Patria, martie 1923 (Anul 5, nr. 43-69)

1923-03-21 / nr. 60

Cluj Miercuri 21 Martie 1928 UN LEU EXEMPLARUL Anul V. # Numărul 60 CONSTITUŢIA ROŞIE Cele petrecute în Capitala ţărei Duminecă sunt cea mai dure­roasă dovadă, că în anul României-Mari 1923, guvernul dlui Brătianu înţelege să înnece în sânge masele, ca şi în România­ Mică din 1907. Nici o schimbare de mentalitate, nici o transformare a sufletului sau a procedeelor .. . Pentru „raţiuni superioare de Stat“, omul care va duce cu el în mormânt imaginea sângelui curs şi a trupurilor sfârti­­cate, este gata ori­când, pentru ca să-şi asigure guvernarea în linişte, să facă din nou să curgă sângele. Cetăţenii Capitalei n’au voe să ma­nifesteze paşnic pe astăzi, după ce auziseră din gura oratorilor cuvân­tul de ordine, că opoziţia este pentru perfecta linişte şi că răpune ori­ce încercare de tulburare. Totuşi, cetăţenii Capitalei n’au voie să ma­nifesteze paşnic, pentru că aşa a hotărât guvernul. Motivul aceasta, din care s’a iscat conflictul de Duminecă şi a curs sânge pe străzile Capi­talei, va rămâne neînţeles în streinătate şi nici reprezentanţii dela noi ai puterilor streine nu vor putea înţelege pentru ce atâta armată, pentru ce atâta desfăşurare a forţei publice, pentru ce sânge ! A izola poporul de drepturi şi de Suveran, prin forţa armată, a-i răspunde cu baioneta când el îşi manifestă neîncrederea într’un par­tid, — căci doar aceasta este pricina pentru care curge sânge la Bucureşti ! — este sistemul de guvernare liberală, marcat cu roşul în ultimele decenii ale istoriei române. Dar până când? A ţinut dl Brătianu ca nici Constituţia sa liberală să nu fie scu­tită de petele roşii ale anului 1907 şi ale alegerilor generale din 1922, când iarăşi a curs sânge, pentru ca dea il îi poată face majorităţi parlamentare. In locul unei Constituţii legale, — avem o Constituţie roşie. Poporul este oprit cu baioneta ca să meargă la Suveran; este rân­dul Suveranului ca să vină la popor. M. S. Regele Ferdinand este a­­şteptat dincolo de cordoanele armatei, degradată de liberali. II aşteaptă ţărănimea vechiului Regat, Ardealul, Banatul, Bucovina, Basarabia, spre Rege privesc cei ameninţaţi cu moartea. Va veni Regele printre cordanele de soldaţi? Să aştepte oare în zădar mulţimea? Este rândul Regelui. Un guvern asasin Provocările guvernului au întrecut orice limită. Hoţii de urne s’au tran­sformat azi un asasini. Venit la cârma ţării fără sentimen­tul ei, guvernul dlui Brătianu a înţeles să-şi substitue popularităţei, care­­ lipsea, un întreg sistem de violenţe şi nelegiuiri. Prima provocare a fost însăşi lovi­tura venirei sale în fruntea trebilor publice, fără nici o indicaţie din par­tea corpului electoral. A urmat apoi brutalitatea alegerilor generale din Martie anul trecut, care i-au atribuit prin fraudă corupţie şi violenţă majorităţile parlamentului de azi. Cu ajutorul acestora mai târziu dl Brătianu încearcă cea mai odioasă lo­vitură: aceea de a impune noului Stat românesc o Constituţie de partid în care libertăţile publice sunt nesocotite în aceiaşi măsură In care sunt nesoco­tite desideratele nouilor provincii, expri­mate în ziua alipire­ lor. Fireşte că faţă de acest act de ne­socotinţă şi bruscare a voinţei poporu­lui, partidele din opoziţie — având sentimentul unanim al ţării, manifes­tat la orice prilej — nu puteau adopta o altă atitudine decât aceea de a duce o luptă dârză de împotrivire. Nimic, însă, pare că nu-l intimi­dează pe dl Brătianu, întocmai ca tâlharul­­născut, care omoară atunci când e surprins, sau comite un asasi­nat, dacă acesta îi este necesar atin­gerii scopului ce-l urmăreşte, dl Bră­­tianu nu vrea să ţină seamă nici de revolta masselor, nici de protestările opoziţiei, nici de interesele mari ale ţării, pe cari acţiunea sa nevrednică o periclitează. In Parlament glasul opoziţiei şi al nouălor provincii este înăbuşit de sbie­­retele sălbatice ale camnaliilor d­e ma­joritate. Reprezentanţii provinciilor sunt ex­cluşi de la şedinţe, insultaţi şi loviţi. Cuvântul lor înseamnă mai puţin de­cât pumnul unui trădător de ţară, care şi-a spălat necinstea unei crime faţă de neam în braţele unei femei şi sub ocrotirea bine răsplătită a unui general cu trecut dubios, iar atunci când şefii opoziţiei se coboară în mijlocul poporului, ca să-i spună cât e de grea lupta ce o poartă în numele lui şi pentru el îm­potriva tirăniei unui guvern monstruos; dl Brătianu recurge la ultimul mijloc de violenţă, asupra mulţimei adunată ,să-şi manifesteze pacinic nemulţumirea faţă de guvern, trimite armata cu or­dinul de a asasina Cele petrecute Duminecă la Bucu­reşti, cu prilejul adunărei populare dela­­Dacia“ trebuesc să producă în­grijorare în Sufletele tuturor bunilor români, cari au gând cinstit pentru viitorul acestei ţări. Incăpăţinarea dlui Brătianu da a persista într’o guvernare despotică, a­tunci când din toate colţurile ţărei se ridică un glas unanim de protestare şi revoltă şi mai ales de a se împotrivi curentului viguros ce porneşte din a­­dârm­imea maselor populare, numai pentru capriciul de a guverna cu pum­nul o ţară ce-i e ostilă, această încă­­păţinare sprijinită pe violenţă şi abuz ameninţă buna rânduială a noului Stat românesc. Căci trebue să-l intre odată în cap dlui Brătianu că vremile de astăzi ex­clud posibilitatea unei guvernări sil­nice şi contrarii intereselor ţării. Oricât de desfrânată i-ar fi dorinţa să sugrume libertăţile publice’• ori cât de mare i-ar fi necesitatea să trans­forme ţara într’un paşalăc, în care să triumfe speculaţiile cămătareşti ale familiei, poporul li va rezista dârz şi va triumfa. Din acest punct de vedere nu avem nici-o gu­ră. Ar trebui să disperăm de viitorul acestui neam, dacă am bănuit o clipă că din lupta pe care dl Brătianu o duce împotriva întregei ţări, altul de­cât dsa va ieşi înfrânt. Dar până atunci.... Până atunci armata inocentă exe­­cutănd ordinele primului ministru, asa­sinează poporul în mijlocul capitalei. Sunt jertfele cu cari ţara îşi plăteşte păcatul de a fi născut pe pământul ei oameni cu suflet mic, ca dl Brătianu. Până atânci, până ce actualul prezi­dent al consiliului va fi gonit de la cârma Statului poporul va trebui să şi scrie cu sângele-i propriu victoria fi­nală în lupta sa dreaptă contra tira­niei bratieniste Până atunci, poate, mari frământări vor zdruncina adânc temeliile proas­pete ale noului Stat românesc şi aceste frământări vor stăvili o vreme pro­gresul şi consolidarea definitivă a Sta­­tului. Şi de ce aceste sacrificii inutile? Nu­mai din capriciul vinovat al unui sin­gur om, care vrea să stăpânească. E momentul ca dl Brătianu să-şi dea seama de marea răspundere ce ia asupra-şi şi să înceteze. Mai târziu — cel puţin pentru dsa — va fi prea târziu. CRONICA ZILEI 1 Specula brăilenistă. — Con­siliul comunal al Capitalei întrunit eri a discutat majorarea taxei tram­­vailor la trei lei cursa. Primarul a de­clarat că cererea va fi admisă când societatea va dovedi că a început lu­crări pentru electrificarea celorlalte li­nii care sunt actualmente cu cai şi re­înfiinţarea biletelor de corespondenţă Societatea intenţionează ca prin luarea unui împrumut extern să înceapă mari­ucrări pentru electrificarea liniilor. Grandioasa manifestaţie a Capitalei Marile discursuri ale dlor: Iuliu Maniu, Al- Vaida-Voevod, Pantelimon Halippa, N. Bod­­nărescu, Thoma Ionescu, Ion Mihalache­ şi N. Lupu — Moţiunea votată — Victimele »Regele are data si fie alături de popor“ — spune dl lui­u Maniu — Am arătat in numărul de erî al ziaru­lui nostru, pe scurt, modul cum a decurs grandioasa manifestare cetăţenească din Capitală, organizată de opoziţia unită şi incidentele sângeroase provocate de gu­vernul liberal al tuturor nelegiuirilor. Revenim astăzi cu amănunte, publicând şi marile discursuri ale şefilor opoziţiei, discursuri primite cu aclamaţiuni entuziaste de zecile de mii de asistenţi întruniţi ca să protesteze împotriva celui mai despotic şi sângeros i­egim pe care l’a avut vreo­dată ţara mivoastră. ." întrunirea .mp*" . focă de pe la orele 8 dimineaţa, când în Capitală nu se reluase viaţa, grupuri numeroase, începură a se ivi pe străzile ce duceau către piaţa Sf. Anton. Grupu­rile deveniau din ce în ce mai compacte şi mai numeroase, cu cât te apropia­ de sala „Dacia“. Deşi întrunirea fusese anunţată pentru orele 10, încă de la 9 dimineaţa, sala Da­cia, curtea şi piaţa Sf. Anton erau capete de o mulţime imensă Fruntaşii opoziţiei sosind un grup au fost aclamaţi pe tot parcursul de la clubul „Maiestic“ şi până la „Dacia“, iar când şi-au făcut apariţia in sala de întruniri manifestaţia de simpatie a durat mai mult de jumătate de oră. Ovaţiunile curg, fla­murile tricolore, pălăriile şi batistele se agită în aer. Se aud strigăte de lira: Ura! Trăiască Maniu ! Trăiască Vaida Voivod I. Trăiască Milalachel Trăiască dr Lupul DR N. LUPU, cu greu poate lua cu­vântul din cauza ovaţiunilor cari nu mai conteneau. In cele din urmă se face linişte şi dl dl Lupu propune ca preşedinte al întrunirei pe marele luptător ardelean, fostul ministru dl Ştefan Cicio-Pop. Apariţia dlui Ştefan Pop, răscoli deo­dată întreg trecutul de jertfe al poporului românesc din Ardeal. Noui ovaţiuni iz­bucnesc din miile de piepturi. Tribunele supra­încărcate trosnesc, o imensă mulţime s’a îngrămădit până şi pe acoperişul sălii „Dacia“, privind în sală prin ochiurile ferestrelor de sus. Cuvântarea dlui Ştefan Cicio-Pop Primul cuvânt al dlui Pop este: „Fraţilor!“ — sala rămâne electrizată, mută, şi dl Pop continuă cu vigoare . La 1 Decemvrie 1918 am avut cea mai mare fericire: să deschid cea mai mare Adunare a românilor de peste Carpaţi , a­­dunarea de la Alba-Iulia, de unde a pornit cea mai puternică rază de obştească feri­cire pentru toţi românii din cele patru un­ghiuri ale patriei. (Un tunet de aplauze zgudue sala isto­rică.) Toate actele măreţe ale poporului ro­mân s’au întâmplat cu concursul tuturor românilor de pretutindeni . Aşa s’a făcut unirea cu Basarabia, cu Bucovina şi cu Arealul Tot astfel numai cu concursul românilor, trebue să se facă şi Constituţia pentru că această lege a legilor va fi trai­nică, numai atunci când tot sufletul româ­nesc va fi contribuit la alcătuirea ei. (A­­plauze puternice.) Dl Pop continuă : Cel mai mare duşman al neamului ro­mânesc, au fost pururea zavistia şi oarba neunire. Să dispară zavistia şi să fim pu­rurea români. (Toată sala strigă în picioare: Trăiască Ştefan Pop !) deştept ca al nostru a fost hărăzit cu o administraţie mizerabilă. Pentru că în fruntea ţării, spune dl Maniu, stă o ceată interesată care pune interesele sale mai presus de interesele ţării. Această ceată dă şi guvernul ţării; un guvern care crede că, poporul n­u-i In stare să se guverneze singur. Dacă acest popor a putut înfrunta primejdia marelui război, nu va fi în stare să aleagă pe cine vrea el în Parlamentul ţării? Aceasta-i cea mai mare ofensă care i­ s’a adus vre-odată. Atentat împotriva democraţiei Venind la proectul de Constituţie, dl Maniu spune că e un atentat îm­potriva democraţiei, o tentativă a oli­garhiei de a şi perpetua dominaţiunea politică şi economică. Pentru ajungerea acestui scop, n’a fost de ajuns furtul de urne, a trebuit să fie daţi afară din Parlament şi acei care s au strecurat ca prin urechile acului. Dar nu numai atât; un deputat a fost chiar bătut. — Jos Maltezeanu. — Jos dezertorul dela Drăgăneşti. Dl Maniu spune că n’a fost dea­juns că alegătorii au fost împiedecaţi dela vot dar acum la Braşov şi în toate părţile au fost daţi jos din tren în noaptea de Sâmbătă spre Duminecă. D-sa protestează contra acestei same”­volnicii. Terorismul cel mai păcătos a fost întronat de guvernul liberal, însă tero­­rismul să răzbună totdeauna. Guvernul liberal vrea ca prin acest terorism să impună ţării o Constituţie care nu va avea putere niciodată. Datoria Regelui Înaintaşii noştrii, încheie dl Maniu, n’au suferit moartea pe roată, pentru ca noi să ajungem din nou în robie. M. S. Regele are datoria să fie ală­turi de popor. (Aplauze îndelung repe­­tate). Lovitura de Stat Luarea In conside­raţie a Constituţiei O telegramă de la Bucureşti ne ve­steşte că in şedinţa de ieri a Camerei punăndu-se la vot luarea In conside­raţie a proedului de Constituţie a fost primit cu 225 voturi, fiind patru voturi contra şi o abţinere. Pa­lamentării opoziţiei nu au luat parte la vot. Ei au părăsit un bloc in­cinta Camerei, înainte de a se proceda la votarea luării în consideraţie. Cele patru voturi contra şi abţinerea vin deci din sânul majorităţei Puţini, fireşte, cei cari au refuzat să sancţioneze cu votul lor lovitura pusă la cale de guvern. Sunt totuş semnificative voturile exprimate împo­triva Constituţiei, chiar din rândurile majoritarilor. Dar, luarea în consideraţie a proec­­tului de Constituţie este legală, în felul cum s-a produs ? Fireşte că, nu. Articolul 128 ultimul aliniat din Constituţie precizează: ....adunarea nu poate delibera dacă cel puţin două treimi ale membrilor cari o compun nu sunt prezenţi...* Oin totalul deputaţilor prezenţi la deliberarea luării în consideraţie a pro­iectului de Constituţie, a fost numai de 230, deşi cele două treimi ale membri­lor, cari compun Adunarea Deputaţilor, sunt 246■ Evident deci, că votul acesta, prin care se ia în considerţie proectul de Constituţie, este ilegal. El nu poate constitui o sancţiune reală, nefiind în prevederile textului vechi Constituţii, care nu a fost încă abrogată şi trebue respectaţi întocmai până la promul­garea unei noui Constituţii. Votul ace­la e de primul moment al lovitrii de Stat, pe care guvernul dlui B­ătianu o săvârşeşte cu concursul u­­nui Parlament, tot atât de puţin în­dreptăţit de a proceda la alcătuirea pactului fundamental al noului Stat ro­mânesc. El nu angajează ţara şi guvernul, care va urma celui actual are nu nu­mai dreptul, ci chiar şi datoria de a-l nesocoti. Este inadmisibil, ca printr-un vot an­ticonstituţional să se sancţioneze o nouă Constituţie. Reprezentanţii palidelor din opozi­ţie, cari au refuzat să contribue cu pre­zenţa lor, la comiterea acestei grave ile­galităţi, se vor reîntoarce în curând să şteargă urmele guvernării sălbatice a dlui Brătianu. Până atunci legiferările Parlamentu­lui majoritar pot privi cel mult clubu­rile liberale din ţară. Ţara nu le recu­noaşte. Discursul dlui Vaida-Voevod Când dl Ştefan Cicio-Pop anunţă la tribună pe dl Vaida, manifestaţiunea de simpatie cu care este primit, întrece orice închipuire. Manifestaţia mulţimei de afară, mai mare decât cea din sală, începe dl Vaida-Voevod, dovedeşte, că prin lupta noastră, n’am fă­cut alta, decât să dăm expresiune voinţei poporului românesc robit Unirea a făurit iluzia, că se vor pune bazele unui Stat liber, prin crea­rea României­ Mari Provinciile, scuturate de jugul strein, sunt însă ameninţate să li se pue un noul jug. Pe ce temeiu vor liberalii să pue noi temelii casei poporului românesc ? Dând ţării o Constituie de robire? Ei, care­ erau şapte în parlamentul trecut, în timpul alegerilor, au înjosit armata punând o să fure urnele, îm­preună cu magistraţii corupţi. Partidul naţ­onal, a ţinut sfântă uni­forma arm­­ei, pentru că ştie cât i se datoreşte. Protestează insă pentru degradarea ei, întrebuinţându-se în scopuri poli­tice şi ajuncând să se numească de­putaţi slugile guvernului, care au fu­rat urnele. Cura se poate, spune dl Vaida, ca tâlharii de tirne să aibă dreptul a da ţării noua Constituţie ? Se poate ca edificiul întemiat pe asemenea fundament şubred să dăi­nuiască? Pe ce-şi întemeiază puterea parti­dul liberal? — Pe baionete, răspunde tot dl Vaida Dl Vaida adaogă apoi: Nu credeam, că delegaţii ţărănime! din Ardeal să fie împiedecaţi de fiii lor în uniformă, să poată veni în Capitală. Ce vrea poporul din toate clasele sociale adunat aici ? continuă dl Vaida. O VOCE: Să facă Constituţie mor­ţilor, căci ei i-au votat în alegeri. (Râsete. Mare ilaritate). Poporul românesc nu vrea răzvră­tiri, ci vrea să trăiască liber în ţara sa proprie. Nu însemneaz­ă aceasta că trăim sub cel mai obraznic bolşevism de sus, când vor să ne­ impune o Constituţie contra voinţei neamului şi votată de hoţii de urne? Aceasta însemnează revoluţie de sus, şi noi voim să se isprăvească odată­ Acest guvern care crede că ne va putea tiraniza prin fiii noştri în uni­formă, se înşeală. După cum nu vor putea opri Dună­rea din mersul ei, nu vor putea îm­piedeca nici năzuinţele poporului de a se realiza. Soarta poporului prin sufragiul uni­versal, este în mâinele sale. Şi la primul contact cu massele, bărcuţa liberală se va scufu­nda în marea răscolită de furtuna tot de ei deslănţuită Ce vroim noi? Să dăm semnalul de alarmă, pen­tru ca toţi românii să se mişte pentru întronarea legalităţii şi a libertăţii. Vrem să arătăm M. Sale Regelui că voinţa poporului nu e în tabară li­berală. Voinţa dv. este voinţa poporului, iar voinţa poporului este voinţa lui Dumnezeu, sunt ultimele cuvinte cu care îşi înduee dl Vaida-Voevod di­scursul. ______ Cuvântarea dlui Bodnărescu De a aduce salutul Bucovinei. Ţăta­­ranii bucovineni s’au strecurat prin cordoanele de soldaţi, spune dsa, pen­tru a lua parte la întrunire Ei au venit să se unească într’un strigăt disperat, setoşi de dreptate şi cinste, nu pentru a face revoluţie. Cei de sus au adus Bucovina în aşa hal, că a ajuns să se plângă şi să re­grete vremurile trecute, ale stăpânirii streine. Democraţia română trebue să în­vingă, închee dl Bodnărescu. Discursul dlui Iuliu Maniu Când dl Iuliu Maniu vine la tribună sala izbucneşte în aplauze ce nu mai contenesc. Se face un moment linişte, după care într’una era! formidabil, şi prelung se aude strigând „Trăiască Iuliu Maniu !* D! ŞT.C. POP pronunţă rar: Dl Iuliu Maniu prezidentul partidului naţio­nal are cuvântul. D. MANIU spune că după sute de ani de robie şi despărţire a fraţilor de acelaş neam în patru părţi, visul de veacuri al poporului român, unirea, s’a realizat. Şi s’a realizat prin sacrificiile şi prin jertfa de sânge a celor opt sute de mii numai din vechiul Regat, cari au pierit vitejeşte pe câmpurile de luptă. Socotesc, că nici un sacrificiu n’a fost prea mare, pentru ca neamul ro­mânesc să ajungă la această mare săr­bătoare a unirei! Drepturi pentru toţi Poporul român doreşte însă o viaţă liberă şi de aceea ardelenii, la marea adunare dela Alba-Iulia, au cerut întro­narea unui regim de adevărată demo­craţie, pe tot cuprinsul ţării. Drepturi pentru toţi aceia ce vor sa lucreze în ogorul democraţiei naţionale. Guvernul liberal, doreşte a împiedeca realizarea năzuinţelor acestui neam. El s’a pus în cale cu jandarmii, cu urgia administrativă şi cu o magistratură co­ruptă pentru ca la întuneric să fasifice voinţa alegătorilor şi astfel să dea Ro­­mâniei o Constituţie nouă. Datoria poporului In faţa acestei provocări, prima da­torie a poporului, este să înlăture a­­cest guvern incapabil. Dl Maniu expune ,tot ce a înfăp­tuit guvernul liberal, pentru a dovedi incapacitatea lui incurabilă. I­sa se întreabă apoi, pentru ce în ţara cea mai bogată, moneda ţării este cea mai scăzută, pentru ce un popor Cuvântarea dlui P. Halippa Boala nu-mi dă voe să vorbesc cum ar trebui la o aşa măreaţă întrunire la care am ţinut să particip spune dl Halippa pentru că în acea Basarabie, care a stat în robia rusească mai bine de o sută de ani, am pus şi eu o picătură de muncă ca să se alipească la sânul patriei. Basarabia a­răit mai bine de o sută de ani vremuri de mare urgie. Acele vremuri, păreau că au trecut, când a­­cum cinci ani, ea, cea dimâi, s’a întors la sânul mamei, fiind solia unirei. Părea că s’au sfârșit zilele negre și un nou veac de fericire începe pentru Basarabia. Iată, nici cinci ani n’au trecut, și cu durere trebue să sp­un că, veacu’ de apoi din nou să sb&.jt asupra Ba­sarabiei. Robia încătușează din nou această provincie, care a fost solia liberă­;! întregului popor. Parlamentarii basarabeni, spune dl Halippa, declară, că basarabenii, nu pot primi fiarele care i se ferecă pentru în­cătuşarea ei. • Dacă uzurpatorii puterii şi ai suve­ranităţii naţ­onale, nu sunt dispuşi să asculte glasurile noastre, spune dl Halippa, atunci blânda Basarabie, va trebui să vorbească altfel . . . Nu vă pot reda furtuna ce va naşte în Basarabia. Dar să se ştie că ace­sta provincie, nu poate intra cu ca­­nul plecat, în temniţa oligarhiei ro­mâneşti. „Fraţilor ! Unirea n’a fost făcută de guvernul republicei moldoveneşti cu guvernul Regatului, nici chiar cu M. S. Regele, ci dela popor la popor, dela poporul basarabean la poporul din Regat, pentru a-l dezrobi. Poporul român care a ştiut să birue greutăţile de la 1917 şi a ştiut să clă­dească Statul unitar cu truda sa, nu prin oligarhie, va fi in stare să fău­rească şi o Românie civilizată. (Puter­nice aplauze). In numele Basarabiei salut acest (Continuarea pe pag. *­ua)

Next