Patria, martie 1923 (Anul 5, nr. 43-69)

1923-03-23 / nr. 62

Cluj Vineri 23 Martie 1923 UN LEU EXEMPLARUL Anii V. # Numărul 62 CONSTITUŢIA ROŞIE Declaraţia opoziţiei unite La luarea in consideraţie a proectului de Constituţie, dl Al. Vaida-Voi­vod a citit, în şedinţa Camerei dela 20 Martie, în numele partidului naţion­al­­român şi al partidului ţărănesc următoarea declaraţie­. „In sumarul de azi se spune că s'ar fi luat în considerare pro­­ectul de Constituţiune. In numele partidului naţional român şi al par­tidului ţărănesc, ridic protestul cel mai categoric în contra acestei a­­firmaţiuni. Adunările actuale nu pot discuta şi cu atât mai puţin pot lua în considerare un proect de Constituţie Lovitura de Stat, frauda şi teroarea pe care se întemeiază. Aceste adunări le ia îndreptăţirea de a face aceasta pe de altă parte întreaga opinie publică a ţărei, toate partidele din opoziţie, cei mai de seamă bărbaţi politici şi chiar o însemnată parte din membrii partidului liberal, sunt revoltaţi în su­fletul lor în contra acestei tentative de a impune samavolnic ţărei o Constituţie. Miile de baionete cari au transformat Capitala ţărei într'un mare lagăr dovedesc că guvernul se razimă numai pe aceste baio­nete şi că politiceşte este complect izolat de naţiune. Măsurile sama­volnice pe cari le-a luat faţă de manifestaţiile făcute de ale opiniei publice violarea libertăţilor personale şi violare de domiciliu la care sau dedat dovedesc din belşug că nu se poate stăpâni nici pe sine însuşi. Simulacrul de votare la care şi-a luat refugiul călcând până şi regulamentul este o dovadă că ceea ce fac aceşti ordinari este o paro­die tristă, lipsită de orice seriozitate. în aceste împrejurări opoziţia aliată reînoeşte declaraţia că o Constituţiune votată între asemenea împrejurări de aceşti ordinari este lipsită de orice temei legal și nu are putere obligatoare pentru­ ni­meni“. Ministrul ă latere (Articol din afară) E vorba de ministrul Palatului. „Ministerial“ plin de mister al Palatului s’a înfiinţat într’una din faimoasele şedinţe de noapte ale­­fostului ministru de interne in cabinetul dlui Alexandru Averescu. După toate semnele, Înfiinţarea lui a fost o con­diţie a­­armistiţiului“ încheiat de dl Ar­­getoianu cu dl Brătianu, la spatele şi pe socoteala gloriosului general, ale cărui bune intenţi pentru ţară aproape totdea­una au fost zădărnicite de vârcolacii po­pularităţii sale. Timp de 2 ani, armistiţiul s-a ţinut riguros. Timp de doi ani, până condiţiile dlui Brătianu s’au împlinit toate... Astfel, intr’o noapte târzie, printre vre o 30 de proiecte de legi votate cu pumnul — Înţelege­bile aruncate cu pumnul in urnă — s’a trecut, cât ai clipi cu ochii, fără discuţie şi fără cercetare, un statut al Casei Domnitoare. Unul din punctele sta­­tutului prevedea Înfiinţarea demnităţii de ministru al Palatului, în locul mareşalului de până atunci. Ministru al Palatului a­ fost numit dl N. Mişu. • * Despre dl Mişu se ştiu puţine. E de origine grec. In familia lui se vorbeşte şi se scrie şi azi greceşte. Dar nu aceste calităţi­­ au predestinat pentru a fi acreditat pe lângă o Curte Regală unde tradiţia românească, duhul românesc şi virtuţile româneşti nu vor întârzia a se sălăşlui. Diplomat de carieră — fost plenipo­tenţiar la Londra — pare mai curând, că obişnuinţele dobândite în aceasta carieră i-au adus şi predestinaţia pentru ministe­riatul palatului. Dl Ionel Brătianu l-a cu­noscut, ca pe un om fără spinare, vasă­­zică ca pe un diplomat excelent. Dl Ionel Brătianu ştie aprecia firile tăcute, bărbaţii­­subţiri“, slugile credincioase. L-a acre­ditat deci pe lângă Palat, ca ministrul Deu â latere. A făcut o alegere noro­coasă .. . Bineînţeles, înainte de a-i încredinţa aceasta Înaltă misiune, l-a trecut prin toate focurile de probă şi după ce s’a­ convins că e credincios până la moarte i-a­­asi­gurat viitorul* în măsura cea mai largă. Dl Brătianu răsplăteşte generos slugile credincioase. L-a făcut, deci, pe dl N. Mişu,­mai întâi delegat la conferinţa de pace. Pe urmă l-a făcut, ministru de ex­terne în cabinetul de interpuşi, cabinet numit de presa contimporană cabinetul Ionel Văitorariu. In timpul, cât a fost ministru de ex­terne, cea dintâi grijă a lui şi a stăpânu­lui său, a fost să întocmească un sistem de plată în franci aur pentru salariile celor din serviciul diplomatic. In baza acestui sistem de plată un secretar de le­gaţie la Praga primeşte salar de trei ori atât de mare, ca preşedintele Curţii de Casaţie! Iar un ministru plenipoten­ţiar cl. I. cum era dl Mişu are cam tot atâta cât este lista civilă a Su­veranului !! ! Şi, după informaţii pe care ne-ar plă­cea să nu le putem susţine, dl Mişu şi-a păstrat detaşarea din Corpul diplomatic, până în ziua de azi, încassând ca Mini­stru â latere, şi leafa de ministru pleni­, potenţiar. Despre demnitatea de Ministru al Pa­latului ştim ceva mai mult. Miniştri â latere, adică miniştri ai pa­latului existau numai In timpul Constitu­ţiilor pseudo democratice. In Austro Ungaria şi Rusia se cunoştea aceasta instituţie. Se cunoştea Insă numai înainte de introducerea­ votului universal. Chiar şi atunci însă miniştri­i latere se schimbau la fiecare schimbare de guvern. Numai noi avem aceasta demnitate cu caracter­­ perpetuu II. Regimul oli­garhic şi personal nici că şi-o poate altfel închipui. Sub un regim, unde miniştri nu sunt ai ţării, ci ţara este a mini­ştrilor, nimenea nu se mai opreşte asu­pra faptului, că ministrul palatului, este perpetuu, şi la dreptul vorbind nu este al palatului ci al dlui Brătianu. * Despre serviciile făcute de dl Mişu stăpânului său adevărat, dl Ionel Brătianu, s ar putea spune multe de tot. Va veni vremea, când nimic nu ne va mai obliga să le arătăm în toată goliciunea lor. Este o operă sistematică de intrigărie şi de terorizare. Scopul ei este azi un secret public: defăimarea Naţiune! în faţa Regelui; compromiterea Re­gelui în faţa Naţiune!. Va isbuti oare? — se întreabă azi cu sufletul înfrigurat fiecare patriot român. Până la un loc, parcă a isbutit. Fai­mosul comunicat din­­Monitorul Ofi­cial“ despre antidinasticismul ardelenilor, adus la cunoştinţa Regelui numai după publicare!! ! este unul din suc­cesele... ministrului­­ latere al dlui Brătianu. Dl Mişu, se spune, a obţinut ulteri­oara sancţiune a Regelui prin un frag­ment din­­Patria“, fragment desfăcut ten­denţios dintr’un articol loial. Vrajba confesională, introdusă între ro­mânii din Ardeal, este de ase­menea opera grecească a aceluiaş domn Mişu. Cât timp va mai dura oare acest joc primejdios, şi pentru Rege şi pentru Na­ţiune? Să nădăjduim, că numai puţin încă. Să nădăjduim, că se va repeta povestea eroilor lui N. Filimon: ciocoii noi, satis­făcuţi în lăcomia lor, vor căuta să întreacă un­ „glorie“ pe ciocoii vechi, cărora le-au slujit cu credinţă, până s au ridicat la trep­tele celei mai înalte. Şi pe ruinele rivali­tăţile lor se va înălţa clădirea cea ade­vârată a societăţii celei noui, româneşti, democratice şi armonioase înainte de toate. CRONICA ZILEI întinderea teroarei. Ziarul Tim­pul, organul dlui Al. Marghiloman, care numai bolşevic nu este, scrie : .De teama unei surprize din partea opo­ziţiei, guvernul a întărit cordoanele militare de la barierele Capitalei. Numeroase patrule circulă pe toate şoselele împedicând ca ţăranii să intre în Bucureşti. Nu sunt lăsaţi decât acei, cari fac de mult parte din organizaţiunile liberale şi încă şi acestea un număr foarte mic. Acest lucru se întâmplă şi în provincie. Ca să poată obţine cineva un bilet pen­tru Bucureşti, trebue să fie luat pe ga­ranţie de poliţaiul respectiv sau de şeful gării. E nevoie să mai spunem, că toate a­­ceste nesocotinţe şi inutile vexaţiuni ale guvernului, contra cetăţenilor paşnici care-şi caută de interesele lor, vor duce tocmai acolo de unde vrea să ne ferească gu­vernului ?“ Dl Maniu înfierează pe primul-m­inistru Minciuna a fost întotdeauna cea mai rea şi mai imorală sfătuitoare. Din nero­roci­re şi pentru dânsul, dar mai atrs pentru ţară, dl Brătianu a ridicat minciuna la rangul de dogmă în toată acţiunea politică a guvernului, şi a par­tidului ce conduce. Adevărul este sau mistificat sau înlăturat cu desăvârşire. Minciuna liberală a ajuns de pornind. Şi este dureroasă aceasta atitudine atât în afacerile interne ale ţării, cât şi în realaţiile noastre cu streinătatea. Ea ne deprimă moraliceşte în interior şi ne desonorează faţă de streini. Dl Brătianu a putut să se convingă în şedinţa de 19 c. de spiritul de drep­tate şi adevăr, care domneşte în rân­durile opoziţiei unite. Lecţia dată de dl Maniu, îi poate sugera o schimbare de atitudine în viitor, pentrucă oricât de repede, s’au oricât de repede s’a tre­cut peste aceasta înfierare, pe deplin justificată, ea rămâne ca pecetea unui fier roşu pe obrazul primului sfetnic al Tronului. Dar să reconstituim în resumat scena: într’un dialog aprins între dl Maniu şi Brătianu, acesta din urmă căuta desi­gur fără rezultat, să justifice atitudi­nea înteţită a majorităţii faţă de opo­ziţie şi in deosebi mobilizarea unui treg corp de armată pe străzile Capi­talei. Dl Maniu: ripostează: (.Aceasta în­semnează clar, că dl prim-ministru în­ţelege să guverneze prin baionetă. Dl Brătianu: La acţiuni legale, răs­pundem cu măsuri legale■ Unei acţiuni anarhice, ca a dv. opunem tăria auto­rităţii. Dl Maniu: Celor, cari guvernează prin teroare şi furt de urne, nu le pu­tem răspunde, decât aşa cum le răs­pundem. Dl Brătianu: Pe dv. nu vă preo­cupă Constituţia, ci dorinţa de putere. Dl Maniu: Dv. domnule prim-mi­nistru ştiţi prea bine, că atunci când mi-aţi oferit să şed pe aceea bancă ministerială, am spus: N’am să şed, nici chiar dacă am face o înţelegere cu dv. Dl Brătianu. Nu este exact. Şi fai­moasele pertractări au durat destul şi le-a cunoscut destul toată lumea — fără, ca să vă mai iau acum timpul, că nu este exact ceea ce aţi spus. (Majoritatea aplaudă). Dl Maniu: Orice mi-aş fi putut închipui, dar ca dl prim-ministru Brătianu, să fie aşa de slab, să re­curgă la o negare, cu totul contrară adevărului, la aceasta nu m’aş fi aşteptat. (Opoziţia face ovaţii dlui Maniu). Acei cari cunosc caracterul demn şi bărbătesc al lui Maniu şi extrema scrupul­o­zi­tate, ce o urmăreşte atât în viaţa privată cât şi în cea publică, îşi pot da seama de temeinicia înfierării adresată p­omului sfetnic al M­­ale. Dar, în politica bizantină în hatar vom căuta adevă­ri. El nu există. Min­ciuna, perversitatea, cinismul, aceştia sânt cei trei factori, cari stăpânesc at­mosfera vieţii publice şi private a poli­ticianismului de gaşcă şi de coterii. Dl Paul Bujor întăreşte chiar a doua zi în şedinţa Camerei de la 20 c. acea­sta aserţiune, prin citirea unei infor­maţii dată de guvernul dlui Brătianu în ziarul „Le Temps“. Guvernul a pus să se scrie, că pro­­iectul de Constituţie a fost primit cu aclamaţii de întreagă Camera şi că a­­tât primul-ministru cât şi raportorul proiectului au vorbit la Parlament în­tr-o atmosferă de linişte şi entusiasm. Mai voiţi comentarii ? Iată în ce mod detestabil să informează streinătatea, cu minciuni plătite scump din banii contribuabililor. Şi mai vreţi, ca aceasta streinătate să ne acorde încredere. Dar ce le pasă Brătienilor? Ei să taie şi să spânzure. Iara o pot mânca şobolanii. NOTEI Scriitorul şi Constituţia Dl Ludovic Dauş, senator şi membru al „Societăţii Scriitorilor Români“, n’a găsit altă vină „Constituţiei liberale“ decât una­­ lite­rară. E şi asta ceva. Dşa a făcut cu scri­tori­­cească emfază propunerea, să nu i se zică „Constituţiune“ ci „Constituţie*. Noua Consti­­tuţie ne trebuie redusă doar cu două litere, o vocală şi o consonantă, pentru că să fie desă­vârşită. Un alt senator a propus, ca vorba „ho­tar* să fie înlocuită cu „ritargine* — cea din­tâi fiind de origină ungurească ; minorităţile nu trebuie să fie amintite nici măcar cu uşoare aluzii finguristice. Ne aşteptăm să se ridice încă vre­una din capacităţile filologice a­le­ par­lamentului ca să spună că toată Constituţia tre­buie din nou stilizată, fiindcă cuprinde prea multe cuvinte slave, care ar putea da de gân­­d,­ în ce priveşte relaţiunile noastre cu Rusia. Iată-ne dar la punctul cel mai însemnat al discuţiilor înfierbântate în jurul Constituţiei. Problema de acum nu mai e politică ci lite­rară- Ea f­i putea deci să fie muncită foarte bine. In sfară de Parlament, bună­oară în ca­drul trai intelectual al „Sp­­erfiţii Scu­ltorilor Ro­mâni*, cari şi aşa n'au nimic de lucru şi de abia aşteaptă în lipsă de altă ocupaţie folosi­toare — un izvor de câştig onorabil. Constitu­ţia română ar avea rea dintâi mândrie, că e scrisă de­­ scriitori. Artul e dorr de impor­tar­­t incomesurabilă. Dacă nu ne înşelăm, dl Ludovic Dauş, autor­ de cărţi spătoase, a mo­tivat propunerea sa chiar cu cuvintele acestea. El speră,­ră lucrul ce s­e face ad­ede­ o durată de cel puţin cinci sute de anii. Limba în care e scr­is­ă Constituţia, trebuie să fie prin urmare ce­ puţin monumentală, să reamintească sfin­tele cronici, inve­stunile de stil ale bibliei, pu­terea simplă şi covârşitoare a boiereştilor Uto­­piseţe. Dl Ludovic Dauş uită un lucru: că nu orice poate fi scris in stil de cronică. Muştele de o zi nu pot avea zborul vânjos şi vrese al vulturilor. Constituţia ce se face nu poate fi scrisă decât în stilul gazetăresc al unui prim­­articol de ziar, cere nu mai e citit a doua zi. Dacă dl Ludovic Dauş ar fi avut numai un strop de instinct scriitoricesc, ar fi trebuit să facă următoarea reflexie: Constituţia e scrisă într’o limbă, care e pentru articole de o zi, prin urmare Constituţia nu poate fi de lungă durată. Ar fi fost un silogism vrednic de un scriitor — şi vremea nu­­ ar fi desminţit. Dar dl Ludovic Dauş e scriitor liberal şi prea pu­ţin scriitor ca să aibă o atât de frumoasă li­­bhertste. Pentru cine ştie să vadă stilul are da­ruri profetice. PUNERI LA PUNCT „Viitorul“ spune că acţiunea opozi­ţiei este pornită dintr’o nevoe de exa­gerare. Promisiunile liberalilor la venirea la guvern nu au fost de loc exagerate, au promis totul, şi nu au făcut nimic. Guvernul s’a declarat împotriva re­strângerei drepturilor evreilor şi în a­­celaş timp îşi pune deputaţii numiţi să ceară menţinerea art. 7 din vechea Constituţie. Duplicitatea liberalor se a­­rată încă odată. Baionetă®'­ş! schingiuiri Guvernul liberal îşi sprijină astăzi întereaga situaţie pe baionetele unui întreg corp de armată concentrat în Capitală, pentru a înăbuşi glasul ener­gic al oo­ziţiei unite şi a împiedica manifestaţiile făcute împotriva Consti­tuţiei făurită de clubul liberal. Pe lângă faptul că cetăţenii şi frun­taşii politici au fost brutalizaţi şi ră­niţi, unii foarte grav, la întrunirile opo­ziţiei unite, prigoana împotriva ace­lora cari nu vor să fie liberali a conti­nuat şi după întruniri. Astfel, ziarul „Adevărul“ anunţă că într’o singură zi şi o noapte s’au făcut peste 100 de arestări. Cetăţenii paşnici, cari luaseră parte la întruniri, au fost urmăriţi de agenţi de poliţie şi de soldaţi şi arestaţi în străzi mai lăturalnice, de unde erau duşi la poliţie. Aici, au fost supuşi la bătăi şi schingiuiri sub motiv că au insultat armata­ şLDinastia. La aceste acte de o monstruoasă brutalitate, s’au pretat şi ofiţeri sugp­­riori car asistau la luarea unor intero­gatorii de formă, pentru ca apoi vic­timele să fie d^fi^îj^-primirea grade­lor inferioare cari se întreceau în zel pe spatele oamenilor nevinovaţi. După furtul urnelor şi suprimarea libertăţilor cetăţeneşti, guvernul libe­ral nu se dă înapoi nici de la supri­marea libertăţilor individuale, bătând şi schingiuind pe cetăţeni pentru a-şi impune Constituţia. Aceste acte de o barbarie nemai­auzită în nici o ţară din lume, fac parte din sistemul de guvernare al dlui Ionel Brătianu, acelaş care, de câte ori a venit la­ guvern, a făcut să curgă sângele cetăţenilor pentru satis­facerea ambiţiilor personale şi impu­nerea voinţei împotriva protestului unanim al ţării. Discursul dlui dl Aurel Lazar ţinut în şedinţa Camerei din 19 Martie Guvernul liberal a introdus în ţară dictatura unui singur partid, urmărind ca prin terorizat şi lovitură de stat să dea ţărei o nouă Constituţie — Opera de apărare naţio­nală a opoziţiei unite " In şedinţa Camerei de la 19 Martie, dl dl Aurel Lazar, deputat de Bihor, a ţinut un mare discurs pe care îl pu­blicăm în întregime. Dl Aurel Lazar: Domnule preşe­dinte, în şedinţa dela 9 Martie s’a fă­cut o declaraţiune, care atunci n’a avut efectul cuvenit. Poate că s’a con­siderat numai de o frază oratorică, deşi era o mărturisire, o concretizare, care are foarte mare însemnătate, care de­vine o judecată justificatoare şi a de­­slegat o enigmă. A des­legat o eni­gmă, care apăsa şi apasă încă şi astăzi viaţa întreagă a noastră publică. Enigma este": de ce consolidarea mult dorită su­fletească şi consolidarea internă nu se poate face şi nici chiar viaţa socială şi culturală nu-şi găsesc armonia şi solidaritatea voinţei şi sunt lipsite,de acţiuni, care ar fi menite ca să deslege misiunea lor naţională. Neamul românesc a trăit în unitatea naţională şi atunci când nu a avut uni­tate de Stat. A avut aceiaşi limbă, aceiaşi con­ştiinţă, aceiaşi credinţă, acelaşi suflet, aceiaşi voinţă, aceiaşi inimă. Şi acum întrebăm: ce este veninul care a in­fectat această veche solidaritate naţio­nală care împiedică munca organiza­toare a neamului românesc şi care îm­piedică ... Dl Aurel Lazar­, validarea, desvol­­tarea elanului divin al sufletului ro­mânesc. In şedinţa trecută, de Vineri 9 Mar­­tie am primit răspunsul. Dl preşedinte al consiliului de miniştri . . Dl Iuliu Maniu. (Dl general Văi­­toianu îşi ocupă fotoliul pe baza mi­nisterială) Fii băgător de seamă că a venit generalul. Dl Aurel Lazăr: ... a invocat suf­letul românesc. Era o invocare cura­­gioasă, care apoi a devenit şi fatală: era ca fulgerul care dă lumină dar şi orbeşte. Terorizmul guvernului Dl prim-ministru la comunicarea fă­cută de deputaţii basarabeni, a făcut o declaraţie că în acel sistem nu recu­noaşte sufletul românesc. Este un mare adevăr şi îl primim cu toţi şi acest adevăr va fi verificat şi de is­torie: vor fi înscrise pagini foarte triste în Cartea de aur a României­ Mari. Acest adevăr în momentul a­­cesta este cu atât mai întristător fiindcă dl prim-ministru n’a avut cu­­ragiul ca să declare de imposibile acele grozăvenii şi să enunţe să nu poată fi sărvârşite, fiind streine­­de «sufletul românesc. Insă, grozăviile din Basarabia există, sunt realităţi des­­gustătoare dureroase, dar sunt şi există. De 4 ani le auzim. Însăşi actualul ministru al Basarabiei le-a verificat de la tribună, în Parlamentul trecut şi de atunci situaţia s-a agravat, abuzu­rile şi excepţiile au devenit sistem. Putem deci constata din acest adevăr că în Basarabia există un sistem în care însăşi dl prim-ministru nu recu­noaşte sufletul românesc. Or Basara­bia este partea integrantă a Româ­niei ; Basarabia este guvernată şi ad­ministrată de legile româneşti; nu există acolo vre­o autoritate locală, s­au o guvernare speci­lă. Deci, pe baza acestei situaţii de drept, putem să aflăm un al doilea adevăr, că pen­tru concepţiunea politică şi de guver­nare în Basarabia, este responsabil guvernul central, pentru că baza sis­temului dominant acolo este concep­ţia lui de drep­t, de politică şi de gu­vernare. (Aplauze prelungite din partea opoziţie). Din această situaţie de drept, apoi mai putem să constatăm un alt ade­văr şi cu ajutorul logicei putem să deducem concluzia următoar: Basara­bia este guvernată, administrată şi jus­­tiţiată de un sistem fără suflet româ­nesc (aplauze pe băncile opoziţiei) ori, guvernul actual şi partidul liberal a­­vând unul şi acelaşi program politic, aceeaşi concepţiune de drept naţional pentru ţara întreagă este cert, că în ţara întreagă dominează fără suflet românesc (aplauze pe băncile opoziţiei). Această stare de fapt este o justificare perfectă a ţinutei opoziţiei aliate (ap­lauze pe băncile opoziţiei). Opera naţională a opoziţiei. Se adevereşte din acest sistem că partidele naţionale a opoziţiei nu sunt mânate numai de săvârşirea unui act politic momentan, mai mult, nu sunt mânate de interesele rigide de partid, ci ceea ce fac ele, sunt acte naţionale de apărare naţională­­ (aplauze pe băncile opoziţiei) şi mai rezultă că aceste acte sunt emanate de acel su­flet românesc, pe care nu-l putem găsi în sistemul de guvernare al Statului român de azi (aplauze pe băncile opo­ziţiei). Iată, domnilor, enigma catastrofei noastre interne, sufletul românesc este scos, este brutalizat şi expulzat din viaţa noastră politică (aplauze pe băn­cile opoziţiei) dragostea de neam, con­ştiinţa naţională, sentimentele de drep­­tate şi datoria cetăţenească, iubirea de muncă şi frica de Dumnezeu sunt ca- tităţ­ie sublime ale sufletului românesc (aplauze pe băncile opoziţiei). Azi acestea calităţi sunt orfane, sunt des­considerate în palatele guvernatorilor noştri, şi de aci urmează catastrofa noastră. Domnilor, sunt pilde în istoria ome­­nirei, că au fost popoare conduse în contra conştiinţei sufletului şi fără ca­racterul lor natural. Urmarea a fost catastrofa dacă ele nu au avut puterea ca în ultimul moment să se emanci­peze de sub jugul nefericit al lor (aplauze pe băncile opoziţie) simţim cu toţii . . . o voce din majoritate su­fletul naţional la di Stere, religia la dl Bujor (aplauze pe băncile majori­tăţii, sgomot, întreruperi pe băncile opoziţiei). Opera partidelor aliate de opoziţie, urmăreşte câştigarea drepturilor celor mai sfinte, reîntronarea, câştigarea şi satisfacerea sufletului românesc (a­­plauze pe băncile opoziţiei). Orice fe­nomen politic ori social trebue să-şi aibă explicaţia sa şi cauza sa în viaţa noastră generală publică dar tot de­odată şi în cea mai socială, pentru că, durere, nu numai în viaţa noastră pu­blică se constată aceste patimi, dar trec şi în domeniul vieţei sociale. Ce am spus mai înainte că lipsa sufletului românesc, a gândirii româ­neşti, în sistemul de guvernare, este o explicare­ a-a situaţiei noastre publice, însă această explicare nu ne poate îndestula, trebue să căutăm în situa­­ţiunea aceasta grea când aci doriţi să votaţi o aşa numită Constituţiune, a­­decă asigurarea drepturilor cetăţeneşti până ce afară cetăţenii nu pot umbla, sunt împiedecaţi de suliţele soldaţilor lor. (Aplauze pe băncile opoziţiei). (Continuare de pe pag. I.) sswassasssz. .iri ■«g wasmum EFEMERIDE Nici unde-i belşug nu-i bine Crescătorii de vite din Argentina, cari în tot­deauna au­tori cei mai bogaţi •?' msi cu infiu- Inţi oameni în ţaţă, t­ec arifzi in g­ .e în­cercări. Valoarea vitelor a scăzut , sa d­­­t«re, cum nu s’a pomenit până acum în is’ la .viti­culture! sudamericane şi turmele, cari constau numai d­e exemplarele modei s’au sporit aht de mult, înCât au ajuns a se vinde pe puţuri de batjocură. Tauri de cea mai perfectă rasă se vând abia cu o treime din preţul ce-l aveau în 1920. Pe vaci şi viţei abia mai dă cineva ceva. in sSptftmâniie din turnă s’au vândut vaci cu şase şilingi bucata, iar la o licitaţie publică s’a of­e­rit pe o turmă întreagă mai puţin de doi pfunzi sterlini. de exemplare singuratice n’a oferit nimeni nimic. La astfel de preţuri, astu­al, că viticultorii nu pot câştiga nimic şi ajung­e desnădejde. De ajutat însă nu le poate nim­eni ajuta. Europenii au sărăcit şi nu mai pot cumpăra marii Greutăţile de transport şi alte piedici, aruncate de război în drumu! comerţului fac să zacă în unele părţi ale lumii depozite mari de alimente nefolosite, în vreme ce aiurea sunt li­psurile cele mai grozave. Aşa de pildă în ţă­rile americane putrezeau bucatele in timp ce în Rusia mureau de foame milioane de oameni. Şi acum în A­gentina e risipă de vite, iar în biata Europă mulţi duc dorul unei fripturi bune ce nu s’o pot permite din cauza preţurilor exa­gerate a cărnii. S’a mai întâmplat în Argentina acum vre-o 50 -60 de ani, când iarăşi se înmulţiseră în­­tr’atâtea v­ele, încât ameninţare să prăpădească toată vegetaţia din ţară. Au trebuit să fie o morftie cu­milie ca să împiedece prăsirea lor. Acelaşi lucru se întâmplă şi acum Mai mulţi administratori ai moşiilor a primit poruncă să omoare toţi viţeii tineri. Aceştia călăresc în fiecare dimineaţă printre turmele de vite şi îm­puşcă viţeii fătaţi peste noapte. ARISTARC & COMP.

Next