Patria, decembrie 1922 (Anul 4, nr. 261-285)
1922-12-08 / nr. 266
Claj, Vineri 8 Decemvrie 1998 UN L£U EXEMPLARUL Anul 1?. # Nnmarti 266 Distrugerea industriei ardelene / • I Dacă nu am cunoaşte în de ajuns jenant»* de acaparare şi IScomia fări» marg nn a actualei stăpâniri, am puha spure, că gâtuirea industriei ardelene si datorişte naprîcejerii Din nenorocire însă tebuie să martorisim, cu o firease indignare, că câştigul bănesc al câtorva la dririmectul interesului obştesn este şi aci cauza tratamentului atât de Vitreg al m’sofr’î economice dă dincoace de Carpaţî Incontestabil, că industria noasirii, ardelenească este sub toete mîmartele superioară celei dîn vehiul Rust fie in urma vechime! el, fie in urma terenului mai prielnic unei misofri industriale. Pe de altă parte săpânîi de până eri ai ecestor teritorii au ştiut si incumjrza cu tot felul de mijloace de proiecţii ne aceasta ramură sitât de înseamiii a vieţii noastre economice. In vechiul Regst, deşi bătrânul Coesecu introdusese o lege de producţiune, ale cărei conaceleţe pentru desvolirea industială a ţării şi întrutaţa ei asupra bogăţiilor noastre economice sunt evidente. Cu toate acestea forma mai mult agricoli a ţării şi prin urmare lipsa unui capital indistilat a făcut să stagneze o desvoltare mai intensivă a industriei româneşti. Datoria oricărei guvern după unire ar fi fost să se dasface de oriei, preocupări materiale şi printr’o chibzuită ocrotire să armonizeze necesitaţii generale ale ţării pe acest teren. In joc însă de a se încurajs aceasta mişcare, li SC croitiză o mulţime de dificultăţi anele mai nepotrivite ca sitele. In loc să se simplifice formalităţile de întemeiere, de se complici într’un mod cu desăvârşire inconştient. Ze ci şi sute de cereri sunt ţinute narezolvate pe birourile mksistru- lui. Adăugând apoi condiţiile inadrasible, cu n impun fiecărui caz, trebuie sa admitem, că se creaza industriei noastre ardeleneşti o situaţia imposibilă. Forjarea urearii preţului pentru fabrica de cement din Turda, pentru a scoate da sub concurenţi două întreprinderi similare de ps viîea Prahovei, in’eriotre ca perfecţiune tehnici*, este casic. Prin astfel de măsuri arbitrare s’a ereiat an obstacol destul de serios intensific&rli clădi*lor, atât denecasire In vremea «ceasta da sgiomaraţis irsuportabilă la oraşe. Io ioc să rati'neascl viaţa, guvsnicle o siumpesc şi mai mult. Un Csz recent da persecuţie s industriei no.îs.M este urcarea preţului la gszU mi ian la «bara» celorlalte combuabile. Prin urmare toate întreprinderile, cari Întrebuinţează acest combustibil, vor fi supuse unei urcări de pifeţuit, care desigur, ci se restrânge asupra consumatorilor. Nu este vorba aci de stârpirea unei concurenţe, sau de o nivelară de preţuri. Cei cari iau ca leszi aceasta socoteală, sunt sclavii unei judecăţi eronate. , Toate întreprinderile stabilite in regiunea gr.-u lui metan s’au aşezat aci tocmai în vederea preţului redus al acestui combustibil, daputându-se de regiunea materiilor prime. Ori, transportul acestor materii se acoperi* din ieftimiasta combustbiului. Ridicând preţul gazului mtUn, se ereinzi industriei, care-i kirebuinţeazi, o stare de inferioritate, esfre i pea,« fi fatriâ, bunt intre aceste industrii uele, dinte cele mai mari din ţară, cum este de pildă fabrica de sticlă din Turda, cu un cap tai exclusiv românesc. Aceasta fabrică produce zilnic 30.000 de sticle. Scumpirea vieţii prin dispoziţii iaconştiem« apare destul de evidetî. Să mai citam şi alt caz. Revista economică „Consumul“ anunţăm şi acum vreo lună de zile înfiinţaea la Cluj a unei sacursme a „Refacerei“ care a refăcut buzunarul multora, dar tot nefericată a rămas. Fiți citim pe dl Vintilă Brâtianu pentru interesul, care pare, că nu poartă. Nu credem mai că aduce vr’un serviciu indus nic noastre, prin crelarea de instituţmni de încurajare, câtă vreme va uza de mijloacele de împilare, ce ni le serveşte cu atâta patimă. Căci a ne da cu o mână şi a ne lua cu două, este un principiurconoric prea „liberal.“ Sucursala „Refacerii“ este condamuată la o complectă Inactivitate, câtâ vreme la spate ei vor opera alte tovărăşii de speculă, unde sunt cointeresaţi toţi amicii politici ai partidului liberal. Ce rost a îndeplinit ,,Refacerea“ câtă vreme materialul adva de la Pista a stat «« des z!le în vagoane, ruinânlo-se complect şi el şî vagoanele, an aă fie vândut ’n urmă la samsari şi la speculanţi. Ce fwor sa creiat industriei noastre prin monopolizarea cointfreSirii !?ba~ale în aducerea şi vinderea coxului fără concurenţă. .. Dfs'gqr, că „Refacere*“ îşi are rolul, ei fccoat’s'abil in propăşirea industriei, noastre, dar trebuie ajutat? să şi-l în- i depli iss ă nsatinghîrită. Ea ar® fostul ei ?n fftvorîzar«« micei industrii roma nrs i, purârsdu i acesteia capitolul şî materialul necesar la dispoziţie. Ea kăbue să ţ'nă cont de necesjtăţîle noastre regionale să încurajeze desvoltarea cât mai temeinică » rezolvării acestor ne* c«s tăţî, prin măsuri raţionale şi desinteresste. Ori noi observăm trornai contrarul. Interesul bănesc primează OTicămi’ sraejstaent cinstit. Atunci tiz ider cântSm o refacere, și o ieftinire a traiului, * cici nu ne vom inti Ini nici cu un®, nici cu alfa. ______ fpgsica Dîsolvarea partidului progresia!. .Epoca* d n Bucureşti enunţă dispariţia apropiată a paniciclid progresist de sub şefia dlui A. Marghiloman. Pare aproape sigur, că partidul acesta se va dizolva în mod oficial chiar inamic de sfârşitul acelui. Această dsolvare oficiali este precedată de nemsrosse disidențe, al căror şir a fost deschis prin demisionarea dîn partid al dor general Gârleşteanu și a dlui Grgorle Carp. Trustul producierilor De ce s*a refuzat înfiinţarea unei noui fabrici de zahăr? Se zice cău consorţiu strein s’ar îi adresat guvernului nostru cu o cerere pentru, Infiînţm’ă unei fabrici de zahăr in judeţul Bihor. Capitalul iniţial ar fi de 15 milioane lei. Fabricaţii ar fi cerut să Ii se dea terenul necesar pentru clădiri cât şi pentru cultura sferelei de zahăr, întemeiaţi pe faptul, că in regiunea Blarului, pe la OradeaMâî® ar exista terenuri, unde şi înainte vreme se făcea cultură de sfeclă, este alimenta o fabrică de zahăr, ce astăzi a rămas dincolo de frontieră, probabil la Dobriţa. Ofsăta făcută prntm Înfiinţarea fabricai a fost refuzată da guvern, pe motiv, zice-se, că ofertanţii v’oi avut toate actele anexate la cerere. Se crede că în urma refuzului consorţiul va veni cu o nouă cerere. Acesta este un mod de a vorbi în termini comerciali. Motivele arătate pentru refuzarea înfiinţării fabricei trebuesc căutate în altă parte, sume laintervenţia sotualeior fabrici da zahăr, cari funcţionează în ţara noastră, pentru a nu lisa face eoacu eţă de către o nouă fabrică, care vrea să se înfiinţeze. E de trustul fabricanţilor, căruia populaţia consumatoare este dată pradă, pîndnd o specula în chipul cel mai neom?, nos. Ia faţa acestui trust al producătorilor de zahăr givenau! pare a fi neputincios Da? se prea peste ca ofertanţii, urmând unor anumite sfaturi, vor găsi toate actele, pe cari să le anexeze la I cererea lor, pentru ca totuşi să se poată înfiinţa fabrica de zahăr proiectaţi la Oradea-mare. Probabil sub I forma unei naţional liberalizări a ospus iulii strein să ţi lase ,să de la început poarta deschisă pentru eptrarea în trustul celorlalte fabrici. Şi atunci numărul speculantilor, in loc să soadă prin concurenţi cinstită, se vamuniţi prin întovărăşire la exploatarea neomenoasă a tubaiutelor poporului. Trustul ffcbricitor de zahăr a existat In vechiul Regat şî înaine de războiu prin înaduinţa guvernelor, plătind popula din ţară zehirul românesc de două ori mai scump de cum 11 pictiau de pildt bulgarii şi turci, ciriii cumpârau sub titlu de articol de export dela fabriile româneşti. Dar oare cu ceielalte produse ale fabricilor noastre nu ştim tot aşa ca şi cu zîhîrul? Nu s’ar ridica trestul fabriilor de hârtie împotriva unui inoportuni concurent? Şi fiindcă vorbesc de trustul producătorilor de bănie, ce bine venită are la noi înfiinţarea anei ! Libertatea presei Primul congres al presei a ridxat câte din cele mai importante probleme legate atât de propăşirea criturală cit tl de domeniul dreptulilor omenişti. De faţă erau aproape toți miniştri guvernului de azi. Prezentă , absurdă. Căci congresul discuta acea ■libertate a presei pe care libiralh I voesc să o răpească, împotriva căreia s'au pronunţat cu îndârjire, şi care acum îşi exprimă ultima protestareConstituţională. Glasul vitejesc al dini IS. Bacalbaşa — viUran plin mea de tânăr entuziasm a cerut pentru gât- Idirea scrisă „Libertate deplină și res» ip’ niere realii*. Această frumoasă for- Îmxtă, e întregită print 'o Idee nouă. In clipa când duli Brătieni vor să întroducă pentru presă un tribunal negru — presa prin glasul hotărât al dlui Bacalbaşa arată, că nu fuge de răspundere ci de judecată strâmbă sau pătimaşe, ca atare pretinde să fie judecată de un juriu compus din cele mai de frunte personalităţi intelectuale. Soluţia Juriului intelectual* , compus din cei mai înalţi magistraţi, dirt profesorii universitari cu adevăr capabili, din membri ai Acedemiei Române în măsura în care aeruî în * Istitut păstrează floarea minţilor vii, din reprezentanţi ai parlamentului, care ar fi aleşi pe cale cinstită, în fine de ziarişti, care şi scriu, şi deoameni de ştiinţă, care ar avea timp pertru acest sacrificiu — această so- I lup uni a smuls unanime aplauze .?«.- vtderându-se tuturor ca cea mai se- i ducătoare teorie. Au fost citate c« j cid'assă ccazime cuvintele marelui CUmenceuH, care par făurite din acel fit ideal ce dă rezistenţă şi putere prefacerilor sociale. Şi ne amintim pentru întodeauna, că libaratea presei e libertatea celorlalţi. Şi că numai fiind libertatea adversarilor ea este libertatea tuturor. Orice guvern va da libertate destulă dlor săi f— Marea ti- I bertate ps care umanitarismul și ittU■Itgenţa o vor reclama îndealmngul vea- Icrilor, eits libertatea pentru cei cens sunt prolivnici. In sumele acestei sfinte libertăţi, pentru care se vârasară dealmngul veacurilor aproape tot atât sânge pe cât şi cerneală de tipar e bine să arătăm încă odată că gândului nu i se poate răspunde nici prin /ow/ecă nici prin ciomag — fără ca prprob/lul să nu pedepsească pe cei ce cred că gândului ii se poate răspunde cu alt decât un şi mai mlat. Intru frumuseţ a acdeiaş libertăţi trebuie admirat cuvântul ardelenesc al marelui scriitor Agărbiceanu care a cerut libertatea de recrutare a ziaristiluî, dar totodată şi postiltatea unei cultvări dătătoare de peopusiv» intelectuală. Libatia frăngând lan iunie sclaviei de care vorbea dl Bacalbaşa trebuie să se înalţe spe cui-1 mile civiliZ tei di spre care a vorbit părintele Agă baeanu. Intradevar pericolul gazetarului prin scritui iul netrebnic, e mult mai mic decât perioolul gazetarului ssc. La urma urmei însăși ideale rele s'au do vedit nu i d dă de mare, ds Unas fo- j los, — un adevărat pericol rămânând întotdeauna cel al cărui scris e sterp şi sec. Vom avea murând ocazia să vedem în ce măsură manie principiu al libertiţii va învinge pretexta de Sugrumare a apartamentulu de azi. Conţintul e unul din acele spectacole istorice pe care omenirea nu le are decât in apropierea marilor Schimbări sociale. Putem prevesti de acum că daca presa va fi învinsă — gândul va sfărâma pe neînţelegătorii politiciani. Restrângerea libenofil presei a fost intotdiauna un amurg dicator de revoluţie. Iar dacă guvernanţii vor înţelege că be talia sfântă nu poate fi profanată, căjugul lor le va fi in sănîtoşie prin însăşi măsura în care vor desăvârşit această libertate. Cast azi nu trebuia discutatărestrângerea si desăvârşirea unei libertâţi. noul şi mari fabrici Urmai acum, când trustul ăfţ paatilor naţional liber*», dept răspns la sforţăile gazeturilor pentru libertatea presei, ameninţă cu o nouă scumpire a hârtiei, ceea ce ar echivala cu desfiinţarea celor mai multe gazete. Şi trustul producătorilor este reztatul firesc el politicei economice i i nancira îrgusti, pe care o precod; zeszi îi programul lor guvernanţii ţie! astăzi ai ţării nosstre. hi înamjaă! specula, lor ii sa datorenescuTipirde traiului pentrucă sunt interesaţi cu ca patalurile lor să despoaie poporul. Profesor de învăţători Se ştie că numărul’ şcoalelor normale s’a mărit considerabil în timpul din urmă; astăzi sunt peste optzeci în ţara întreagă. Lipsa profesorilor pentru aceste şcoli e strigătoare Pentru licee se face ce se poate: un om cu oarecare cultură generală poate fi uşor improvizat în profesor, ceea ce s’a şi întâmplat în atâtea cazuri. Operaţia e cu mult mai dificilă când e vorba de un profesor de şcoală normală. Oricare ar fi cultura unui intelctual, e foarte greşit să se creadă, că el ar putea prin aceasta să fie profesor de şcoală normală. Un profesor de şcoală normală are nevoie în primul rând de-o mare rutină practică, şi de-o vie intuiţie pedagogică, ce nu se poate câştiga decât printr’o mai scurtă sau îndelungată experienţă. Deci rutina practică şi experienţa sunt întâi ele şi ultimile condiţii pentru a fi un bun profesor chiemat să educe învăţătorii. Cum însă numărul şcoalelor normale a crescut rapid, problema recrutării profesorilor recunoaştem că a devenit foarte greu Primul lucru ce s’ar fi impus pentru acest scop ar fi fost înfiinţarea imediată a unei secţii pedagogice sau a unei facultăţi pedagogice la toate universităţile din ţară. Streinitatea are de mult aceste facultăţi, aşa că organizarea lor aici n’ar fi costat prea multă spargere de cap pe juinii dela ministerul instrucţiunii. In loc de a se înfiinţa facultatea pedagogică la care să se poată înscrie orice învăţător sau absolvent al şcoalei normale Monitorul Oficial publică o decizie a ministrului de instrucţie prin care se aduce la cunoştinţa învăţătorilor ■ că se poate înscrie la facultatea de litere şi ştiinţe din Bucureşti un număr limitat de învăţători (60) pentru a fi făcuţi profesori de şcoale normale. Aici ar fi mai multe lucruri de observat,limi- tându-se totul la Bucureşti, fireşte că învăţătorii din vechiul Regat sunt preferaţi, chiar, şi în concursul prin care vor fi strecuraţi. Concursul constă din două probe scrise: limba română şi literatura română, şi a doua o traduce din franceză sau germană. Ce legătură are acest examen cu pedagogia propriu zisă numai ministrul instrucţiunii poate înţelege. In realitate examenul acestui conces constituie o piedecă considerabilă pentru învăţătorii care nu sunt din vechiul Regat, fără să fie în acelaş timp o sută mai deasă de selecţie a adevăratelor valori pedagogice, cari au dreptul I sa fie streini de literatură, mai ales dacă şi-aufăcut pregătirea între împrejurări culturale cu totul diferite decât învăţătorii de dincolo. — In loc să se facă, cum am zis, la fiecare universitate o facultate pedgogică, se va dapro■ babil în fiecare an acest surogat bine calculat pentru ca prin condiţiile absurde ale unui concurs profesorii de şcoale normalesă nu fie recrutaţi şi din învăţătorimea noilor ţinuturi. PUIEd la TONEI Neînţelegerile studenţeşti nu lust naştere şi din motivul, că nu tiveau cadavre pentru disecţie, in special cadavre evreeşti. Conflictul s’ar fi rezolvat imediat adresându-se dlui Tancred Demers, care cu trenurile sale, omosiă zilnic, fără a întruba victimele de ce naţionalitate SUnt.* La Arad ca , la Sighet, contrabandele se ţin lanţ şi la fac funcţionari şi reprezentanţii guvernului. Dar, nu e oare guvernul liberal un guvern venit k putere prin „contrabandă“ ? Biblioteca Sion Ad, zi la orele 11 se inaugurează cu deosebită solemnitate Biblioteca dăruită de G. Sion. Gestul e aui cele mai nobile, iutita ga dame valorând peste două maiodie şi fiind complectau de ptdjaba unor extampe şi originale tare a e maiam piutoi Lancez Buiuhet precum şi unul de cele mai frumoase tab.ouîi in ulei datorit marelui pictor » Grigorescu. Biblioteca Ctojului condusacu atâta inimoasă pactptie da laminaltul lateligacor ai puluției române dr Batba și ajutată de savantoi b.Daograî dr Gyuhy, director al b.biiotecii magh.ari, a Căpătat cea mal frumoasă ZbStie cuitmak de care aveau atâta nevoie vreme de azi. Studnţimea entuziastă a primit cu numai pomenită Insuflţire pe marele patiot Son care este oaspele oraşului nostru. Dorul de învăţătură aşeaza pe G. Sion mire ctitorii oniturei Cibiene şi numere toi tabue să treacă in istoria jertfelor de neam alaiuri de aceea al neuitatului Vasie Stroiescu. Dacă oraşul nostru işi va înţelege datoria de recunoştinţa suntem siguri că nu numai o stradă in apropierea B biiotecii va purta numeie nemurtor al acestui bărbat nepolitic, dar şi ca o cetăţenie de onoare ar trenui săiihge nepieritorui nume de dragostea oraşului In care de azi Inaime îi se ailă şi parţue şi pildă nu numai puţin vie, sâ gunomi lui copii, in vremea noa sua atât de turbure şi de terfehtâ mai ma e decât Însăşi valoarea că ţior e valoarea morala a geatului. Fie nu numai folos dar și pildă, acest mare suflet. II Aradul — paşalîc liberal Revo’ti tlrUnasscI din Gurba — „Banca Românea«d‘* numeşte deputati şi se »tori» Liberalii apărători ai mar»« proprietăţi ungureşti —* Liberalii cer arestarea deputatului dr I. Harjhu In pre«jm« «kg rilor generala Ardealul * fok Împîiţt trs mal multe paşalâcuri. Timişul şi vedoara l-au rv-nit dlai Cersantinscu, Aradul $’ Zî rând dlui Vintilă Bitianu, adică B noi Româneşti. Candidaturile fib«*le dîn judeul Aradului au fost fixate in consiliul de administraţia al numitei bind, jvest date de ministrul de finanţe Vintilă Brătianu şi s’au impis judeţului şi au fostaleşi* prin onostu efe in ude şi furturi de urne VintilS BrStianu, administretorul-ddlegal al b'nii, dtputxt la A*ad; I. Cocioş, membra In consiliul di admin staile, senator la A*ad; Vsrile Ştefan, censor al bincH, deputat la Câtş nău; Cristian Tomuie S£M, avocat al băncii, deputat la Radna „iBanditismele electorale* — pe cari le-a recunoscut însuş dl deputat Tomveissen — au continuat şi la alegerea parţială de la Inna, unde prin furturi de urne şi distrugerea proceselor verbale din 3 comune a fost delarat, ales învăţătorul renegat Paval Dânsa, care în tei trecetul său fusese prieten şi sprijinitor al guvernelor ungureşti asupritoare şi acum pretendent la un loc în consiliul de administraţie al numitei bănci. Constituiţi astfel politiceşte reprezentanţii parlamentari ai Băncii Romăneşti, sub conducerea dlui Cristian Tomulescu, au procedat la exploatarea terenului cucerit. Banca Românească fals afaceri cu streinăUrsa, prin urmare trebuie să-şi albii oamenii aici in toata autorităţile cari exercită un Control parscava asupra comerţului cu stresătatea. Şef al poliţiei ’de graniţă la Cârtiri a fost numit avocatul Marinessu din Bucureşti, şef al S guranţu din Arad, în locul dlui UtejRau, care nu voia să facă psihici, dl Haralamb Popescu, fost şef ds siguranţă In Timişoara şî alungat de acolo de înşişi deputaţii liberali din Banat, dar rudă cu un ministru ... Pentru organizarea porţii comerciale a mai fost adus la Arad de câtre deputatul Tomulescu şi prezentat autorităţilor losite ca «om de încredere s un domn Hamould din Bucureşti. Pentru consorţiul acesta politics comercial a mai fost câştigat şi conpusul unei prea frumoase doamne din Budapesta, cunoscută la toate cercurile ca o comerciantă iscusită şi neobosită, pe care n’o sperie călătoriile. Şi foarte des vezi seara la restaurant o masă întinsă, în frunte cu di deDUtat Tomsiitsisu, alături de el dl Haimoviot, frumoasa doamnă din Budapesta, şeful poliţiei de graniţă de la Curtier, şeful siguranţei dur Arad şi... dl primprocuror. * Reprezintanţii Băncii Româneşi mai fac şi politică „naţională*, fireşte aşa cum intrig liberalii naţionalismul. Leaderii grupurii vintiliste dl Tomulessu, a pnmt să apere în comisia reformei agrare intereste marilor prometan, conteleWeikheim şi firma freusthloss, cerând să nu ţie ixpyvp a e 38 000 de jugire de pădure. Numai intervenţiuni energice a avocaţilor naţional şa este a se mulţumirea judetă orii nu s’au lăsat unei tero-j ’ rizaţi, mai inii ie- ţaţi şi că popuaţia]românejscâ din valsa Diznei n’a rămas cerşetoare. Dar acelaş domn aepuiat repnzmă la rtfirma agrară firma „Texii* din Polacota împotriva comunitor romăneşti lipsi de pământ, cetă**ci scutirea de sub expropnere a câto va mii de- gore. Şi acelaş - dom» dtp dat ts e apărătorul cornetul Hâi.yaây, cerând şi p ntru el^icuUrea pentru Luttva mu ds jugate, — spunând că es ta o d tone naţionala fă aperi tevQ „descendent ai ma elui ILmde*. Fâcânda şi afsoenle lor persoaale, * reprt zentâoţii Bărbd R jiaâ «eşti s’au gâLd t şi la audiere lor din timpul trigmc . Din prutul încoronării au fost dezorat toţi candidaţii nb«.ral ca .uţ» ş, toţi prezidenţii birourilor electorale. D .cor.ţ sie nu i-au mulţumit, insa, pe toţi. Alţii cereau -nai mult. Prefectura oraşuli Arad, Tomulissu şi Cociaş prohit de aceste donaţi şi prefectul Mărcuş este dimisionar, dar In locul lui nu ese numit nici unul dintreberalii localnici, ci inspectorul administrativ dela Bucureşti Ioan Georgescu, ca delegaţia dându-ise instrucţiuni severe sa facă ordine în judeţ şi sa înfrângă cu orice mijloace partidul naţional, care stă in calea oligarhiei financiare din jurul Băncii Româneşti. Icdată după sosirea noului perfect se pune in m scare întreg aparatul poliţiei şi s guranţai Ca sa se descurte ceva in sarcina fructaşilor psttd-unui natoral, dir truda este zadarnică. Di prefpet, totuş are no os. In comuna Gubs, plasa Ine», taranh n’au voit să aleagă ca delegaţie desb terile de comisia agrara pe cei doriţi de corn sîu de ocol. Ei cereau să li se dee voie să şi alesga osmenii lor de lavedere. Comisia s’a opus, ţăranii nu s’au lăsat intimidaţi ci au stăruit pa lângă cererea lor dreaptă. Comilictul a devenit tot mai violent şi laîr’un moment de comisia de ocol a trebuit să fugi din comună. Prefectul, primind ştirea despre „revolta* dala Gurba, Cere concursul armiial, care ii fum la depozite douâ escadroans de călăraşi trimese n mare grabă la Gurba. Pleacă la Gurba şi prefectul, însoţit de generalul Voschievici, de comandantul jandarmeriei şide primprocuror. Lozinca este dată de la început. „Fruntaşii partidului naţional sunt instigatorii‘ . Ţăranii sunt arestaţi în masse şi fiecăruia i se pune întrebarea insinuanta daci nu domnii Vasile Goidi, deputatul dr Iustin Marţian, avocatul dr E. Mureşi şi colonel Vlad I au îndemnat sa se revolte. Ţtrcaii răspund pe rând cu demnitate, că pe ei nu fruntaţii naţionalişti au revoltat, ci nedreptatea comisiei de ocol. Acuza de „complicitate la rebeliune* neputându se dovedi, primprocurorul s’a mulţumit cu acuza de „ instigaţiune* şi a înaintat judecătorului de instrucţiune un dinur.ţpin care domnii dr I. Marsieu, dr E. Midoşl şi colonelul Viadi sânt acuzaţi că ar fi „autorii moral* ai revoltei,care ar fi afectul discursurilor rostite de numiţii fruntaşi naţionalişti . In primavara trecute, cu prilejul alegerilor generale la Judeţul Aradului a ajuns un adevărat paşalâc. Procesul foştilor miniştri bulgari Sofia. Procurorul general însărcinat cu susţinerea acuzaţiunii în procesul intentat contra foştilor miniştrii din cabinetul Radoslavoff, a cerut în rechizitorul său, condamnarea la moarte a dlor Radoslavoff, Tonceff şi Dinceff. După legea votată de actualul parlament, înaltul tribunal de Stat care judecă pe aceşti foşti miniştri, poate pronunţa în ultimă instanţă şi fără drept de apel, pedeapsa cu moarte prin spânzurătoare. După toate probabilităţile sentinţa se va pronunţa în cursul lunei viitoare. BFGWBIPB Femeile cu pirul scurt şi căsătorie Ua predicator irlandez a sluit nu demult pe tinerii din Balfaet, si nu-gi ia nicicând , de nevasta o fata cu pirul tfiat. I Bunul om o’a adus pentru înţelepciunea I aceasta motive mai am nuaţite, iar sfatul său I încă a venit cam târziu, deoarece moda,capului de biiat* ae simtă a fi în stingere. Cu toate acestea ae maigSseao insâ printre fetele tinere şi tai o mulţime, cari au renunţat la hotărâre la p..rul lung, la semnul şi podoaba sexului lor. Curioşi da dragostea ce le-a apucat pe fira de aceasti moda, oare a’a lâ'it ca o ep.de- * mia, «edactom unul zi r englez au dat o întrebare circularâ în za*, la osre sosim o multime de r spursun, uu mai par s mai tipic decât altul. D a aceste respunsuri reiese, os. printre motivele principale pentru cari o fatâ tinire sâ hot r^gte s*-și pună i fosif«eela n p*r e — compitate. ,Pâr scurt îmi d posibilitate», ca în lie o, re d mncatS si zao cu o jumătate de oră mai mult în pat*, — suna re spans 1 tiple ai unei tinere darnicele — „și nu mă necăjeau la ?®br*pat.‘ Aite c&teve, iarăși desul pe sincere, măsturisesc, pî pârul scurt și b rulat frumos le ndică io cât va profilul — aici va sâ sică vorbeşte vanitatea. (trupul aaes’a de femei, cari din motivul de a arăta mii binaţi a place la bărbaţi, îşi reteast frumoasele plete de .Margaretă*, e mai mare decât s’ar putea crede. Poate fi insâ pârul scurt de fapt o piedica in căstorie, cum îl pre z nte popa irlandez ? Un psychilog s’a ocupst di curând şi cu problema a tas»* şi zice, eMărul tuns la o damă e totdeauna un semn da înoftpăţinare, care oa-i drept, poate încânta pe un birbat, dar ar trebui să-i prevină de a-şi alege tovarăşe de viaţă pe o femeie de acestea cu p' rol scurt părdonţat. Ştim, că nu ci se va ierta pe patrul. Dar vina nu-i a noastră; în primul rând i-a popit de Ilanda şi apoi a blăstâmatului psycholog, căruia din fericire nu-i cunoaştem numele. MUSTARD ft DUMP.