­ste noastre. Atunci se vede, că se­­înşeală amic. Căci dacă felul opoz­ţiei de a se opune măsurilor srbita e aie guvernu­lui, îl lasă rece, nu tot a^i de rece îi vor lăsa măsurile represive, ce le vor lua ţăriie jicnite. Deocamdată e vorba, că Polonia a suprimat v?za paşrpo­arte­lor rou?â'i* şt:, ca un răspuns la trata­mentul inadmisibil, ce se aplică cetăţe­nilor acestei ţ'iri, îşi dă guvernul seama de dificultăţile create cetăţenilor proprii, prin aceasta măsură provocată din vina sa? S’a gândit dl Brătianu, că Polonia este li­nia cea mai listicioasă şî mai ieftină de trecere în ţări e Apusului, a tinere­tului nostru, care pleacă tocmai în vre­mea aceasta în studiu? Da­r legăturile comerciale şi industriale distruse din cauza expulzării, pentm că o mare parte din streinii aflători la noi sunt însărci­naţi de afaceri ai Instituţiilor şi stabilimen­telor din ţara de origine? Dar cea mai grea lovitură dată de dispoziţia nesocotită şi pripită a guver­nului este desigur împotriva meseriilor de tot felul, de­oarece majoritatea ex­­pulsaţilor o formează meşteşugarii spe­cialişti streini. După ce în ţară avem numai câteva şcoli inferioare de meserii neglijate şi acelea, după ce meseriaşii noştri­­su o instrucţie destul de redusă şi sunt a­­vizaţi pentru a-şi perfecţiona cât de cât meşteşugul la instrucţii­, ce i-o pot da streinii specialişti şî cu cunoştinţe su­­perioare, iată că ne pomenim că şi a­­ceşti instructori benevoli sunt ridicaţi din ateliere şî tu­m’şi la urma lor, pen­­tru că dl Brăbanu nu are încredere în zilele solemne sie încoronărrii­ în desia­­îfresul muncitorimei streine, care s­-ar fi văzut de treaba ei, mai ales ca prin felul ei de a vedea în irurile şi prin programul politic ce o călăuzeşte, mun­citorimea nu stă din calea unor estfel de serbări. Astfel printr’o dispoziţie uşuratică ni i s’au despopulat atelierele şî ni s’a de­montat întreg mecanismul tinerei noa­stre industrii, care îşi găsise în specist- Hştli streini pomotorii ei cei mai «sldei.­ In felul acesta nu-a succes, să ne facem de râs în feţa streinâtăţ­i şi să ne compromitem în a­claş timp şi in­teresele noastre proprii. ­­ware Din trecutul presei Celebrul istoric Buckle­sre,în a sa .Isto­rie a civilizaţiei engleze“ c&tare, rânduri d­­e data despre presă. — Cale dintâi gazete ce apăr­, au în 11996, apăreau a­pti mânat. Cel­­ dintâi ziar a apărut sub domnia Acnei. Ia l»nul 17 şi au început si ia parte şi în discu­ţiile politice, pâaiv. stun-.i publicaseră numai j »noutăţi*. Acestei schimbări i-a premers cu î câţiva anii răspândirea de mici şi ieftine bro­­­şuri politice. Era deci clar că sa va începe ■o mare mişcare pentru răspândirea aceîor comentarii politice. Dcu zeci de ani după moartă» Annei transformarea era desăvâr­şita și presa deveni întâi» oară in istoria lumii un exponent si opiniei publice. Cea dintâi observaţie parlamentară asupra acestei noui puteri e cea f­ăcută de Danvers într’o­­ corbare din 1738. Ea merită să fie reprodusă din parte fiindcă caracterizeazâ o epos­’. Acest I legiuitor zice: „Eu cred că poporul Marei Britanii a condus de-o putere despre a cărei Iautoritate supremă n‘a fost faci nic­iri vorba­­ până a­tăzi. Această put­re nu e voinţa “ne­limitat­ a principelui, nici cârmuirea prin par­amant, nici tăria armatei sau influenţa clerului, nici tirania fuste­i. Ci e do­menia presei, flucrurde cari umplu gazetele noa­stre sunt citite cu mai multă cinstire decât legile parlamentului, şi p­irerile unui gazetar a­­­ mai mare trecere şi greutate decât ale celui mai seamă politician“. Credem că nu mult după aceea aproape în fiecare Stat european putea să se facă aceeaş mărturisire. Fireşte presa nu­ şi-a păstrat totdeauna ace­­laş presigiu. Au fost perioade când impor­tanţa ei se re­fusese la inexistenţă. S’ar pu­tea constat­» f .la greutate o dependenţa ascendentă şi descendentă în­tre vata presei finsistentul da guvernare parlamentar. Legi­uitorul englez ale cărui cuvinte la­ aut d­­at şi care-şi face mărturisirea ca oarecare ami­­răciune nu şi-a dat seama de aer astă depen­denţă, altfel poate n’ar fi lua totul în sarcina presei. F­ra îndoială istoria se repetă cu oarecista mici viriaţiuni pe aneeus temă. Analogiile se impun în tiară de vrer-’e noastre. Citind cuvintele lui Danvers rostite cu două sute de ani in urmă îţi vine aproapo să­ crezi c^ au fost spuse într’o clipă de in- i­spiraţie profetică vizând epoca noastră. Câî­t de fru­mos ar putea totuş sa fiaidul presei din viaţa cultursă, economică, politică a nea­murilor. D­e noi cari cunoaştem interdepen­denţa factorilor istorici, pentru anumite rele nu vom osândi esclusiv prr.sa, ci un întreg sistem social, voinţa tot proprie. Sub regimul ficţiu-­­ mei parlamentare trăim cee mai Uîitisi z're ale vieţii noastre politice. O atmos- [ : Ură greş, imposibilă, apasă asupra ţării ] ' noastre. Toată lupta pentru întronarea! .Egalităţii, toată energia desfăşurată de; Jdediştii poporului nostru, cari au pre-; Jzut.mtr’o regenerare politică, s’a uzat mii folos; sistemul nenorocit el parla­­­mentarismului comandat îţi îndeplineşte Îsîfidiitor rolul de Acţiune constituţională, j după c-tre toste legile emană de la voinţa unui singur om, dublat, cu pa- I tori discreţionare. Parlamentul ţării noastre s’a de­­iscris ca o simplă adu*ie a clubului I liberal, In mijlocul unei apatii generale. Nici-o însufleţire, nici-o idse mai deo­sebită nu preo..upă rândurile parlamen­­t tarilor liberali. Toţi îşi au privirile­­ aţintite asupra şefului autocrat, în­­faţa căruia se proştern cu fefielă, în­­do­colu şi spinările cu toţii, muţi de supunere orubS. Ioti’un astfel de par­­laminî, unde mamlucii nu îndrăsnesc să-şi ridice capetele înainte­; stăpânîlor, este uşor de înţeles, cu opoziţia n’ate ce căuta, spre a fi martosă la scenele ede­mei degradatoare pentru fiinţele omeneşti. Doamne, până când va mai ţine această comedie const.tuţcnală, care se joacâ de atâ’s. vreme în paguba ţirii ? N’am ajuns orrfe îpcâ la acel­­ punct culormnant, când răbdarea popo-I rului spectator să se fi terminat în faţa batjocurii, ce i aş rsduce da căte vvsta actori neruşinaţ’, cari îi despok, de orice demnitate? Cissul dreptăţii tiv bus să fi® aproape, căci rş* parla­ment, ca cel de astăzi e o ruşine ccf tru ţara noastră. .. f­PtfMEWUPi­tCT Dl Viatilă Brâtîi­ nu a de­schis un credit de 600 milioane pentru ajutora­­rea funcţionarilor publici. Spre a se despăgubi, a intervenit pe lângă ministrul comunicaţiilor, ca din seria accidentelor de cale ferată, să re­nunţe la u­nii singur. Câştigul realizat din . . . psgubde ce nu s’«1. ma? produce la uh singur s.c­­eideit, sr «chivale suma dată sjuîor funcţionarilor. Ministrul d- justiţie a întocmit un tablou de graţieri. pjfobab­­­efi este vre’un msmbm in ■ fluent al partidului liberal, care nu gă­seşte a'tis soluţie pentni a reuşi să ss . . . fvaoueze de la Văcăreşti.­­ • Sau poate rari mulţi............ „Sezi­unea j . v } extraordinară“ j j Joi, la 12 octomvrie, s'a deschisf j „seziuttea extraordinară* a parta \ \ mentalul pentru a lua vacanţă pârti i j la 23 Octomvrie. S'a dovedit ast- t s fel, ceeace știam cu topi, că gttvsr. I j nul și a convocat majorităţile pentru * a le avea la îndemână pentru parti­ciparea la serbările încoronării, Dl Bratianu voia să-şi adune pe membri clubului său numai azi. Vineri, dar­­ a chemat cu o zi înainte, pentru ca azi călindatul arată. 13 Octomvrie, număr neagreat de cai superstiţioşi. Aşadar guvernul e în siguranţă. Re­­pnemiar­ţi „naturii" sunt la Bucu-­ re­şti şi trenuri speciale îi vor aduce­ la Alba Boia. Se ştie, că actul încoro­­­nării presupune doi factori principali: naţiunea şi Suveranul. Guvernul e­­ acum la adăpost, „naţiunea" e la Bu­­ cureşti, „legal reprezen­tată prin mem-­­ brii clubului liberal, şi sunt gata sdj plece la Alba-Iulia, pentru ca în nu-­ mele naţiunii să investeze pe Monarh cu drepturi suverane. Se ştie cum au primit, la rândul­ lor, dreptul da­ a reprezenta voinţa na -­ ţională, „deputaţii" libs­ro­i, peste noapte, s’au trezit cu majoritatea voturilor,­­ căni la încheier­ea votării din ziua­ întâie aic­­i aveau o minoritate ri­dicată. Dar toate aceste sunt mazere pe pe- \ reze: lucruri vechi, lucruri uitate: azi, ei reprezintă „noţiunea* şi în sezi­uni­­ extraordinare, şi la actul încoronării. Guvernul liberal, şi frunte cu dl­ Brătianu, are conştiinţa liniştită, pen-­­ tru ca viu prin lovituri de Stat şi fal­­sificarea rezulte­t­ului alegerilor, se poate tulbura conştiinţa unui om care a avut şi vre­menirea să sâvărşască tot ce i mare şi nemuritor în istoria ţării româneşti. Liniştit, că are ,naţiunea, cu dân­sul, în fvunţia acestei naţiuni pleacă la Alba-Iulia să-şi scrie ultimă capi­tol din cartea gloriei familiare, şi apoi va curma „vaianţa" şi va redeschide „sesiunea extraordinară“ a clubului liberal Nu înţelegem de altfel de ce-i mai smite „seziunte extraordinară", când din punct de vedere de drept con­sti­­tuţionul şi­ guvernul dlui Brătianu, şi p­arlamentul sau e ceva extraordinar, în înţelesul, că iasă cu totul din ca­­drele prevăzute de vieaţa de Stat con­stitu­ţional. Parlamentul­ ­ — Continuam l­ungi ficţiuni — Guvernul a găsit nimerit să convoace, Corpuriia Legiuitoare în sesiune extm-; ! ordinară. iJriesta deschiderel ade&toi; parlament cu o lună înainte de sasiu-j ‘nea ordin&ră nu este prin nimic moti­vată, întrucât guvernul putea prii* ‘simple decrete și sub rezerva ratifică;'ei; 'ulterioare da totire C^meită șl Ssnct ssi ipună îa aplica» orice ar fi voit Ls noi p^rlamsntul este voîct- guvernului,! : nimic altceva. Iar voinţa chiar a guvee­­­nului aste şl e­i redusă la voința unuij singur om, care ss chîamâ Ionel BrH-| tianu, când nu este substituit prin fra-i­­ţele său Vintilă.­­ Sub liberal cartensimtol e o ficţiune, jo­nomialitate păstrată, sub care se as­­­cunde cel mai urbt absolutism politic.­­ Corpurile Legiuitoare nu sânt decât isistple biuroui de înregistrare a diferi­­telor proiecte de legi, pe cari miniştri­i le aduc la îngiduirea şefului autocrat,­­ compus din dubla fiinţâ a lui Ionel şi Vintiă B­ătianu. Şi vai de a sat mem­bru al guvernului, care sub liberali îşi închipuie că poate avea o peninelitate, că poate, avea un rol nai deosebit de­cât acela de a sta la ordinul celor diri fraţi, etiri singuri îşi împart intre dânşii puterea de « condec«? tara. Deşteptăciunii» celor doi camemi, că­rora le-a căzut pradă destinele frumoa­­sei noastre ţări, o vedem cu toţii. In chestiunile externa nu exists­ttici-o orientare, totul e lăsat la voia întlmn­­ării, iar în chestiile întarna nepăsare» B.­Stienitor în faţa tuturor neajunsurilor, de cari suferă poporul, a atins culmea. Sub aceste auspicii se redeschid Cor­purile Legiuitoare, cari reprezintă aşa de puţin voinţa naţională, ca şi miniştrii ! România şi Liga­­ Naţiunilor , • Dl C. Qissescu, delegatul României la L'gu. Naţiunilor a acordat reprezen­tantului ziarului »Le Temps* un inter­vii w In care a precizii p­unetele din activi­tates L’gei Na'ţ’unilor cari intere* swză în np«daî România. Primul punct era privitor In articolul 10 din pactul de garanţie pria oase membrii Ligei ss obligă să se ajute re­ciproc — ca caz ds atac Uiprovocst — politiceşte, economiceşte şi chiar ca aju­tor mUitar.­­ Din nenorocire, conferinţa a admis supresiur­ea garanţiilor un­itare, iar Ger­m­ania cere i­ainte da a intra ?n Ligă să se suprime şi ajutoarele diplomatics­­ şi economics, aşa încât membrii Ligei fiind izolaţi, situaţiunea ar deveni foarte­­ periculoasă pentru fiecara în paste. Dl Disses ’U Asigură că a combătut din to­îte puerile­ această propunere a deligatuluî csnsdisn, care la foc să fie respins?, ea a fost trimisă spre studiu îa secţiunea respectivă. Cea de a doua chestiune era cea a ‘ minorităţilor St precizase rusul întâi o p­otedară îa virtuîea căreia Societatea Naţiunilor, . la cererea unui Stst să posti rec’aras­i comMuni ds enchetî ri funcţionari ?!xtti •fo teritoriul eeluiislt Stat. Această ar fi însemnat organiz&rea­­ unui Stat îa St*te.­­ România s’s raliat la 'ntârvinți* dc­­jjeg*tului francez Hapotaux pentru * *âîSF**Cfcfc CD»“ i Ucs să se respingă acea­st­ă propunere ? perlfiuloâsi pentru independenţa State­­lor cu­ minorităţi compacte. I SF«Mf»IOP »»«WBWgHWMongBBwaaaBaaas ; U t mteMim&mî iui Cofumb Încă înainte de izbucnirea războiului, se pornise între cele douizeci şî una republice ale America de Nord și de Sud o mișcare, ce­­­utea înt 'acolo să ridice un m­onument vre dnic bărbatului, „care a dăruit lumei celei vechi o lume nouă.*1 Ivindu-se războiul, plă­nul acesta a fost pus de-o parte. Acum idei­a a primit un nou îndemn și anume printr'un memoriu înaintat ministerului american de răz­boi de către directorul vămilor republice Do­minicane W. Pillifn­ß. Acesta spune în memo­riul său că e o datorie de onoare a Americei de-a realiza în fine planul monumentului lui Colo­mb. Cu privire la locul unde sa fie ridi­cat e luat în­ combinaţie San Domingo, care e şi de altfel numit leagănul Americei şi pe care însuşi Columb l-a ales sieşi ca o tim­­p­de odihnă. Autorul memoriului nu se’ndoieşte o clipă că acest apel va găsî o vie aprobare în între­gă America. San Domingo e prea să­rac pentru a îndeplini singur aceasta datorie de onoare. Deşi cu ocazia jubileului de 400 ani d­in descoperirea Americei, republica a desvâ­­luit în catedrală o statue a lui Columb, acea­sta însă nu poate fi privită ca un monument naţional. Se vorbeşte de­ o costă arhitectonică care în mărime şi executare să ţie mijlocul între domul invalizilor din Paris și monu­­mentul lui Grant din New-York. Monumentul să fie" întovărășit de-un far uriaș, fie­cărui lu­mini săpate vaselor calea spre port. ­ Situaţii din Orient Expunere» lul Mussets. Kemnel . la ziua de şapte Octombrie a a vut vioo o­­­dii­ţi solem­â a Adunatei na­ţionale turce de la Aagors, Generalism­­­­ul Kemal Paşa a ţinut cu acest pri­lej discursul pă care îl reproducem rari j.is, în m­onorul apleezelor entuziaste de Adunatei.­­ Mareşalul Mustafa Kemal şi-a înce­put discursul făcând o expunere asu­pra operaţiunilor militare şi utilizâni şi hărţi m­­itare pentru demon­straţie .P­ îţini­e­m­eni — a început Karaa. — resimt intima mea Satisfacţie, câaii mâ gândesc că am putut să execut, în capul trupelor mele eroice, cu o fidelitate şi o supunere exemplară mi­litară, ordinele Adunatei, care, din ni­mic, a izbutit sa ajungă la rezultate actât de considerabile. Am vrut să înfăptuim obiectivele noastre naţionale fărfi vărsate de sânge; i­ar îm­­eicâ­ile noastre au fost luate drept risi c­une. »Am treb­uit, îa consecinrţă, să deslăn­­ţuira ofensiv,?. Planul nostru, întocmit de Fetei Peş'a, co­sta, nu să pună pe duşm­n pefug», dar sâ-l prirdâ şi a *1 în.buşe. La 26 August am dat ordinul de atac. Li 27 A­ugu­t adversarul era com­plect atrâcs îatr.’un cere de foc Circi zile mai tâ'z'a, ba poetele noastre erau înfipte în sânul dușmatiului. PHnul nostru de-al pri.ade si InA. busi a fo­ it pe dea-îatregul e­xsautat, conform datiîitelor noastre Chestia lerfe rezolvata*. I Mareşalul Kom­il a adus elogii arti­­?Ier­ei, pâv&l*ri«i și infanteriei otomane, [cari au făcut minuni de vitejie, »ruu- Icândt d.zor­dine îi rândurile grecilor. »Adversarii noștri au crezut c& nu vam putea lua Afioa- Israhissar nici pesta patru luni. Dar, aloc, a fost de­­ajuns o o ă, turcilor, ca iA pură slă­­pâr; Ire pe ace­astă. piață fortificatS. I Am t­tul­a t scopul nostru şi duicsls ■ soars al făcuşi nu va întârzia să lu­­b­ească la or zont­­ ţărei noastre“. Situaţ'» poiitî£ă­ ­ Susit îa Smirne, armata a lust i cont ta au politics. Cfe­nerdiul Pelié 'ne-a cimunijat sS nu îndreptăm ope­­’ra^urilla -rokstra spre Dardamle şi lConstantiifopol şi să nu pătrundem îa izona considerată ca neutră. Atu râ­­spuns câ eu ign­orez existenta nusi Isaemenca zone şi că datoria noastră­­e să urmărim pa iusun­o. O nuti a par­emt guvernului »•­atrn Documentul acesta cuprinde două ipuncte u u!, privitor la o eraţiunhe ;miliare; altul, privitor li coaferisţi­­ păcii.­­ Se cerea suspendirea activităţii noa­stre militare. În­ noi avem misiunea Să esrăţim teritoriul cuprins în limitele lui aeţionari de înarab­. Aduastea­­ crede ca nu-i absolut neresar si totre­­buiatăm firmele ca să obţinem reali­zarea obiectivelor noîsise naţionale". Libertatea Strâmtorilor „Noi am cerut libertatea Strâmatori­­lor în patti­­ naţional. N’avem niei o intenţiune si aducem o ptisogere ate­ste! libertăţi". Ia chestia T­aciei, generalisimul a declarat că „evacuarea Tracid tr-'bu­e să se opereze cât mai iute cu ostiaţă, căci autorit­ţile greceşti (?) continuă cu violenţa; iar restituirea acestei provincii Turciei, const­tue o măsură urgentă, având la vedere revoluţia din Grecia. Am­ ccru­t, în scopul acesta, tristenţa Puterilor filiale. Tr.tiative­le dela Mada­­nb, in aceste chestiuni, cor­tieră.­­ Nu mai rămâne nici un obstacol rears să poată contracara reveridicţiile noastre. Armviatele greceşti sunt cu des­,vârşire nimicite. Teritoriul a fost curăţit de ul­timal soldat grec. Ultimul mitit cuvânt este acesta: .Părinţilor acelora care au căzut pe câmpul de onoare, eu le adresez cu­vinte da mângâiere, ci fd:c­ tu rile noastre". Acest­­ curs al lui Musifila Kenasl araîâ îa întregime punstul de vedere tsrcfso s ogl’rdește întreaga rus*ta­­l tate a Ta­xiei de astăzi ca te, de fapt, nu este aceia dela Constentinopol, ci acria dela Angora Conștiinţa nmsui­­mat­ă redeştep­tată prin victoriile lui Kemal Mustafa se afirmă din ce la ce m­ai energie. Şi, Europa va plăti scump greşala de a nu fi isprăvit definitiv tu stăpânjited turcă pe conţineai.

Next