Patria, noiembrie 1926 (Anul 8, nr. 240-262)
1926-11-26 / nr. 259
Cluj, Vineri 26 Noemvri Abai Intr’o ședință recentă a Camerei, dl Virgil Madgearu, secretarul general al partidului național-țărănesc și deputat, a anunțat o interpelare în legătură cu abandonarea programului economic anunțat de guvern in manifestul publicat înainte de alegeri, și despre care nici urmă nu se mai află în mesagiul de deschidere a sesiunii ordinare. Dl Madgearu a arătat în comunicarea al cărui text l-am publicat și noi, că majoritățile, de bună credință, în răspunsul la mesagiul din sesiunea extraordinară din Iulie, au cuprins întreg acest program economic, care legitima existența actualului guvern, dată fiind situația extraordinară de dificilă, economică și financiară, în care se gassa țara, situație pe care programul economic financiar al guvernului indica măsuri potrivite să o amelioreze. Între aceste măsuri erau anunțate ca principalele următoarele: completarea reformei agrare prin întinderea ei și în regiunile de bălți și de păduri; organizarea creditului agricol; înlăturarea măsurilor de ordin administrativ sau legislativ al guvernului trecut, cari au fost până azi piedecă a oricărei îmbunătățiri a vieții economice, asigurarea colaborării capitalului strein, reducerea taxelor de export, stabilizarea monetară etc. DI Madgearu a arătat cu drept cuvânt că din măsurile anunțate in program, și cari au fost luate in răspunsul de mesagru din Iunie, în actualul mesagin nu s’a mai păstrat nimic. O puzderie de proecte cari însă nu au nici o legătură cu soluțiunea marei probleme financiar-economice. Ceea ce am arătat și noi in diferite rânduri, actualul mesagin nu este decât o dovadă de înfeudare la liberali, altfel nu se poate concepe abandonarea întregului program economic potrivnic concepțiilor partidului liberal și special in a diar Vintilă Brătianu. Dar în fața acestei abandonări rămâne situația economică financiară tot nedeslegată, ba încă agravată intr’un chip extraordinar de îngrijitor. Ea e astfel caracterizată în comunicarea dlui Madgearu, in liniile ei principale .Agricultorii sunt direct prădați de avutul lor. Oscilațiile valutare de dimensiuni extraordinare, împreună cu povara taxelor de export, au contribuit să reducă la jumătate prețurile produselor agricole în timp de șase luni. Camăta care înflorește ca o urmare a crizei de credit, provocată de nenorocita politică de revalorizare a leului, distruge zeci de mii de existențe agricole, mai ales în ținuturile în care a bântuit seceta în anii din urmă (Basarabia). Criza de credit amenință temeliile întregului aparat de producție și lovește comerțul și industria cu o forță irezistibilă“. Situația fiind aceasta, — și nu e nimic exagerat în expunerea dlui V. Madgearu, — dsa întreabă pe ministrul de finanțe dacă nu crede că e necesar să fie adus în fața Parlamentului și discutat aici întregul program economic-financiar al guvernului, întrebarea și propunerea sunt dintre cele mai legitime. Țara vrea să știe care e programul financiar-economic al guvernului, acela anunțat în manifest sau acela cuprins în mesagiul din toamna aceasta. Dacă e acest din urmă, care, se știe, nu cuprinde nimic, e momentul în care trebue știut, pentru ca Țara să nu mai rămână intr’o zadarnică expectativă. Să știe definitiv că actualul guvern nu poate eși din porunca partidului liberal. Iar dacă programul adevărat al guvernului e cel anunțat în manifest, să i se dea prilejul ca în fața țării să-și ia angajamentul pentru realizarea lui. Declarațiile singuraticilor miniștri asupra programului lor de resort, făcute presei, nu pot fi satisfăcătoare. Ele nu au calitatea de obligatoriu pe care nu le-o poate da decât desbaterea lor în fața parlamentului, și aprobarea din partea întregului guvern ca și a majorităților parlamentare. Așa că în fața abandonării programului financiar-economic așa cum s’a făcut în Mesagiu, nu există altă soluție, altă bază de încredere în guvern, decât discutarea acestui program în Corpurile legiuitoare. Numai așa și numai atunci țara va putea ști dacă mai poate avea nădejde de o schimbare, sau că trebuie să se împace cu ideea că schimbarea nu va veni, fiindcă guvernul e înfeudat partidului care l-a adus la putere. _______ unui program Aplanarea incidentelor francoitaliene Paris. Ultimele incidente franco- Italiene au fost regulate în spiritul prietenesc de care Franța a dat totdeauna dovadă față de Italia. 3I.E2 EXJ5MFL.AUL, Alegerile județene dela Năsăud. O nouă biruință a partidului naționalțărănesc Corespondentul nostru din Rodna ne telegrafiază, că la alegerile județene dela Năsăud, repetate la o săptămănă după marele succes al partidului național-țărănesc și ținute ieri la 24 ,a domnit în rândurile alegătorilor noștrii o mare însuflețire. Cu toată teroarea fără seamăn exercitată din partea autoritățiilor administrative, totuși alegătorii noștrii nu s’au lăsat intimidați, ci au alergat, să-și îndeplinească sfânta lor datorință de cetățean în rânduri compacte. Când satele naționaliste au fost oprite de la vot, o mare revoltă a cuprins întreg norodul, așa încât autoritățile temându-se, ca nu cumva valurile adunate să rupă zăgazurile, au părăsit terenul și s’au reorganizat în jurul secțiilor de votare, unde au încercat o nouă și desperată opreliște, însuflețirea este însă atât de mare în rândurile noastre și desperarea atât de adâncă la adversari, încât biruința partidului național-țărănesc este din nou sigură. Până la ora când ni s’a telegrafiat totul justifica succesul nostru. Demagogie țărănească sau ipocrizie guvernamentală? Dl.ministru al Finanțelor in recenta sa expunere făcută presei asupra bugetului viitor a insistat între altele și aspra necesității sporului de impunere a agriculturii, care — spune un ziar oficios — a fost prea mult luată sub oblăduirea nemotivată a tuturor miniștrilor de finanțe, succedați de la război încoace. Nu suntem împotriva unei cât mai echitabile impuneri a tuturor ramurilor de activitate, considerăndu-se puterea de producțiune a fiecăruia. Tocmai de aceea nu putem admite o supraîncărcare a unei activități în favorul alteia. Felul, cum se încearcă a se justifica plusul de impunere a agriculturii, ne lasă, să bănuim, că se planuiește o nedreptate. Căci iată cum explică o foaie oficioasă intențiile ministrului de finanțe: „Ceea ce urmărește de fapt guvernul, este înlăturarea demagogiei fiscale de până acum. In special modificarea impozitului pe beneficiile agricole va însemna începutul unei epoce de mai justă apreciere a productivității diferitelor ramuri de producție a țării și încetarea celei mai urâte demagogii țărănești. Demagogie țărănistă ? Credem, că este ceva exagerat în aceasta expresie. Guvernele, cari s‘au succedat de la unire încoace n’au prea iubit țărănimea, nici măcar de formă. Au fost în ele reprezentanți oligarhi, cari au urât-o de adreptul, păstrând încă în sufletul lor atavic medieval un sentiment de dispreț față de dânsa. „Il sent le furnier” — este o caracterizare generală a exploatatorilor țărănimei din toate timpurile. Nu, demagogie nu este. Este altceva. E un fel de ipocrizie guvernamentală, sau electorală — dacă vreți. Guvernele n’au voit, să se pună în conflict nicicând cu massele electoale. Este foarte adevărat, că cele oligarhice n’au prea ținut cont de aceste masse, nebazându-și succesul atât pe încrederea alegătorilor, cât mai ales pe sulițele jandarmilor. Dar tot atât de adevărat este, că nici nu voiau bucuros, să creieze de indiferența lor față de massele țărănești o armă de luptă în mâna opoziției democratice. S’au arătat indiferenți față de impunerile țărănimei — dacă s’au arătat, noi vom dovedi, că nu — pentru a nu-și periclita eghemonia politică. Și aceasta nu însemnează demagogie țărănească, ci direct ipocrizie. O urâtă ipocrizie electorală a guvernelor oligarhice. * Cu toată pornirea foii oficioase împotriva țărănimei — căci ea este astăzi marea deținătoare a proprietății rurale și cu tot proiectul ministrului de finanțe, de a greva proprietatea rurală și cea clădită și cea agricolă există documente oficiale, din cari reiese din belșug, că contribuția fiscală a agriculturii nu este mai neînsemnată ca a altor ramuri de producțiune. Noul regim al chiriilor Principiile nouei legi. — Libera transacție. — Adaus la chirii Consiliul de miniștri a aprobat anteproectul de lege, referitor la regimul chiriilor, înaintat de ministrul justiției. Principiile nouei legi se rezumă în nivelarea asperităților dintre proprietari și chiriași, mențînându-se totuși în parte avantagiile funcționarilor Sfatului. Se prelungesc de drept până la 23 Aprilie 1930 următoarele contracte: 1. Cele încheiate de funcționarii și pensionarii Statului. 2. Cele cari au de obiect localuri ocupate de Stat, județe și comună, de instituțiile și societățile văzute în bugetele acelora, delegate preprecum și cele ocupate de căminuri și internate de Stat. Chiriașii și subchiriașii, cari nu beneficiază de favoarea legei existente și de ultima prelungire legală, vor intra in regimul dreptului comun al liberei transliții. Se acordă totuși acestora ca măsură tranzitorie, un termen de un an, până la 23 Aprilie 1928, pentru regularea situației lor față de proprietar. La expirarea acestui termen evacuarea se face potrivit art. 37 din lege. Acordarea beneficiului acestei legi este subordonată împlinirei din partea chiriașilor și subchiriașilor a următoarelor condițiuni: Să aibă principala lor așezare în localitate. Să se folosească personal de imobil și s -i ocupe în mod efectiv. Să nu posede ei sau soțiile lor în aceiași localitate, la data promulgărei legei de față sau ulterior un imobil sau apartament pe care l-ar putea locui și totuși a1 ține nelocuri sau să nu aibă dreptul locuință in natură de la autostatistica ministerului de finanțe chiar untatea sau patronul la care își prestrează din anul 1924, care conține cifre definitive arată, că Statul a încasat ca impozite directe următoarele sume: Din venit, propr. clădire 384 640.172 lei- Din venitul industriei 488.858.000 lei- Din venit, prof. libere 298.055 945 lei. Dn venit, com. bancă 1.380 000.000 lei Din venitul global 459.664.062 lei. Din venit, propr. rur. 761.042 060 lei. Se poate cu ușurință observa din aceste cifre, că contribuția directă a agriculturii constituie o cifră destul de respectabilă. Este mai mult ca odată și jumătate bugetul vechiului Regat dinainte de război. Suma aceasta nu este însă cea complectă. La ea trebuiesc adăugate taxele imense de export pe cereale, vite și produse animale, încasate de Stat, precum și diferența de preț pierduta de agricultori și intrată în buzunarul consumatorilor interni din pricina acelorași taxe. Mai vin apoi contribuțiile indirecte ale agricultorilor, pe alcool, sare, tutun și alte monopoluri, căzute în cea mai mare măsură asupra țărănimei, pentru că ea este mai numeroasă și vom vedea, că sarcinele ei fiscale se urcă la respectabila cifră de șapte miliarde, la o producțiune de 60 de miliarde, prin urmare cu mult peste 10*/%. Ori principiul impunerii agricole a fost în toate țările un procent cât mai redus, pentru a se putea face îmbunătățiri atât culturii, cât și inventarului. In raport cu industria, a cărei producție se poate evalua la 20 de miliarde, contribuția agricolă este cu mult superioară. Ori industria se bucură de multe privilegii, de reduceri de taxe la transportul pe CFR, de scutiri de vamă etc. Industria se bucură de un regim protecționist, pe când principala ramură de producțiune a țării nu. Și Doamne, multe-i mai trebuiesc agriculturii, îndeosebi în vechiul Regat, pentru a ieși din forma ei de primitivitate. Noroc, că pământul este extrem de darnic, așa încât nu cere o cultură rațională. Dar simplitatea aceasta nu poate dura la infinit. Odată cu progresul numeric al populației se cere imperativ și o perfecționare a culturii agricole, necesară și pentru nevoile interne și pentru asigurarea anilor răi și pentru export. Căci atunci, când nu vom mai putea exporta din produsele agriculturii, va fi semnalul unei violente crize economice, ce ne pândește. Ministrul de finanțe n’are decât să sporească impozitul agricol, dacă are convingerea, că e necesar acest lucru și că nu comite o nedreptate fiscală. Să nu se creadă însă că agricultura a fost protejată sau că e voba de o demagogie țărănească, așa cum susțin foile oficioase. Țărănimea și- a făcut întotdeauna datoria cu vârf și îndesat și cea națională și cea fiscală. Dacă e vorba de neglijență sau reavoința, trebuiesc căutate aiurea, serviciile. Să nu fi vândut ei sau soțiile lor sau ambii împreună după data de 8 Mai (23 Aprilie st. v.) 1920 ori care ar fi motivul, afară din acel pentru ieșire din indiviziune un imobil din localitate, in care au locuit sau ar fi putut locui sau să fi dat în chirie un imobil sau apartament, în care au locuit sau ar fi putut locui. Sa nu fie contractul de locațiune un accesor al unui contract de muncă sau de serviciu, care s’a rupt din orice motiv, în care caz chiriașul va trebui să părăsească imobilul în curs de o lună de la această dată. Să nu se folosească de imobil în baza unui contract de subînchiriere, oprit de contractul principal sau de legea în vigoare, in momentul închirierei lui. Să nu fie impus pentru un venit global mai mare de 400.000 oricare ar fi calitatea lor. La calculul chiriei se ia de bază chiria plătită în vechiul Regat la data de 28 Aprilie 1916, iar în regiunile atipice 6 Mai 1914, socotindu-se coroana cu un leu și rubla cu 250. Chiria anuală în contractele de Închiriere având de obiect locuința funcționarilor sau pensionarilor publici, se fixează la o sumă reprezentând după distincțiunile dela art. 9 chiria din 23 Aprilie 1914 (6 Mai) înmulțită pentru întâiul an de prelungire. Cu 8 pentru chiriașii cu un venit până la maximum una sută mii lei inclusiv: Cu zece chiriașii cu un venit până la maximum una sută cincizeci mii lei inclusiv: Cu 12 pentru chiriași cu un venit până la maximum două sute mii lei inclusiv. Cu 14 pentru chiriașii cu un venit până la maximum trei sute mii lei. Pentru al doilea an de prelungire cu acelaș coeficient adăugat cu o unitate pentru fiecare categorie și pentru al treilea an adăugat cu două unități pentru fiecare categorie. Contractele particulare au fost toate date regimului comun. Pentru rezolvarea diferendelor se va crea o instanță specială, numită Comisia arbitrală, care va avea și prerogativa specială de a aprecia veniturile chiriașilor judecați și de a refuza beneficiul prelungirii acelor chiriași funcționari publici, cari pe lângă leafă mai au și alte venituri. Ziarul „Szamos" a fost suspendat Un avertisment acelora, care continuă a se agita în noul lor stat . Sătmarul a primit o binemeritată statisfacție Articolul injurios la adresa Reginei publicat de ziarul evreo-maghiar „Szamos” din Sătmar a produs un adânc resentiment în opinia publică românească din întreaga țară. Ne-am ocupat pe larg în două numere consecutive, despre activitatea iredentistă a directorului acelui ziar, dl Dénes Sándor, un neastâmpărat agitator, a cărui loc de director de ziar, de mult trebuia schimbat, cu locul pe care-1 ocupă toți aceia, cari în discuțiile lor despre Statul român, prind cu mâna de mânerul pistolului. Articolul oricât de jignitor a fost a trecut neobservat de Parchetul din Sătmar, ceia ce nu trebuie de altfel să ne surprindă, știut fiind, că un procuror zis român, Papp György, este colaboratorul ocazional al acelei gazete. Cuitorii își amintesc desigur de acest nume cu un atât de strident accent? L’am scos din maldărul de dosare și am șters praful anonimatului așezat pe din, decenii dearândul, pentru a releva impertinența inconștientă a unui om, care încearcă să se opună curentului de cucerire a orașului Sătmar, reeditând trecutul plin de umilire a conaționalilor săi. Care să fie oare trecutul românesc al acestui procuror, care astăzi își murdărește roba cu scrisori antiromânești publicate in ziare minoritare? Sentimentele i-au fost alterate, sufletul i s’a schimbat și o ură s’a născut In inima lui față de noi românii, iobagii de ieri. In inima lui Papp György procuror român. Activitatea iredentistă a ziarului „Szamos“ putea să continue în bună liniște, dacă nu urmăream mai de aproape tot ce se petrece la graniță. Firește succesul nu este numai al nostru, el se datorește în aceiaș măsură și Consiliului de război din Cluj, care cind articolele apărute în „Patria” s’a sesizat numaidecât. Astfel ziarul „Szamos" a fost suspendat. Deocamdată numai pentru zece zile. Alte zece zile, treizeci de zile vor urma, dacă dl Dé ies Sándor cu va comanda ca serenadele provocătoare să fie cântate în surdină. Ne bucurăm de aceasta supendare a ziarului iredentist de la graniță. Nu pentru că am fi împotriva libertății presei, oricine este liber să scrie cum vrea și ce vrea, odată, de două, de zece ori, toleranța noastră însă nu este îngăduit să fie interpretată ca o teamă de a reacționa și ca o slăbiciune. Statul român la granița din Sătmar și în ochii celor de teama lui Dénes Sándor, apare ca o provizorie formă de guvernământ, care va dispare cu ultima ceață ridicată de soarele „Dumnezeului maghiar*. Ei bine, acestei false credințe, acestei dorințe transplantată într’un viitor „nu prea îndepărtat* acestui „ideal* cotidian propovăduit de ziarele minoritare cari nu și găsesc rostul lor în noua orânduire a națiunilor, este de datorința noastră să-i punem capăt. Prin Tribunale, prin Consiliile de Război, prin înțelegere pașnică, puțin importă mijlocul. Statul român trebuie să împiedece nașterea unor periculoase legende, și să pregătească drumul unei pașnice colaborări sociale. Iar minoritățile etnice din România, cari doresc sincer consolidarea Statului român și totodată propășirea lor cultural-națională, trebuie să priceipă, că mărirea tensiunei între ele, ca individualități naționale și politice, și Statul român, nu le rezervă prea mare fericire pentru viitor. E ușor de prevăzut că din aceasta luptă cine va ieși învingător. Mereu provocat, Statul român, va trebui să răspundă odată. Nu aruncați mănușa. Dela crasna. Un însemnat discurs a lui Stresemann Paris. Presa franceză comentează discursul dlui Stresemann la Reichstag, unde ministrul de externe a cerut imediata ridicare a controlului militar și evacuarea Renaniei și Saarului. Ziarele observă că depinde numai de Germania să suprime cauzele, care împiedecă comisiunea de control militar să părăsească Berlinul. Anul VIII. * Numărul 259 Scrisori din Dej învățământul comercial din județul Someș — Greutățile cu cari se luptă școala comercială din Dej — O datorie a oamenilor de bine Intre școalele cari luaseră ființă în județul Someș nu mult după realizarea mult așteptatului ideal național, putem enumăra și școala comercială elem. de bănți cu sediul la Dej Aceasta instituție unică de acest fel nu numai în Someș — cu un foarte mare număr de neștiutori de carte — ci și în județele limitrofe, are o frumoasă și nobilă chemie. Intre împrejurări nu tocmai prielnici când criza financiară, poate, era mai acută, din inițiativa lăudabilă a câtorva oameni de bine, cari convinși de importanța desvoltării învățământului comercial în această parte a țării, au intervenit acum 4 ani și guvernul a deschis aceasta școală de învățământ practic menită să umple un gol enorm în viața economică și culturală de aici. Dar din împrejurări nu de ea pendente, în rolul ei, școala este stânjenită nespus de mult prin insuficiența mijloacelor necesare și se găsește și azi într’o stare cât se poate de deplorabilă. Deși are nobila misiune de a strânge laolaltă fiii țăranilor noștri nevoiași, făcându-se înlesnirile cele mai avantajoase posibile numai ca copiii lor să se poată împărtăși de binefacerile culturii — înzestrându - și cu cunoștințe comerciale, — aceasta școală e tratată cu multă indiferență din partea unui anumit public și a unora dintre autorități, tratament ce nu-1 merită în raport cu rolul ei. Căci important și nobil e robul ei atunci când pe sărăcăcioasele-i bănci, cresc și,și îmbogățesc cunoștințele acele dintre vlăstarele românești, cari nu peste multă vreme, vor face parte din slaba tagmă a comercianților români, pe care vor întări-o spre binele și,consolidarea țării noastre... In județul nostru eminamente agricol lipsa de comercianți români se resimte nespus de mult. Streinii, cari au predilecție Îndeosebi spre comerț și industrie, obțin aproape toate locurile și numărul lor în loc să scază, după cum ne așteptam, sporește pe an ce trece. Deci datoria fiecărui bun român, care dorește să avem o clasă de comercianți bine înstărită, ce să poată contrabalanța pe cea minoritară, e să facă propagandă imensă îndemnând în special pe românul de la țară să-și dea copilul la școlile comerciale din care are și județul Someș una cu sediul la Dej. Dar, precum aminteam la începutul acestui articol, deși școala se află un al patrulea an al existenței sale, continuă să se lupte cu greutățile începutului. N’are sale de clasă suficiente, laboratoare, iar internatul nu are dormitoare încăpătoare, mobilier, etc. Față de aceasta stare de lucruri ce nu putea să mai dăinuiască, Comitetul școlar al școalei comerciale elem. din Dej, a făcut tot ce i-a stat în puteri pentru a aduce îmbunătățirile necesare de cariera în funcție bunul mers și progresul școalei. A hotărât deci să lărgească edificiul școalei, care în decursul celor 3 ani s’a dovedit a nu fi corespunzător față de numărul elevilor ce se mărea treptat. In scopul ajutorării de construire a localului Ministerul Sănătății a încuviințat Comitetul școlar să lanseze liste de colecte. După o circulație de aproape 6 luni, de pe urma acestor liste s-a realizat un venit peste așteptări de slab, așa încât Comitetul a aflat de bine să sisteze aceasta colectă. Gâsindu-se în preajma deschiderii noului an școlar, când se va prezenta la înscriere un număr de elevi mult superior celui din anul precedent, comitetul a hotărât ca din banii adunați din colecte și diferite economisiri sa construiască cel puțin o sală de învățământ. Insă suma avută la îndemână nefiind îndestulitoare, s’a contractat un împrumut de 100 mii lei dela o bancă din localitate, când apoi s’a putut duce la îndeplinire o parte a planului școlar, zidindu-se o sală de învățământ cu subteran, în care deocamdată s’a instalat dormitorul. Neprimind decât mici ajutoare dela instituțiile obligate prin lege să contribue la susțirea școalei și având nevoe ardentă de încă o sală de clasă, comitetul a intervenit din nou și Ministerul a aprobat lansarea în țară a mai multor cărți poștale ilustrate ca portretele câtorva mari bărbați ai neamului. Ilustratele se vând cu 10 lei bucata și pe lângă că vor contribui ,la mărirea fondărilor necesare clădirei a cel puțin unei ca ă de clasă, în acelaș timp vor populariza pe urșii dintre eroii și bărbații învățați ai neamului nostru, cari merită să fie cunoscuți de toată lumea. Ne place să credem că acele dintre autorități, și Întreprinderi economicefinanciare precum și domnii care au primit câte câteva cărți poștale, nu vor refuza să le răscumpere cu suma notată pe ele, deoarece fiecare leu dat pentru o instituție cu o atât de nobilă misiune cum e și cea a școalei comerciale din Dej, înseamnă un pas înainte spre realizarea scopului ei dorit și de noi toți. N. B,