Patria, octombrie 1925 (Anul 7, nr. 212-236)
1925-10-14 / nr. 223
Cluj, Miercuri 14 Octomvrie 1925 Actualele corpuri legiuitoare Am publicat intr’un număr trecut părerile dlui C. Disescu, profesor de drept constituțional și raportor al nouăi Constituții, în legătură cu actualele Corpurile Legiuitoare. Fostul raportor al proectului nouăi Constituții a răspunsla întrebările ziarului „Universul“ din prilejul convocării Corpurilor Legiuitoare în noua sesiune pentru 15 Octomvrie. In „Vrojitorul Oficial“ se vorbește, ca și la deschiderea sesiunilor trecute de Corpurile Leg ui ore „constituante.“ Se știe că guvernul le-a numit mereu așa, dările de seamă parlamentare, chiar când raportau despre neînsemnate proecte de legi, au purtat în coloanele „Viitorului“ ca și ale „Monitorului Oficial“, titlul „Lucrările Corpurile Legiuitoare constituante.“ Esența declarațiilor dlui Disescu e: îndată după votarea Constituției, mandatul actualului Parlament a expirat: Corpurile legiuitoare „constituante“ trebuiau d'sblvate și prin nouă alegeri pentru Camere ordinare trebuia procedat la aducerea legilor ale căror principii au fost stabilit In Constituție. După părerea specialistului deci, guvernul liberal a procedat ilegal și anticonstituțional când, după votarea Constituției n’a disolvat Parlamentul și n’a procedat la nouă alegeri și tot așa de ilegal, când toate lucrările ulterioare Constituției le-a socotit opera „Corpurilor Legiuitoare constituante.“ După cum am arătat și cu altă ocaziune, noi n’am putut considera, cum era și firesc, Parlamentul eșit din alegeri generale de pe întreg cuprinsul României întregite decât având caracterul de constituanta, având anume ca prima menire alcătuirea nouăi Constituții. In hotărârile adunării de unire de la Alba-lulia se prevedea în mod firesc că starea de lucruri hotărâtă pentru Ardeal are să rămână, ca provizorat, până la votarea nouăi Constituții, în care să intre și principiile stabilite de adunare ca alcătuitoare. Întâiul Parlament, care a dat guvernul dlui Vaida, nu putea avea decât caracterul de constituantă, și nici nu s’a ridicat vr’un glas, care să nu-i recunoască acest caracter. Discolvat după trei luni, Parlamentul averescan ce i-a urmat, trebuia asemenea să aibă caracterul de constituantă, întrucât noua așezare a Statului în baza unei noui Constituții nu a fost dată. Și cum s’a disolvat, după două ani și al doiea Parlament al României întregite, urma, în mod firesc, să aibă același caracter și al treilea Parlament, întrucât cel averescan încă nu ajunsese să voteze Constituția. După prescripțiile vecheii Constituții caracterul de Constituantă nu-l putea avea Parlamentul liberal, întrucât nu se făcuseră cele trei strigăii reglementare. Dar, indiferent de acestea, parlamentul liberal trebuia, după parerea noastră, să aibă caracterul de Constituantă, întrucât noul Stat român nu avea o Constituție prevăzute de toate hotărârile de unire ale provinciilor, și cum pretindea însăși firea lucrurilor. Cele două Parlamente dintâi, deși constituante, n’au putut ajunge să voteze Constituția din motive care se reduc la unul singur: partidul liberal pretindea că el singur are chemarea să dea noua Constituție. In minoritate fiind în amândouă Parlamentele, pe cel dintâi l-a disolvat după trei luni, celui de al doilea i-a impus să nu se gândească la Constituție, după cum i-a impus mai înainte să nu se mai gândească la vestitele răspunderi ale războiului, în numele cărora dl Averescu își creiase partidul-Deși noi am mărturisit mereu același punct de vedere, trebue să spunem, — cum am mai constatat de altfel, că dintre cele trei Corpuri Legiuitoare alese de la unire și până azi în baza votului universal, actualul Parlament avea cel mai slab titlu pentru a se numi Constituantă. Nu din cauza viciilor de formă, pe care le prevedea Constituția veche, ci pentru că nu nimeni și a putut închipui o Constituantă a României decât eșită din alegeri libere, prin reprezentarea în mod legal a tuturor provinciilor, trebuind ca noua Constituție să ei" din conlucrarea tuturor provinciilor românești, unite într’un singur Stat național. Cum alegerile generale din 1922 s’au făcut pentru Ardeal și Banat printr’o lovitură de Stat, schhmbându-se legea electorală în vigoare printr’un jurnal al Consiliului de miniștri, și cum în întreaga țară alegerile s’au făcut prin furt de urniă și fraudă electorală, parlamentul liberal nu numai că nu mai putea avea caracterul de Constituantă, — reprezentanți lui fiind numiți de guvern, iar nu aleși de popor, dar nu mai putea avea nici pe acela al legalității. Cu toate acestea guvernul le-a dat Corpurilor sale Legiuitoare mereu numele de „Constituantă“, și nu numai până la votarea Constituției celei noui, cu care nu s’au grăbit de Ioc, aducându-o abia în Martie 1924, ci și după Constituție. După declarațiile dlui Disescu, actualele Corpuri Legiuitoare nu vor mai avea caracterul de „constituante“ îndată ce s’a votat Constituția. După evidența faptelor, ele nu au putut avea niciodată, nu fiindcă orice Parlament până la votarea nouăi Constituții nu ar fi „constituantă“, ci pentru că Parlamentul libert a eșit dintr’o lovitură de Stat și din fraudă electorală. Dar dictatura brătienistă după cum a zădărnicit votarea Constituției de Intâile două parlamente care au fost Constituănte în mod legal, așa și-a octroat noua Constituție și întreaga legiferare de „unificare” printr’un Parlament care in mod legal nu a putut și nu poate fi considerat de Constituantă,într’ucât nici caracterul de legalitate nu l-a avut și nu-1 are. Nu mai surprinde pe nime că se deschide, și în ultima lui sesiune, sub același titlu. Și nici nu are vreo importanță. _______ Alegerea din Lugoj Candidatul partidului național După întrunirea publică din Bozovici, la 5 Octomvrie a. c. a avut loc o ședință a Comitetului executiv al partidului național din jud. Caraș-Severin sub prezidenția dlui Caius Brediceanu. Luându-se în discuțiune și chestiunea vacanței la locul de deputat din Lugoj, cu unanimitate a fost proclamat de candidatul Caius Brediceanu. a L.E1 EXBMKJLJiFtUJL Civilizație sau tradare? Oficiosul guvernului proclamă democrația, ca o nouă formă de tradare de patrie. Până în prezent criminalistica modernă cunoștea ce e drept diferite soiuri de trădări. Nu s’a scris însă nicăiri, că și democrația ar avea acest caracter. S’au poate, că nu suntem de acord asupra înțelesului acestei noțiuni. In acest caz nu ne rămâne, decât să consultăm un împăciuitor, și găsim la îndemână. Este unicul „ Larousse“ care ne dă următoarele detalii inapelabile: democrație vine de la domos—popor și kratos=autoritate și însemnează o guvernare, în care poporul exercită suveranitatea. Adecă domnia poporului asupra lui însuși, tălmăcită de liberalii de la „Viitorul“ însemnează nici mai mult nici mai puțin decât tradare de neam și țară. Iată o judecată, care merită toată atențiunea oamenilor, cari se îndeletnicesc cu greaua profesiune a politicei și au înscris în realizarea principiilor de conducere a acestei țări stăpânirea poporului prin popor și ștergerea autocrației absolutiste. Căci dacă într’adevăr democrația nu înseamnă aceea, ce ne spune sociologul în dicționarul fanțuzesc, ci aceea ce susține neobositul reporter politic la, „ultima oră“ a „Viitorului“, atunci mai bine să fie scoasă din programul partidelor noastre politice, ca un deziderat primejdios viitorului țării și al neamului. Și avem toată convingerea, că aderenții acestui principiu, în caldul lor sentiment față de patrie, vor îndeplini dorința expresă a marelui patriot de la monitorul brătienist. Teamă ne este însă, că îndată ce opoziția se va lepăda de satana democratică, pentru a fi pe placul celor de la putere, să nu se producă un resentiment și mai enervant în tabăra guvernamentală, cunoscut fiind egoismul celor cari au monopolizat orice sentimente și mai ales orice realități în țara noastră. Căci ce s’ar face asociația celor cari au naturalizat și au comercializat, dacă ar consimți, ca opoziția să la îndeletnicirea puțin rentabilă, renunțe de a face instrucția votului universal și s-ar mulțumi să fure urnele, și să aplice multiplele forme de jaf și corupție, sub scutul arbitrarului, susținut de forța baionetelor ? Desigur, că ar alarma lumea și ar începe iarăși o nouă ponegrire și a instituțiilor ei prin broșuri a țării clandestine, după cum dovadă s’a făcut de guvernul actual, pe vremea opoziției sale Cele două grupări asociate astăzi într’o năzuință comună, nu se vor opri la acuzațiile și invectivele fără soț ale intrigei liberale. Ele își vor urma calea, stăpânite de o singură dorință: de a învinge, de-a șterge pentru totdeauna din concepția conducătorilor politici ideia unei dominațiuni bifurcate, și de la guvern și din opoziție, și de a întrona o viață democratică în sensul, cum,e caracterizată în cele trei cuvinte de sociologul francez. Căci nu se poate concepe o viață normală, o dragoste atractivă față de munca reală și de munca ideală, cari sunt elementele constructive ale oricărei prăpășiri, decât sub scutul libertății individuale și a egalei îndreptățiri. Câtă vreme se vor cocoța la putere partide reacționare și oameni de ai trecutului, învățăți, să-și impună voința individuală, nu se poate vorbi nici măcar de un început de civilizație. Aceasta să o știe toți aceia, cari țin cu orice preț să permanentizeze copilăria votului universal, ținându-l închis între pereții strâmți ai reacțiunii, cum a ținut săcuiul de la Gheorgheni în lada de scânduri un biet moștenitor incomod. Nu, democrația nu este tradare, ea este forma cea mai clară a civilizației. Naționaliștii germani și conferința de la Locarno Paris. In cercurile diplomatice circulă stăruitor svonul că naționaliștii germani încearcă să împiedice încheierea pactului, de aceea se așteaptă cu maximum de răbdare răspunsul conducătorilor partidului naționalist, care va fi se p pare hotărâtor pentru atitudinea definitivă a cancelarului și a lui Stressemann. ■iSttfilKiniSMtt:« ANUL VII. * NUMĂRUL 223 REDACTOR RĂSPUNZĂTOR: MIHAIL EM. PROCOPIU ABONAĂMENTUL: PE UN AN .... 360 LEI PE JUMĂTATE AN . 180 LEI PE UN SFERT DE AN 100 LEI LUNAR .............................40 LEI IN STREINĂTATE: PE UN AN .... 2000 LEI PE JUMĂTATE AN. . 1000 LEI u iarăși... pactul de la Ciucea Ziarele ungurești publică convorbirea unui ziarist din Timișoara cu dl Goga, ia legătură cu vestitul poet de la Ciucea. Ziaristul și-a exprimat nedumerirea asupra valabilității acestui pact, spunând că după știrile din urmă ar fi pornit spre disoluție înțelegerea dintre partidul maghiar și cel averescan. Șeful cel mic al averescanismului a răspuns: „Despre aceasta nici vorbă nu poate fi; abia cu câteva zile mai înainte m’am întâlnit cu dl Gyárfás Elemér, și am stabilit amândoi că în viitoarele alegeri cele două partide vor merge împreună. Tot din mi-a adus și avizul dlui Ugron, că partidul maghiar rămâne pe lângă pactul de la Ciucea. Valoarea pactului până azi abia ați putut să o apreciați, pe viitor însă partidul maghiar se va putea convinge ce înseamnă pentru el pactul de la Ciucea, întrebat asupra situației politice, castelanul cu pactul a spus: „Liberalii nu mai au decât o misiune de îndeplinit: prezidarea alegerilor comunale. Pot jura(!) că după alegerile acestea guvernul va pleca. — Cine va veni după el la putere ? — Fiecare partid crede că el, așa și noi luăm la sigur venirea noastră la putere. — E adevărat că partidul poporului va fuziona cu cuziștii ? — Nu-i permis să încrestezi orice știre neserioasă. Partidul poporului nu fuzionează cu nime, căci și singur e destul de tare pentru a-și conduce cu succes afacerile“. Am reprodus, după ziarele ungurești, convorbirea de mai sus pentru a se vedea încă odată fanfanorada șefului mai mic al fracțiunii averescane. Când se știe, și s’au făcut declarații oficiale că pactul dela Ciucea trebue să treacă printr’o revizuire, dl Goga declară, că nici vorbă nu poate fi de desfacerea pactului. Și anume din motivul că dsa s’a înțeles cu dl Gyárfás Elemén să meargă împreună în viitoarele alegeri comunale. Dovadă de puțina seriositate a acestei combinații e că însăși ziarele ungurești aduc știrea sub titlu: „După părerea dlui Goga partidul maghiar va lupta în alegeri alăturea de averescani.“ h limpede, după părerea dlui Goga, ceea ce s’ar putea tălmăci: după dorința dlui Goga, Castelanul repetă apoi declarațiile de altădată: ungurii vor putea experia abia în viitor cât bine le va face pactul dela Ciucea! Au văzut și până acum , la alegerea din Secuime și la alegerile pentru Camerile agricole Din premise trage oricine concluziunea Inițiatul dlui Brătianu „jură“ că cunoaște terminul plecării liberal lor de la putere, după alegerile comunale, și ia la sigur venirea averescanilor. Ziaristul l-a atins la ambiție când i-a pomenit de știrea ce circulă: antisemiții cuziști vor fuziona cu averescanii Ce se alege atunci cu „pactul“, sau cu dl Goga „antisemitul" ? De aceea poetul răspunde de pe umerii generalului: Nu fuzionăm cu nime Suntem destul de tari să ne facem trebile singuri. (Ba bine că nu ! Dar trebile țării?). Și fanfaronada răsună în preajma lichidării partidului averescan Să mai spună cineva că poetul n’a avut de la liberali misiunea să distrugă un partid! Comitetul executiv central și parlamentarii partidului național sunt invitați la ședința comitetului, care va avea loc în București în ziua de 15 Octomvrie la ora 6 p. m. Locarno, Mica Antantă și minoritățile — Corespondență particulară Locarno, Octombre. Criza politică și economică de care este frământată Europa ca o consecință a războiului intră într-o fază decizivă. Conferința de la Locarno are să fie punctul de plecare .pentru o nouă grupare a statelor, o regrupare a forțelor într-o direcție pe care o vor indica rezultatele acestei conferințe. Reuși-vor miniștri de externe ale celor patru State mai interesate — Anglia, Franța, Belgia și Germania — să ajungă la o înțelegere care să asigure pacea Europei, iată marea chestiune a momentului de față. Conferința de la Locarno a fost precedată de alte conferințe mari convocate în vederea aceluiaș scop — Londra, Span, Cannes, Genova — cari toate au eșuat. Avea va și conferința de acum aceaș soare? Situațiunea internațională s’a schimbat în cursul anilor din urmă. Spiritul de independență al Angliei fusese până acum piedeca cea mai mare în calea restabilirii unor raporturi formale între Statele beligerante. Franța, care în timpul războiului, a avut tot concursul Angliei împotriva Gemaniei, văzânduse lipsită de concursul ei după război a căutat alte alianțe împotriva unei eventuale agresiuni germane. Alianțele militare cu Polonia și Cehoslovacia, convenția cu Iugoslavia se explică prin această rezervă a Angliei de a nu se angaja în mod obligatoriu. De această situație a beneficiat în cea mai mare măsură America, care a reușit să aibă un cuvânt hotărâtor în toate chestiunile economice ale Europei și să acapareze mare parte dintre piețele mondiale. Concurența tot mai primejdioasă a Americei a determinat în cele din urmă Anglia să-și părăsească rezerva de mai nainte și să se apropie de punctul de vedere francez. Anglia este astăzi înclinată să garanteze și ea intangibilitatea frontierelor din Apus, pe cari le consideră indispensabile și pentru propria ei siguranță, dar continuă să nu ia nici o garanție în ce privește frontierele orientale, cari despart Germania de Polonia și Cehoslovacia. Franța ce-i drept se simte obligată să-și apere aliatele de la frontiera orientală a Germaniei, dar în acea vreme situațiunea ei economică și financiară și dificultățile ce i le face America în ce privește datoriile de război o silesc să caute înțelegerea cu Germania. Belgia împărtășește sub toate raporturile punctul de vedere al Franței, iar Italia — deși interesată de-a nu ajunge vecină nemijlocită a Germaniei prin ratașarea Austriei la Germania — estea conferența de la Locarno mai mult observatoare decât participantă. Germania, de altă parte, ca să se poată reface are nevoie să defarmeze neîncrederea Franței Toate semnele prevestesc prin urmare un rezultat pozitiv și practic al actualei conferințe de la Locarno. Dar chiar dacă această conferință nu ar duce de-a dreptul la o înțelegere perfectă, ea va fi făcut un pas însemnat spre o apropiere franco-germană. Mai curând sau mai târziu, neînțelegerile dintre aceste două State vecine vor lua sfârșit Trebuie să ia sfârșit, fiindcă așa o cer interesele Europei. Consecințele înțelegerii ? Să lăsăm la o parte considerațiile consecințelor generale, privitoare la Europa întreagă, și să ne preocupăm de consecințele ei pentru țara noastră și cele două țări cu cari împreună alcătuim Mica Antantă. Ministrul afacerilor streine al Cehoslovaciei dl E. Beneș, care a fost și el invitat la Locarno, a declarat înainte de plecarea sa din Fraga, că la această conferință nu se va discuta chestiunea minorităților. Nici nu s’a discutat până acum și nu se va discuta nici mai târziu. Dar pe urma înțelegerii franco germane chestia minorităților din Statele succesorale va lua un nou aspect și va lua un caracter de o deosebită gravitate nu pentru România, ci pentru aliatele ei Cehoslovacia și Iugoslavia. Nu este o simplă întâmplare că până acum la aproape toate adunările Societății Națiunilor România a servit ca pretext de a se discuta tratamentul minorităților din Statele succesorale Nu fiindcă România ar avea un număr mai mare de minorități sau fiindcă minoritățile ei s-ar împărtăși de un tratament rău, mai rău decât minoritățile din Cehoslovacia sau Jugoslavia, citiindcă situațiunea internațională a României a fost mai nefavorabilă des Contriinute pe paelita Il> Alte cuvinte Regale La inaugurarea palatului de justiției din Iași, M. S. Regele a ținut o cuvântare de aceeași importanță ca și la Timișoara. E o completare a celei dintâi, și împreună formează un întreg program de activitate, care poate duce la consolidarea țării. La Timișoara Regele a accentuat importanța muncii productive, și a unei frățești și părintești purtări a tuturor autorităților cu populația. La Iași Regele a arătat importanța altor trei factori principali pentru prosperarea țării. Capul încoronat al țării a spus: Poporul are trei dorințe principale: respectarea dreptului, o bună administrație și posibilitatea de cultură , de temut ca guvernul liberal să nu considere aceste afirmații ale Regelui, ca o propagandă ... subversivă, în rând cu aceea pe care o fac, de la unire și până azi, partidele democratice și naționale. Căci, se știe, fundamentul întregei noastre propagande și motivul principal al luptei noastre, sunt chiar aceste mari lipsuri interne : nerespectarea dreptului și a legii, administrația rea, puțina grijă față de educația masselor, lipsa de protecție a muncii positive, tratarea turcească a autorităților, in legăturile ce le au cu cetățenii Stăruind mereu asupra acestor răni interne ne-am căpătat atributul de bolșevici, ori răi patrioți, iar castelanul dela Ciucea găsea motive de inspirație pentru cronici rimate din ... veșnica repetare a aceluiași program. Dar iată că programul răsare acum și din ultimele cuvântări regale, ca o dovadă capitală că relele interne pomenite există din nenorocire, cunoaște și Suveranul aceste dorințe și aspirații populare, și că nu sunt inventate de o opoziție bolșevică de dragul luptei împotriva guvernului. Da! Cuvântul regal de la Iași a indicat fără greș aspirațiile poporului! Respectarea dreptului și a legii, surprimarea samavolniciilor, o bună admininistrație, sunt condiții indispensabile pentru a avea populație mulțumită și o țară prosperă. Românii un popor de artiști Scriitoarea elvețiană, dna Noelle Roger, publică sub titlul de mai sus în ziarul ,La S'isse” din Geneva câteva caracteriziti măgulitoare la adresa poporului nostru. Credem nimerică publicarea acestor interesante aprecieri pentru a se vedea, ca față de propaganda câtlă a dușmanilor noștri, iese învingătoare convingerea sinceri și desinteresată a prietenilor noștrii, al căror scris este bazat pe cercetări serioase la fața locului. Dna Roger, Întocmai ca și Sf Stahel de Capitani, viceconsulul nostru din Zürich, al cărui volum documentat asupra vieții noastre culturale și economice l’am apreciat intr’un număr trecut al zifirului nostru, — ne-a vizitat țara ca diferite prilejuri și relatările dânsei sunt o copie florilă a naturii. Iată cum ne apreciază distinsa scriitoare elvețiană: Prima impresie, ce ne-o face România, după ce am trecut odată Carpații sunt fetițele mândre, cari aleargă spre noi, — îmbrăcate în cămăși fine, scânteitoare, cu șoldurile strânse în fotă, cu capul împodobit de o bogăție de flori — pentru a ne oferi fragi de pădure în coșulețe împletite din nuiele, sau pregătite din scoarță de brad și tot felul de buchete rustice. Gest admirabil, cu care părea, că ne rezervă o deosebită ospitalitate. Și gest simbolic.. . N’am văzut noi oare, cu prilejul fiecărei călătorii pe acești țărani ai României oferindu ne ca și când ne ar oferi un buchet minunat, acele obiecte de artă ingenuă,nedespărțită de viața lor? Aceasta artă, mai durabilă decât locuințele lor de pământ, vâruite în alb, și acoperite cu paie sau cu șindilă, cu cari se muțumesc țăranii români, aceasta tradiție victorioasă a secolilor înrudește pe românii împrăștiați, și face să fie recunoscuți ca frați aceia, cari au trăit departe de vechiul Regat, printre streini. Veșmintele lor, brâurile lor, blidul și oala lor, orice obiect cât de mic, de care se servește în fiecare zi, devine în mânile lor un obiect de artă. Ei încadrează fereștile în picturi albastre și de multe ori zugrăvesc pe pereți figuri stilizate. Ei sculptează și colorează stâlpii, cari susțin coridorul. Și deși casele sunt înguste, și lipite pe jos cu pământ bătut, acest sol este acoperit cu preșuri țesute în culori de o minunată bogăție. Românii din Basarabia preferă florile geometrice clare, pe un fond închis. Cei din Oltenia aleg foile mari și figuri de animale, cari reamintesc desenurile persane. Și toate aceste căsuțe, împodobite astfel cu covoare, cu merindări țesute în flori și brodate, cu patul cel mare de paradă rezervat oaspeților, ascuns sub perini, sub dantele de ață, și cearșafuri ajurate, aceste case atât de sărăcute sub podoaba acestei ingeniozități pline de răbdare, locuințele privilegiate ale fantaziei, ale intenției, ale armoniei. Toate casele au o prispă făcută din pământ bătut, pe care femeile se așează pentru a-și toarce caierul sau pentru a și broda veștmintele, ridicând ochii spre orizontul dulce al țării lor. Ele înșire aceste femei muncitoare, îmbrăcate în bluze albe, sau în cojocele de piele încrustate și brodate cu flori, mergând cu vitele la pășune pe plaiurile infinite, aceste femei cu cămăși minunat brodate, cari poartă pe cap donița pirogravată, sau torc în mers, ele înșire în toate gesturile vieții lor, ce minunată viziune de frumusețe arhaică! Dumineca se oprește omul Înmărmurit când se vede ieșind din biserică. Și după amiaza privești pierdut lanțul Corpurilor lor elastice, ondulând în mișcarea molatecă a horii. Acest popor, care muncește, se roagă și se distrează, nu ne poate fi Indiferent. Cum s’au putut iniția țărăncele de altă dată In arta aceasta naivă și complicată, pe care o transmit ficelor lor în desenurile acestea de un stil atât de curat, în armonia aceasta da cuori amestecate, sau întretăiate cu dibăcie, cari fac din cămăși groase de in, minuni atât de vii ? O astfel de tradiție datează din vremurile vechi ale trecutului. Originea ei este de asemenea din straturi înalte: prințesele dredeau exemplu. Ele înșile steteau zi de zi aplecate asupra lucrului lor. Privesc în valea sa sălbatică. Ia umbra pădurilor, unde călugării acea mănăstire, Putna, arată spre vedere cu un respect cuviincios, patrafirele voiturile liturgice, fețe de morminte, brodate de doamna lui Ștefan cel Mare și de doamnele Curții lui. Operă magnifică și mișcătoare. Era vorba să se Înfrumsețeze cu ele cele patruzeci de biserici, ridicate de marele Voevod în amintirea celor patruzeci de victorii ale sale. Și ce podoabă mai frumoasă decât acele tablouri brodate, unde personagiile sunt tot atât de fine, figurile tot atât de modelate și nuanțate, ca și când aceste artiste diligente ar fi avut toată bogăția unei palete sau toată fineța penelului pentru a se zugrăvi. Scene din evangelie. Crucifixul, înmormântarea comuniunea, lui Isus și a Vergurei. Aci fondul este întreg semănat de flori albe. Colo corpul lui Christ însângerat, aproape în micime naturală este modelat în lână sură. Figurile împodobite cu perle sunt aureolate cu aur. Rânduri de perle se ridică în relief de pe draperii și fac să joace noi reflexuri. Insă ce ne-a mișcat mai mult din aceasta neuitată bogăție și din finețea neînchipuită a acestor lucruri este pateticul expresiunilor, frumusețea vie a figurilor, cari parcă urmăresc pe om. Mai multe mănăstiri românești păstrează astfel de tezaure. Se pot vedea în admirabile portrete brodate. Fețele apar din umbra coifurilor cu o paloare caldă, un modelat sobru și cu o expresie mișcătoare, cari reamintesc portretele marilor măestrii din secolele XV și XVI. Astfel marile doamne din Moldova și Valahia din dragoste și pietate au transpus pe mătase arta timpului lor, făcând din ac un interpret al tuturor sentimentelor. Și țărăncile fără carte, cari n’aveau cunoștință de lumea asta, trăite în satul lor dau naștere până la moarte, bodând flori pe țesăturile lor, și împodobindu-și ferestrele cu zugrăveli minunate, au creiat un stil, al cărui bogăție și puritate uimesc pe omul din zilele noastre.