Patria, octombrie 1931 (Anul 13, nr. 214-237)

1931-10-14 / nr. 225

Anul al Xlll-lea No. 225 REDACȚI­­I ACHIMISTRATIA Cluj, Strada Regina Matia nr. 36. TELEFON­ Direcțianea .­I­­­ Redactia și Admin. II-S4 13­91 DIRECȚIA POLITICA: Comitetul de presă al partidului național-țărănesc, secția Ardealului. ABONAMENT ANUAL: Profesiuni libere — — Lei 800 Funcționari----------------„ 700 Autori­tăți si institutiuni „ 1600 In străinătate dublu.­­ La 1­3 Miercuri 1­1 Octomvrie 1931 „Neamul Românesc" ne asi­gură zilnic că „partidul iorghistí" se organizează și sporește... — Cum stăm atunci, domnule larga, ca lupta împotriva „par­tidelor politice"? Disolvarea De ce a scăpat asasinul parlamentului Vulpeanu? Dacă poliția din Cluj merită toată lauda, nu tot așa stă treaba cu alte organe — Culmea ridicolului, la punc­tul de frontieră Episcopia Bihorului n’a­vem telefon! Lângă Cluj s’a săvârșit acum câ­teva zile un asasinat fioros. Un pro­fesor de dans(!!), mai precis de orgii ale unor patimi urâte și ilicite, a per­­­forat, cu un glonte de revolver, cra­­niu­l u­­ un­ student universitar. A arun­cat ap­oi cadavrul înțepenit, în So­meș, lângă Apahida, folosindu-se de scutul în­tun­ec­os al nopții ,și­ apoi s’a întors ca ,și cumi nimic nu s’ar fi în­­­tâmplat­­ la Cluj. După isprava cri­minală a zăbovit în oraș câteva cia­­suri, dar târât apoi de­ o pornire co­mună tuturor criminalilor de rasă, s’a­­ întors iarăș la locul crimei, pro­babil pentru a se con­ iuge că „victi­ma“ a fost sau nu acoperită, fără ur­me, de valurile tulburi și reci ale a­­pei. Al doilea drum la Apahida l-a făcut cu un­ taxi de pe piața Cluju­lui, pe care la revenisam în oraș, în fa­­tu­l dimneții, l-a plătit, generos. Dar nu­ numai atât. Aceleași bestie u­­mană, care învăța pe oameni, cu pu­țin înainte, cum să-și îndulcească zi­lele prin pași ritmici și săltăreți, mai descins odată la Apah­ida odiosu­­­lui său renume, de astădată cu rapi­dul, asistând­­ după cât se afirmă cu ce­a mai ingenuă curiozitate din lume, la înseși cercetările organelor de urmă?“fie, încu­noștiințate despre­­ fiorosul omor încă la­­ orele 8 dimin­ea­țaM* Nu împrospătăm aceste amănunte cunoscute publicului cititor din portagiile noastre de până acum ve­­de dragul de a umfla „cronica senzațio­nală" a zilei. Le fixăm încă­ odată pe hârtie !pentru a constata, în legătură cu urmărirea crimnalului, o serie d­e­­ fapte, și adevăruri crude, caii deno­tă, în modul cel mai eclatant, primi­tivismul mijloacelor materiale grava insuficiență a organelor noa­ș­­stre de urmărire în cazuri similare. In adevăr, deși postul de jandarmi din Apahida a luat cunoștință de ce­­le întâm­­plate la ora 8 dimineața, cri­ma n­’a fost adusă la imnoștința Che­sturii de poliție din Cluj decât abia la orele 2 d. m., adecă cu o vinovată întârziere de ß ore, dornd criminalu­­lui» snn­ința de a se învârti, l încă de două ori și neobservat de nimeni, la lo­cul mâniavei sale fapte. D. chestor Simion Hațieganu însoțit de d. comi­sar Drăghici a descins — ce-i drept im­ediat la fața locului, izbutind — spre lauda sa — să restabilească în mai puțin de 2 ore fazele crimei și să identifice pe făptaș cu preciziune. CV Folos însă? Din vina pliitouienilui (se jandarmi profesorul de dans Viil­i»eanu a avut tot timpul neec­esar pen­tru a o șterge la sănătoasa, apucând drumul ispitor al străinătății și a­­mânând prinderea lui poate pentru totdeauna. Dar nu num­­ai această împrejurare e­vreidnică de remarcat. Identifi­­­cându-l pe asasin, chestura din Cluj, care bănuia că Vulpeanu s’a îndrep­tat spre cel mai apropiat punct de frontieră, a expediat la orele 8 seara o telegramă la Episc­opia Bihorului, telegramă menită să-l aducă în laț pe îndrăznețul pervers în chiar momen­tul trecerii graniței de vest. Știți ce s’a întâmplat în,siî? Din grația orga­nizației noastre poștale, care are re­­fu­mele pe care i-l cunoașteți, telegra­ma n’a ajuns la destinație decât în cealaltă zi, adică atunci când asasi­­nil SC găsea de mult pe teritorul un­­gur“. Veți întreba însă, de ce s’a ex­­pi­diat­ o tel­egramă, când telefonul ar fi putut încunoștința autoritățile de­la Episcopia Bihorului imediat? Răs­punsul este și aici de-o tragică r­«i­­litate: PUNCTUL DE F­­ONTIE­­RA AMINTIT N’ARE RIElAßFON!­­ .."•■Jt.­­. » ' X. studieze acum ce'-i în­drejit*'aceste adevăruri crude, uluitoare, dar, repe­tăm, exacte și judece dacă ne putem sau nu mândri cu ajuiratul nostru de urmărire a criminalilor sau ba. " Căci opinia publică, ,profund iidig­­n­ată de ușurința cu care a evap­orat din ț ură mișelul ,și crimin­alu­l profe­sor­­ le dans este în drept să su­oteste­ze din răsputeri împotriva acestor „adevăruri“ și să ceară atât in­und­ata lor pedepsire exemplară cât și înlă­turarea lor. o­­ soundițiune sine qua non a ieșirii din impasul greu­­ și caraghios în ca­re am ajuns, esto, disolvarea Parla­­m­­entulu­i. Imediat filiisonii iátmul­ui noii, sau alte capacități ocazionale, ne vor o­­biecta, satul arde și baba se piaptă­nă, acum vii cta cu disolvarea parla­­emntului camid e vorbă de soluționa­rea atâtor­­ probleme grave! Se pot face alegeri acum !?in acest haos! Și totuși, stărui asupra acestei condițiuni, nu se poate realiza nimic serios în sensul rezolvirii crizei, f­ă­­sa disolvarea momentană a r*arlamen­t­ului ,și fără noui alegeri. ■ Nu vreau să mă refer la pilde străi­­n­e, cum în Spania chiar după o revo­luție s’au publicat noui alegeri, cum s’a întâmplat asta în Franța chiar sim­iHlriul unui razboiu, pe timpul când o bună pa­rte a țării­­ m-i împănată dic trupe dușmane, cum numai reia în A­ng­lia, în vârt­ejul unei crize ginza­ve, a­ f­ost disolvat parlamentul, cum în Germania se întâmplă acelaș lu­cru. Nu înțelegem deci pentru ce nu s’ar putea disolva parlamentul chiar la noi, unde cel ales de curând a fost ales între împrejurări arhicunoscute. Actualul guvern nu se bucură de încrederea națiunii. Rezultatul gerilor așa făcute cum au fost, ale­cu fraude, furturi, teroare, totuși n’a dat decât majoritate relativă pen­tru listele guvernamentale. Dar în voturile majorității sunt a se calcu­la și voturile liberalilor și­ ale germa­­nilor­, precum și ale comuniștilor, fă­ră de care guvernul n’avea nici ma­joritatea recerută de lege, adică a­­vea <u chiar o infimă minoritate. Pen­­t­ru ca să nu vorbim de falsificările de ultima oră, săvârșite la Ministerul de interne. De atunci încoace, guver­nul a pierdut orice dram de popula­­ritate, și este de-a dr­eptul odios la țară. D. ministru al Ar­dealului nu este ascultat de populație, decât da­ca promite că statul va asana dato­r­iile agricole. Ia:­ d. prim-ministr­u al­­ ț­ării, a fost nevoit să spună unei de­legații de țărani, că „nu plătiți“­, fi­indcă altuu in trelea nu scăpa de ei. Toate partidele politice, dar ab­­­solut toate, cer­ schimbar­ea regimu­lui. Prin urmar­e este limpede, că a­­cest­ regim trebuie să plece , va ple­ca. Dar este absurd să-și imagineze cineva un alt guvern ieșit din actua­la majoritate. Atunci? Se ventilează și id­eia unui guvern de concentrare. Cu actualele majori­tăți? Un guvern de concentrare se poate forma, dar bazat pe r­aportul real de forțe, care nu se poate stabi­li decât în alegeri liber­e, complet li­bere, conduse de u­n guvern neutr­u electoral, sau condus de cel mai po­pular pa­rtid din țară. Dar nu pentru acest motiv, adică nu ca o premisa a­ formării unui ca­binet de concentrare, se cm-e disol­varea parlamentului. Sunt de re­zolvit, și lîincă grad­­uri, probleme vitale pentru țară. Cum își închipuie cineva că aceste proble­me se vor rezolvi de către acest gu­vern incapabil, fără prestigiu și rău­­văzut în străinătate? Deci nu ca o condițiune de acaparare a puterii, nu ca un act de ostilitate față de actua­lul guvern, nu ca o consecvență pen­tru o­idogma politică, ci pur și sim­plu ca o necesitate imperioasă, pen­tru ieșirea d­in impasul greu în care ne aflăm, se cer­e disolvarea Parla­mentului. Am auzit că sunt naivi, chiar­­ și iitn rândurile opoziției, cam­ cr­ed ca exi­stă soluție și fără această condițiu­­ne. Noi nu credem că există aseme­nea naivi, mai mult înclinăm să cre­dem, că exiști­ speculanți (“azi știu că nu se poate altfel, dar preconizează formule, de hatârul unor interese personale. Aceștia vor r­ămânea în minoritate infimă. Toți cei cari se agită, chemați și nechemați, pentru a­ da soluții sau pentru a c(i)ntribui mai mult la ac­centuarea decâțt la r­isipir­ea haosului, să o știe, orice s'ar încerca fără a reintrări“ în normal și fără o­­ conti­­nuare a vechiului ritm parlamentar­­ și constituțional, rămâne o încer­­care caraghioasă și sortită să cadă. De(“i disolvare si alegeri noui! 'S WWW®’V Congresul general ui pori. naiioiiui-ioraucsc no se omana — Serviciul nostru special. — B­UCU­REIAȚI, t.i.­dului național-țărănesc Biroul parti­anunță că Congresul general al partidului nu va suferi nici o amânare. Până la 20 Noem­vrie se vor ținea Congresele or­ganizațiilor județene, iar Congresul general al partidului va avea loc pe la m­­ijlocul lunei Denem­ivrie. Ylilta dini dr. Lnpn t, Io d. Daco — Serviciul nostru special. — BU­CUREȘTI, 13. — Consecvent hotă­rârii Inaie de a vedea­­ pe toți șefii de­­ partide, d. dr. Lupu a făcut ieri o vizi­tă (Uni­v. Jivca, șeful partidului liberal. Cu prilejul vizitei s'au discutat diferite probleme economice. D. Duca a declarat că este im­porn­m- inflației propusă de d. dr. Lupu și că hil-rep part­did, liberal dezaprobă acest­­ plan. 1­. dr. Lupu a p­ără­sit azi Capilala­­ plecând la Sofia unde participă la o consfătuire a partidelor agrariene. ----0X0 - —•X ®“" familii din Casorabio­ri­ și mai pot plan datoriile BUCUREGHI. 1.3. — Din Chișianu se amință că acolo s’a constituit Du­minică Statul economic țărănesc ,sub prezidenția dlui Bogoș. Țăranii con­­stituiți în această organizație au d­­­­clarat în actul de constituire a sfa­tului, că încetează plata oricăror da­torii și i­eagă creditorii să aibă răb­dare până vor putea plăti. Până nu se va lua o măsură eficace pentru îndreptarea situației agricultorilor, țăranii din Basarabia au declarat re­­­zistența m­asivă. —OSffl— Descoperirea unei foste organizații comuniste In Dobrogea BUCUREȘTI. 13. — Organele­ sigu­ranței au dat de urmele uniirii vaste, or­­gannizații comuniste care aveai întinse ra­'­mifii'atiinii în întreaga Dobroge. Cen­trul organizației era­ la Consanița, de unde se trimiteau instrucțiunile­­ secre­te. S-au operat numeroase descinderi fismându-se o i­udtime de arestări. 1A%A POȘTALA PLĂTITĂ IR NUMERAR NO. 11176/1829 On B i’alio­tec P­i­l­­i,­t­u­l­u­i Cult Ti; . -Mureș Ordonanță pentru înlesnirea evadării criminalilor AHT. 1. — La fiecare gară și la piese­­le publice se va instala un automat pentru scoaterea biletelor de tren și altul pentru scoaterea pașapoar­telor­­ pe seama cri­minalilor. AHT. 2. — Cu astfel de ocaziu­ni se suspendă serv­ici de la oficiile de te­legraf. Centrala telefoanelor­­ nu va acorda legătură telefonică decât în cazul dacă parchetul va depune o cansiune in bani și chestorul poli­ției va da o declarație că nu va aresta pe criminal. AHT. 3. — Conductorii de la CFR su­nt preveniți să aco­rde cilor criminali co­mpartiment separat. Plata aces­tor compartimente se va face de către Ministerele de Interne și Ju­stiție. PAROM^^ZlI^ „­Asasinat Vulpeanu s’a sustras vigilențe organelor de urmărire din cauza că o tele­srmă a poliției Cluj n’a ajuns la destinați în timp și criminalul plimbăndu-se la braț cu șeful poliției de la frontieră, a trecut în Un­­garia “ (Ziarele) AHT. i. — In caz dacă doi anii crimi­nali se vor refugia în țară, prefec­tul însoțit de primarul orașului de­­ reședința, îl va aștepta pe criminal la gară, cu un buchet de flori. La frontieră, ei ,se bucură de fa­voarea de-a nu li se cerceta baga­jele. Șeful poliției de frontieră ii va primi cu ceaiu cald, merinde pe drum, țigarete și zaharicale. AHT. C. — Cei cari vor contraveni la aceste articole, vor fi as­pru amen­dați. Și 2^arțiștii cari cu toate măsu­rile preventive luate, vor­­ pune­­ mâ­na pe criminali, vor fi omorati di­n post. Pen­tru­ au­tenti­citate: ARAL CU­AZf Cuvioasa Paraschiva 114 Octombrie K14 Cuvioasa Paraschiva s-a náscut în satul Epi­­val, din Tracia, în zilele împăratului Andronic Paleolo­gul. Era fiica unui creștin fruntaș din acel sat, om de bun neam și temător de Dum­n­­­zeu. , in­că In zilele copilăriei ea a urmat că­­rările Evangheliei, Intinzamii", însemnate ajutoa­re celor săraci și năpăstuit. Iar când a ajuns fată mare ,s-a dus la Constantinopol, ca să cer­ceteze bisericile acestui oraș și să se îndulceas­că și aici de cuvintele vieții de veci. De la Con­stantinopol a trecut la Calcedon, iar de­ aici la h­eraclea, unde a petrecut vreme de cinci ani lângă biserica Preasfintei Născătoare, în rugă­ciuni și fapte biune. Dorința ei însă era să călătorească la Ieru­salim, ca să vadă locul unde a pătimit și s'a înmor­măntat Mântuitorul. Cu ajutorul Celui Prea înalt această dorință i­ s-a împlinit. lar­­de la Ierusalim s‘a dus în pustiul Iordanului, unde și-a petrecut zilele vieții postind și ru­gându-se. După aceste nevoințe pustnicești s'a dus apoi la Jope, iar de­ aici, urcându-se pe­ o corabie s'a îndreptat spre Constantinopol. mai cercetat odată sfintele biserici ale Capita­­­lei imperiului roman-bizantin, apoi,­­s'a retras în satul Calicratia, unde peste doi ani și-a dat sufletul în­ mâinile ziditorului său la 14 Oc­tom­vrie 12 210, îngropată fiind lângă biserica a­celui sat. In anul 1221 m­oaștele ei au fost transportate la Ivrnavia, iar mai t­ârziu la Belgrad și apoi la C­­onstantinopol. Sultanul Mu­rat al II-lea a dat voie lui Vasile Lupu, dom­nul Moldovei, să transpoarte aceste sfinte mo­aște în biserica Sfinților Trei­ Ierarhi din Iași. In ziua de 13 iunie 1641 moaștele Cuvioasei Parasch­iva au fost așezate în această biserică, iar mai târziu în biserica Sfintei Mitropolii a Moldovei, in zilele războiului de întregire Bul­garii și-au pus în gând să le răpească și să le ducă in Bulgaria, dar vitejia soldaților ro­­­mâni a împiedicat pătrunderea dușmanului iu pământ­ul Moldovei. Cronicar D. prof. N. lorfia in (Ine cursnn in âorbonn BUCUREȘTI. 13. — Am anuntat că d. Nicolae Iorga președintele Consiliului de miniștrii, va­­ pleca în cuzănd d­in Paris. Călătoria în grabă proectată a primului ministru are ca­­ pr­etext ținerea unor cnr­­ aici la Sen­brim și preluarea diplo­­­mei hom­­oiáíi paussn a Uni­ver­sității din Pa­ris. Data plecări dirii lorqa­­ nu Ua U­­xat incă și nici durata absenței lui din țară nu se cuooaște. Nu sunt fonduri pentru operațiunile de totalizare a date­lor recensământului populației — D. Sabin Manuilă, directorul general al recensământului, a hotărât să demisioneze — BUCUREȘTI. 13. — Direcțiunea re­­­­­ensământului populaței din­ ministerul unuiTCÎL din lipsă de fonduri a fost me­­n­oi­tă să-și înceteze activitatea­. Prin ai­­­•ec­.,sta invetează și lucrările­ de totaltiza­­re a datelor culese cu prilejul recensă­­mântului general al populației din iar­­­n­a trecută. Operațiunea de așa­ mare im­­­portantă, care a costat sume considera­­b­ili*, va fi deci fără nici un folos pentru­ (art. 1). dr. Mahm Manuilă, care nici după repetate infrervenții n­’a putut să convin­gă infr actualii guvernați de necesitatea recensământulu­i și­ n’a putut să între în i­ o.sesiunea sumelor ce au fost votate de itarlamenii pe­­ seama rec­ensământului, a hotărât­ să demisioneze. Până acum s’au­­ publica­t următoarele date asupra număr­ului populației din țară: Muntenia: 4,026,007 locuitori; Transilvania: 3,217.147 locuitori; Basar­i“abia: 2,865.506 locuitori; Moldova: 2,413.323 locuitori; Uziana și Banatul: 2,329.747 iliacuitor­i; Maramurășul: 1.516.472 locuitori; Olteni­ța: 845.903 lo­­cuitori; Bucovina: 811.332 locuitori. Totalul locuitorilor României este de: 18.025.437. Dintr­e județe cea mai mare populație Ü are, județul Ilfov împreună cu Capi­tala București; 992.416­­ locuitori. Urmea­­­ză Bihorul cu 508.159 și Timiș-Toron­­talul cu 500.416 locuitori. Cele m­ai mici județe­­ sunt Câmpulung, Făgăraș, Su­ceava, Fălciu, Odorheiu­ și Putna. .Jude­­țul Făgăraș are 86.481 locuitori. —exu— Rei­fiificarea casâtoriei et: ADELINA ISTRA1E 1­ti­ei Ț­ări­le de-a considera (Âsătoria drept ] un sim­­plu episod în Aiații femeii și ,încă, un­­ episod, c­aire poate să' și lipsească, sub­t niște . sim­­l'C artiificialit­ ăi[i. Omul e o sființă soc­ fiailă, I .care ca om nu poate 'bră­i d’PC.M în societiate, iarr societatea nu, «e po­ate iarargina fără .fa­­­milia. Introducerea amorului l­iiber vizați de socialiștii extremiiși va de­sființa, maii întâi familia, apoi societatea. Dați femeii toate drepturile politice și­ sociale, câte,și le reven­dică. Dac­ă n­u-i veți da și adevărata căsil­­icxide, nu i-ați dat nim­ic. Feministele extremiste cer eliberarea fe­meii d­e sub­ jugul căsători­riei. Acestea sund ui­tăți că probl­ema­ femeinină a ajuns la or­dinea zilei tocmai pe urma, seziderii ai­ urmăru­­lui căsătoriilior, Ilim­an îh an „căsătorria va deveni tot ma­i rară”, prorocește dna Mairița. (1. Butuneanu în cartea sa întitulată, Fe­meia” și prin urmare,, din criza căsă­toriei a răsărit problema, feminină. Cum să, se so­luționeze criza ? Ne-o spun unele cărți de I­iropiagavidă, femini­stă,­ die«ființându-se căsă­­t­ori’ia, și creându-se astfel de condiții sociale, încât, femeia, să se poată susținea singură și, așadar, să nu mai simtă nevoia de-a se răsăstori. Vina scăderii numărului căsătoriilor p­­­oarta lineonntestăbil bărbații. E interpelant lau văr, că feminin­stele doctrinaire desvinovă­­țes­c. 'pe aceștia, vinovați. Ele ispun, că , pe 'bă­rb­ați,, traiul mai greu și cerințele tot mai m­­ulte a,'i­i vieții îi con­sitrâng 'săi rămâmă ce­­libxitar’i*'. Clauza i­e­libatarismuluii bărbațil­or ar fi așadar in­suficiența condițiilor de exis­­ten­ță. Știm­ însă­i,­­că în toate straiturile societății condițiile de existență sunt grele. E grea si­tuația­­ m­uuncitoriului de fabrică, a țăranului plu­gar, sau proletar, a comercianțtului și a burghezului. Cu toate acestea, vehbaitaris­­m­ul a luat proporții îngri­jorătoare numai în r­ânduri­le b­urgh­ezimei, ori,, mai bine zis, a­­ clașei, mijlociți și a celei a­șa-numite „înalte”. .Știim ,apoi, că e dositul de mare numărul acelor b­ărbați, cari căsătoriți fi­ind și mai su­sț­inând ,și câțiva copii.i, trăiesc totuși din venitele ce­le late un celibatar de aceeaș po­ziție asoc­iată). Traiul acestora, firește, nu e fără de griji. Ei poartă cu răbdare greutățiile vieții, viiața lor ,se scurge greu,,, dair cu gră­bire,­­c­opiii­­ lor cresc ,mari,­ iar după o voințăi »buciumată ei au satisfacțiia de-a ți^dea cu och­ii, că n’au făcut zadarnic umbră' pămân­tului. Cauzele adevărate ale celiibatarisimu­lui­­ si­ int două : dorul de-a 'trăi făr'ă prea mari ,sforțăiii ș’i— exiagerarii­ pretenții'lor. Asupra 'Celei dintâi nu etăruim, pentru­ ca doru­l tra­­i,I­lui fără griji e­­leva cu totul neomenesc. Cu 'Soldații ca­ri se retrag ele pe câmpia d'C­iu­plă,, nu se ,plute­ș­te ,să­ ne batem capul. Stău lui'in 'numai asupra celor cu p­retenții exa­gerate, 'din categoria a doua. In zilele noastre există mulți oameni, cai'i se C'i'ed cel puțin cu un cer m­­ai ma­ri decum­t sunt în­ realitate. As­f­el de oam­eni îș­i închi­­pui­esc, i­ă în juriu­l lor se învâ­rte pământul, inventând pentru cazul căsătoriei condiții deu'dreptul i­real­izabile. Stăiruiind cu încăpă­­ținare, că 'ei numai 'în condițiile acelea s’ar putea căsători,,, ori ră­mân cel­iba­tari până la sfârșitul viețiii, ori încheie custorii de i­on­­venție, tot atât de amoraile, ca și celibatta­­rism­ul. Un celiibatar susținea deunăzi sius ,și tare, că el numai aișa s’ar putea căsători fărî știrbirea ,,­ra­n­g­ului” și poziției sale so­ciale, dacă .Ș­i-­ar cond­uce apoi soția înr’o Io­­rință 'Cu șapte camere și dacăi și ar avea apoi a­utomobilul să­u, plus, dacă în fiec­are 'lun ar putea să pe­treacă îm­preună cu ado­rabila sa soție o lună ori două în streină­­■tate. N­e întrebăm, își che­ltuie­sc celibatarii sa­­■l­imnil numai pe trebuințele traiului,, inclu­siv îmibrăicăiminatea și... lectura? Nu, de o mie de ori nu! In lipsa căminului familiar ei ■ cau­tăi alte căminuri, ,iar viața lor sexuală­ e poate ma­i strașnică decât a­­ bărbaților căsă­toriți. Acestea­­ însă costă parale multe, Să iși pună ori­ce celiba­­­r mâ­na. pe inimă (aid- 111 il m­anaj raa’d excepții) și '.»ăi .spună: câți copii ar putea, să i suați a fii la școală cu banii c('-i rămân del­ a hra­n­ă și. îmbrăcăm'iniip și -a. e.ăifor soartă e să fie 'aruncați în vânt? Gu- Ționștem paguri, când­­'.etibatau-u­l s’a hotă­­r­â­t în fine ,să înșire în ,jugu!” unnei escr­­lofii cinstite, iar după 'Căsătorie a declarat, că leafa, din timpul celiibatarism­ului nu-l aju­ngea ,niciodată, într oicum ,face r'chiar și tiiu'le mici economii. Mincinosul farme'­ al viciii 'de flăcău toininartec, îl consid­eiră dreid o P'n­­g­ină goală în­ Istori­a vieții sale. Am­­ ară't­ați și altă di atât, că adevăratia ca.U­­z­a a proviilteției e cel'ib'atairismul u­nui ma­re număr al bărb­aților. Prostituția e poate c.'Ol m­ai mair e rău social din câte­'există. Băr­­ba­ții cred, 'Că vindecarea răului se poate fa­ce prin reglementare polițienească, ori me­ri ica­ ilegală, iar femeile­­ cer desființarea ace­­­stei înitr’adevăr barbare instirații. Se spu­ne­­ fthia­r, că­ prosstituția,, adică, iceea ce în­­sa,­.'P..ște jta ori sabându­l inferi­or animalelor necuvânt­î­toare, ar fi necesară și că adeviă­­ratta cauză a prosti­tizări­i femeilor e mazo­­■ria. . O femeie, carie nu s’a căsătorit la timp din ca'Liza, că n'a avut posibilitatea de-a­­ se scă­sători, ajunge,, e adevărat, adeseori în­­ mizerie. Și va ajunge mai ales d.^.-acum îna­inte. Se pro­stituiază uneori și lemie, nri s’ar fi putut căsători, dar cauzele prostitu­ției de felul acesta­­ sunt labtele. Le vom găsi foarte ușor, dacă­ tocmai vrem să le cău­tăm­, în m­­ediul otrăvili­luin decadența mora­lă­­ a Z­ilelor noastre. Problema feminină o va­­ soluționa des­­ființarifil, în realitate, nu numai pe hârtie, a prostituției. lan' prostituția se va desființa în­iiii rein'ființa.i’ea, ori, mai' bine zis,, prin­­ Aligaitivitatea căsătoriei. ..ace­astă obligativitate nu desființează li­­'listi-tivrea individuală. Atât bărbații cât și fe­­m­eile, dacă formai vreau, rămână, necăsă­­ 'tori­ți,, dar trăgând toate consecințele unui îi'Olărit.ri de acest fel. F­em­eile să rămână ne­­căsători­te' prin libera lor voință, iar mi­­ jfiu con­strângere. Intre 'împrejurările din timpul de față ,femeilor le lipsește tocmai lib­ertatea de-a se 'Ca­sălii Oiri. Cum­­ s’ar pune în practică d­­iigestivitatea­­ gen­e­rală a căsă­toriei? .Din capul locului, căsă­ l'Oiria nu e nu­m­ai o dat­orie a om­ul­ui­­ că­tre sine însuși, ci și către siMuetate. .t­el ce nu și-o împlinește, nu ■ poate avea 'pretenția de“­a fi socotit pe pi­cior 'de egalitate •c­u cel ce și-o snplinește. De pildă, acela, K­are nu și-a împlinit prin­cipala datorrie către stat, la ce să aibă drep­turi <­riățeniești‘? Ia­ ce să' fie admis în schijle'le statului'? Ori, dacă tocmai e adimis, d'O­CB să 'aibă salar egal cu slujbaș'i căsă­toriți? Oamenii cu familie nu aduie oare s­..titlu. îndoit: și Invest folos? Prin reg’e, bărbații necăsătoriți ar­ putea fi (Continuare din pag. 2-a)

Next